25 August 2016

CUGETARI ...LA MARGINE DE DRUM...


    O dimineata obisnuita. O las pe Bella afara… deschid poarta, si o inchid dupa masina… centura de siguranta si… la drum. Ca de obicei trafic pe Fwy 99… Masina linga masina… si eu printre masini si truckuri. La radio ultimele comentarii dintr-o emisiune si curind alta emisiune va incepe…
    Cind deodata… de sub masina din fata zboara ceva in directia mea. Poate cit o minge ca volum… dar alta forma. O privire in oglinzi si decid ca n-am unde sa ma feresc. Obiectul loveste roata din dreapta din spate… si dupa impact aud o zanganeala care ma face sa pun semnalizatorul si trec usor pe linia din dreapta si apoi incerc sa ies pe banda de urgenta. Banda de urgenta e foarte ingusta si vad o ridicatura pe dreapta peste care daca as fi trecut mi-as si “reparat” transmisia… (am mai facut din astea)…
     Conduc incet pe banda de urgenta pina se largeste un pic si opresc. Ma dau jos si ma duc roata dupa masina. Roata din spate …pe geanta. Ok… Rodica…treci la actiune. Caut cardul de la asigurare, sun la numarul de pe el…vorbesc cu o doamna draguta care ma intreaba ingrijorata daca trebuie sa cheme politia. O asigur ca sint oprita intr-un loc care nu pare periculos; ii dau informatia personala, aproximez locul unde ma pot gasi pe sosea… intreb cit timp am de asteptat… si astept.
     Stau relaxata si fara nici o grija acuma ca am facut toate demersurile si sint incredintata ca in scurt timp o sa primesc asistenta. Daca as sti cum sa schimb o roata… poate… poate as schimba-o. Ma uit la pantalonii mei albi si ma razgindesc… ”nu… sa mi-o schimbe ei”… Trec truckuri mari pe linga mine ca sint chiar langa banda lor. Tremura masina tot la 20 de secunde miscata de puterea aerului ce izbeste puternic dupa trecerea fiecarui truck. Dar n-am nici o grija ca nu va dura mult – si ajutorul e pe drum…
     Si deodata imi fulgera un gind prin minte. N-am nici un fel de ingrijorare stind in masina la o palma de truckurile astea mari care hitaie la masina mea mica, tremurand ca varga, saraca… doar pentru ca o voce de femeie la telefon m-a convins ca problemele imi vor fi rezolvate curind… Dar cind ma rog Domnului pentru o problema, agonizez si ma ingrijorez si ma bag singura in boala de nervi de neurotica ce sint. Ma gindesc acuma cum se uita Tatal meu ceresc la mine cu ingrijorare, si ce lipsita de respect este atitudinea pe care o am. Pare ca am mai multa incredere in vocea unei necunoscute… care pina la urma a luat si informatiile gresit - ca ma cautau pe partea aialalta de freeway; si n-am suficienta incredere intr-un Dumnezeu puternic care poate sa scuture pamintul din temelii… sau care tine oceanul cuminte in malurile lui, facute din nimic altceva decit…nisip.
     Sa-mi vina sa-mi bag capul undeva sa ma ascund, nu altceva…si…astea sint ultimele mele cugetari de pe marginea drumului.  

