29 June 2016

CA SA EXIST SI EU...

de Rodica Botan

Tu…stiu ca ESTI!
Dar ca un vas de lut,
As vrea de Tine sa ma las umplut.
Sa nu mai fiu atit de gol, mereu,
Si Tu... umplindu-mi golul meu,
Sa faci ca astfel sa exist… si eu !

27 June 2016

A CUI E VOCEA CARE ITI VORBESTE? (12/20/10)

Aseara, cu o cutie de cookies, m-am dus in vizita la parinti. Tatal meu nu se simtea prea bine si era intins pe canapea. De obicei discutiile noastre mai recente se invirtesc in jurul evenimentelor din Romania: baptisti, penticostali, strajeri, carismatici… Iosif Ton etc… Aseara mi-a povestit ceva ce m-a deranjat cumplit - ceva auzit de la o sursa bine cunoscuta de amindoi - prietenul fratelui meu, apicultor si el… care a fost martor al evenimentelor pe care le descriu mai jos.
     Am sa renunt la nume, pentru ca nu asta este important. Discutia o purtam despre evenimente, si nu despre oamenii care le-au vazut. Prietenul fratelui meu era in Belize, gazduit la o familie de penticostali. Impreuna cu aceasta familie mergeau la biserica lor. Omul invatase bine spaniola si se intelegea cu ei. In biserica lor era o fata care era handicapata in carucior. Putin, foarte putin se putea deplasa fara carucior - doar citiva pasi. La televizor au aratat in vremea aceea ca intr-un oras din apropiere a venit un mare "Healer" - Vindecator carismatic. El facea tot felul de minuni… cel putin asa aratau la televizor. Parintii fetei au facut tot posibilul ca fata lor sa ajunga acolo. Si a ajuns si au participat la serviciul respectiv. La chemarea evanghelistului, fata s-a ridicat si a umblat putin pe scena… Nu stiu ce s-a intimplat cu ceilalti handicapati de acolo, dar stiu ca oamenilor li s-au adunat carucioarele, s-a pus benzina pe ele si li s-a dat foc.
     Fata s-a reintors acasa… dupa evenimentul respectiv, dar cunostinta noastra spunea ca era la fel de neputincioasa precum plecase - minus caruciorul. Pentru familia ei, cumpararea acelui carucior era o cheltuiala imensa…
     Am avut un moment de revolta la auzul acestor lucruri… Sint multe nedreptati care se fac pe lumea asta, dar si oamenii care nu s-ar feri sa faca rau cuiva cred ca au o stringere de inima cind este vorba de cineva neputincios… si sa mai faci asa ceva si in Numele Domnului Isus…
     De aceea… trebuie sa stim Biblia, Cuvintul Lui, ca sa nu ne prosteasca nimeni cu povesti aiurea. Biblia spune ca in vremurile din urma vor veni multi sa ne insele… Mi-a venit in minte povestea "Capra cu trei iezi"… Iedul ala cuminte a cunoscut glasul mamucii lui… Si cum anume sa cunoastem glasul Domnului daca nu citim Biblia, nu ne rugam, nu studiem Cuvintul Lui? Cunosti glasul cuiva daca stai de vorba des cu acea persoana. Te suna cineva la telefon…daca este o persoana cu care vorbesti des, ai sa-i recunosti vocea. Daca este o persoana cu care n-ai vorbit la telefon de ani de zile… o sa stai in cumpana. Problema este ca daca deschidem usa aiurea… o sa ne manince lupul. Si acuma puteti zimbi la analogia mea, dar treaba este cit se poate de serioasa…
     Avem o singura solutie… sa invatam sa distingem vocea Domnului nostru…

25 June 2016

CALUL SAU... VACA?




