29 October 2014

SA IUBESTI ...IN CIUDA FAPTULUI CA...

http://www.focusonthefamily.com/marriage/strengthening_your_marriage/love_for_the_long_haul/anyway_love.aspx

     Am citit ceva dragut si…cu mult miez in " Focus on the family". Linkul de mai sus are povestea in engleza. Cu toate greselile mele - si sint multe , totusi ...nu sint si ipocrita. Nu am scris eu articolul ci doar l-am tradus. Nu as fi putut sa scriu ceva ce nu am trait...Nu este usor sa iubesti "in ciuda faptului ca"...Iar uneori pentru unii ca mine se dovedeste chiar imposibil. Dar...cititi articolul tradus...sa intelegeti despre ce este vorba.

……………………………………………………...

De Valentine day, Meg i-a pregatit o surpriza sotului ei Peter si impreuna cu bomboanele lui favorite de ciocolata i-a daruit si niste tickete la un meci de hockey. Mai tirziu, in aceeasi seara, s-a "impachetat" ca un cadou, cu o rochita deosebita cumparata special pentru aceasta ocazie…doar pentru ochii lui.

Peter i-a cumparat o felicitare. De la Alimentara. A luat-o in drum spre casa cum venea de la munca. Si nu a scris nimic pe ea, decit s-a semnat…"Peter".

Citeva zile mai tirziu, Meg a incercat sa-i explice ca se simte ca si cind ea nu ar prezenta mare importanta pentru el…ca felicitarea nu fusese chiar ce si-ar fi dorit. Dar…Peter din nou a inteles gresit si dupa citeva luni cind si-au sarbatorit aniversarea, Peter nu i-a mai dat nici macar atit...o felicitare.

-Cum ai putut sa nu-mi iei nimic de aniversarea noastra?...l-a intrebat ea suparata a doua zi? In special dupa conversatia care am avut-o dupa ziua de Valentine?

-Pai, m-am gindit sa-ti iau ceva dar n-a fost sa fie…a replicat el. Si apoi am stiut sa nu-ti mai cumpar iara felicitare, ca nu ti-a placut data trecuta cind ti-am cumparat una…

-Nu ca nu-mi plac felicitarile… a zis ea. Dar o felicitare simpla, pare asa de …putin. Dar... pina si aia e mai buna decit nimic…

Citeva luni mai tirziu a venit ziua lui Meg. De data asta Peter i-a cumparat ceva - un set mic de scule. Cu citeva saptamini inainte, Meg i-a cerut sa imprumute o surubelnita si un tape de masurat. Si Peter s-a gindit ca Meg ar trebui sa aiba setul ei de scule pentru casa, ca sa nu mai imprumute pe ale lui.

Meg isi aminteste cum a incercat sa-l faca pe sotul ei sa citeasca citeva carti despre "cum sa-ti iubesti sotia". Dar el a citit doar citeva pagini, a pierdut interesul in carte si n-a mai deschis-o niciodata dup-aia…

"Am realizat ca n-o sa-l pot schimba niciodata", spune ea…"dar…il iubesc cu toate ca..."

PENTRUCA…

Ultimele cuvinte ale lui Meg…"il iubesc cu toate ca" reprezinta cea mai profunda expresie teologica despre casatorie, pe care am auzit-o vreodata. Cei mai multi dintre noi, ne bazam dragostea in "pentruca"…nu "cu toate ca". Te iubesc pentruca esti bun cu mine. Te iubesc pentruca te porti frumos, pentruca ai consideratie fata de mine, pentruca stii sa fii romantic…

Dar in Luka 6:32-36, Domnul Isus ne spune ca nu trebuie sa iubim "pentruca". Ar trebui sa iubim "cu toate ca"…in ciuda faptului ca…. Daca iubim pe cineva "pentruca" aceea persoana este buna cu noi, ne reciprocheaza sentimentele, sau se poarta frumos, cu ce sintem mai buni ca altii? In esenta Domnul Isus iti spune ca n-ai nevoie de Duhul Sfint ca sa iubesti un om care isi aminteste toate aniversarile - nu numai aniversarea casatoriei, dar si aniversarea primei intilniri, sau primului sarut. Orice femeie poate iubii un asa barbat. Sau daca iubesti o sotie care te copleseste cu daruri pentru sportul tau favorit, care se da peste cap sa te faca confortabil cind vii acasa de la munca si care este a ta oricind o doresti - pai…n-ai fii diferit de oricare alt barbat. Pentru o asemenea dragoste din partea ta, raspunzind doar atitor lucruri frumoase…asta nu-ti aduce nici un credit special.