21 August 2016

TAXA PENTRU MINDRIE

     Imi trece mie prin cap un gind. Ca nu trece degeaba ca m-am lovit de niste situatii si am tras niste concluzii. Ideea este ca platim aproape zilnic un pret foarte, foarte ridicat - ca un fel de taxa pusa de un guvern nemilos - dar de fapt este propria noastra lipsa de intelepciune care ne cere taxa- si n-o sa va vina sa credeti dar taxa asta majora se plateste pentru...MINDRIE.
     Doamne da' multi platim taxa asta...Ca ne cumparam ceva ce nu ne cam trebuie decit ca sa ne dam grandomani, sa ne falim cu ce avem desi am putea sa traim la fel de bine cu ceva mai modest. Daca nu-s haine, sunt masini, daca nu masini case, daca nu una este alta...si vad in jurul meu atitia oameni care sunt gata sa isi dea duhul platind taxa asta de mandrie. Si stresul creiat ...te imbolnaveste pur si simplu...
     De ce nu putem sa ne multumim cu mai putin...nu-mi dau seama. In Romania pe vremea copilariei mele toti vroiau o piine mai alba. Aici in America piinea neagra e mai scumpa...si mai sanatoasa. Biblia ne invata in fraze simple sa traim intelept. "Daca aveti ce minca si cu ce va imbraca"...zice acolo...si uite ca avem ce minca si ce imbraca si nu ne este de ajuns...
     Cind plec in vacanta si imi pun strictul necesar in valiza realizez ca se poate trai si cu atit...si in cele doua saptamini cit stau pe unde stau nu mai am atita de muncit sa tin rinduiala la toate hirburile la care le slujesc cind sunt acasa. Si ma simt asa de libera...fara program facut de nevoia de a ingriji lucrurile ce le am...Doamne da-ne intelepciune sa stim sa traim bine si frumos. Ca unele probleme ce le avem sunt lucru manual...

20 August 2016

CEVA DESPRE ALTCEVA...

     Nu prea mai scriu zilele astea. E vara si putinul timp pe care il am mi-l ocupa gradina. Am rosii si castraveti si ceapa si usturoi si dovlecei si menta si musetel si kale si mai stiu eu ce prin gradina...Plantele sunt atit de fragile. Sunt ca sufletele oamenilor...au nevoie de apa asa cum sufletele noastre au nevoie de dragoste si intelegere si ocrotire si speranta. Cind vad o planta ca sta pleostita stiu exact ce-i trebuie. Si cind vad un om necajit nu pot sa trec nepasatoare...sau pot?
     Dar ca si planta pe care daca o neglijezi o perioada destul de scurta  ajunge la situatia unde poti sa torni un lac de apa pe ea ca nu isi mai revine. Si oamenii...si ei au un punct pina la care pot sa coboare si de acolo existenta lor este in primejdie.
     Am vazut zilele astea un filmulet cu un coreean care a salvat peste 1500 de oameni de la sinucidere. Exista in Coreea un pod unde o multime de oameni si-au pierdut viata. Oameni disperati merg acolo si se arunca de pe pod. Omul asta se duce zilnic si urmareste persoanele care vin si deja are o intuitie pentru oamenii care vin cu scopul sa se sinucida. Si el intervine si vorbeste cu ei si a inchiriat un apartament unde ii duce pentru citeva zile si unde pot sa isi spuna povara si sa capete sfaturi sau ajutor in vreun fel sau altul.
     Dar nu e nevoie acuma sa ne postam la capul nici unui pod. E suficient sa ne uitam in jur si sa gasim omul care are nevoie de o mina de ajutor, de prietenia noastra, de un sfat , de o vorba buna sau inteleapta sau ...de amindoua. Nu trebuie decit sa fim atenti. Dar atenti la altii nu la noi insine. E groaznic sa stai de vorba cu cineva care nu se poate gindi decit la el si la problemele lui. Si cind incerci sa spui si tu o vorba trece peste ea ca si cum tu si problemele tale nu existati...
     Credeam ca nu am ce scrie astazi... dar mi-am udat gradina si mi-a mai ramas ceva timp de blog. Sper sa va fi salvat si eu de la...plictiseala. Un weekend placut celor ce citesc.

