26 March 2009

PINA CIND MOARTEA NE VA DESPARTI!

De Barbara De Angelis, Ph.D.
Traducere Rodica Botan

Multi iubiti isi promit unul altuia sa ramina impreuna pentru totdeauna…in viata si in moarte, dar n-am auzit inca de cineva care sa aiba acelasi devotament si loialitate ca si Doamna Isidor Straus.

Anul era 1912, si Doamna Straus si sotul ei erau pasageri ai Titanicului in acel voiaj celebru. Nu au fost multe femei care s-au scufundat cu vaporul, dar Doamna Straus a fost una dintre cele putine care n-a supravietuit pentru un simplu motiv: n-a vrut sa-l paraseasca pe sotul ei.

Asta este ceeace Mabel Bird, servitoarea Doamnei Straus care a supravietuit acestui dezastru, a povestit dupa ce a fost salvata.

“Cind Titanicul a inceput sa se scufunde, femeile si copii au intrat in panica si au fost primii care au fost imbarcati in barci de salvare. Domnul si Doamna Straus erau calmi si incercau sa aduca confort pasagerilor si ii ajutau pe multi sa se urce in barci. “Daca nu erau ei”, spune Mabel, “m-as fi inecat. Eu am urcat in cea de-a patra din cele cinci barci. Doamna Straus m-a obligat sa ma urc in barca”. Si Domnul Straus s-a rugat si a insistat mult ca sotia lui sa se urce in barca cu servitoarea lor. Doamna Straus a inceput sa se urce in barca, a avut un picior ridicat gata sa paseasca , dar dintr-o data si-a schimbat gindul, s-a intors si a pasit inapoi pe vaporul care se scufunda.

“Te rog, iubita mea, urca in barca”…s-a rugat de ea sotul ei… Doamna Straus s-a uitat adinc in ochii barbatului cu care si-a petrecut cea mai mare parte a vietii ei, barbatul care i-a fost prietenul cel mai bun, compania inimii ei si cel care i-a adus confort sufletului ei. L-a prins de brat si s-a lipit tremurind de el. “

“Nu” A spus in mod definitiv Doamna Straus”N-am sa ma urc in barca.” Am fost impreuna foarte multi ani. Sintem de-acuma batrini. N-am sa te parasesc. Cind te duci tu, ma duc si eu.”

Si acel moment a fost ultimul cind au mai fost vazuti, stind asa, brat la brat pe puntea vaporului, aceasta devotata sotie tinindu-se bine si cu curaj de bratul barbatului ei si acest barbat iubitor tinind strins si protectiv de sotia lui…in timp ce se scufundau impreuna. Pentru totdeauna impreuna…

4 comments:

Anonymous said...

Din privinta unei analize obiective, analitice, reies urmatoarele:

POZITIVE:
- intradevar acest act poate fi catalogat ca o loialitate si fidelitate enorma;
- iubirea nu are limite, trece cu usurinta chiar si peste moarte;
- iubirea fata de semeni;

NEUTRE:
- a existat un moment sovaire in a se urca sau nu in barca. Aceasta poate degenera in multe interpretari (posibil negative);

NEGATIVE:
- din anumite perspective aceasta poate fi privit ca suicid. Atunci cand ti se ofera sansa de a trai si o refuzi...;
- la cununie spui "pana cand moartea ne va desparti"; prin urmare ei puteau fi impreuna asa cum si-au promis pana moartea ii despartea, insa a ales sa intre nedespartiti in moarte;
- se poate asemana cu omul care statea pe acoperisul unei case si in jur erau ape (inundatii). A venit o barca dar el a refuzat pe motiv ca Dumnezeu ii va trimite ajutor; a venit jeep la fel; a venit elicopter la fel; apoi cand moare si ajunge in Rai: "Doamne de ce nu mi-ai raspuns si nu m-ai salvat?" - "Pai ti-am trimis o barca, un jeep si un elicopter dar tu le-ai refuzat pe toate"


In concluzie: e un fapt frumos in sine. Dar daca il privesti din mai multe perspective e interpretabil...

Rodica Botan said...

Un singur lucru ai uitat sa mentionezi. Numarul celor ce puteau sa fie salvati era numarat. In locul ei a fost salvat altcineva...

Si eu m-am gindit daca poate fi considerat sinucidere. Eu cred ca procesul ei de gindire a mers poate mai departe decit al tau...imagineaza-ti ca a trebuit sa decida in foarte scurt timp. Barcile n-au stat acolo mult sa astepte. A fost o graba cum nu s-a mai vazut. Eu n-as zice ca a fost sinucidere. S-o fi gindit ca altii sint mai tineri sa se duca...si apoi cred ca au fost credinciosi. Nimeni nu asteapta moartea cu seninatate ca aceia care stiu unde merg. Asta este opinia mea...insa.

Anonymous said...

Da, ai dreptate Rodica... insa dupa cum spuneam - e interpretabila chestia daca stai sa o analizezi pe toate partile.

Apropo cont-ul tau de email de pe sbcglobal.net e ok? Nu ai virusi sau ceva? Ca eu am inceput sa primesc de la un timp tot felul de mail-uri de la useri de pe sbcglobal.net -chiar daca nu am email acolo- ceea ce pana acum nu mi s-a mai intamplat...
Le dau la toate "mark as spam" dar unele cred ca au si ceva virusi cu ele...

Rodica Botan said...

Marius, Deb si Danny mi-au cumparat ceva program sa imi curete computerul si nu prea am multe la spam...daca te intereseaza ma uit acasa sa vad ce program am...il vad mereu la lucru, asa ca e posibil sa ma atace dusmanii dar am garda personala...

In ce priveste subiectul de care discutam...sint atitea ramificatii...Am avut un var care a fost botezat odata cu mine. Nefericit copil...si s-a spinzurat. M-am gindit asa de mult la el daca in ultimele lui momente o fi avut timp sa-si ceara iertare de ce face. La autopsie au descoperit ca era schizofrenic...desi daca cineva ar fi analizat comportamentul lui nu era greu de depistat ca nu functioneaza corect ceva acolo la etaj...

Nu-mi dau cu parerea in nici un fel ca n-am pretentii sa stiu raspunsurile ...doar sper ca unii sa mai fi avut sansa sa-si ceara iertare inainte de a trece dincolo...

Greu subiect!!!