01 April 2020

ESTE VINERI...DAR...



"...O oră şi jumătate a predicat doar despre o propoziţie scurtă. Propoziţia era: „E Vineri, dar vine Duminica!" Poate că nu vă mişcă deloc propoziţia, dar dacă l-aţi fi auzit pe el... A început predica destul de calm „E Vineri. Şi Isus al meu e mort pe cruce. Dar aceasta a fost Vineri, şi vine Duminica!"
Unul din diaconi a strigat: „Predică, frate! Predică!"

Doar de atâta încurajare a avut nevoie. A început mai cu putere să-şi continue predica.
Era Vineri şi Maria plângea. Ucenicii fugeau care încotro, ca oile fără păstor, dar asta se întâmpla Vineri şi venea Duminica. Cei din biserică începuseră să priceapă mesajul. Femeile ridicau mâinile strigând:„Bine! Bine!" Unii dintre bărbaţi strigau: „Continuă! Continuă!" Predicatorul a continuat. A crescut volumul şi mai mult şi astrigat: „Era Vineri. Cei cinici priveau lumea spunând: cum au fost lucrurile, aşa rămân. Nu poţi schimba nimic în lumea asta, nu poţi schimba nimic. Dar acei cinici nu ştiau că era doar Vineri. Urma să vină Duminica!"
„Era Vineri! Iar Vinerea, acele forţe care îl apasă pe cel sărac şi îl fac să sufere erau la putere. Dar era doar Vineri! Duminica urma să vină! Era Vineri şi Vinerea Pilat credea că-şi poate spăla mâinile. Fariseii se proţăpeau, râzând şi dându-şi coate. Credeau că iar sunt la putere, dar nu ştiau că e doar Vineri! Venea Duminica!"
A continuat să folosească această propoziţie încă o jumătate de oră, apoi o oră, apoi o oră şi un sfert, apoi o oră şi jumătate. Mereu şi mereu repeta: „E Vineri, dar vine Duminica! E Vineri, dar vine Duminica! E Vineri, dar vine Duminica!"
Când a ajuns la sfârşitul mesajului, a fost epuizat. Eu şi toţi ceilalţi eram atât de epuizaţi, încât nu cred că vreunul dintre noi am mai fi putut rezista. La sfârşitul mesajului său, a strigat cât a putut de tare:„E VINERI!"
şi noi toţi cei cinci sute din biserică, am strigat într-un glas:
„DAR VINE DUMINICA!"
Nu uitaţi lucrul acesta. Nu uitaţi că vine Duminica. Studiază Cuvântul, roagă-te, formează-ţi un grup de părtăşie, zideşte biserica, fă din biserică un instrument care să schimbe lumea. Şi deşi adesea totul pare atât de negru şi mohorât, avem vestea cea bună şi vestea cea bună este: "Deşi lumea e întunecată, şi mohorâtă, şi demonică, noi o vom provoca, noi îi vom rezista, noi o vom transforma prin harul lui Dumnezeu şi vom fi aici pentru a spune VESTEA BUNĂ.
Şi Vestea Bună este aceasta: E Vineri, dar vine Duminica!


(Anthony Campolo - Tu Poti Face Diferenta) 




S.M. Lockridge:
tradus Rodica Botan


E Vineri…
Si Isus Se roaga,
Pe cind Petru obosit… doarme,
Iar Iuda otrava tradarii soarbe……
Caci se apropie Duminica.

Este Vineri…
Pilat ingrijorat transpira,
Preotii conspira,
Multimea racneste…
Totul… se implineste,
Pentru Duminica.

Este Vineri
Ucenicii alearga de zor;
Ca niste oi… fara pastor…
Pe Maria plinsul o stapineste
Petru de trei ori se dezice
Si nu-L recunoaste…
Inca inconstienti…
Inca incompetenti…
Ca vine Duminica.

Este Vineri
Soldatii romani in batai Il zdrobesc
Il imbraca rege… si-L umilesc
Pe cap o coroana de spini Ii pun - de batjocura
Inconstienti ca vine sfinta zi de… Duminica

E Vineri…
Isus paseste greu, incet, catre Calvar
Si strop cu strop sfint singe se scurge
Pe maidan…
Puterile-L lasa… Se-mpiedica pe drum
Si spiritu-I slabeste… se-apropie de-acum…
E Vineri…
Si inca nu s-a terminat…
Dar vine curind…
Vine Duminica.

E Vineri
Lumea se pare-a cistigat
Oamenii inoata in pacat
Diavolul ride… incintat.
E Vineri…
Bat soldatii romani cuie in miinile Lui
Intinzindu-I-le pe cruce…
Ii bat cuie in picioare… tintuindu-le
Pe cruce…
Inaltindu-L sus…
Intre tilhari…
Dar… e Vineri…
Si eu stiu ceva:
Eu stiu ca vine…
Duminica.

Este Vineri
Si ucenicii intreaba uimiti:
Ce s-a intimplat cu Regele lor?
Iar fariseii celebreaza crezind c-au izbutit;
Si asa pare chiar… Scop mirsav-implinit!
Dar nu stiu ca este numai… Vinerea
Si in curind vine slavita Duminica!

Este Vineri…
Si atirnat pe cruce,
Parasit de Tatal
Singur si muribund,
Si nimeni sa-L salveze?
Ohhh… Este inca Vineri,
Dar… Vine Duminica…

Este Vineri
Pamintul se cutremura,
Cerul se intuneca
Cind Regele meu se sfirseste…

Este Vineri
Toata speranta e pierduta;
Moartea a cistigat,
Pacatul a invins,
Si Satana ride isteric…

E Vineri…
Isus este ingropat!
La gura gropii sta un soldat…
O piatra uriasa rostogolesc…
Eu inca sper si gindesc,
Ca… este inca Vineri…
Dar stiu promisiunea!
Si-astept!
Ca…Vine Duminica!!!..

