18 April 2015

CE FRUMOASE SINT...PICIOARELE...



     
“Ce frumoase sint, pe munti, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste pacea!...”
Stop!!! Nu va alarmati! Nu am spus… ”Ce picioare frumoase!” ca asta suna a fraza luata din ceva revista de la chioscul din colt. Am citat citeva cuvinte din Biblie. Si... desi ideea pare aceeasi - adica este vorba de niste picioare frumoase, diferenta este ENORMA - ca doi oameni pot sa se uite la acelasi lucru si sa vada ceva total difert unul de altul ...si...tot la fel doi oameni pot spune acelasi lucru si sa intelegi ceva absolut diferit. Ca de exemplu, aici,  fraza luata din revista de la chiosc se refera la frumusetea ce incinta numai ochiul,  iar fraza biblica se refera la o frumusete ce transforma si da viata - nu numai ochiului care o vede, ci da sanatate si scop, si speranta, si buna dispozitie intregului corp de care apartine ochiul.
     Si picioarele astea frumoase nu apartin doar unei grupe selecte de domnisoare inalte si subtiri. Ci oricui este dispus sa fie purtator de vesti bune, oricarui om aducator de pace. Cautati putin in memorie si precis o sa va amintiti de o persoana pe care o cunoasteti sau ati cunoscut-o in trecut, dintre cele care poarta vorbele rele de ici colo, care isi gasesc placerea sa colectioneze toate gunoaiele, toate rautatile, toate vestile proaste. Nu v-a strins niciodata inima in prezenta cuiva care ori de cite ori apare nu stiu cum se face, dar toata lumea se poarta ca si cind in prezenta lor se afla o bomba gata sa explodeze in orice secunda?
     Dar mai bine sa ne gindim la frumusetea picioarelor aceluia care aduce vesti bune...de pace...de iertare...Cit de usor te acomodezi si cit de placuta este prezenta unui astfel de om. Stam adeseori cu mina strasina la ochi privind in zare si cautind cu privirea pe aducatorul de vesti bune. E plina viata de zile proaste, de greutati, de necazuri si sintem dornici sa mai auzim si o veste buna.
     Sint oameni pe care nu vrei sa-i mai chemi la telefon. Doamne fereste sa-i intrebi "Ce mai faci?" ca niciodata nu fac bine nu conteaza ca sint sanatosi sau nu , ca au ce minca si ce imbraca. Daca nu au nici un necaz atunci se pling ca nu se stie...s-ar putea necazul sa vina asa ca ei stau pregatiti cu oftatul in git ca sa nu piarda nici o secunda.
     Cum stam cu..."multumim Domnului pentru toate lucrurile"? Cum stam cu binecuvintarile? Cum este cu..."ajunge zilei necazul ei". Oare mai are cineva picioare frumoase sau toti avem varice si bataturi si degete strimbe...genunchi juliti ...picioare fara muschi si fara vlaga...??? Se mai ocupa cineva sa aduca vesti bune?
     Tie cum iti sint picioarele?
     

CA SA FIM IMPLINITI...

Ralph Waldo Emerson
(Tradus Rodica Botan)


Trebuie:

sa ridem des si mult;
sa cistigam respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor,
sa ne straduim sa obtinem aprecierea criticilor sinceri si sa induram cu rabdare tradarea              prietenilor falsi;
sa apreciem frumusetea,
sa descoperim ce-i bun in ceilalti,
sa parasim lumea intr-o stare mai buna -
     fie ca lasam in urma un copil, un petec de gradina sau o conditie sociala schimbata in bine;
sa stim ca cel putin un om a respirat mai usor
     in urma noastra.

Asta inseamna sa te fi implinit.

12 April 2015

STONEHENGE...