PE VREMEA CIND UMBLAM PE JOS


16 August 2016

Am mai cazut inca odata pe ginduri

     N-am prea scris de o vreme...ocupata cu viata. Dar astazi trebuie sa pun doua rinduri. Astazi implinesc 61 de ani.
     In 1992 am fost electrocutata la 12.000 Volti. Dupa toate legile si rinduielile de pe Terra trebuia sa fiu moarta de 24 de ani. Dumnezeu a ingaduit insa sa traiesc si sa pot sa imi cistig existenta pentru familia mea. Fiecare an daruit de El este un dar- un dar dublu. Mi-a dat viata de doua ori. Sau poate de chiar mai multe ori si eu nu stiu.
     Pentru fiecare an in plus ii multumesc Lui Dumnezeu. Timpul este cea mai scumpa avere pe care o avem. Pina si sanatatea ne-o putem uneori recupera dar timpul...niciodata. Mai mult ca oricind sunt constienta de acest adevar. Sau...ar trebui sa fiu.
     Ca orice alt lucru primit de la Dumnezeu intr-o zi vom da socoteala de ce am facut cu el. Ma intreb uneori daca ce fac cu timpul meu este dupa voia Lui...dar numai uneori. Oricum...la fiecare sarbatoare din astea in care numarul timpului trecut creste si a celui ramas scade, imi pun intrebari ...
si cad pe ginduri.

13 August 2016

SA NE RIDICAM DEASUPRA FURTUNILOR...

Din Above the storm
de Carol Hopson
tradus Rodica Botan

Ati privit vreodata un vultur in zbor? Este absolut incredibil cit este de maiestuos; dar ceea ce este si mai uimitor este felul cum se comporta vulturul in timpul furtunii. Vulturul este o creatura atit de diferita de celelalte pasari, pentru faptul ca in timp de furtuna nu isi cauta adapost si nu devine nervos si nelinistit cind vede ca se apropie vijelia. Vedeti voi, vulturul este totdeauna pregatit pentru orice eventualitate, pentru orice situatie teribila ar aduce furtuna…pentruca, daca va amintiti din articolele prcedente, el a petrecut citiva ani in tinerete studiind furtunile si curentii de aer si stie cum sa adulmece furtuna si la ce anume sa fie atent…stie ce il asteapta si stie cum sa se descurce in orice situatie. Inainte de a-si cauta partenera de viata un vultur isi petrece aproape 3 ani in inaltimile cerului in diferite clime, temperaturi si invata cum sa se adapteze si sa supravietuiasca in orice situatii .

El stie ca deasupra, in inaltime, dincolo de curentii de aer si de furtuna se afla o zona de liniste in care nu exista nici un pericol - si el a invatat cum sa foloseasca curentii de aer care aduc cu ei furtunile si foloseste acesti curenti ca sa se ridice dincolo de pericolul vinturilor ce formeaza vijelia. A practicat atit de mult incit acum aceste lucruri i-au devenit a doua natura.

Asa ca vulturul sta calm in timp ce se apropie furtuna, ca el stie ce are de facut si este pregatit . Cind simte ca momentul este potrivit, isi ridica aripile si le incatuseaza intr-o pozitie ascendenta si incaleca pe "furtuna" si astfel lasa curentii sa-l ridice sus, sus, acolo unde inca straluceste soarele. Furtuna bintuie nebuneste, dar el s-a ridicat deasupra ei, acolo unde nu-l mai poate afecta cu nimic si se desfata intr-un zbor lin sub lumina stralucitoare a soarelui.

Este atit de interesant faptul ca el isi inclesteaza , isi incatuseaza aripile intr-o pozitie ascendenta. Asta inseamna ca isi ridica aripile in sus in mod gradat, si astfel cind isi incatuseaza aripile el este total convins in mintea lui sa se ridice in sus…Oare nu asta vrea Dumnezeu si de la noi?

Coloseni 3:1-2…"Daca deci ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta Lui Dumnezeu. Ginditi-va la lucrurile de sus, nu la cele de pe pamint."

Dorinta Lui este sa ne uitam tot timpul in sus dupa adevar si nu in jos sa vedem cum bintuie furtuna, pentruca sus este victoria noastra. Imi place ce spunea Corrie Ten Boom cind era inchisa la Auschwitz:" Uitati-va inauntrul vostru si o sa fiti depresati, uitati-va in jurul vostru si veti fi in distress, si uitati-va la Isus si veti fi odihniti." Tabloul unui vultur inaltindu-se dincolo de nori ne mai aminteste si de Isaia 40:31…"…dar ceice se incred in Domnul isi inoiesc puterea, ei zboara ca vulturii; alearga si nu obosesc, umbla si nu ostenesc."