31 March 2020

SEDINTA DE LUCRU A DIAVOLULUI

(Tradus de Rodica Botan)

Satan a convocat de urgenta o conventie a demonilor. Ca introducere a spus...

Nu putem nicicum sa oprim crestinii sa mearga la biserica si nici sa citeasca Biblia in care o sa afle adevarul. Si nici nu-i putem opri sa caute sa aiba o relatie intima cu Salvatorul lor. Iar odata ce au facut conectia cu Mintuirorul lor, noi nu mai avem nici o putere.

Asa ca lasati-i sa se duca la bisericile lor si sa incerce sa aiba partasie...dar noi o sa le furam timpul ca sa nu mai poata sa dezvolte o relatie cu Isus Christos.

Asta vreau sa faceti voi, le-a spus diavolul. Sa-i impiedicati sa aiba orice conectie vitala cu Mintuitorul lor in timpul zilei...

Cum sa facem asta, au zbierat diavolii?

Tineti-i ocupati cu lucruri banale din viata si inventati tot felul de situatii ca sa le tineti mintea ocupata. El le-a mai spus...Ispititi-i sa cheltuie, sa cheltuie, sa cheltuie...si sa se imprumute...sa se imprumute...si iara sa se imprumute...si ca sa plateasca convingeti pe sotiile lor sa mearga la lucru multe ore daca se poate iar pe sotii lor sa lucreze 6-7 zile pe saptamina cite 10-12 ore pe zi, asa incit sa poata sa-si permita un stil de viata absolut gol si lipsit de orice valori.

Nu-i lasati sa-si petreaca timpul cu copii lor, si astfel in timp ce familiile lor se vor fragmenta, caminele lor nu vor mai putea fi un loc de refugiu cind sint atacati de presiunile acestei lumi.

Stimulati in plin mintile lor asa incit sa nu mai auda ...Tineti-i ocupati cu radio sau CD player, in timp ce fac naveta, si tineti-i ocupati in restul timpului cu TV, DVD sau PC...si asta in mod constant.

Asta le va supra aglomera mintea si le va rupe orice legatura ce ar putea avea cu Christos.

Pe masutele lor de cafea ingramaditi ziare si reviste, si bombardati-i 24 de ore pe zi cu noutatile zilei. Invadati marginile soselelor cu reclame mari, atragatoare, si umpleti-le cutiile postale cu cataloage si alte gunoaie, sau alte promotii sau oferte de servicii gratuite si alte sperante false.

Puneti pose de femei tinere si atragatoare in jurnale si TV asa incit barbatii sa fie convinsi ca frumusetea exterioara este ceea ce este importanta, si astfel sa devina nemultumiti de sotiile lor.

Tineti pe sotiile lor sa fie reci si prea obosite sa-si mai iubeasca sotii, si da-le si ceva migrene.
Si daca sotiile lor nu vor arata barbatilor lor dragostea de care acestia au nevoie, ei o vor cauta in alta parte. Si asta, a zis diavolul, o sa distruga familiile lor in scurt timp.

Mai dati-le le-a mai zis el, si un Mos Craciun, ca sa uite sa-si invete copii ce insemnatate are Craciunul. Iar de Pasti, sa le dati un iepuras ca sa nu mai vorbeasca de inviere si de rascumpararea de la pacat si moarte.

Dati-le chiar si un timp de recreere dar faceti sa fie excesivi in toate, in asa fel incit sa fie si mai obositi la reintoarcere...Nu-i lasati sa mearga in natura, ca in mijlocul naturii vor reflecta la Dumnezeu , mai degraba trimiteti-i la parcuri de amuzament, intilniri sportive, piese de teatru, concerte si filme.

Si tineti-i ocupati...ocupati...ocupati! Si chiar cind se intilnesc intr-un cadru spiritual, faceti-i sa se amestece in tot felul de birfe si vorbe goale, ca atunci cind pleaca sa fie cu constiinta incarcata. Inghesuiti-le in viata lor tot felul de lucruri ca sa nu aiba timp sa ceara izbavire de la Isus.

Si in curind, isi vor consuma toata puterea sacrificindu-si chiar si sanatatea si familia pentru ca sa-si atinga tot felul de scopuri desarte.
.........................

Uraaa...O sa reusim...o sa reusim...Avem un plan!... au zbierat toti diavolii si s-au raspindit in toata lumea ca sa-si duca planul la indeplinire. Si au inceput asa sa-i faca pe copii Lui Dumnezeu tot mai ocupati...fugarindu-i dintr-un loc in altul ca sa-si rezolve tot felul de probleme, si nemaiavind timp pentru Dumnezeul lor, sau pentru familiile lor si nemaiavind ocazia sa spuna si altora despre puterea Lui Dumnezeu de a schimba vietile lor.

Intrebarea care vi-o pun este urmatoarea:... a reusit oare satana cu schemele lui sa te atace si pe tine?

Tu esti singurul care poti raspunde la aceasta intrebare...

A fi ocupat inseamna sa te apleci sub jugul lui satan...Daca nu esti chiar atit de ocupat...avertizeaza si pe altii despre acest meeting si acest plan a lui Satan. Si Dumnezeu sa te binecuvinteze!

29 March 2020

GRATIS NU INSEAMNA FARA VALOARE...