 
     Unul dintre locurile pe care le-am vizitat saptamina trecuta a fost Stonehenge. Arhelologii spun ca aceasta constructie de piatra dateaza de peste 3000 de ani. Pietrele astea uriase au fost aduse de la mari distante... nu se stie cum au fost transportate, nu se stie cum au fost taiate la aceste dimensiuni intr-o perioada in care se presupune ca nu existau uneltele necesare sa lucreze aceste pietre dure.
     Toata constructia asta este invaluita in mistere. Nu se stie nici motivul pentru care a fost construita... Dar...se cunoaste faptul ca aranjarea acestor pietre nu este la intimplare, ci formatia aceasta este un fel de calendar al soarelui, indicind cea mai scurta zi din an - si un calendar al lunii.
     Asta presupune cunostinte astronomice, si de matematica, si mai stiu eu ce alte cunostinte... Noi, oamenii secolului XXI, ne credem inaintati in cunostinte, si cu toate astea n-avem habar nici cum si nici de ce... si ar mai fi si alte intrebari intrebacioase.
     Biblia ne vorbeste despre Turnul Babel... o constructie imensa, ridicata de nepotul lui Noe. Scopurile cu care a construit Nemrod au fost impotriva planurilor lui Dumnezeu, si astfel Dumnezeu le-a incurcat limba de nu s-au mai inteles om cu persoana, si constructia n-a mai putut continua. Noe construise o corabie care probabil era mai faloasa decit Titanicul. Imi imaginez ca a fost puternica. Biblia spune ca apele de dedesuptul pamintului si cele de deasupra s-au varsat pe pamint. Oamenii de stiinta contemporani au descoperit ca exista fluvii aeriene... si din cind in cind, la porunca Celui ce le dirijeaza, se varsa pe pamint in ploi torentiale, aducind de multe ori inundatii si prapad. Asa ca imi imaginez ca Arca lui Noe a fost construita sa tina piept unor miscari de apa nemaipomenit de vijelioase. Ghiciti cine a facut planul acestei nave puternice?
   

     Apoi ma gindesc la primul om, la Adam, care a dat nume regnului animal si vegetal - si iara trag cu banuiala ca inainte de potop erau mai multe animale decit astazi ( mai ales cele uriase, de teapa dinozaurilor) si plante ...si totusi mintea unui om a fost in stare sa tina un astfel de inventar de nume si date precise. Mi-au mai venit in minte si magii care au vazut steaua in rasarit si au calatorit doi ani de zile doar sa se inchine Domnului Isus. De unde au stiut despre nasterea Lui? In niciun caz de pe internet. Au studiat bolta cereasca ...
     Asa ca... zic eu, care nu ma pricep prea mult si prea bine, ca desi unii dintre noi avem o parere foarte buna despre cunostintele noastre, ar trebui sa intelegem ca ce stim noi este doar o farima de cunostinta. Dumnezeu are inca multe secrete pe care nu le-a explicat omenirii pentru ca probabil nu era nevoie. El lucreaza asa cum considera El cu fiecare generatie de oameni. Noua de pilda ne-a dat istoria completa a omenirii si a pus-o la indemina oricarui om care citeste... pina si a orbilor. Unele lucruri ne-au fost date spre cunoastere, altele inca nu. Intr-o zi vom afla mai multe... poate chiar si despre Stonehenge...
     Si inca o intrebare... intrebatoare. Stonehenge s-a constatat ca este o constructie care nu a fost terminata ...exact ca si Turnul Babel. Oare de ce?

SA INVATAM DE LA TILHARI...

                                                         Hristos a inviat! 
   