Stress and the Human Body
By Dr. James Dobson
Traducere de Rodica Botan

     Ma intreb daca ati avut cumva o experienta similara cu cea pe care am avut-o eu cu citiva ani in urma. M-am dus la culcare mai devreme intr-o seara si, cum stam intins in pat, asteptam sa termine si sotia ce mai avea de facut prin bucatarie. In timp ce incarca ea masina de spalat vase, puteam auzi fosaitul ei zgomotos, desi era in cealalta parte a casei. Apoi, dintr-odata am realizat ca ceea ce auzeam eu nu era de fapt masina de vase. Era galagia ritmica pe care o facea propria mea inima - batindu-mi in ureche, in loc sa bata in piept unde trebuia. Bataile astea au continuat o saptamina si m-au innebunit, nu altceva.
     In sfirsit m-am dus la un specialist care mi-a spus ca muschii fetei mele string si preseaza venele din apropierea urechii. Si ce auzeam eu era de fapt zgomotul, fisiitul singelui incercind sa treaca de aceste obstacole. 
     "Nu este periculos", mi-a spus doctorul. "Ce anume cauzeaza asta", l-am intrebat? "Este stresul"... mi-a zis. "Alergi prea mult"!
     I-am zis: "Si acuma o sa-mi spui sa o iau mai incet?" "Nicidecum", mi-a zis el zimbind. "Eu nu-mi pot controla propria mea viata. Cum sa vin sa-ti spun tie ce sa faci cu a ta?" Doctorul a avut dreptate. Stresul este un lucru obisnuit in cultura noastra de inalta viteza.
     Poate sa iti imbolnaveasca inima, poate sa-ti distruga intestinele si poate sa iti ridice tensiunea la cifre astronomice. Poate sa-ti faca urechile sa tiuie si sa iti bata in cap noaptea. Stresul este pretul pe care il platim pentru ca am devenit cai de rasa (de alergare) in loc de... vacute.
     Dar de ce traim vieti asa de hectice? Ce anume ne motiveaza sa ne suprasolicitam motorul nostru uman pina cind simtim ca explodeaza si se topeste? Nu stiu... dar sint convins ca felul asta de a trai este un asalt asupra discernamintului si asupra unei judecati rationale. Nu numai ca ameninta trupurile noastre fizice, dar si distruge esenta vietii de familie.


24 June 2016

ADEVARUL… PROVERBIAL

Stiati ca… "O pasare in mina valoreaza cit doua in tufis" (asa spune proverbul englezesc, echivalentul proverbului romanesc: "Nu da pasarea din mina pe cea de pe gard"). Dar iata citeva proverbe din vorbele e duh ale popoarelor…

-Unui stomac satul ii place sa predice despre post. (Rusia)
-Socoteala este corecta, dar unde-s banii? (Japonia)
-Arcasul care tinteste prost are totdeauna o scuza (minciuna) pregatita. (Spania)
-Capusa este o frumusete in ochii mamei ei. (Egipt)
-Un cersetor care cerseste de la alt cersetor nu se va imbogati niciodata. (Jamaica)
-Un clopot bun se aude de departe - un clopot prost, chiar si mai departe decit cel dintii. (Finlanda)
-Dracul stie unde se odihneste cel rau. (Nigeria)
-Daca vrei o pasare si o colivie, cumpara intii colivia. (America)
-Daca vrei sa cinezi… nu batjocori bucatarul. (China)
-Picioarele trebuie sa te duca acolo unde vrea trupul tau sa se odihneasca. (Polonia)
-Strugurii cei mai dulci sint agatati pe vita cea mai inalta. (Germania)
-Rabdarea este untdelemn pe orice rana. (Tara Galilor)
-Ceea ce este o joaca pentru pisica este moarte pentru soarece. (Danemarca)
-Nu exista medicament pentru prostie. (Japonia)
-Daca fugi dupa doi iepuri, n-ai sa prinzi niciunul. (Armenia)
-Cine nu este vinovat de nicio gresala n-o sa moara niciodata. (Zair)
-Tintarii lor nu ma pisca. (Coasta de Azur)
-Noroiul ce-l arunci o sa-ti cada in cap. (Iran)
-Nu vinde pielea ursului inainte ca ursul sa fie mort. (Olanda)
-Mai bine sa traiesti in picioare decit sa mori ingenuncheat. (Israel si diaspora evreiasca)
-Nu exista fraza care sa nu aiba doua intelesuri. (Kenya)

23 June 2016

LUCRIND LA... COROANA...