    ( scrisa 12/11/12)
La o stare de vorba ieri cu tatal meu discutam de unele naravuri rele pe care eu (noi, parintii) din nestiinta si dragoste necontrolata le-am sadit in copiii nostri. Si anume ceea ce americanii numesc "entitlement" adica o atitudine ca ei merita si totul li se cuvine fara sa faca eforturi.
    Si daca n-as fi stiut ceva de subiectul asta... dar daca ma gindesc bine am auzit odata o treaba foarte interesanta, si asta era pe vremea cind fiica mea cea mai mare era de vreo 3-4 ani. Deci as fi avut timp sa gindesc si sa imi insusesc invatatura. Era vorba de cartea unui preot sau calugar- nu-mi mai amintesc , care zicea ca pina la 7 ani noi trebuie sa fim robii copiilor nostri. Apoi de la 7 la 15-16- depinde de maturitatea copiilor, noi parintii ii facem pe ei robii nostri (cerindu-le, si invatindu-i, si obligindu-i sa faca ceea ce noi credem ca este necesar ca ei sa invete) - si apoi mai tirziu trebuie sa devenim prietenii copiilor nostri.
    Dar spune asta unui emigrant care a avut o viata - din perspectiva de aici din America sau chiar din alte perspective - destul de grea. Noi vrem sa dam copiilor nostri absolut tot... si daca s-ar putea si o cireasa in virf. Ii hranim cu povesti despre printi si printese si ...ne purtam cu ei ca si cind ar fi aceste personaje de poveste. As putea continua cu tot felul de descrieri ce si cum- dar la ce bun?
     Discutia cu tatal meu a ajuns la punctul unde am zis noi ca tot ce primim de gratis, fara sa muncim, noi oamenii tineri sau batrini... nesocotim. Il faci pe copil sa munceasca pentru un anume lucru - il va pretui. Le dai fara sa faca niciun efort? O sa-l gasesti la gunoi si n-o sa puna niciun pret pe lucrul respectiv.
     Zice tatal meu...
    -Nu facem noi tot asa cu mintuirea? Mintuirea e de gratis si stim ca o primim cind o vrem- si uite de ce atita lume o neglijeaza, o dispretuieste.
     Cum a zis  treaba asta, cum mi-am facut o notita in minte ca sa nu uit. Cit adevar! Ii chinuie Mahomed pe musulmani cu tot felul de treburi. Ba ii tine la Ramadan flaminzi o luna de zile, ba le cere sa se imbrace nu stiu cum... am vazut din aia care se biciuiesc la o anumita sarbatoare- altii isi trimit copiii la moarte sa devina martiri... si o fac. O fac de teama, din tembelie... dar o fac. Si noi primim de la Dumnezeu mintuirea pe gratis... si ce facem? O ignoram, o dispretuim... sintem exact ca si copiii nostri zglobii care ignora darurile bune uneori platite cu sudoare de parintii lor...
    Mare lucru sa invatam ca daca pentru noi este de gratis nu inseamna ca cineva n-a platit pentru acel lucru gratis. Si daca facem greseli din astea... sa nu facem in dreptul Mintuirii, pentru ca neghiobia asta o vom plati tare scump mai tirziu.
     Zic si eu ca simt nevoia sa va spun... nu stiu cine va beneficia de cele ce spun, dar daca numai un singur om citeste si intelege - este o viata salvata de la intuneric la lumina, de la moarte la viata... de la o eternitate petrecuta in abis cu una intr-un loc minunat pregatit de Cel care a platit pretul pentru sufletele noastre.

28 March 2020

ZIC SI EU...

   Traim zile...interesante. O lume care a alergat pina acuma la disperare, acuma trebuie sa stea pe loc...si din cauza asta a ajuns cu adevarat la disperare. Am auzit ca in Romania cei de la 65 de ani in sus, pot iesi dupa cumparaturi doar intre 11:00 si 13:00. Cei care stau la bloc nu pot iesi nici macar in curte. Pentru unii asta e dificil.
     Planeta in acest timp respira aer mai curat ca niciodata in ultimele decenii. Ne temeam de cancer pina acum...si deodata ne ingrozim daca ne apuca tusa. Eram siguri de medicamente si obisnuiti sa avem ( noi aici in America) serviciile medicale la dispozitie. Si dintr-o data tot ce ne era familiar a disparut.
     Imaginati-va acuma sa nu mai avem energie electrica - tot ce stim si ce folosim este sustinut de aceasta energie ... si fara ea nu mai stim sa functionam.  Daca Dumnezeu vrea sa ne opreasca din goana noastra nebuna o poate face rostind un singur cuvint. De fapt...asa a si intocmit lumea- prin Cuvint.
     Eram mari si tari si descopeream tot felul de lucruri complicate - dar uite ca de lucrurile complicate nu mai avem nevoie in situatia asta ci de un lucru simplu... poate daca am fi studiat mai bine toate plantele cite au fost create de Dumnezeu am fi avut virusul asta sub control.
     Cit am fi de importanti sau cit am fi de modesti...toti avem nevoie de Dumnezeu. Si ce moment mai bun ca sa il cautam?! Sa il cautam pina mai poate fi gasit ! Amin ?
   

   

27 March 2020

VINO LA EL

de Rodica Botan
-1980-

Fugi printre ani
Plin de pacate...
Fugi de Isus
In alta parte;
Dar vine-o zi
Si e pe-aproape...
Cind vei regreta!

Azi nu te rogi
Ca nu...se poate;
Dar vine-o zi...
Ziua-i aproape
Cind vei striga
Stincilor toate
Sa te-acopere!

Nu vrei sa cinti
Nici Osanale!
Dar vine-o zi
Ziua cea mare
Cind vei ruga
Valul de mare
Sa te-acopere!

Domnul te vrea,
Te ocroteste
Vino la El
Te pocaieste...
Muntele-i mic
Marea amuteste
La-al Sau Cuvint!!!

25 March 2020

CASA OLARULUI - 1 -



(Casa Olarului are 4 parti.)

Am fost plecata pentru vreo doua zile intr-o tabara undeva in munti, la vreo 70, 80 de mile de unde locuiesc. Aer curat, mincare deosebit de buna… si legumele, si fructele, si toate au avut mai mult gust decit cele pe care le cumparam de jos din vale. A plouat insa… mai precis… a turnat ploaia. Si a plouat si cu binecuvintari… mai degraba a turnat cu binecuvintari.

