20 February 2020

TE RIDICI?... SAU COBORI?

A fi sarac este o problema, care nu totdeauna se rezolva îmbogatindu-te.

Filosofia este ceea ce folosesc bogatii ca sa ne convinga pe noi restul ca a fi sarac nu este ceva lipsit de respect.

Nu este un pacat sa fii bogat - este un miracol.

Bogatul poate ca nu traieste mai mult, dar cel putin asa li se par rudelor sale sarace.

Este la fel de greu pentru un om bogat sa intre în Imparatia cerurilor pe cat este de greu pentru un sarac sa ramana pe pamant.

Exista doua metode de-a deveni bogat. Una este sa ai tot ce doresti si alta este sa fi satistacut cu ceea ce ai.

Bogatiile sunt mai greu de manuit decat de obtinut.

Candva oamenii doreau sa fie bogati, azi cei mai multi se multumesc sa traiasca în asa fel ca si cum ar fi bogati.

Sunt foarte multi nervi în corpul uman. S-a constatat ca cei mai sensibili sunt cei care merg de la creier la portofel.

Prostii fac uneori bani, dar si banii fac destui prosti.

Un prieten este ca banii, greu de castigat si usor de pierdut.

Saracul se plange de banii pe care nu-i poate obtine, iar bogatul de cei pe care nu-i poate tine.

Cand ajungi în sfarsit sa-ti cumperi masina aceea sport, esti prea gras sa mai încapi în ea.

Cei mai multi studenti stiu sa scrie acasa dupa bani în 4-5 limbi diferite.

Pantofii noi jeneaza cel mai mult atunci cand trebuie cumparati pentru toata tamilia.

Banii sunt mijlocul cel mai sigur de a intra în datorii.

Am duce-o mult mai bine cu mai putini economisti si mai multi economisitori.

Economistii ne spun mereu ca trebuie sa devalorizam leul. Ce cred ei ca face guveraul nostru de cativa ani încoace?

In zilele noastre, familia care face cumparaturi împreuna, plange împreuna.

Cu bani poti sa-ti cumperi multi prieteni. De doi bani.

Sa ai bani si prieteni este destul de usor. Sa ai prieteni si sa n-ai bani este o realizare.

Timpul desparte pe cei mai buni prieteni. La fel fac banii si casatoria.

Un prieten pe care ti-l cumperi, poate fi cumparat de la tine.

Oamenii sensibili prefera sa aiba prieteni în loc de bani - în special prieteni cu bani.

Cei ce-si permit sa joace la carti, nu au nevoie de bani. Cei ce au nevoie de bani nu-si permit sa joace carti.

Cadoul cel mai apreciat de oameni este ceva muncit de tine personal, ca de exemplu banii.

Daca banii ar putea cumpara fericirea. atunci imaginati-va ce impozite ar trebui sa platim...

PINA LA URMA...FACA-SE VOIA TA...

... De cite ori am recitat aceasta cunoscuta rugaciune. Si de cite ori buzele au spus un lucru si eu am facut altceva? Ma tot straduiesc de o vreme sa traiesc cinstit ...fata de mine. Nu am treaba cu alta lume.
     Ma straduiesc sa fiu adevarata cu mine. Stiu ca mi-ar place sa am o anumita imagine...si ca un actor priceput am reusit adesea sa imi joc rolul bine...dar nu asta vreau. Vreau sa fiu eu, sa nu ma mint cel putin pe mine.
     Vreau cind dau ceva sa dau cu bucurie. Adevarata bucurie. Vreau cind iert sa o fac cu dragoste. Adevarata dragoste. Vreau sa imi fie sete sa citesc Cuvintul Lui Dumnezeu. Vreau sa iubesc Trupul Lui Christos ( Biserica) , nu doar pe unii frati si surori, nu doar daca imi place de ei, sau ma baga in seama...vreau sa fiu "adevarata" in orice privinta.
     Nu imi plac prefacutii si nu vreau sa fiu nici eu o prefacuta. Vreau sa accept Voia Lui si sa astept sa se implineasca voia Lui in viata mea oricare ar fi ea. Oare voi putea trai cu adevarat voia Lui in viata mea ?
     Am de pilda un copil bolnav de ani buni de zile...inca nu am acceptat ca Dumnezeu nu o vindeca. Daca asta e voia Lui, oare rugaciunile mele insistente sunt ele dupa voia Lui? Asta este doar un exemplu. Ca intreaga viata am cautat probabil lucruri care nu imi erau planuite de El. Am cautat, am dorit, am luptat, am asteptat...degeaba. Si am continuat sa ma rog "faca-se voia Ta..." sperind la voia mea...
     Doamne...pina la urma...faca-se voia Ta ca atita stiu precis - voia Ta pentru mine e mai buna decit orice lucru bun mi-as dori. Ajuta-ma sa o accept si sa o pretuiesc. Amin!