Dar daca iti iubesti sotia care te dezamageste citeodata, care este citeodata prea preocupata doar de ea insasi - atunci o iubesti in ciuda faptului ca…Facind asa, tu urmezi modelul Tatalui Ceresc care iubeste si pe cei nemultumiti si rai.

IN CIUDA FAPTULUI CA…

Ai sa iubesti numai "pentruca"? Sau vrei sa iubesti "in ciuda faptului ca"? Ai sa iubesti un barbat sau o femeie care nu-ti apreciaza sacrificiul? Ai sa iubesti un sot sau o sotie care nu au consideratie? Ai sa iubesti un sot sau o sotie care nu se poata cu tine cu aceeasi tandrete cu care te porti tu?

Aproape toate casatoriile necredinciosilor sint bazate pe o dragoste "pentruca". Credinciosii sint chemati la o dragoste "in ciuda faptului ca". Asta ne face diferiti. Asta aduce Glorie Lui Dumnezeu. Asta ne va face sa apreciem mai mult dragostea Lui Dumnezeu pentru noi, pentruca Dumnezeu ne iubeste "in ciuda faptului ca!!!". Ne da…si ne da din nou, ca sa ne mai dea odata - si noi luam intr-una fara prea multa consideratie. El este doritor sa se intilneasca cu noi, dar noi sintem prea ocupati ca sa avem timp si de El. El este bun cu noi, iar noi, cind ni se intimpla ceva rau, il acuzam fara remuscari ca ceva n-a mers dupa planul facut de noi. Dar Dumnezeu ne iubeste "in ciuda faptului ca". Sa iubim "in ciuda faptului ca…inseamna sa iubim cum iubeste Dumnezeu .

Asta este adevarata dragoste…asa cum a intentionat Dumnezeu sa fie.

28 October 2014

SA-MI FIE RUSINE...

      Tatal meu a avut o operatie nu demult. Din cind in cind imi vine rindul sa ii ajut pe parinti si pentruca trebuie sa manince dieta, caut mereu cind sint in supermarket produse care sa fie bune pentru ei. Astazi printre altele am luat flex seeds. Nu stiam precis cum sa le folosesc dar pe cutie era o reteta.
     Grabita sa ajung la ei m-am dus la casa sa platesc, am pus toate cumparaturile pe banda , am facut tranzactia, mi-am luat cosul cu pungile si eram acuma la masina sa le descarc. Cind sa ridic poseta, dau de cutia de flex seeds stind singurica si nederanjata ...si neplatita. Nu o vazusem si nu am pus-o pe banda...deci nu am platit-o.
     Instinctiv o bucurie a venit peste mine...Hihi...m-am gindit...am economisit ...nu stiu...citiva dolari...Si drept sa va spun daca nu era un fel de jena slaba din partea constiintei...dar slaba de tot...as fi pus si cutia aia in portbagaj si m-as fi tot dus. Si culmea este ca nu duc lipsa de nimic si cei citiva dolari nu fac absolut nici o diferenta la finantele mele. Dar mi-a trebuit sa ma lupt cu mine sa ma conving sa duc cutia inapoi. Si nu stiu exact cine a luptat cu cine , ca eram tot eu acolo inauntru purtind discutii in capul meu...si am dus pina la urma cutia inapoi - dar numa de ambitie, ca si cind as fi facut o treaba de mult curaj. Mare nerusinare, mi-am zis tot eu mie...mare neobrazare, mare nesimtire...(lista poate ontinua).
     Ce anume este in noi de nu ne lasa sa facem ce trebuie facut? Si nu ca la scos de masele ci cu usurinta si in mod natural?! Mi-a trebuit de doua ori energia necesara sa fac drumul inapoi in supermarket si sa dau cutia inapoi...Oare de ce? Ca daca nu as stii diferenta dintre bine si rau as mai avea scuze...Dar stiu!!!
      M-am grabit sa scriu toate astea pina am curajul s-o fac...ca parca inca in mine inauntru o voce care pare sugubeata, ride de ceea ce am facut...sau n-am facut...nu mai stiu!
      Dar ...asta este cine sint eu dragi cititori, sau poate "sintem" daca cumva va puteti asemana cu mine. In noi se lupta doua forte...si depinde tot de noi sa facem alegeri bune...Mie mi se mai intimpla sa fac si alegeri proaste...Cu toate ca ... sincera sa fiu daca nu le duceam inapoi nu mi-ar fi mers pe git semintele alea si nu m-as fi bucurat de ele nici un pic. Asa ca nici nu m-as fi putut folosi de ele cu placere.