Toate lucrurile au fost bune: am participat printre altele la un curs de ceramica si am facut si eu un vas mic… pe care dupa ce il vor pune in cuptor, mi-l vor trimite prin posta… Cele mai deosebite momente insa au fost “cursurile de olarit” oferite de Carole Wolaver.

Subtirica si finuta, imbracata mai mult in culori deschise si in alb, ne-am mirat cind am vazut ca se apropie imbracata asa frumos de roata olarului si de sculele de olarit care erau asezate pe scena si stropite toate cu lut... Dar a venit foarte degajata si s-a asezat deasupra rotii olarului si a inceput sa ne vorbeasca si apoi sa deschida Scripturile si sa ne spuna despre olarit si despre Dumnezeu. Nascuta intr-o familie de evrei care isi tineau traditia doar pe jumatate, cunoaste un baiat credincios, care incet, incet reuseste sa o indrume catre adevar. Marturiseste ea ca de cite ori se intilneau, in loc sa-i dea toate raspunsurile la intrebarile ei, el reusea sa-i produca de fiecare data o foame din ce in ce mai mare pentru Cuvintul lui Dumnezeu, si despartindu-se de ea de fiecare data ii daruia un alt verset din Biblie la care sa gindeasca. Dupa 11 ani de studio pentru a devein actrita… isi preda talentele si viata in Mina Olarului si ajunge sa fie un vas de mare folosinta in Casa Lui. Iata ce ne-a povestit din experienta ei de olarita.

A citit din Isaia 64:8 - “Dar Doamne, Tu esti Tatal nostru; noi sintem lutul, si Tu olarul care ne-ai intocmit; sintem cu totii lucrarea miinilor Tale.” Versetele care urmeaza, descriu conditia inimii noastre, si Carole zicea ca inainte de toate noi, lutul, trebuie sa ne recunoastem starea care este umila… ca nu este nimic mai ieftin si mai raspindit decit lutul. Si cu toate astea, olarului ii place sa-si petreaca timpul cu lutul si oalele lui; si asa si lui Dumnezeu Ii face placere sa-Si petreaca vremea cu noi. De fapt spunea ea ca atit lutul, cit si fiintele umane sint alcatuite din 13 elemente. Un pumn de lut este doar un pumn de praf, de tarina. Genesa 2:7 -  “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarina pamintului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu.” Omul nu este altceva decit lut care a fost atins de dumnezeire… de Dumnezeu Insusi care a suflat in el viata.

Carole stia multe despre lut. Spunea ca lutul este de trei feluri… cel obisnuit, din care se fac vasele de ceramica in care nu poti pastra apa, "stone wear", care e mai durabil si care pastreaza apa, si "portelanul" care este cel mai fin. In 1 Petru 3:7 citim: “Barbatilor, purtati-va si voi, la rindul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dind cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre.” Spunea ea zimbind ca asta este sensul cuvintelor “un vas mai slab”, facind aluzie la portelan, care este folosit pentru vase de cinste, dar care este foarte fragil.

O intrebare aparent usoara… si totusi nu!… De ce a ales Dumnezeu sa faca omul din pamint? Nu existau suficiente alte materiale? Fier, granit… lemn de esenta tare… Dumnezeu a ales insa praful…pamintul… lutul, care nu este remarcabil sub nicio forma… pentru ca nu cumva sa nu ne fie clara provenienta, pentru ca sa ne fie usor sa intelegem ca sintem nimic fara El.

Cum trebuie sa fie un vas ca sa poata fi folosit? In primul rind trebuie sa fie curat. Nu poti sa-l folosesti daca este murdar. Daca are vreun defect trebuie reparat, ca sa nu curga, sa poata pastra in el ceea ce Stapinul va pune in el. Din acel vas, Dumnezeu vrea sa toarne in altii ceea ce initial a turnat in tine. Asa ca… in slujba Stapinului trebuie sa te lasi reparat, curatat, si apoi umplut… dupa care trebuie cu bucurie sa te torni in vasele altora.

Ieremia 18 :2-6 vorbeste despre casa olarului… "'Scoala-te si pogoara-te in casa olarului; acolo te voi face sa auzi cuvintele Mele'. Cind m-am pogorit in casa olarului, iata ca el lucra pe roata. Vasul pe care-l facea n-a izbutit, cum se intimpla cu lutul in mina olarului. Atunci el a facut un alt vas, cum i-a placut lui sa-l faca. Si Cuvintul Domnului mi-a vorbit astfel: 'Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta, casa a lui Israel? zice Domnul. Iata, cum este lutul in mina olarului, asa sinteti voi in mina Mea, casa a lui Israel.'" Asadar… o mina de lut, una dintre substantele cele mai comune este materia din care am fost facuti, si lutul poate fi modelat si configurat de miinile care-l lucreaza. Dar ca sa ajunga la acest lut, olarul se coboara intr-o groapa. De acolo il alege. Si tot asa, Domnul Isus S-a coborit in groapa pentru noi.



Lutul nu este curat… tot felul de impuritati sint in el, si olarul trebuie sa le scoata . Apoi lutul trebuie framintat sa capete o anumita consistenta. Cind lutul nostru personal este lucrat si i se scot impuritatile… particule straine care n-au ce cauta acolo, cind este framintat si pregatit ca eventual sa ajunga un vas in slujba stapinului… lutul simte durere, dar trebuie sa stim ca olarul nu ne face sa suferim fara motiv.

Daca noi, ca lut, ne impotrivim, nu facem decit sa prelungim acea perioada de framintari. Fiecare faza a acestui proces trebuie terminata.