19 February 2020

UN DOS DE PALMA...


  (8/21/12)  
Voi nu v-ati mirat cind ati auzit prima data versetul din Biblie care zice ca daca cineva te palmuieste peste obrazul drept, trebuie sa-l intorci si pe celalalt? Pare real? Nu stiu care din noi ar putea sa sufere sa fie palmuit fara sa se indigneze sau sa plateasca inapoi polita - poate chiar cu dobinda. Ca nu ne sta in fire sa intoarcem obrazul, si fraza asta este asa cumva...nepotrivita cu realitatea. In ce ma priveste, doar sa incerce cineva sa-mi traga o palma …si instantaneu las usor versetul la o parte si ma “ocup” de situatie…Am auzit insa si de oameni care au "inteles" sa se lase batuti pe seama versetului astuia. Acuma...ni se face la toti dupa credinta, dar majoritatea cred ca gindim un pic altfel...si asa am gindit si eu , putin nejustificat - pina am ascultat iara la o predica zilele trecute.
     Necunoscind obiceiurile din Palestina acelor vremuri interpretam aiurea acest verset. Am aflat insa  de ce suna versetul asta asa ciudat pentru noi: in cultura noastra si in timpurile noastre…simplu-pentruca era scris pe vremea cind palmuiala despre care se vorbeste nu era palmuiala la care ne gindim noi astazi.
     Pe vremea Domnului Isus cind se incheia un contract, oamenii isi schimbau intre ei incaltamintea nu se duceau la notarul public, si cind vroiau sa se jigneasca sau sa se injoseasca nu dadeau interviu la Newsweek sau People Magazin, ci scuipau pe cel pe care-l injoseau si palmuiau cu dosul palmei pe cel pe care il dispretuiau. Si cum majoritatea oamenilor se folosesc de mina dreapta – lovitul cu dosul palmei cade pe obrazul drept al celui palmuit. Asadar, versetul acela nu intentiona sa ne spuna noua, urmasilor Lui Christos sa stam ca niste momii cind sintem luati la bataie…ci sa rabdam cind cineva ne jigneste si ne injoseste in vreun fel - si intelesul acelui verset pare deja cu totul altul.
     Si acuma, fiindca majoritatea sintem maturi si avem deja astfel de experiente – de a fi jigniti ( unii chiar din belsug) putem sa ne uitam in urma si sa tragem concluzia onesta ca -orideciteori am “palmuit” inapoi pe cineva, am procedat la fel ca si persoana care ne-a jignit, raspunzind cu aceeasi moneda si ne-am complacut intr-o situatie fara sfirsit si uneori si fara iesire. Domnul Isus cind a fost invinuit - n-a deschis gura desi a fost nevinovat. Cu cit mai usor ne va fi noua sa tacem si sa rabdam unele jigniri( mai ales ca de unele lucruri am putea chiar sa fim vinovati) ...Si chiar daca nu sintem vinovati, cind te bagi intr-o cearta este imposibil sa nu iesi de acolo tot atit de "bine aranjat" cit persoana care a inceput schimbul de vorbe si de jigniri. Mi-a dat de gindit treaba asta, mai ales ca din fire sint iute si-mi sare usor mustarul…
     A trebuit sa admit insa privind la vechile mele experiente ca am pierdut ori de cite ori am avut dreptate- atunci cind m-am antrenat in acest josnic schimb de “palme” cu cineva- si tot asa trebuie sa recunosc ca uneori chiar vinovata fiind am iesit mai bine cind am primit rabdatoare palmele, am intors obrazul si mi-am vazut de drum. Uneori poti chiar sa pui carbuni aprinsi in capul celui care te ataca in felul asta.
     Cind la acest lucru se mai adauga si faptul ca trebuie sa-i iubim si pe vrajmasii nostri...si ca asta este o porunca - raminem fara raspuns si fara aparare. Asta este comportamentul unui copil al Domnului - si recunosc ca cel mai adesea am calcat cu stingul in loc sa intorc si partea stinga. Domnul sa ne intelepteasca sa stim cum sa ne purtam- nu- nu pentru binele altora (desi si pentru ei) cit pentru binele nostru.
.................
Vreau sa adaug ceva pentru Tusa Marta. Ea stie ca de obicei scriu ori din durere ori din frustrare, ori din...ok...si din dragoste. Acuma scriu doar din...auzite, si din experiente mai vechi. Ea se ingrijoreaza ori de cite ori scriu ceva care sa indice ca trec prin vreo situatie mai dificila. De aceea trebuie sa-i spun ca sint perfect... imperfecta; ca traiesc in pace intr-o lume unde nu mai este pace...si asa mai departe. Sub aripa Lui ocrotitoare nu ma poate ajunge nimic si nimeni... Am bucurie ca fintina... si o pace ca un fluviu...