Robert Strand
Traducere de Rodica Botan

Eu si sotia mea am avut fericita ocazie sa calatorim pina la Milwaukee, Winsconsin, si s-o ascultam pe Corrie ten Boom in persoana. Pe vremea aceea eram pastor la Evangel Temple in Madison. Era o zi de primavara, devreme, cind am ajuns in parcarea care era deja plina. Asa ca abia ne-am gasit locuri sa ne asezam undeva in spatele salii.
Am ascultat-o cum spunea una dintre povestile ei luminoase si faimoase despre un soldat de garda pe care i-a fost atit de greu sa-l ierte. A trebuit sa ne straduim sa ne ascutim auzul ca sa prindem fiecare cuvint, pentru ca vorbea foarte incet. Nu se uita aproape deloc la cei care o ascultau… si apoi am observat ca in timp ce povestea, lucra la o broderie, facind doua lucruri in acelasi timp. Eram prea departe in spatele salii, ca sa vedem cu adevarat ce se intimpla pe scena.
Si cum vorbea si lucra cu acul, ne descria planul lui Dumnezeu pentru vietile noastre. Ne povestea cum viata ei fusese o tragedie, dar si un triumf in acelasi timp… ne-a spus din experientele ei de prizoniera si de viata din lagar, de pierderea dureroasa a surorii dragi. Era foarte emotionant sa o privesti pe aceasta doamna in virsta care a trecut prin atitea situatii in viata ei. Viata ei a fost plina de incercari si ascultam cu atentie, fascinate, ca sa nu pierdem ceva din ce spune.
Aproape de sfirsit, Corrie ten Boom a ridicat sus bucata de material la care lucra si ne-a aratat spatele lucrului de mina. Nu era nimic mai mult decit o incilceala de ate colorate… si ea ne-a spus ca viata noastra pare de multe ori exact asa incurcata ca dosul broderiei la care lucra. Si ca nu putem intelege de acolo mare lucru, si nu intelegem de ce Dumnezeu ingaduie sa se intimple in viata noastra anumite lucruri.
Apoi a intors bucata de pinza si ne-a aratat fata… care reprezenta o broderie minunata a unei cununi. Si atunci Corrie ne-a spus ca asta este ceea ce Dumnezeu vede, si la ce lucreaza El ca sa completeze viata noastra…
Romani 8:28 “De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sint chemati dupa planul Sau.”

20 June 2016

ASCUNZATOAREA ("REFUGIUL")...


Am citit deunazi prefata la a treia editie a cartii “The Hiding Place” de Corrie Ten Boom. De obicei nu citesc prefata la nicio carte, sau o citesc la urma, dar mi-a atras atentia faptul ca e semnata de Joni Eareckson Tada.

M-am gindit sa va traduc un pic din prefata. Pe mine… m-a pus pe ginduri.
…………….

Timpurile erau foarte ciudate. Purtam bluze legate si vopsite (cu cercurile alea colorate), ascultam Jimi Hendrix si ne uitam la televizor la Razboiul din Vietnam in timp ce mincam cina de seara. Nu chiar toata lumea facea asta, insa mie nu imi placeau bluzele alea care ma ameteau. Nu-mi placea nici muzica si schimbam canalul de televizor ori de cite ori aratau ceva din razboi. Aveam lucruri mai importante de facut… ca de exemplu… sa supravietuiesc.

Era anul 1971 si numaram 4 ani de viata in caruciorul cu rotile. Desi accidentul pe care-l suferisem facea de-acuma parte din trecut… eu eram inca paralizata. Nu ma acomodasem inca total sa traiesc cu o paralizie permanenta, si in plus ma luptam sa inteleg cum o sa foloseasca Dumnezeu accidentul pentru binele meu. Si nu ma ajuta deloc nici faptul ca lumea in jurul meu parea ca se desface din toate incheieturile.

Undeva in haosul asta cineva mi-a dat o copie a cartii “The Hiding Place” ("Refugiul"). Coperta din spate spunea ca aceasta carte descrie viata lui Corrie Ten Boom, o supravietuitoare a lagarului de concentrare nazist. M-a intrigat. Asa cum v-am zis, ma luptam eu insami sa supravietuiesc. Poate femeia asta curajoasa, cu par alb si imbracata cu o blana ca cea de racoon pe care o avea mama mea in dulap, va avea ceva bun sa-mi spuna.