     Spun doar atit...Doamne ajuta-ne sa avem discernamint ...iar la vocea aia care se bucura de lucruri nepotrivite ii spun..."Sa-ti fie rusine!!!"

26 October 2014

NASA RAPORTEAZA...


NASA confirma ca Pamintul va experimenta 6 zile de intuneric aproape complet - si acest eveniment se va intimpla intre 16 si 22 decembrie (de marti pina luni). Vom ramine fara lumina Soarelui in aceste 6 zile din cauza unei furtuni solare care va produce un fel de praf si alte reziduuri, ce vor acoperi aproape 90% din suprafata astrului. 
Anuntul a fost facut de Charles Bolden, care a cerut ca toata lumea sa ramina calma...



SA CEREM CU CREDINTA

“Cereti, si vi se va da…” de Vera Cusnir


     Cu multi ani in urma, in Rusia bantuia o foame cumplita. Oamenii piereau cu miile chiar pe strada. Cersetorii umblau pe sub ferestre, bateau pe la usi sau cereau milostenie de la trecatori, care fiind si ei saraci, nu puteau da si altora din putinul pe care-l avea fiecare.
Intr-o familie, parintii murisera de foame, si copiii au ramas numai cu bunicii. Erau trei guri care trebuiau hranite. Bunica impletea si-si vindea marfa in piata, dar castiga prea putin, si toti ai casei duceau un trai de azi pe maine.
     A venit si ziua cand s-a ispravit si ultima imbucatura de paine. Batrana era disperata, dar in fata copiilor nu se trada cu nimic, ca sa nu le faca inima rea, si seara i-a chemat ca de obicei la rugaciune. Numai ea stia ca le ajunsese cutitul la os si ca numai Dumnezeu le mai putea veni in ajutor. Ea I-a cerut Domnului paine pentru nepotii ei, o coaja sau o farama de paine, caci o paine intreaga nu mai vazuse de cine stie cand. Dar nepotica ei a indraznit sa-I ceara lui Dumnezeu o paine intreaga!
Seara tarziu, copiii s-au culcat flamanzi, si nici dimineata nu le-a adus nimic de-ale gurii. Incredintata ca nu vor ramane fara paine in acea zi, fetita a sfatuit-o pe bunica sa ascuta cutitul. Bunica a facut intocmai, si copiii au petrecut intreaga zi in asteptarea painii.