18 February 2020

TE IERT...DAR NU TE UIT?

From "Wisdom from the Bible", by Dan and Nancy Dick
Tradus Rodica Botan

Proverbe 17:9
"Cine acopera o gresala , cauta dragostea, dar cine o pomeneste mereu in vorbirile lui, desbina pe prieteni."

-Nu ma lasi sa uit, nu-i asa? Ti-am spus ca imi pare rau de o suta de ori. Te-am mintit...am gresit, e adevarat. Promit ca nu se mai intimpla.
   Dar asa se intimpla de cite ori se certau. El stia ca a gresit dar a cerut deja iertare de zeci de ori. Cearta se tempera dar cu prima ocazia incepea iara de la inceput. Numai daca ar ierta si ar uita...dar nu...trebuia sa ii aminteasca de fiecare data. Si il durea sa stie ca nu fusese iertat. E adevarat...facuse o gresala mare dar sa ti se aminteasca ca ai gresit de fiecare data...era prea de tot...aproape de nesuportat. Si nu stia cit va mai putea sa suporte situatia...sau... prietenia lor se va sfirsi pe nota asta sumbra daca lucrurile nu se vor schimba...

Adevarata iertare se face doar atunci cind situatia respectiva ajunge sa se consume si subiectul sa se inchida. Daca aducem mereu in discutie dureri vechi orideciteori ne suparam atunci asta nu inseamna iertare. Cind tii o suparare pentru un timp indelungat , ridici un zid intre tine si cealalta persoana. Iertarea darima aceste ziduri. Christos a venit sa darime zidurile dintre oameni si sa-i impace . Inainte de se vindeca, sufletele noastre ranite trebuiesc sa renunte la vechile dureri si sa lase vechile rani sa se inchida ca abia apoi sa incepem o viata noua. Iertarea ne da un inceput proaspat, nou...si inchide toate ranile cele vechi. Si cu ajutorul Lui Dumnezeu putem sa ne apropiem unii de altii chiar mai mult decit inainte .