Psalm 40:1 si 2 - “Imi pusesem nadejdea in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele, m-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stinca si mi-a intarit pasii.” Partea de jos a unui vas se numeste piciorul vasului. Si roata olarului este facuta dintr-o bucata de piatra. Partea dinauntru a vasului se numeste inima, iar partea de sus este buza vasului. Un lucru fantastic, care mi s-a parut a avea aplicatii practice… nimic in afara de mina olarului nu atinge vasul… si spunea ea ca de preferat este sa ne tinem amprentele pentru noi si sa nu le punem nici noi pe vasele altora. In timp ce povestea, miinile ei ridicasera lutul si il facusera ca un turn. Spunea ea ca lutul este asa… la inaltime in forma unui con, dar n-are inca forma potrivita, si daca nu il sustine mina olarului, se balabaneste in toate partile. Olarul atunci pune palma si il apasa in jos, pentru ca lutul trebuie sa fie centrat pe roata olarului. Ca sa fie centrat lutul nostru pamintesc, avem si noi nevoie de mina Domnului care sa apese in jos… o mina sigura… care ne poate centra.

Urmatorul lucru pe care il face olarul este acela ca deschide bucata de lut. Si aceasta deschidere este foarte importanta pentru noul vas. Mina olarului intra inauntru si largeste acea crapatura, si o largeste… si o largeste, pentru ca inauntru este partea unde mina olarului va lucra… la inima. Lutul trebuie sa vrea ca acea mina sa construiasca inauntru spatiu si resedinta pentru Duhul lui Dumnezeu care eventual va umple acest templu de lut.

Acum… olarul are gindul lui... el stie precis ce vrea sa modeleze. Nu este treaba oalei si nu exista o discutie intre olar si oala… si nu i se cere parere lutului cu privire la soarta lui. Ci olarul isi urmeaza cu precizie calculele si hotaririle lui cu privire la bucata de lut. Astfel poate ca va face o cana, o farfurie, un bol… Lutul nu are nicio abilitate de unul singur. “Fara Mine nu puteti face nimic”.

CASA OLARULUI - 2 -



Revin la amintirile weekendului trecut. Carole se pregatise in tinerete sa fie actrita… si chiar daca n-a ajuns sa practice tot ce a invatat in actorie… acolo, in fata noastra, lucrind la oala de pamint ce se invirtea in fata ei, purta un dialog insufletit. Cel mai mult vorbea in dreptul lutului… Si am ramas uimita de cite are lutul de vorbit. M-am regasit aproape in fiecare fraza…
-De ce tocmai eu, Doamne? Iara e rindul meu sa ma framinti? De ce ma apesi asa tare… nu se poate sa ma lucrezi fara sa ma pui pe piatra asta? E prea tare… si e rece.
-Pai trebuie sa te centrez… vrei sau nu vrei sa fii un vas frumos?
-Pai, as vrea… dar ce vas ai sa ma faci?
-Cred ca tu ai sa fii o oala…
-Oala? De ce oala? Mi-ar placea altceva…mi-ar placea o farfurie… ba nu… o vaza… o vaza care sa stea pe masa… o vaza care sa fie admirata de toata lumea.
-Am nevoie de o oala… zise din nou Olarul priceput… si daca ai fi rabdat putin… ai fi fost gata mai devreme…

Si cu mult talent Olarita ne-a facut sa intelegem ca dialogul asta n-are nicio noima. Olarul stie mai bine ce fel de lut sintem si la ce putem fi folositori. Cu cit intelegem mai repede si Il lasam pe El sa-Si faca lucrarea in noi, cu atit mai bine pentru noi. Altfel… daca procesul nu este facut cum trebuie, olarul pune din nou lutul gramada si o ia de la inceput. Dumnezeu are planuri… nu oala. El Isi va implini planurile Lui si Isi va face lucrarea. Cel mai destept lucru pentru un pumn de lut care se vrea intr-o zi o oala oarecare este sa isi puna increderea in creativitatea si intelepcunea Olarului. La urma urmei, daca ne uitam in jur, absolut totul vorbeste despre maretia si intelepciunea Lui… exista ceva in jurul nostru creat de El, dar lipsit de importanta? El care a inceput o lucrare buna in noi… o va si sfirsi.

In timp ce lucra la oala, Olarita lua cu un burete apa si o turna pe lut; astfel ii mentinea elasticitatea, si lutul nu se putea usca. Apa, ne spunea Olarita, este absolut necesara cind lucrezi cu lutul, asa cum Cuvintul lui Dumnezeu, apa vietii, este necesara pentru noi oamenii. Cuvintul Lui ne tine flexibili si usor de minuit… iar Mina lui Dumnezeu lucreaza in noi. Asa cum apa atinge lutul, si lutul o absoarbe, asa Cuvintul lui Dumnezeu ar trebui sa fie absorbit de noi, ca sa putem fi lucrati. Biblia este Cuvintul lui Dumnezeu, trimis de El in mod specific, ca sa ne pastreze intr-o stare potrivita voii Lui.

Cind lutul este lucrat pe roata, este presat din toate partile… dar nu este zdrobit. El trebuie sa se lase in mina olarului sa fie prelucrat, altfel va ramine doar o mina de lut. Ce este gramada aia de lut? Poate recunoasteti pe cite cineva plin de sine… Nu este folositor nimanui, ca nu incape in el nimic altceva decit el insusi. Ca sa fii folositor trebuie sa te golesti de tine, sa lasi mina Olarului sa intre si sa lucreze la inima… sa creeze spatiu pentru ca Duhul Sfint sa locuiasca inaunru.

Un alt lucru pe care ni l-a aratat Olarita a fost faptul ca inauntrul unei oale… nu poate sa se uite decit Olarul. Stind aplecat asupra oalei, El singur vede ce-i inauntru. Asa si noi… in inima noastra nu poate sa vada decit Creatorul, Olarul… doar El stie ce-i inauntru.