     A venit si seara, dar de paine nici pomeneala. Copiii s-au culcat flamanzi si de asta data. Insa deodata s-a auzit o bataie in usa. Bunica a deschis si a recunoscut in barbatul din prag pe un vechi prieten al familiei lor. Barbatul a intrat pe usa nins si rebegit de frig, si bunica l-a poftit langa foc sa-si mai vina in fire si sa se incalzeasca. El si-a dat jos haina si i-a spus ca facuse in acea seara mai bine de treizeci de kilometri ca sa ajunga la ei.
     -“Ce te-a adus la noi?” l-a intrebat bunica. El a raspuns:
     -”Ieri pe la pranz am simtit ca trebuie sa vin numaidecat incoace. Ceva imi spunea ca sunteti la mare stramtorare”. Si el a adaugat intorcandu-se spre copii:
     -”Ia sa-mi spuneti ce v-am adus?”
Fetita care se rugase pentru o paine a zis cu toata increderea:
     -”Eu stiu. Dumneata ne-ai adus o paine”.
     - “Intr-adevar, asa este - eu v-am adus o paine intreaga. Dar cum ai ghicit?”
Prietenul familiei a aflat astfel despre rugaciunea fetitei, si cu lacrimi in ochi a scos din san o paine si i-a intins-o bunicii. Si desi au mancat-o fara unt si lapte, toti ai casei s-au simtit nespus de fericiti in acea seara. Asta le-a intarit slaba lor credinta...
................
     Povestea pare simpla si banala. Dar citi flaminzi nu exista si astazi? Citi oameni pentru care o piine ar rezolva cel putin pentru o zi problema existentei? Dar altceva vreau sa amintesc aici. Unul din ucenici - Petru mi se pare, era in inchisoare - si fratii erau adunati si se rugau pentru el. Deoadata cineva bate la usa, si cind servitoarea Roda merge sa deschida... cine credeti ca era? Petru... Dar au crezut cei care se rugau pentru Petru ca rugaciunea le-a fost ascultata, si Petru eliberat? N-au crezut...!!!
    Ca nu facem nici noi altceva astazi. Ne rugam pentru boala unuia, pentru situatia precara a altuia, pentru copiii nostri, parintii nostril - dar cind Dumnezeu raspunde - vai, ce noroc a dat peste noi!... sau uite ce destepti am fost si cum am rezolvat problema!...
     O rugaciune facuta Domnului trebuie insotita de credinta, si apoi de multumire. Uneori copiii au mai multa credinta decit noi. Da-ne Doamne intelepciune sa stim ce cerem, cum cerem... si sa stim sa multumim!!!

25 October 2014

GARAGE SALE!!!!

S-a anuntat ca diavolul isi va pune uneltele de lucru la vinzare. Foarte punctual si organizat, in ziua anuntata, sculele erau pregatite pentru inspectia publicului, si fiecare scula avea eticheta cu pretul respectiv.

Oh, si erau acolo tot felul de lucruri scirboase si care sa iti produca repulsie: ura, invidia, gelozia, necredinta, minciuna, mindria... si taraba era plina de spurcaciuni. Asezata mai la o margine insa, era o unealta care avea o infatisare nevinovata, dar care era foarte uzata ...si cu toate astea, avea un pret foarte ridicat.

-Pot sa stiu numele acestei unelte, intreba un cumparator?
-Oh... raspunse diavolul... asta este descurajarea...!!!
-Si de ce ai pus un pret atit de ridicat? Mai intreba omul... mirat!
-Pentru ca niciuna din celelalte unelte nu imi este atit de folositoare cit imi este deznadejdea. Cu unealta asta pot patrunde inauntrul inimii oamenilor mai usor decit cu celelalte scule, si cu ea lucrez acolo unde niciuna din celelalte scule nu imi este de niciun folos... Odata ce patrund inauntrul inimii, pot face ce vreau. Este tare uzata, ca o folosesc la aproape toata lumea... multi nici nu stiu ca imi apartine mie...

Dar pretul acestei scule a fost asa de ridicat, ca nimeni n-a putut sa o cumpere. Este inca si astazi in mina diavolului, care o foloseste de multe ori cu succes sa intre chiar si in inimile copiilor lui Dumnezeu...

RUGACIUNE... LA CAFEA...



 de Rodica Botan

Vin ‘naintea Ta cind inca
Somnu-i amortit pe geana.
Vin grabita, vin cu scop…
Vin ca alta zi incepe
Si iar simt ca ma ingrop…
Vin ‘naintea Ta umila;
N-am nimic de pret sa-Ti dau;
Si Iti cer, Iti cer de mila…
Da-mi de toate, da-mi sa am…
Si sa-mi faci… sa-mi faci doar bine
Mie, alor mei, si iar,
Doamne umple-ne de har…
Si ma-ncred - nu in cuvinte
Ci ma-ncred deplin in Tine…
Scoate Doamne indoiala,
Scoate grijile din mine!
Ca ma lupt si ma imprastii
Fir cu fir si bucatele…
Toate grijile din lume
Le adun si-s toate-a mele…
Spatele mi-e plin de noduri
Muschii striga-a disperare
Ca tot stresul de pe lume
L-am plasat pe-a mea spinare…
Doamne, si Te rog grabeste
Ajutorul sa apara…
C-am baut deja cafeaua…
Si-s deja pe usa-afara…

24 October 2014

POVESTEA CIOBURILOR...