12 August 2016

NU STIU CINE A ZIS...DAR BINE-A ZIS...



In timp, inveti ca saruturile nu sint contracte, si cadourile nu sint promisiuni si incepi sa intelegi viata si sa accepti infringerile ca pe victorii... cu capul sus si cu ochii deschisi si gratia unui adult, nu iritat ca un copil rasfatat. Si apoi... incepi sa-ti croiesti drumuri in prezent pentru ca atit ti-a fost ingaduit de Dumnezeu si pentru ca planurile de viitor sint pasi pe un teren nesigur si un nisip miscator... Vezi ca omul face planuri, dar numai Dumnezeu este Cel care le duce la indeplinire...

Cu vremea, inveti ca si blindele raze de soare iti pot produce arsuri daca nu stii cind e destul... ca si mincatul prea mult da greturi... iar scarpinatul nasului... si lista continua...

Asa ca, daca iti place sa mirosi si sa admiri florile, este mai destept sa-ti plantezi propria gradina decit sa astepti ca cineva ...cindva ...undeva ...iti va aduce un buchet de flori... si Dumnezeu da apa sa uzi si soare sa creasca... si esti astfel sigur ca florile ti-au fost date tie in dar... (Iata misterul gradinii mele... mi-am rezolvat si problema cu ...florile)...

Si asa inveti sa te bucuri de ceea ce ti-a fost dat ...in loc sa plingi dupa lucrurile care nu-ti sint harazite... si ai sa fi surprins ca viata poate fi chiar placuta si ai sa realizezi ca esti chiar puternic... Versetul "pot totul in Cristos care ma intareste" va fi realitatea ta zilnica... Si toate astea iti vor da o claritate si o intelegere noua ca sa te apreciezi la intreaga ta valoare... La urma urmei, ai fost pretuit atit de mult, incit Dumnezeu insusi a trimis pe Fiul Sau Preaiubit sa te salveze... Si daca asta nu-ti da valoare si nu-ti da incredere in tine... nu stiu ce altceva te mai poate ajuta!!!

11 August 2016

LA NEVOIE SI NECAZ...OCHII LA EL!!! (Partea 1-a)

din "Above the Storm"
de Carol Hopson
tradus Rodica Botan

Se intimpla mai des decit am vrea. Lucrurile in viata noastra merg bine pentru o vreme si numai ce apare…o criza. Poate este o veste neplacuta de la doctor, sau un telefon care ne-a adus vreo suparare. Recent, le-am avut pe amindoua si nu stiu de ce, dar totdeauna vestile astea vin ca niste surprize,cu toate ca Biblia ne spune clar sa nu fim surprinsi de aceste lucruri. Iacov 1:3-5…"…ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavirsit lucrarea, pentru ca sa fiti desavirsiti, intregi, si sa nu duceti lipsa de nimic. Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mina larga si fara mustrare, si ea ii va fi data."

Este ca o boala care te ataca dintr-odata; si viata arata cenusie deodata, greutatile ce le purtam par mai grele, si zilele care vin par din ce in ce mai apasatoare. Sint asa de uimita cum atit crestinii, cit si ceilalti oameni sint asa de deschisi si vulnerabili la repoarte false si vesti proaste si cit de repede le transmit altora. Sint sigura ca si eu sint si am fost vinovata si pentru asta am cerut Domnului iertare si I-am cerut sa ia controlul atit al mintii mele, cit si al cuvintelor ce-mi iasa din gura.

Ce putem invata de la vultur in aceste momente de boala fizica si truda emotiilor? Un vultur se imbolnaveste foarte rar, pentru ca este foart , foarte pretentios cu ce baga in cioc… si se imbolnaveste foarte rar. Alege diferite mincaruri in functie de nevoile trupului sau si spre deosebire de corb, varul sau, el nu se atinge niciodata de putregaiuri sau mincare care nu este proaspata. Dar cind este bolnav, de obicei cauta un loc undeva pe inaltimi si foarte izolat si se intinde pe spate cu aripile intinse si sta complet nemiscat cu ochii tinta la soare si sta asa pina isi restabileste puterile din nou si se simte sanatos si in stare sa zboare in inaltimi.