Cind vasul la care lucra, a fost in sfirsit terminat, Olarul l-a asezat pe un raft. Acolo isi incepe oala procesul de uscare. Lutul are in el o mare cantitate de apa. Olarul stie cind oala este uscata dupa temperatura oalei, dupa sunet… dupa culoare. In starea asta de asteptare, oala ar putea sa faca un scandal nemaipomenit. Sa astepti nu este usor…

Exista oameni in Biblie care au asteptat… Iosif… in inchisoare este un exemplu foarte potrivit. Spre deosebire de noi insa, Iosif a asteptat cu rabdare si a trecut examenul cu succes… doar ca asteptarea lui a fost foarte lunga… Ma intreb care din noi ar rezista? Olarita ne-a mai spus ca ea se foloseste de un fel de instrument ascutit, si in faza de uscare, lucreaza un fel de desen pe suprafata vaselor…tot felul de inscriptii. Si desi vasele ar putea spune ca sint in faza de asteptare… ele sint totusi in fata Olarului care cu maiestrie si rabdare le da forme si desene noi si nemaiintilnite… le transforma in obiecte de arta.

La urma… este cuptorul. In cuptor se ridica temperatura la peste 1850 de grade… si acest proces este aproape o stiinta; pentru ca lutul trebuie ars in asa fel incit sa nu se crape…Daca este luat prea devreme, trebuie sa fie pus inapoi, si procesul se lungeste. Si citeodata oala se crapa. Fiecare oala se comporta diferit in foc. Fiecare oala trebuie sa se maturizeze… ca sa poata tine apa in ea. Preluind ideea asta in limbajul nostru, al pamintenilor… suferinta trebuie indurata pina la sfirsit, daca nu vrem ca procesul sa fie initiat din nou. Ca nu sintem ceea ce trebuie sa fim pina nu trecem cu succes prin toate aceste procese.

Cei trei tineri, Sadrac, Mesac si Abednego…in cuptorul de foc. Puteau iesi afara mai devreme, dar n-au facut-o, desi legaturile le-au fost arse, pentru ca in mijlocul focului era un al patrulea… Domnul Isus le tinea o companie tare buna… n-aveau motive sa se grabeasca sa iasa afara, nu? Afara erau doar cei care ii aruncasera in foc in primul rind…

Romani 8:18 spune: "Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sint vrednice sa fie puse alaturi de slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi."


CASA OLARULUI - 3 -


Ultima faza in “nasterea” unui vas de lut este focul. Aici cred ca mi-a lipsit totala concentrare si n-am luat atitea notite cite as fi vrut. Dar se pare ca dupa foc urmeaza… vopsirea vasului. Culori, si forme, si arta… dupa gustul si aprecierea Olarului. Si nu exista limita la posibilitati. Fiecare vas va fi unic… fiecare desen diferit. Apoi vine un strat de… si aici cred ca imi lipseste cuvintul romanesc. Este vorba de "glaze" - o substanta laptoasa parca in care se scufunda vasul, si apoi din nou trece prin foc ca sa intareasca acest lac care ii da stralucire. La urma vasul trebuie spalat bine de tot, si daca e nevoie surluit bine… din nou o stare neplacuta pentru oala respectiva.

Nu este si viata la fel? Nu simtiti ca la un moment dat viata parca in sfirsit ne impodobeste cu tot felul de virtuti si stari alese… ca un fel de pregatire pentru focul in care in curind trebuie sa intram? Si vai ce greu mai e… dar focul trebuie sa arda lutul… si nu este alta solutie… trebuie sa-l arda!!! Nu, nu orice flacara care… abia, abia pilpaie poate sa arda lutul. Cuptorul este incins la o temperatura foarte, foarte inalta. Si daca iesi din focul acela mai devreme… nu esti terminat si trebuie sa intri in foc inca o data. Oare nu ni s-a intimplat adeseori in viata cind am refuzat focul… doar sa prelungim agonia si sa o luam din nou de la capat? Pentru ca daca Dumnezeu vrea sa ne invete o lectie… si El vrea…atunci trecem prin examenul respectiv pina il luam cu brio. La scoala sint note de trecere… de la 5 la 10. In cer ori ajungi… ori nu intri!!! Nu exista o situatie de mijloc.

Fiecare oala cere un timp mai scurt sau mai lung in cuptor. Si fiecare om este diferit si el. Nu are rost sa ne uitam la altii si sa murmuram. De ce eu asa, iar el mai putin sau mai mult? La ce ne ajuta? Oala ta ori e coapta bine si va putea sa tina apa in ea… ori va curge. Cine vrea un astfel de vas… sau la ce se poate folosi o oala care curge? Intrebuintarea cea mai mare si posibilitatile cele mai mari le va avea o oala care a stat cuminte in foc exact cit a fost nevoie. Si focul ne dezvolta rabdarea. Iar rabdarea este una dintre virtutile cele mai greu de obtinut.

Vasele sint obiecte de folosinta permanenta. Sint de obicei afara la vedere. Creatorul, olarul este cel care alege ce vom fi si la ce vom fi intrebuintati. Cred ca darurile care ne-au fost date sint parte din formula respectiva… din conceptul lui Dumnezeu.

Olarita apoi a recapitulate ce ne spusese inainte. Si ne-a fixat in minte unele imagini, si a adaugat altele. Parea ca facerea oalelor si trairea credinciosului n-au altceva decit puncte comune. Si din ce in ce mai multe argumente aducea. Spunea ea… lutul trebuie sa se deschida bucuros cind mina olarului a intrat in el si il lucreaza. Ca noi avem nevoie sa ne deschidem inima (va amintiti, interiorul unei oale se numeste "inima") lui Dumnezeu, sa avem “fellowship”, partasie cu El. Interiorul vasului va deveni Templu Duhului Sfint. Astfel ca noi trebuie sa ne impotrivim dorintelor noastre personale si trebuie sa lasam ca Dumnezeu sa largeasca inima noastra cit mai mult. Filip 3:10 - “ Si sa-L cunosc pe El, si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui…” Romani 12:2 - “Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.”