     Ce inseamna pentru mine invierea Lui? Oh... ce pretios si plin de sens este acest adevar pentru mine! Eram ...un tilhar cu o lista lunga de nelegiuiri. Eram sortit mortii pe pamint si mortii pentru vesnicie. Dar de buna voie si nesilit de nimeni, acest Hristos de care nu auzisem sau nu am vrut sa aud niciodata a luat o cruce si a urcat cu ea pina la Golgota... ca sa fie rastignit alaturi de mine.
     In timp ce eu ma zbateam minios in durerile mele - situatie pe care singur mi-am creat-o, El privea blind la multime si Se ingrijea inca de cei lasati in urma. A gasit solutie pentru mama Lui - ca sa nu o lase singura ...si i-a privit cu compasiune pina si pe soldatii care Il tintuisera pe lemn, si acuma isi imparteau hainele Lui.
     M-am oprit din vaicareala mea pentru ca, asa tilhar cum sint, am si eu limitele mele de egoism. Eu imi merit soarta... si nu stie mai bine ca mine nimeni cite tilharii am facut. Dar omul asta de linga mine pare a fi ireal. Dupa comportamentul Lui inteleg ca este Fiu de Dumnezeu. Si daca tot ce spune este adevarat... si nu ma mai indoiesc ca este... atunci mai am o sansa la viata... la adevarata viata.
.....................
     Sint sigura ca tilharul a avut un proces de gindire bogat inainte de a-si incredinta sufletul Domnului. Sintem si noi in exact aceeasi situatie. Ne stim tilhariile, pacatele, pacatelele si cunoastem legea cerului. "Plata pacatului este moartea." Hristos a invins moartea si este viu... plata nelegiuirii noastre a fost platita. Nu sta intepenit in nepasarea ta, prietenul meu... ca tilharul care in ultimele momente s-a gasit sa scuipe si sa-L huleasca pe Fiul lui Dumnezeu! Ce te tine asa legat si ce te face asa nesocotit si nepasator, sa nu iti recunosti situatia si sa accepti gratierea Lui? Se merita sa mergi in iad pentru ca esti prea orgolios sa primesti gratierea de la El? Chiar ...se merita?
   
   

11 April 2015

Spicuiri... concluzii... de vacanta

     Aseara am venit acasa de la Londra. Nu-i asa ca suna pretentios? Intotdeauna ma bucur sa o iau razna pe undeva, dar ma bucur si mai mult la intoarcere. Fiecare iesire din asta imi da ocazia sa ma bucur de ce am, de unde m-a plasat Dumnezeu si sa-I multumesc ca S-a ingrijit de mine.
   