Acest amanunt incredibil despre vultur a avut un impact real in viata mea. Cind am fost disperata si bolnava dupa o operatie si doctorii n-au putut gasi cauza infectiei care a invadat corpul meu, am ajuns la un punct tare jos in viata mea… N-am putut sa maninc sau sa retin mincarea pentru mai bine de 3 luni si simteam cum se scurge viata din mine. Pentru ca eram intr-o comunitate noua si cu noi doctori pe care nu-i cunosteam nu si-au dat prea mari silinte pentru mine si m-au tot dat de la unul la altul de cite ori ma duceam la urgenta. Cum zaceam in pad zi dupa zi si saptamina dupa saptamina m-a cuprins o mare deznadejde. Si intr-o dimineata , Dumnezeu mi-a amintit de sursa de vindecare a vulturilor. Ei se izoleaza de distractiile din jur, se lasa deschisi …prin pozitia pe care o iau stind pe spate cu arpile intinse, si isi ridica privirea la sursa lor de vindecare - soarele.

Asa ca intr-o zi plina de descurajare si slabita pentru ca nu mincasem de saptamini, Dumnezeu mi-a atras atentia la povestea asta si mi-a pus in inima sa fac trei lucruri.

M-am retras, m-am izolat de orice - incluzind ginduri straine si ginduri de ingrijorare. Cind ma gindeam la sanatatea mea si neputinta in care am ajuns inima imi era tulburata si eram descurajata toata ziua. Asa ca aveam nevoie sa-mi pun gindurile in Adevarul Lui Dumnezeu si in speranta pe care o da Cuvintul Sau indiferent ce simtaminte aveam in mine. Aveam de asemenea nevoie sa ma deschid pe mine sa accept tot ceea ce Dumnezeu intentiona pentru viata mea. A fost o experienta foarte puternica sa imi deschid miinile si sa le intind pe patul meu de suferinta si sa spun: "Doamne, ma incred in Tine…viata si sanatatea mea. Ajuta-ma sa accept Voia Ta si foloseste-ma pentru Gloria Ta. Si ma daruiesc trup si suflet numai Tie."

In cele din urma a trebuit sa-mi ridic ochii la Christos, Soarele, sursa mea de putere. Ca sa reusesc acest lucru, m-am ancorat in toate binecuvintarile pe care le-am avut in viata mea pina in acel moment:familia mea, sotul meu care este un om a Lui Dumnezeu, si speranta mea de viitor, ca o sa-mi petrec eternitatea cu Domnul si Salvatorul meu…si inca multe alte binecuvintari.

Evrei 12:1-3 spune...”Si noi dar, fiindca sintem inconjurati cu un nor asa de mare de martori ,sa dam la o parte orice piedica si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavirsirea credintei noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea,a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu .Uitati-va dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre”.

10 August 2016

CUIBUL FARA PENE...

Din Above the Storm

De Carol Hopson
Tradus Rodica Botan

Puii de vultur au un trai grozav. Isi incep viata intr-un cuib moale facut din pene fine, pe care mama vultur si le-a smuls de pe piept si le-a asezat in asa fel incit puii sa aiba mult confort. Tata vultur aduce si el …jucarii si mincare si le implineste toate nevoile. Viata e buna, placuta, fara nici o grija…

Dar vine o zi cind viata se schimba…Fara nici un anunt prealabil, mama vultur incepe sa faca curatenie generala si sa arunce toate penele cele moi din cuib, apoi arunca chiar si frunzele si crengutele marunte din care cu atita dichis a construit cuibul in asteptarea puilor…. Nu mai ramine absolut nimic decit crengi mari care zgiriie si de care micutii vulturi trebuie sa se prinda bine cu gherutele lor tinere. Viata nu mai e placuta. Mai degraba inspaimintatoare!!! Si apoi mama vultur mai pleaca din cuib pentru o vreme si ei trebuie sa se descurce singurei. Oare ce s-a intimplat? De ce este mama vultur asa de cruda?