Primul capitol m-a captivat. Desi Corrie apartinea unei epoci diferite de a mea, ce spunea ea facea sens peste decenii.Cel de-Al Doilea Razboi Mondial era total diferit de ceea ce traiam eu, dar abilitatea ei de a privi direct in gura ingrozitoare a iadului camerei de gaz si puterea ei de a pasi apoi pe trotuarul insorit de pe partea cealalta era… exact povestea pe care aveam nevoie sa o aud.

Si ani de-a rindul dupa aceea, cind mai cadeam din cind in cind in groapa mea de temeri si depresie, Duhul Domnului cu blindete imi aducea aminte de frazele atit de cunoscute ale lui Corrie:”Dragostea lui Dumnezeu este mai adinca decit orice groapa, oricit de adinca ar fi ea” si “Numai cerul ne va dezvalui fata tapiteriei la care lucreaza Dumnezeu”. Si probabil cea mai puternica si la tinta dintre toate frazele ei: ”Isus este Victorios”.

Asa ca poti sa intelegi de ce atunci cind am intilnit-o pe Corrie Ten Boom pentru prima data am fost fascinata. M-a prins trainic de umar cu si a rostit cu accentul ei puternic: “O, Joni, o sa fie o zi grandioasa ziua cind noi doua vom dansa impreuna in cer”. Imaginea pe care mi-a pictat-o in minte…noi doua topaind pe strazile de aur, mi-a taiat respiratia. Am putut apoi cu usurinta sa-mi imaginez scenele de glorie si de bucurie. M-a facut sa realizez ca am supravietuit tragediei.

De atunci incolo, anii au inceput sa zboare. Corrie a continuat sa scrie carti, sa calatoreasca prin multe tari si chiar sa participle la filmarea peliculei… ”The Hiding Place”. Dar anii au ajuns-o din urma si dupa citeva crize de inima, trupul ei obosit a cedat in sfirsit. La inmormintarea ei, unde au fost multe marturii, si chiar si mai multe lalele, nu m-am putut opri sa nu ma gindesc la ce a reprezentat pentru mine prima noastra intilnire. Am zimbit la gindul ca cerul aplauda si ca probabil Isus ii explica ciudatele alegeri care s-au facut pentru ea, fire de culoare intunecata amestecate cu fire de aur in tapiteria vietii ei – lucru despre care ea vorbea atit de des.

Asta a fost in 1983. Si anii au continuat sa marsaluiasca fara oprire, desi cu tristete trebuie sa spun ca nebunia lumii in care traim nu s-a micsorat. Putinele fire care mai tin planeta noastra sa nu se imprastie sint din ce in ce mai slabe si gata sa se rupa… si multi oameni se intreaba cum sa supravietuiasca intr-o lume pe care nici Corrie n-ar mai recunoaste-o.

Imi retrag cuvintele. Ea ar recunoaste-o. Si ea ar sti exact ce trebuie sa faca in fata zvonurilor noi, intunecate, care ameninta viata intregii rase umane. Ea ar indruma cu blindete oamenii catre Salvatorul nostru, amintindu-le ca El este inca Victorios. Ne-ar aduce aminte tuturora de stravechea poveste ca Isus a cucerit si invins chiar si pacatele noastre, oricit de hidoase au fost. Si apoi ne-ar mai spune ca… in curind, chiar foarte curind, Isus va trage in sfirsit Cortina si o sa ramina in urma pacatul si suferinta, ura si tirania, si ca Isus o sa-i primeasca la El pe toti supravietuitorii Lui.