 Cind eram in Romania ...cu 35 de ani in urma, visam sa am o garsoniera si un scuter. Cam atita imi permiteam sa visez - realist vorbind. Niciodata nu mi-a placut sa imi fac vise din punctul asta de vedere - material; ca proasta nu sint si stiam ca este imposibil de realizat. Pacat ca nu am folosit aceeasi intelepciune si in alte privinte sau domenii de viata. Cu vremea, am ajuns sa inteleg ca cea mai buna metoda de a nu fi dezamagita pe lumea asta este sa nu-mi fac iluzii si vise despre nimic pamintesc. Cind mi se intimpla ceva frumos si bun, sint surprinsa si fericita. Cind vine necazul este asteptat si ... acceptat (alta solutie nu exista). De cind incerc sa traiesc dupa regula asta simpla, viata a devenit mult mai frumoasa si fiecare lucru bun sau frumos ma surprinde si ma fericeste.
     Dar sa reiau firul gindurilor despre ultima mea calatorie. Cu 35 de ani in urma, Londra, Paris, Roma, Ierusalim, Tel Aviv, Istambul, Budapesta ...erau doar puncte pe harta si nu mi-as fi putut inchipui ca va veni o zi in care sa imi pot permite sa ajung prin apropiere. Ce privilegiu nemaipomenit am!... Realizez acest lucru si stiu ca nu am niciun merit - ci Dumnezeu mi-a ingaduit sa vad lucruri si locuri si sa-mi deschid mintea in multe privinte. Ca daca nici un fir de par nu ne cade din cap fara stirea Lui, banuiesc ca este bine informat si pe unde imi tirii eu picioarele pe planeta asta.
      Am avut un timp minunat... asa cum unii ati putut vedea pe facebook. Sora mea este un ghid minunat si fiecare loc vizitat a fost ales cu grija. Intreaga experienta a fost insotita de explicatii si informatii pretioase. Saracul Seth, nepotul meu... se cam saturase de "cura asta intensa de cultura"... si la un moment dat i-a spus mamei lui ca e gata sa isi puna o salopeta si un pai in gura si sa renunte la cultura.
        Citeva detalii mici, dar... MARI. Am aflat ca doar 5% dintre cetatenii Angliei merg la biserica. In Vinerea Mare am intrat intr-o biserica anglicana - care avea usile deschise. Mare ne-a fost mirarea sa constatam ca serviciul era in limba romana - erau crestini ortodocsi. In Londra, viata este scumpa, si oamenii alearga - nu glumesc - alearga pe strada - alearga la munca, alearga la tren.. .alearga tot timpul - tineri, batrini, toata lumea. Viata este scumpa. Asteptind-o pe sora mea sa cumpere tichete la metrou, in spatele meu am auzit un roman vorbind la telefon. Am dedus ca vorbea cu cineva in Romania - si ii spunea... "Nu mai merge nimic... dar absolut nimic. Nu mai am nici bani de apa."
     Cersetori pe strada... si noaptea e frig - tare frig. Circiumi (pubs) la fiecare colt - si lumea bea... si seara mai ales in metrou ii simti ca miros a bautura si uneori se clatina. Majoritatea celor care lucreaza in Londra locuiesc departe de oras, si ca sa ajunga acasa sau la servici schimba trenuri - cite doua, trei. Nu degeaba alearga intruna! Un apartament cu o singura camera in Londra nu este mai putin de un milion de lire sterline.
     Am crezut ca la sate e mai bine, dar si acolo se pare ca tot in jurul milioanelor se plimba pretul. Asa ca... m-am bucurat sa vin la casa mea spatioasa... la masinuta mea pe care Lily, ciobanescul meu german, a decis s-o zgiriie... la serviciul meu care ma plateste suficient ca sa-mi permit sa vad Londra sau mai stiu eu ce colt de lume ma apuca dorul sa vad. Sint sigura ca destinul meu a fost hotarit de Dumnezeu nu exact ca sa ma huzuresc eu, ci am si eu o menire si un rost - si am sa ma straduiesc si mai mult sa pasesc in planul Lui; dar pe linga toate astea, Ii sint recunoscatoare Lui Dumnezeu ca mi-a dat posibilitati sa vad, sa inteleg, sa invat si sa ma bucur. Si Ii multumesc intotdeauna, si "la plecare", si "la venire".

03 April 2015

CA SA-MI ADUC AMINTE DE TRECUT SI SA ROSESC...

In Ezechiel sint citeva versete atit de reale pentru mine, desi sint adresate Ierusalimului. Saptamina asta, premergatoare evenimentelor ce le comemoram sau sarbatorim, este imposibil ca uitindu-ne la cruce sa nu analizam motivele acestui eveniment. Moartea Domnului Isus nu este o moarte obisnuita - este moartea mea – sau felul in care ar fi trebuit sa mor eu... Moartea Domnului Isus este de fapt pedeapsa mea… El doar S-a oferit sa o ia in locul meu.


Si iata unul din versetele care zugravesc starea in care ar trebui sa fim uitindu-ne la cruce -  la acest tablou care ne poate provoca cele mei puternice sentimente - sentimente de tot felul: de dragoste (fata de El), de ura (fata de pacat, fata de dusmanii Lui), de teama (teama mortii), de groaza (pentru felul cum arata batut si dispretuit… sau perspectiva iadului si a eternitatii petrecute departe de fata Domnului...), de speranta (prin moartea Lui am fost achitati de pedeapsa noastra - avem promisa o eternitate cu El), de duiosie (fata de suferintele Lui si felul demn in care le-a purtat) …de recunostinta (pentru ca am fost iertati)

“Voi face Legamintul Meu cu tine si vei sti ca Eu sint Domnul, ca sa-ti aduci aminte de trecut si sa rosesti, si sa nu mai deschizi gura de rusine, cind iti voi ierta tot ce ai facut, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 16:62-63)

Cam asta simt eu ... privind la cruce…

31 March 2015

RAMINETI AICI SI VEGHEATI...