V-am mai spus ca-mi plac povestile? Saraca, Buna mea, se satura draga de ea sa-mi tot povesteasca in fiecare seara, si cind nu mai voia sa-mi mai spuna povesti, ca era prea tirziu sau era ea prea obosita, avea ea o poveste cu care incheia… Si Buna mea imi povestea atunci povestea asta…
-A fost odata un pastor la oi. Si pastorul  asta era un pastor bun si isi iubea oile – si el avea… muuuulte… muuuulte… foarte multe oi. Si cum pastorii sint intotdeauna in cautarea unei pasuni proaspete si bune pentru oile lor… ca si Bunul Pastor din Psalmul 23, care isi duce turma “pe pasuni verzi si la ape de odihna”, asa si pastorasul asta era in cautarea unei pasuni mai bune. Si ducindu-si turma la o astfel de pasune, a ajuns in dreptul unei ape… Si apa era taaaare, taaare adinca. Si acuma… cum sa treaca apa? A vazut pastorasul ca mai jos pe apa era o punte. Si si-a dus turma intr-acolo. Numai ca turma era mare si puntea era ingusta si nu putea sa treaca decit cite o oaie o data… Si Buna se oprea din povestit…
-Buna… de ce te-ai oprit? Mai vreau sa-mi povestesti…
-Pai iti povestesc eu, dar stai sa treaca oile…
Mai stateam eu ce stateam… ascunsa sub duna ei de puf de gisca… pe intuneric, uitindu-ma la reflectia flacarilor din soba pe tavan… si urmarindu-le alergarea… si de la o vreme, iar intrebam…
-Buna… inca n-au trecut toate oile?
-Nu, ca-s tare multe… mai zicea Buna…
Si imi imaginam cum trec puntea… oaie dupa oaie… si intr-un tirziu adormeam…
…………………
Asa ca, din copilarie, am ramas cu “defectul” asta… Sint totdeauna gata sa ascult o poveste buna. Ieri de pilda, am auzit una ce m-a uns la inima. Si am sa v-o spun si voua…
In Europa undeva, era o catedrala mare si frumoasa, care avea o celebra fereastra facuta din sticla colorata. Multimi de turisti veneau in fiecare an s-o vada. Astfel de catedrale am vazut si eu cind am vizitat Parisul… Minunate lucrari de arta! Fereastra asta minunata era chiar deasupra altarului.
Intr-o noapte, o furtuna naprasnica a facut ca un pom care era in apropierea ferestrei sa se rupa, si o creanga a izbit cu putere fereastra asta frumoasa si a facut-o tandari. A doua zi, cei care aveau grija de Catedrala au gasit doar tandarile imprastiate peste tot…
Omul care facea curatenie, a adunat intr-o cutie pina la ultimul ciob, si desi sticla aia imprastiata nu mai avea nici o valoare, omul nu a putut sa arunce la gunoi ceea ce fusese cindva atit de valoros… si a pus cutia cu cioburi undeva la subsol, unde aveau mai multe vechituri depozitate.
Au trecut doi ani… si un artist a ajuns prin locurile alea. Si-a amintit ca mai vizitase Catedrala pe vremea cind faimoasa fereastra lasa raze colorate sa lumineze altarul. A ajuns sa discute cu omul care facea curatenie… si acesta i-a spus ca inca mai exista cioburile ferestrei, undeva la subsol. Artistul s-a gindit o clipa …apoi a cerut sa vorbeasca cu cineva din comitetul de conducere a Catedralei - si dupa multe discutii, acestia au acceptat sa-i incredinteze lui cutia cu cioburi. Au mai trecut inca doi ani, si cei din conducerea Catedralei au primit o invitatie sa viziteze studioul acestui artist. Dupa intilnirea lor, artistul i-a dus intr-o incapere unde era ceva acoperit, cum fac adesea artistii… si dupa ce le-a atras atentia sa-si indrepte privirile spre acel loc, artistul a dezvaluit obiectul acoperit…
Niste culori si niste forme divine au incintat ochii celor ce priveau - si o fereastra, asemanatoare cu fereastra care fusese distrusa de furtuna era chiar in fata lor, dar intr-o versiune si mai maiastra, si mai glorioasa…