Inca un lucru. In toamna anului 2004, pe cind eram intr-un zbor de 24 ore spre India, anii m-au ajuns din urma si pe mine… si aveam dureri mari stind pe oasele mele subtiri, si fragile, si obosite... de om paralizat. Ca sa treaca timpul si sa uit de disconfortul meu, am inceput sa citesc o alta carte scrisa de Corrie Ten Boom, “Life Lessons from the Hididng Place” ("Lectii de viata din Ascunzatoare"). Am avut un nod in git citind despre pasiunea ei incredibila de a calatori in toata lumea si a imprastia Cuvintul Evangheliei lui Christos. La virsta de 85 de ani, Corrie Ten Boom indura calatorii lungi, ca aceea pe care o faceam eu… si daca ea a putut sa faca acest lucru, cu ajutorul Domnului, am sa pot si eu. A fost suficienta incurajare si inspiratie ca sa-mi ajunga de-a lungul intregii acelei calatorii grele. Astfel Corrie Ten Boom mi-a mai vorbit inca o data.

Povestea lui Corrie este de actualitate si benefica intotdeauna. De aceea comentez aceasta carte cu placere pentru voi, o noua generatie de cititori. Am scris pentru orice suflet a carui tesatura este rara si subtire, si pentru orice individ care trebuie sa paseasca in falca amenintatoare a propriei suferinte. Si daca ai citit ce am scris pina aici… este si pentru tine. Citeste ce scrie Corrie si ai sa descoperi ceea ce am descoperit si eu cu putin timp in urma…

Daca mila Domnului a putut sa o sustina pe Corrie in lagarul de concentrare din Germania, atunci mila Lui si harul Lui iti sunt suficiente si tie. Cu ajutorul Lui ai sa supravietuiesti.

19 June 2016

TIE TI-A FACUT DOMNUL ISUS VREODATA VREUN BINE?

Ascultam astazi emisiunea lui Hank Hanegraaff – the Bible Answer Man Broadcast. Raspundea la intrebarea unui om care s-a intors la Domnul acum 6 ani. Acesta ii explica lui Hank ca in ultima vreme simte ca viata lui de credinta merge in jos, si este foarte dezamagit de el insusi, si nu stie ce sa faca. Spunea ca la inceput, cind s-a convertit, era mult mai puternic in credinta.
Mi-a placut raspunsul lui Hank, mai ales ca la anumite intervale cred ca fiecare dintre noi simte ca s-a blazat, ca a intrat in monotonie, ca este doar caldut, nu plin de dragoste si inflacarat pentru Christos.
Hank a spus ca in primul rind trebuie sa renuntam sa ne cramponam de simtaminte. Si asta este un punct atit de valabil! Mi se intimpla uneori ca seara si dimineata urmatoare, vizavi de aceeasi problema sa am o atitudine diferita. Nimic nu s-a schimbat in situatia cu care ma confrunt, doar eu ma schimb in functie de ceea ce simt. De-aia trebuie sa ne ancoram in Cuvintul lui Dumnezeu care nu se schimba dupa simtamintele nimanui… pentru ca Dumnezeu este acelasi: ieri, azi si in veac.
Apoi mai zicea ca trebuie sa fim parte din Biserica si sa participam – nu numai sa fim ascultatori de predica duminica. Ca trebuie sa meditam la Cuvint, sa memoram Cuvintul. Domnul Isus Se retragea adesea in gradina sa mediteze si sa Se roage, poate din aceleasi motive – sa-Si incarce bateriile spirituale.
Si a mai spus un lucru care pentru mine a fost ca si cum ai aprinde lumina intr-o camera intunecoasa. Zicea el ca atunci cind iti marturisesti cuiva credinta, ii spui despre impactul pe care l-a avut Domnul Isus in viata ta, si cind acea persoana este afectata de marturia ta si accepta o schimbare in viata - deci atunci cind ne facem datoria fata de versetul ”Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia...”, zicea el ca acest eveniment are suficienta energie sa ne reinnoiasca simtamintele si sa ne primeneasca sufletul din nou. Cu cit mai multe suflete vor fi influentate de simpla noastra marturie - asa cum o stim, asa cum o cunoastem din proprie experienta, cu atit viata noastra spirituala va fi mai plina, mai satisfacatoare.
Ma intorc cu gindul in urma cu nici doua saptamini, cind mi-am vizitat prietena la New York si ne-am intilnit cu Doina Istrate. Rely imi povestea astazi cum Doina a gasit alte suflete carora le spune despre credinta ei regasita - cu atita bucurie si entuziasm, ca bucuria ei a devenit contagioasa.
Ce frumoasa este dragostea dintii!… Si iata o metoda de a o retrai din nou… si din nou… printr-un simplu act de ascultare. Sa spunem lumii – oricui se opreste sa ne asculte - ce mult bine ne-a facut Christos. Tie ti-a facut Domnul Isus vreodata vreun bine?... L-ai spus cuiva?... Nu crezi ca e timpul sa incepi? (4 mai 2011)