“S-au dus apoi intr-un loc ingradit, numit Ghetsimani. Si Isus a zis ucenicilor Sai: ”Sedeti aici pina ma voi ruga.” A luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan, si a inceput sa Se spaiminte si sa Se mihneasca foarte tare. El le-a zis: ”Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramineti aici si vegheati.”

………………

Citeva cuvinte doar… si cita durere, si cita agonie contin!… Dumnezeu luind chip de om cu tot cu slabiciunile noastre omenesti – si coborind in lumea noastra ca sa moara si sa invinga in locul nostru moartea. Sa te silesti singur sa porti durerea lumii intregi cind poti sa cazi strivit doar sub durerea propriilor pacate si necazuri... Dar era nevoie ca cineva sa poarte pacatele mele pina la cruce. Si eu n-am putut… si altii ca mine n-au putut. Doar El a fost gasit vrednic…Si daca Dumnezeu in trup de om a avut nevoie de prieteni in cele mai grele momente ale vietii Lui, prieteni care sa-L sustina in rugaciune - care sa vegheze impreuna cu El – atunci cu atit mai mult avem nevoie noi de sustinerea si de vegherea celor care sint pe-o cale cu noi… in momentele cind lumea noastra mica se clatina si e gata sa cada peste noi si sa ne striveasca. Ati fost pe-acolo vreodata? Ati avut pe cineva care sa vegheze cu voi? Ati vegheat vreodata alaturi de cineva?

Cind se vorbeste de prietenii lui Iov, adesea numai unul capata credit pentru ca a vorbit intelept. Dar creditul este de la Domnul care vede mai mult si mai bine ca noi. Adesea m-am gindit la cei trei prieteni care n-au vorbit prea drept in dreptul lui Iov, dar care au venit cind au auzit de necazul lui, au stat trei zile linga el fara sa rosteasca un cuvint – coplesiti si ei de situatia prietenului lor, si abia apoi au inceput sa vorbeasca . Vreau sa cred ca am citiva asemenea prieteni. Si mai vreau sa cred ca si eu pot fi – sau sint un astfel de prieten. Domnul Isus n-a avut insa pe nimeni in acel moment crucial ca sa vegheze cu El.

In afara de gindurile pline de respect pe care le am fata de Salvatorul sufletului meu, ramin cu convingerea ca trebuie sa veghem unul pentru altul in zilele grele, in momentele de mihnire… Daca un Fiu de Dumnezeu a avut nevoie ca prietenii Lui sa vegheze impreuna cu El - cu atit mai mult noi!…

27 March 2015

BUCURATI-VA, SI IARASI ZIC...