Aplicarea acestei povestiri la vietile noastre este foarte usor de facut. Care dintre cei care cititi aceste rinduri n-ati experimentat o astfel de furtuna in viata - o furtuna care a darimat, si decimat, si distrus tot ce eram - tot ce agonisisem in timp - insasi esenta noastra ca fiinte umane? Eu personal imi amintesc cind intreaga mea existenta era facuta tandari si nu stiam de unde as putea sa incep sa adun cioburile - sau ce sa fac cu ele.
Si singuri n-am putea… este adevarat. Dar este UNUL - si numele Lui este Dumnezeu - care a trimis pe Fiul Sau chiar aici pe pamint - ca sa ne gaseasca, sa ne inteleaga, sa ne adune, sa ne ajute, sa ne dea speranta, sa ne poata reface existenta- sa putem fi din nou - O FAPTURA NOUA… cu un nou inceput. El care ne-a creat de la inceput, El stie si poate sa ne puna din nou la loc - si inca sa faca din cioburi ceva deosebit - o opera de arta - ceva minunat.
Asadar, daca tu, cel care citesti aceste rinduri simple, aceasta poveste usor de digerat, ai vreun motiv sa crezi ca ceva din ce am spus aici ti se potriveste; prinde inima, dragul meu! Caci binecuvintarile Domnului nu se sfirsesc… si pina se zice ASTAZI… exista speranta si pentru tine. Fie ca sa nu treci nepasator peste aceste rinduri!… Iti spun din proprie experienta… Ceea ce noi nu putem… El poate!!!

23 October 2014

GHITA...



 
     Ati gasit vreodata vreo scrisoare, vreo nota, un biletel sau ceva scris de asa de multa vreme, ca aproape nu va vine sa credeti ca sinteti autorul? Eu am ceea ce copiii mei spun ca e o "boala" sa nu prea arunc multe din lucrurile care nu-mi mai folosesc. E drept... se aduna si creeaza o harababura de nedescris. Dar mai ales cind vine vorba de ceea ce scriu, mi se pare ca rup o bucatica din mine de fiecare data cind trebuie sa arunc vreo hirtiuta. 
    Poezia de mai jos poate fi si dulce, si amara... si hazlie, si trista. Exista o nevoie in noi care isi cere drepturile, si atunci cind nu le mai are. Si deseori nevoia asta o hranim cu ce se afla la indemina sau cu imaginatie. Numai ca nu realizam ca Tatal Ceresc poate si vrea sa rezolve TOATE nevoile noastre. Fenomenul de REZOLVARE insa se intimpla numai pe genunchi. Numai acolo dispar toate nevoile, oricare ar fi ele, si numai acolo primesti o implinire si o liniste deplina. 
     La concluzia de mai sus am ajuns foarte greu... si doresc din inima s-o pastrez. Poate de aia si scriu aici, ca sa-mi intaresc singura convingerile, sa-mi amintesc ca in El gasesc tot ce am nevoie. Mai mult decit orice pretuiesc PACEA... fara de care nu poti avea nimic de care sa te bucuri. Si El este pacea mea...
    
 GHITA

De-as fi cumva in chef sa cint,
...As prefera sa cind duet cu tine!
Numa' c-am sa cint si fals, si tare,
Sa m-auda toti din departare,
Si apoi, ia ghici... oi da vina pe... cine?!

Si de-mi vine num'-asa sa pling…
As prefera sa fii tu linga mine!
Si numa' de-aia, ca sa nu te simti tu bine,
Am sa-mi sterg si muci, si lacrimi,
Una-ntruna, in camesa de pe tine!!!