18 June 2016

ATENTIE, PARINTI!!! UN MESAJ URGENT DE LA COPIII VOSTRI!!!

SCRISOARE PENTRU PARINTI
de Romulus Chelbegean

Daca ar avea parintii ochi sa vada
Si sufletul le-ar fi mereu atent,
In ochii pruncilor cu viata fada
Ar descifra mesajul cel urgent:
"Va rog, iubiti-ma inteligent!"
Nu glume, nici minciuni - bomboane-amare;
Nu vreau bunici, si nici televizor,
Nu-mi trebuie nici lux, nici imbuibare...
Putin imi pasa de traiesc sau mor,
Dar vreau sa fiu al vostru, nu al lor.
Eu stiu c-aveti profesii elevate
Ca sunteti la curent cu date noi,
C-aveti service, ca eu sa am de toate,
Dar fiindca va iubesc pe amindoi
    Va spun:
"Eu am nevoie doar de voi!"

14 June 2016

LA CE TI-AI OBISNUIT URECHEA...

   Un domn oarecare... (ca i-am uitat numele) avea un prieten indian - indigen american. L-a invitat pe prietenul asta sa il viziteze in New York unde locuia dumnealui. Ca sa-i faca sederea cit mai interesanta, i-a inchiriat o camera la unul dintre marile hoteluri din centrul Manhattanului... intre colosii aceia de ciment si fier...
     New Yorkul este unul dintre orasele care nu dorm niciodata. La orice ora din zi sau din noapte, pe strazile orasului o sa auzi cum zumzaie un roi de oameni galagiosi. Deasupra zboara avioanele, pe strazi circula taxiurile cum n-ai vazut. Cu doi ani in urma, i-am vizitat pe prietenii mei din New York, si Rely a tinut neaparat sa ma "educe" cu privire la viata lor de acolo. N-am gasit parcare nicicum... asa ca m-a facut sa ma dau jos din masina si sa intru in citeva magazine de unde sa cumpar ceva amintiri pentru cei de acasa, in timp ce ea a condus masina roata, roata pe strazi pina mi-am terminat cumparaturile.
     Galagia este enorma... oamenii vorbesc toti deodata in toate limbile pamintului. Un fel de Turn Babel modern. Ei... o astfel de atmosfera a vrut acest domn sa i-o prezinte prietenului lui obisnuit cu linistea preriilor.
     Dupa ce l-a lasat sa se aranjeze putin in camera hotelului, domnul acesta l-a sunat pe prietenul lui si l-a invitat sa coboare din camera si sa-l insoteasca pentru o cina la restaurant. Indianul a coborit si... a facut citiva pasi pe trotuarul din fata hotelului, dupa care s-a oprit si i-a zis prietenului lui...
-Auzi?
-Ce sa aud? Aud galagie... masini, avioane pe sus... ba si citeva injuraturi de la unii cu mai putin bun simt...
-Nu aia... auzi? Este un greier...
-Mai, omule... cum sa fie greier aici in mijlocul Manhattanului?...
     Dar indianul nu l-a bagat in seama. A facut inca citiva pasi pina la radacina unui pom inconjurat de citeva pilcuri de iarba de pe margine si s-a aplecat spulberind citeva frunze uscate. Si... bineinteles lasind sa se vada sub ele gingania aia mica, mica cu gura asa de mare...
-Uite... il vezi?
-Nu-mi vine sa cred zise domnul nostru. In harmalaia asta de zgomote de tot felul, tu ai auzit greierul... cum asa?
-Oamenii aud ce s-au obisnuit sa auda cu urechea, a spus simplu indigenul nostru. Uite... sa-ti arat ceva. Nimeni n-a auzit greierul, dar am sa-ti fac o demonstratie... Si baga mina in buzunar de unde scoase un pumn de monede si le arunca pe trotuar.
Zgomotul monedelor a fost dintr-odata auzit de toti cei care erau in jurul lor, si imediat oamenii s-au oprit si s-au aplecat si au fost interesati sa gaseasca sursa acelui zgomot...
.................
Povestea este de o intelepciune nemaipomenita. Fiecare dintre noi stim la ce ne-am obisnuit urechea sa asculte. Mai mult chiar... la ce ne-am obisnuit ochii sa vada, si inima sa iubeasca, si miinile... si... si...Sint multe zgomote in jurul nostru. Cum ne educam auzul?
     Domnul Isus ne cheama si astazi... veniti... veniti... mintuirea este gratuita... fara bani si fara plata... vom primi viata vesnica. E putin lucru sa ti se asigure viitorul? Nu! Dar cine aude chemarea?
     Dar ne cheama lumea... si pe ea o auzim...
     Ma rog pentru discernamint; pentru mine si pentru ai mei. In tinerete am studiat putin muzica... atita cit sa stiu ca pina si o ureche muzicala trebuie educata... Si cum se educa urechea ca sa priceapa muzica, sa distinga mai bine sunetele, sa fie mai rafinata? Prin ascultare. La scoala de muzica aveam ore intregi cind trebuia sa ascultam muzica, sa ne dezvoltam gustul pentru un anume soi de muzica etc.
     Sa ne "ascutim" urechile!... Pastorul cel bun Isi cheama oile... le striga pe nume... vezi daca nu cumva a strigat si numele tau si nu L-ai auzit...