Transformati si separati de lume prin innoirea mintii noastre... este urmarea faptului ca am lasat ca mina Olarului sa largeasca si sa lucreze oala pe dinauntru. 1 Corinteni 2:16 - “Caci cine a cunoscut gindul Domnului, ca sa-I poata fi invatatura? Noi insa avem gindul lui Hristos.”  Si trebuie sa acceptam ca Duhul Lui sa fie inauntrul nostru. Cum altfel vom avea gindul lui Hristos?

Olarita spunea ca de fapt nu noi vrem sa avem Duhul Sfint; ci ca in realitate Duhul Sfint este cel care ne vrea. El este cel care cu suspine negraite mijloceste pentru noi… M-am gindit de multe ori la multe persoane care spun despre ele insele ca au Duhul Sfint. De multe ori se manifesta ciudat si dau vina pe Duhul Sfint. Cei care privesc uneori au indoieli si nu stiu ce sa creada. Gindul ca situatia poate fi inversa… ca Duhul Sfint pune stapinire pe oameni pare… dupa parerea mea biblic. Cind s-a pogorit Duhul Sfint, s-a asezat El pe oamenii care a crezut de cuviinta… Ideea asta mi-a dat mult de gindit si parca mi-a mai cristalizat gindurile…


Apoi am avut ocazia sa vedem "o inima impartita". Bineinteles ca era inima oalei... dar invatatura care mi-a ramas este acea imagine a unei oale despicate in doua in care nu poti sa pastrezi o picatura de apa... pentru ca o inima impartita nu poate tine nimic inauntru. Si eventual, un asemenea vas ajunge sa fie din nou doar o gramada de lut care trebuie lucrat de la inceput. Oare care dintre noi am dori sa ni se intimple asa ceva?... Si cu toate astea... citi dintre noi traiesc cu inima impartita?

Un alt gind referitor la suferinta - spunea Olarita ca nu putem avea “testimony without a test”. In romana ar trebui explicat un pic: ar fi sa fii o marturie fara a fi trecut un test mai intii. Ce fel de marturie ai fi? Cine te crede cind depui marturie daca nu ti-i s-a intimplat nimic, ci doar teoretizezi? Domnul nostru Isus a fost primul care a indurat focul crucii si a lasat un exemplu viu de urmat. In mijlocul durerilor a strigat: “Tata, daca se poate sa iei paharul”, dar a continuat sa stea in mijlocul focului pina Si-a sfirsit lucrarea. Si toate astea pentru ca ne-a iubit.

Multi oameni vorbesc despre drepturile lor. Se pare ca noi avem doar dreptul sa mergem in iad… si niciun alt drept. Pentru faptele noastre murdare este o plata. Si plata aia reprezinta singurul nostru drept. Altii cred ca le-ar fi stat mai bine sa fie altcineva. David este imbtacat la un moment dat cu armura lui Saul. Dar e prea grea si nu i se potriveste. Asa cum fiecare oala este diferita si cere un tratament diferit, asa si noi sintem diferiti, si ceea ce are persoana de linga noi… nu ni se potriveste.

O alta imagine care m-a urmarit si pe care am auzit-o de citeva ori a fost aceea ca Dumnezeu este cel care modeleaza oamenii, asa cum olarul modeleaza oalele. Sa nu ne bagam miinile unde nu trebuie si sa nu lasam amprentele noastre pe vasele altora, nici sa nu-i lasam pe altii sa-si lase amprentele pe ale noastre. Din instinct impingem oamenii in directia pe care noi o vrem. Sfatul ei era de a produce in oameni doar o sete dupa Cuvint, o curiozitate… ca apoi sa-i lasam sa caute ei raspunsuri in Scriptura. Mie mi s-a parut o idee nemaipomenita. Noi sintem ca gradinarul ala care punem o saminta in pamint si stam linga ea cu gura cascata sa vedem daca creste sau nu. Asta nu-i treaba noastra… ca nu la pindit semintele am fost chemati. Ci la semanat. Pune bobul si vezi-ti de drum. Altcineva e responsabil cu cresterea… si chiar altcineva cu roadele…

Un alt gind care s-a discutat a fost acela ca un vas trebuie tinut curat. Si cum sa-l tinem? 1 Ioan 1:9 - “Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire.” Nimeni nu vrea sa bea dintr-o ceasca murdara. Marturisire si… pocainta. Psalmul 51 in intregime. Apoi, nu poti sa pui nimic in vas pina nu golesti daca este ceva in el… abia apoi golit, si curatat, si reparat daca e nevoie poate sa fie umplut… dar nu cu doctrine, si nu cu altceva, ci lasat ca Duhul Sfint sa il umple. Si cind l-a umplut… atunci avem datoria sa ne varsam noi in altii…Dar grija la ce varsam… sa nu cumva sa fim plini de rautati, invidie, gelozie, pizma… si cunoastem noi si alte metehne… ci cu Duhul Celui vesnic…

Ce vas sint eu? Cum imi tin vasul? Cum accept mina lui Dumnezeu la lucru in el? De cite ori Ii opresc lucrarea ca m-am saturat de conditiile in care exist? Doamne… da-mi intelepciune sa trec prin acest proces cu bine… si fa Tu ce vrei cu vasul meu… (numai ca eu vreau sa fiu o vaza… una frumoasa foc… si pusa undeva in centru…)

CASA OLARULUI - 4 -


Am ajuns in sfirsit la ultimele notite luate in recenta mea aventura facuta la "casa olarului". Am intirziat un pic cu ultima parte, de aia cred ca ar fi benefic sa mai recititi cele trei articole despre facerea oalelor. Mie mi-au picat nespus de bine. Comparatia dintre un credincios si o oala m-a facut sa inteleg procesul vietii mai usor . M-a ajutat sa inteleg de ce-i nevoie de suferinta, si in momentele grele ale vietii sper sa-mi amintesc ca framintarea este temporara si ca Dumnezeu trebuie sa ma prelucreze, ca altfel n-am sa am sansa sa devin un vas folositor. Am sa-mi amintesc mereu ca inauntru, in inima este mina Lui, ca numai El vede acea portiune din mine si ca mina Lui face o lucrare acolo pe care trebuie sa o accept. Am sa imi amintesc ca daca vreau sa ies din focul vietii mai repede decit e timpul, va trebui sa intru in foc a doua oara, si acel gind sper sa-mi fie suficient ca sa stau si sa rabd.