…Si-apoi de mi-e foame… tare, tare…
Atunci precis, bucatarul meu te fac!
Si ca la zmei mincarea tra' sa fie
Si cu mirosul si privirea sa imbie…
Ca altfel… va fi vai de-al ma-tii cozonac!!!

...Si de mi se face cumva sete, mai baiete,
N-ai sa stai cu ochii tinta pe perete…
Ca doar nu te tin de prostanac!!!
...Ghita, ala esti… Sa nu imi vii cu cana!
Vreau sa imi aduci o balta sau un lac!!!

Si…

De cumva n-o sa ma simt vreodata bine,
Tu-mi fa loc ca sa ma cuibar linga tine…
Si incet, usor, ma mingaie pe cap;
Ori surisuri, ori traind suspine,
Tot pe-aproape, tot pe linga tine ...vreau sa zac!

NU CUMVA...?

     Un subiect greu  si complicat. Relatia dintre frati. Am ascultat astazi ceva dintr-o predica… era vorba de preacunoscuta poveste a lui Iosif. De ce sa mai vorbim de ea cind  o stim cu totii in cele mai mici amanunte? Si totusi… ne-am obisnuit asa de mult cu scena respectiva, cind fratii lui Iosif il dezbraca pe tinarul de 17 ani si-l arunca intr-o groapa adinca... cu gind sa-l omoare. Sintem atit de obisnuiti  ca nici nu mai intelegem gravitatea momentului. Ar trebui sa ne uitam cu ochi noi…proaspeti, ca un cunoscator de arta care priveste un tablou nou pentru prima data… si il studiaza de aproape, de departe… inchide putin ochii… priveste detaliile… ca sa afle si sa inteleaga cit mai mult din ceea ce artistul a vrut sa reprezinte.
     Imaginati-va ce frati au fost aceia care dupa ce l-au sortit in inima lor mortii se pun la masa sa manince… si nu le sta in git… De cite ori ati avut o situatie, o criza in familie… voi ati avut pofta de mincare? Dar daca ati comite o crima… ca aceasta comisa de fratii lui Iosif… ati putea baga ceva in gura? Si totusi …povestea este reala… Iosif in groapa, in timp ce fratii lui mesteca nestingheriti…
     Nu stiu daca povestea este de gindit sau… de simtit…?! Tabloul este pentru toti… La Cina cea de taina, cind Domnul Isus a anuntat ca unul dintre cei doisprezece Il va vinde, fiecare ucenic si-a pus serios intrebarea… "Nu cumva sint eu?", in timp ce Iuda si-a intins mina in blid si a dus-o la gura linistit... Si acuma, nu va ginditi cum sint fratii vostri... mai bine ginditi-va ce frate sau sora sunteti voi!...

22 October 2014

ELIXIRUL VIETII




De Ilka Chase
Traducere de Rodica Botan

“Dragostea este sarea vietii.” – John Sheffield

O doamna pe care o cunosteam scria o reteta, pe care i-o dicta un prieten de origine spaniola. El ii spunea cite cesti de "asta" si cite linguri pline de "aialalta"… si cit de mult trebuie fiert… si deodata prietenul meu adauga… "Orice ai sa faci insa, draga Clarita, daca vrei ca reteta sa iasa cu adevarat buna, trebuie neaparat sa adaugi…gratie." Sa adaugi gratie este doar un fel de a spune sa adaugi… putina dragoste.

Si de fapt asta se aplica la orice am face. Sa actionezi onorabil, inteligent, cu discernamint este absolut admirabil; dar daca vrei sa gusti dulceata vietii cu adevarat trebuie sa adaugi gratie…

Parca niciodata lumea n-a fost mai plina de retete, de informatii de tot felul. Ni se spune cu exactitate cum sa facem absolut orice; de la gatitul unei giste pina la felul in care trebuie sa ne purtam cu sotii sau sotiile noastre. Si multe din aceste instructiuni ar fi eficiente… Dar daca nu pui si un pic de dragoste in ele, daca nu pui gratie, o sa duca cu siguranta lipsa de gustul acela adevarat si dulce al vietii pe care il cautam cu totii.

Asa ca… nu conteaza ce te preocupa, nu conteaza ce anume faci, ce reteta alegi… nu uita … cel mai important ingredient al vietii!!!