13 June 2016

Cind trimbita va suna...

M-am apucat de citeva ori sa scriu, si tot ce imi trece prin cap sunt doar lucruri negative, depresii, teama, nelamuriri si o stare ca aceea pomenita in Biblie despre unii care in vremurile din urma or alerga in toate partile nestiind ce sa faca.

Este noaptea nuntii, cind fecioarele au adormit in asteptarea Mirelui, si unora li se termina uleiul. Este ceasul cel din urma cind Stapinul inca mai asteapta lucratori in vie ca sa ii plateasca cu pretul intreg al unei zile de munca. Este timpul cind cei care au ingropat talantul nu mai au vreme sa il dezgroape si sa-l puna in negot. Este un timp dificil pentru intreaga omenire.

In fiecare zi auzi cite o traznaie mai mare decit in ziua precedenta. Canada, de exemplu, a legiferat ca unele acte sexuale cu animalele sunt acceptate de lege. Tocmai cind credeam ca targetul a atins limita de jos cu acceptarea folosirii veceului de ambele sexe - dupa cum li se casuneaza unor oameni in ziua respectiva.

Ce atitudine trebuie sa luam? Este clar ca mizeria acopera pamintul in mod uniform, si chiar daca ai vrea sa fugi de situatiile astea, nu ai unde sa te refugiezi. Si tot in ajutorul nostru vine Biblia, care ne spune ca unde suntem, cam pe acolo sa stam. Ajutorul vine de la Domnul, si nu este niciun alt loc pe pamint unde sa te ascunzi decit in mina Lui. Candela sa ne fie plina si sa stam gata in asteptare. Hainele de nunta sunt absolut necesare. Citeam undeva ca in timpurile vechi, cind regii chemau la nunta pe cineva, ei ii trimiteau acelei persoane un rind de haine speciale pentru nunta, si nimeni nu putea intra daca nu era imbracat cu hainele trimise de rege. Asta era semnul ca esti invitat. Biblia spune ca cei care nu vor fi imbracati cu haina de nunta vor fi dati afara.

Suntem noi pregatiti? Avem haina alba daruita in dar de Domnul Isus Christos care a murit pe Golgota pentru pacatele noastre? El i-a oferit o haina alba fiecarui om... tot ce trebuie sa facem este sa o imbracam. Esti pregatit de nunta? Trimbita va suna curind. Esti gata?