Rugaciune: Invata-ma cum sa renunt la toate durerile vechi si sa le arunc in marea uitarii, si sa iert cu adevarat pe cei care mi-au facut rau. Umple-ma de harul Tau ca sa invat si eu sa fiu milostiv si iertator ca si Tine. Amin

17 February 2020

INGERII...SI NOI...


Lumea in care traim trece prin perioade in care este preocupata de anumite lucruri. Un fel de moda- dar nu a hainelor. Religiile pagine de exemplu au luat o amploare deosebita in ultimii ani - religii care au murit de mult. In ultimii ani a crescut si interesul fata de ingeri. Numai ca acest interes nu se manifesta intr-un mod sanatos .

S-au scris carti, au fost emisiuni...si multi oameni au inceput sa venereze aceste creaturi ale Lui Dumnezeu. Am auzit ca in Vechiul Testament se aminteste de ingeri de 106 ori iar in Noul Testament chiar si mai de multe ori. Domnul Isus aminteste adesea de ei.

Acuma...care este problema? De ce ma lamentez despre subiectul asta? Va amintiti motivul pentru care a cazut Lucifer din cer- el care era cel mai stralucitor dintre toti ingerii!? A vrut sa fie ca si Dumnezeu si a cerut altor ingeri sa i se inchine. Atit el cit si ingerii care i s-au inchinat au fost aruncati afara.
Ingerii sint creati de Dumnezeu. Astazi am auzit o predica care explica ca Duhul Sfint se preocupa de starea spirituala a omului iar ingerii sint trimisi sa-i ajute adesea pe oameni in treburile materiale. Numai ca ei nu asculta ordinele noastre si putem sa ii chemam sau sa ne rugam lor pina ragusim. Ei asculta doar de glasul Creatorului lor. El ii trimite sa lupte, sa aduca vesti, sa ajute in diferite feluri. Habar nu avem noi de cite ori ingerii Lui Dumnezeu la ordinele Lui ne sint de folos in viata noastra zilnica. Ingerii Lui tabarasc in jurul Celor ce se incred in El si ii scapa din primejdie. Numai ca nu vin chemati de noi ci trimisi de El. Sint slujitorii Lui...nu ai nostrii. 
Intr-o zi ne vom uni vocile cu ale ingerilor - si-I vom cinta slava Lui Dumnezeu in locurile prea inalte. Ce sint ingerii pentru noi? Ne sint prieteni- cei mai buni prieteni atita vreme cit Ii slujim Stapinului lor.
E gresit sa ne inchinam sfintilor, sau ingerilor sau altor creaturi sau creatii ...Nu ma credeti? Nici o problema...cautati in Biblie sa vedeti ca ceea ce spun este adevarat.


16 February 2020

FLUTURELE DE MOLIE...

De ce atitea povesti? De ce nu...? Sint atitea de invatat, de la tot ce-i in jurul nostru. Cita imaginatie a risipit Dumnezeu in tot ce a creat?! Si multe secrete le-a pus in lucrurile simple. In gradina Edenului de exemplu a ascuns cunostiinta binelui si a raului in fructul unui pom. Bineinteles ca exista motive pentru care a creat si tintarul...chiar daca eu n-am descoperit inca motivul...sau o fi numai de-aia ca sa ne scoata din sarite citeodata? Multe intrebari...Si toate intrebarile noastre fara raspuns, cu siguranta ca au unul...doar ca e ascuns undeva ... undeva unde nu am cautat inca.

Asa ca, imi plac la nebunie povestile...mai ales alea despre elefanti care nu se sperie de nimic si pot face praf un sat intreg, cladiri uriase, pot calca in picioare totul in calea lor...dar, se tem de un soricel; sau povesti despre te miri ce planta eleganta sau despre un cactus "intepat"...sau...despre o simpla molie...Molie?...veti zice...!!! Da , molie. De ce nu? Am citit recent o poveste frumoasa despre o molie...Si am sa v-o spun si voua sa va fac sa va relaxati un pic, si sa va uitati in jur mai atenti la tot ce a creat Dumnezeu pentru placerea, folosinta noastra, sau ca sa ne incurajeze, sau sa ne faca sa zimbim chiar...Ca doar El a mesterit si muschii aia de la gura care ne ajuta sa zimbim...si de ce ma rog i-a facut, daca nu sa ii punem in folosinta...?