Olarita spunea ca fiecare vas are pe el, daca-l intorci un pic, semnatura olarului. Am stat un pic si m-am gindit… am eu semnatura aia undeva? 2 Corinteni 1:22 spune: ”El ne-a si pecetluit si ne-a pus in inima arvuna Duhului.” Va mai amintesc o data ca interiorul oalei se numeste "inima" si ca inima este portiunea din vas care va fi umpluta cind vasul este folosit. Tot asa inima omului este Templul Duhului Sfint... facut din pereti de lut, ca doar si noi sintem tot o mina de pamint. Acolo va trebui sa salasluiasca Duhul lui Dumnezeu.

Acuma multi oameni pe lumea asta sint cumsecade… fara sa fie copii ai lui Dumnezeu. Si multi copii ai lui Dumnezeu… stim noi ca nu intotdeauna sintem ceea ce am vrea sa fim si ne luptam intruna cu natura noastra rea, dar uneori… mai invinge si natura. Dar daca esti pecetluit, daca ai semnatura lui Dumnezeu… esti al Lui, si El iarasi te spala, si te repara, si te foloseste. Olarita ne-a provocat sa ne imaginam o galerie de tablouri. Sint multe tablouri acolo… Unele au semnatura autorului… altele nu o au. Daca un tablou este nemaipomenit de frumos… el ramine frumos, dar fara semnatura artistului aceluia faimos, valoarea lui este tare mica, pe cind orice tablou care are semnatura artistului… are valoare imensa, chiar daca nu prea satisface ochiul… dar semnatura de pe el ii da o valoare uriasa.

La un moment dat Olarita s-a ridicat in picioare, si-a pus o mina in sold si una a ridicat-o in sus, vrind sa para un canceu de apa. A zis apoi: ”Uite, daca cineva ma loveste peste toarta, si s-a uitat la mina pe care o tinea pe sold, ce credeti ca o sa curga din vasul meu?” Raspunsul era… o sa curga ce este inauntru, bineinteles. Pare asa, aproape ca o gluma… dar imi va ramine intiparita in minte acea imagine pentru o viata… si am sa ma straduiesc sa tin in vasul meu ceva de care sa nu ma ingrijorez ca va curge… De fapt, noi trebuie sa curgem; asta este functia ce o avem. Trebuie sa dam si altora din apa vietii care s-a turnat in noi. O lume insetata este in jurul nostru, si menirea noastra este sa potolim setea oamenilor dindu-le din apa vietii ce am primit-o.

Noi toti tindem catre perfectiune. Dar in marea economie a lui Dumnezeu… nu exista deseuri. Chiar daca intimplarea face ca vasul tau a suferit mari stricaciuni, Olarul va gasi o intrebuintare si pentru tine.

Cautati si vedeti ce bun este Domnul. El este Olarul… si sa ne lasam modelati de mina Lui…

................................(Debora va trebui sa puna acum citeva poze cu niste "oale" mai mult sau mai putin fotogenice. Ele sint citeva dintre doamnele cu care am fost in aceasta tabara... sper sa va amuze. Eu am pozat ca un vas minios!!! Se mai intimpla...)








24 March 2020

DACA IL VOM CAUTA...

     
Ieremia 29:13
     "Ma veti cauta, si Ma veti gasi daca Ma veti cauta cu toata inima."

      Daca a fost vreodata timpul sa il cautam pe Dumnezeu- astazi este ceasul al doisprezecelea. Sintem cu spaima in noi unii, bolnavi pe moarte altii, morti deja o multime si o parte inconstienti de puterea si viteza cu care acest virus Corona s-a pornit ca o masina de treierat sa secere printre popoare. In seara asta am auzit si de cutremurul din Rusia. Si asta este doar inceputul durerilor...
      Este o noapte adinca pe pamint de ceva vreme. Este noapte pentruca cei care trebuiau sa fie lumina...adica noi, cei care ne zicem crestini...abia am pilpiit ceva lumina tare slaba in jur. Exista fitil in lampa dar putin ulei...
     Dar cu toate astea Profetul Ieremia parca cunoscindu-ne slabiciunile, ne trimite o carte postala cu un cuvint de imbarbatare. Si Cuvintul ne spune ca nu suntem parasiti si nu suntem fara speranta. Trebuie sa ne ridicam din slabiciunile, lenea, nesimtirea, imbuibarea si nepasarea noastra si sa il cautam pe Cel care ne poate ocroti.
     Astazi ma gindeam ca poate cei care mor din pricina virusului asta sunt privilegiati...pentruca nu stim ce ne asteapta; sau stim dar nu vrem sa constientizam. Traim fara grija in Sion, pina cind alte si alte necazuri vor da peste noi.
     Fratii mei, prieteni dragi, colegi si cunostiinte... cautati Mintuirea pina se poate gasi...este de gratis. Trebuie doar sa iti recunosti starea pacatoasa, sa ceri iertare si sa primesti iertarea de la Cel care a platit pretul pacatelor intregii omeniri. Si Profetul Ieremia striga la noi de veacuri sa il cautam...ca il vom gasi daca il cautam pe Isus din toata inima. Ma rog ca indemnurile mele slabe sa aiba rezonanta in inimile voastre. Binecuvintari sfinte de sus!