Imi place sa scriu din experienta, povesti adevarate …ceva ce stiu sigur ca s-a intimplat. Ieri calatoream cu doi colegi - veneam de la un meeting. Cumva discutia a alunecat pe teren religios. Unul dintre colegii mei este un catolic foarte constiincios, celalalt protestant - nu stiu exact ce nuanta. Cel catolic povestea cum ca el crede ca tot ce e bun in viata lui vine de la Dumnezeu si ne spunea cum a impartasit acest gind cu un alt coleg Mormon, si acesta din urma a ris de el. Noi astialalti doi l-am asigurat ca intr-adevar tot ce e bun vine de la Dumnezeu. El poarta de grija la tot ce are suflare pe fata pamintului in asa detalii, ca si firul de par nu cade din capul nostru fara stirea Lui.
     Seara am vorbit cu altcineva la telefon. Persoana despre care vorbesc acuma este la o virsta inaintata, si cu toata lipsa care este in Romania, Dumnezeu a gasit pentru ea o sursa de venit care ii asigura un confort. Persoana asta era cumva stinjenita de faptul ca o duce destul de bine financiar. Se bucura si se rasfata in binecuvintarile Domnului, dar era putin stinjenita ca ii merge asa de bine. O cunosc foarte bine, asa ca i-am amintit de piinea pe care a aruncat-o pe ape toata viata; felul cum a ajutat pe oricine i-a calcat pragul, si i-am mai amintit si cum  a impartit felia ei pe din doua cu toti nevoiasii.
     Fratii mei, eu sint convinsa ca avem libertatea sa ne bucuram de tot ce primim de la Domnul. In loc sa fim stinjeniti, trebuie sa ne bucuram si sa Ii multumim. Imaginati-va ca voi le-ati da ceva copiilor vostri, si nu i-ati vedea ca se bucura. E bine si necesar sa dam si altora, dar nu este nimic gresit in a fi si primitori ai daruirii altora si a ne bucura de ceea ce primim.  In Biblie se repeta mereu acest cuvint…”Bucurati-va, si iarasi zic, bucurati-va!”… Avem un Domn mare si puternic, milostiv si bun. Avem un Tata care poarta de grija pasarii din vazduh si gateste imparateste si de mare gala crinul cimpului… Simtiti-va rasfatati de Tatal vostru… bucurati-va de fiecare binecuvintare…multumiti pentru toate lucrurile!…
     Doamne, Iti multumesc de tot ce am, de tot ce am primit de la Tine si stiu ca imi vei purta de grija si mai departe! Comorile Tale nu se sfirsesc… si Tu nu vei saraci niciodata… Invata-ma sa daruiesc, dar si sa primesc. Si lasa-ma sa ma bucur si sa-Ti fiu multumitoare!

25 March 2015

O ...AFACERE!!!

Un baiat de16 ani a venit acasa intr-o zi cu un Chevrolet Avalanche. Parintii lui au inceput sa zbiere la el...
- De unde ai truckul ala, l-ai furat? Cine ti l-a dat si de ce?
Fara sa clipeasca, baiatul le-a raspuns...
- Este al meu... L-am cumparat astazi!
- Si cu ce bani l-ai cumparat, domnule milionar? Ei stiau cit costa o asemenea masina...
- Pai... n-o sa va vina sa credeti, le-a spus el tintindu-i pe rind cu privirea ...dar m-a costat numai... 15 dolari!
Dar parintii lui au luat parca foc si au inceput sa zbiere si mai tare ca inainte...
- Pe cine crezi tu ca prostesti? Cine vinde asa o masina cu numai 15 dolari? Sau ne crezi prosti...?
- Nu va alarmati, ca n-am facut nimic rau... Stiti doamna aia care s-a mutat saptaminile trecute mai in sus pe strada...? le-a raspuns copilul linistit... Nu stiu cum ii cheama, ca inca nu am apucat sa intreb. Dar m-a vazut azi trecind cu bicicleta prin fata casei ei si m-a intrebat daca nu vreau sa cumpar masina asta cu 15 dolari.
- Oh... imi bate inima si am sa fac atac de cord, zise mama lui... mai mult ca sigur ca este o pedofila si abuzeaza copiii. Cine stie ce o sa se mai intimple? John... zise ea catre tatal copilului... du-te draga repede pina acolo si vezi despre ce este vorba...
Asa ca John iesi pe usa afara si se duse drept la doamna cu pricina, care, din intimplare, era chiar in fata casei si planta niste panselute. S-a introdus ca fiind tatal baiatului care cumparase masina de la ea si ii ceru sa-i explice de ce a vindut o masina asa scumpa cu numai 15 dolari.
- Sigur ca da... Nici o problema ...spuse doamna binevoitoare. Afacerea pare a fi proasta pentru mine la prima vedere... dar de fapt daca am sa va explic, o sa intelegeti. Am primit un telefon de la sotul meu azi-dimineata. Stiam ca a plecat intr-o delegatie, trimis de companie. Am aflat insa de la o prietena ca era in Hawaii cu secretara si ca intentionau sa nu se mai reintoarca. Mi-a spus ca a dat de o incurcatura si ca are nevoie de ceva bani gheata si sa-i vind masina urgent si sa-i trimit banii. Si... m-am grabit, si i-am si trimis deja!!!