Asadar...va fac cunostiinta cu eroul de astazi...Tinarul Fluture de Molie... Melancolic, curios, studios, cu multa imaginatie...si indragostit lulea de...o stea.

Acuma imaginati-va batjocura, vorbele de "bine", si pe fata si pe la spate si toata comotia care s-a produs cind un prieten binevoitor a soptit unui alt prieten binevoitor amanuntul asta iesit din comun despre bietul nostru fluture...mai ales daca fluturii astia mai erau si de origine ... romana ?!

-Ti-ai pierdut mintile? Zise o ruda mai de aproape...Tu si steaua...ce nimereala, mai zise ruda lui batind usor din aripile ei moi, si rizind cumva batjocoritor...

Un amic mai intim l-a tras sfatos la o parte...

-Fii si tu realistic, prietene, l-a indemnat el...pune-ti si tu eforturile sa gasesti pe cineva compatibil...potrivit cu starea ta. Gaseste-ti si tu pe cineva mai de pe-aci de prinprejur sa iubesti...chiar daca iti place lumina, gaseste-ti si tu o lampa de pe strada, o lampa de pe gangul vreunei case, o luminare, o lanterna mai smechera...ceva mai realistic, dragul meu. Chiar si la un candelabru de cristal te-ai putea gindii, cu conditia sa poti sa intrii in vreuna din casele alea elegante...si isi termina sfatul oftind si dinsul cu parere de rau...

Dar...te poti pune cu dragostea? Si fluturele de Molie era tinar si plin de speranta...si indragostit mai departe de Steaua lui...la care nici nu se putea gindi sa renunte.

Asa ca ramase cam singur, sub cerul albastru din ce in ce mai intunecat al serii...oftind si suspinind cu ochii la cer in timp ce rudele si vecinii si prietenii lui dadeau de zor tircoale lampilor publice care numai ce se aprinsera, sau vreo luminare aprinsa la gradina vreunui restaurant...dar treptat, isi arsera pe rind ba o aripa ba s-au electricutat facindu-se scrum, ba si-au aprins nasul si au incheiat aventurile carbonizati undeva pe trotuar sau pe sub mese...

Doar Fluturele nostru de Molie, inca visator...inca sub cerul liber, inca oftind de dor se mai poate vedea inca zburind prin gradina...
...............
Drept morala ...m-am gasit facindu-mi mie - morala. Nu de altceva dar tare miroseam a pirlit ...

Dar intr-o nota mai serioasa...sa ne invatam copii sa aiba ochii atintiti la cer mai des... e tare periculos sa ne facem scopuri din lucrurile de aici de jos. Pentru un trai mai bun si mai lipsit de probleme, chiar aici pe pamint, este recomandat sa nu ne lipim inima de lucrurile de jos...ci de cele de sus.

14 February 2020

PATURICA DE SIGURANTA...