Zi dupa zi acuma trebuie sa se cazneasca asa, tinindu-si cu greutate echilibrul pe crengile alea mari si lipsite de confort din care este facut scheletul ala de cuib…ca sa nu cada cumva prin gaurile ale mari ce au aparut pe fundul cuibului. De ce a devenit viata asa de grea si ce s-a intimplat cu mama lor iubitoare? Pare imposibil ca aceasta mama inca ii iubeste din moment ce ii lasa sa treaca prin greutatile astea …zi dupa zi?! Dar puii de vultur vad doar lipsa lor de confort…si nu vad scopurile acestor greutati prin care trec.

Vedeti voi, mama lor stie ce anume trebuie sa-si invete puii ei - pentru ca ei sa se dezvolte bine, sa creasca si sa-si intareasca ghearele care sint asa de importante pentru supravietuirea lor. Ghearele le fvr folosi mai tirziu sa vineze iepuri sau pesti sau alt vinat, o indeletnicire necesara pentru tot restul vietii lor. Dar in stagiul primar al existentei lor, micutii vulturi sint inconstienti ca acest tratament crud este pregatirea lor pentru succes in viata. Fiecare zi in care se balanseaza pe crengile alea aspre din cuibul lor lipsit de confort va intarii ghearele lor si astfel se vor pregati pentru viata.

Ca si micutii vulturi, si noi uitam ca greutatile prin care trecem sint pentru a ne intari si nu a ne distruge…
………………..
Cit adevar in cele scrise de Carol…Cum plingem si noi adesea dupa penele moi din cuib…Voi va regasiti in povestea asta? Ca eu ma si vad croncanind nemultumita pe un bat, in cuibul asta imens de vultur si incercind sa-mi tin balanta…

Si am mai tras o concluzie. As fi fost o mama mai inteleapta daca as fi citit la timp povestea asta scurta. As fi stiut cind anume sa arunc din cuib penele…Voi parinti - luati invatatura. Dragostea nu inseamna totdeuna puf si confort…ci mai degraba o scoala a vietii potrivita. Tatal ceresc este cel mai bun parinte…si El asa isi invata copiii -oare de ce nu m-am gindit la asta niciodata?

09 August 2016

SA NU NE JUCAM CU SUFLETUL...




"oldies but goldies": Cel mai scurt discurs al (fostului) CEO de la Coca Cola
Imaginati-va viata ca pe un joc in care jonglati cu cinci mingi in aer.
Acestea sunt: Munca, Familia, Sanatatea, Prietenii si Spiritul, iar voi incercati sa le pastrati pe toate in aer.

Veti intelege insa foarte curand ca Munca este o minge din cauciuc. Daca o veti scapa, va sari revenind la voi. Dar celelalte patru sunt bile de sticla. Daca veti scapa una dintre ele, aceasta ar putea fi definitiv afectata, crapata, zgariata, deteriorata, sau chiar distrusa. N-ar mai putea fi niciodata asa cum a fost la inceput. Trebuie sa intelegeti asta si sa actionati in consecinta.”

Munciti eficient in timpul orelor de munca si plecati de la birou la timp.
Acordati timpul necesar familiei voastre, prietenilor si odihniti-va indeajuns.

Valoarea are cu adevarat valoare doar atunci cand este apreciata...

..........................
Am primit cele de mai sus dar desi cuvintele sint intelepte- nu mi se par suficiente. Eventual viata noastra pe pamint se sfirseste nu conteaza cita grija avem de acest trup. Viata in trup este limitata. Ce facem insa cu sufletul care va trai in eternitate? Unde il trimitem? Are doar doua destinatii:iad si rai. Sintem responsabili de alegerea acestei destinatii...si ACUM este timpul cind putem sa alegem...