   
Am sa va spun o povestioara pe care am citit-o...o povestioara despre o paturica cu atribute si calitati deosebite. Doar ca povestea asta cu paturica sau ursuletul favorit, sau papusica favorita este povestea multor copii care isi gasesc confortul cu bucatica aia veche de material sau cu ursuletul ala vechi de plus, la care i-a cazut deja un ochi si la care labuta abia ii mai sta atirnata... dar care a fost prezent la te miri ce evenimente deosebite si care si-a dovedit cumva niste calitati misterioase, si a devenit o companie permanenta pentru vreun copilas de-al nostru. Debora a avut o asemenea paturica, iar ursuletul inca mai exista pitit undeva intr-o cutie la pastrare. Mai am si un catelus cafeniu al nepotelului meu, cu care Zack a dormit pentru ceva vreme...
     Si povestea mea este despre un astfel de copil care impreuna cu mamica si taticul lui a trebuit sa se duca sa locuiasca pentru o vreme intr-un sat din Alaska. Baietelul avea doar citiva anisori, si in drumul ce l-a facut, s-a speriat grozav de avioanele acelea mici care ii duceau sau aduceau in sat. Faceau un zgomot nemaipomenit si parca tremurau din toate incheieturile, si baietelul isi punea paturica in cap ori de cite ori se urcau intr-un astfel de avion si nu si-o lua de pe cap pina nu ajungeau la destinatie. Si asa au fost toate calatoriile lor tot timpul cit au locuit acolo.
    Intr-o zi, tatal lui a trebuit sa mearga la o conferinta si isi pregatea bagajul pentru plecare. Cel mic se invirtea in jurul geamantanului si punea tot felul de intrebari. De ce trebuie sa se duca, daca ii este frica de avion...tot intrebari din care tatal lui intelegea ca cel mic este ingrijorat. Cumva, grabit, si-a luat ramas bun si si-a urmat cursul calatoriei.
    Ajuns la destinatie, si-a deschis geamantanul sa-si scoata lucrurile si sa le puna in dulap, si ce vede? Paturica fiului sau... Ingrijorat ca sotia lui probabil deja cauta disperata dupa paturica sa-l culce pe cel mic, omul nostru suna acasa si da sa explice si sa-si ceara scuze, desi nu putea intelege cum si cind a ajuns paturica in valiza lui. Sotia lui insa il lamuri imediat spunindu-i ca in timp ce se indeparta cu masina, ea l-a luat in brate pe fiul lor si au inceput sa se roage pentru el si pentru calatoria ce o avea de facut. Cel mic ii spuse insa mamei lui zimbind smechereste...
-Nu te ingrijora mami, ca i-am dat paturica lui tati, sa nu-i fie frica in timpul zborului!...
.................
     Nu-i asa ca povestea asta chiar ca-i de copii mici? Si este... Dar citind-o, mi-am amintit de vremea cind Domnul Isus se despartea de ucenici si le spunea ca El se duce ...DAR...ca le lasa un Mingaietor... pe Duhul Sfint care sa ii protejeze, si sa-i ajute, si sa ii lumineze, si sa-i calauzeasca. Domnul Isus nu ne-a lasat singuri... Banuiesc ca nu sint singura care de atitea ori ma sperii de galagia sau tremurul "aparatului de zbor" al vietii asteia. Ce usor ar fi sa ne invelim cu patura Duhului Sfint... sa ne acoperim capul ca si copilul din poveste si sa ne gasim confortul in ceea ce ne-a fost lasat de Domnul Isus exact pentru acele momente grele de ingrijorare, teama, nesiguranta.. .oboseala si confuzie!...

11 February 2020

BUNA...DIMINEATA?!

(08-23-2012)
     In dimineata asta sint in asa o buna dispozitie ca atunci cind un coleg mi-a spus “buna dimineata”…am crezut ca a pus deja de-o cearta…Eram gata sa-l intreb cine i-a dat dreptul sa declare dimineata “buna”?! Acuma asta este ceea ce sint eu cu adevarat…acolo inauntrul meu. N-am zis nimic, e drept, dar am bombanit pe dinauntru. De 32 de ani m-am obisnuit deja cu zimbetul americanesc si cu intrebarea “ce faci” si cu vesnicul – neschimbatul raspuns…”bine, multumesc!”
     Numai ca nu in toate diminetile iti vine sa zimbesti si sa fii American si politicos pe deasupra. Astazi de exemplu n-am avut chef de loc de politeturi. Problema este insa ca…nu chiar avem dreptul sa ne purtam asa cum simtim- pentruca … sintem reprezentantii Lui Christos pe lumea asta si El nu a trecut pe linga cineva fara sa-i faca un bine oricit ar fi fost de dimineata. Lui de fapt ii placeau diminetile …pe cind mie nu-mi plac – in special cele in care trebuie sa merg la munca.
     In lumina celor marturisite mai sus, as vrea sa auziti cum m-am lamurit eu cu privire la “iubirea aproapelui”. Aproapele asta poate fii vecinul de linga noi care pune muzica tare tocmai in dimineata aia cind ai vrut sa dormi mai mult…sau colegul ala care iti face zile fripte la servici…sau matusa aia de-a patra speta de neam care te are in vizor de ceva vreme si te vorbeste “bine” dar nu “de bine”…s.a.m.d. Pai cum sa-i iubesti pe astia? Relevatia pentru mine a fost cind am auzit ca nu trebuie sa am simtaminte calde si placute la adresa lor- nu asta mi se cere…nu mi se spune ca trebuie sa ma treaca fiori de bucurie la vederea lor…sa alerg sa-i intimpin rostind fraze pline de gingasii sau sa le caut prezenta cu tot dinadinsul. Nu…Si ce usurata m-am simtit sa aud chestia asta.
     Iubirea asta  de oameni care trebuie extinsa chiar si vrajmasului- cica este o datorie sfinta de a face bine oricui. In vechiul Testament se zicea ca daca animalul vrajmasului cade intr-o prapastie- sa nu treci nepasator ci sa-l scoti de acolo daca este cu putinta. Faptul ca nu mai calatorim pe magari nu ne scuteste de datoria care o avem sa iubim tot ce are suflare , de la prieten pina la dusman – cu o dragoste fara emotii si imbratisari ci cu intelepciune si bun simt, facindu-le oamenilor aceleasi servicii pe care si noi le-am vrea de la ei; oferindu-le ajutor la nevoie, impartind o bucata de pine daca sint flaminzi, stergind o lacrima…din ochii care pling…
     Nu-i asa ca nu ni se cere imposibilul? Ca nici azi dimineata nu a fost asa o mare tragedie ca mi-a dat omul binete…doar ca “bunatatea” din mine s-a tulburat pentru citeva secunde si era sa iasa afara…Si de asta ma tem cel mai mult…Ca pe dinafara arat destul de bine ( zic eu)…Dar ce-i inauntru…numai Domnul stie…

CEARTA-MA ...CHIAR?


"Cine iubeste certarea, iubeste stiinta; dar cine uraste mustrarea, este prost. Omul de bine capata bunavointa Domnului, dar Domnul osindeste pe cel plin de rautate. Omul nu se intareste prin rautate, dar radacina celor neprihaniti nu se va clatina." Proverbe 12:1-3

10 February 2020

CU TIMPUL, INVETI...






Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa
diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete…
ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus
si cu ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in “astazi” si “acum”,
pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri …
si viitorul are mai mereu o multime de variante
care se opresc, insa, la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui arde si calcineaza.
Astfel incat incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori.
Si invata ca, intr-adevar, poate suporta. Ca intr-adevar are forta.
Ca intr-adevar este valoros,
si omul invata si invata … si cu fiecare zi, invata.
Cu timpul, inveti ca a sta alaturi de cineva
pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca, mai devreme sau mai tarziu, vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul, intelegi ca
doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Cu timpul, iti dai seama ca, daca esti alaturi de aceasta persoana
doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil, vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Cu timpul, ajungi sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu,
se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul, inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa-i faca rau celui ranit.
Cu timpul, inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul, intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata
prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul, iti dai seama ca, desi poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi, vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul, iti dai seama ca
fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul, iti dai seama ca
cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu,
va suferi aceleasi umilinte si dispret,
dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul, inveti ca, grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca, in final, ele un vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul, iti dai seama ca, in realitate, cel mai bine nu era “viitorul”,
ci momentul pe care-l traiai exact atunci.
Cu timpul, vei vedea ca, desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul, vei invata ca, incercand sa ierti sau sa ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…