04 July 2018

DE CE-S CUPRINS DE GRIJURI? DOAR EL...SI PASAREA HRANESTE...


As putea sa va spun o multime de lucruri bune si frumoase despre mine…dar n-ar avea nici o valoare mai ales ca le-as vedea prin ochii mei . Apoi vrei nu vrei mindria isi face loc ca si apa in sufletul nostru si in loc sa avem la inventar o fapta buna, ne trezim ca diavolul istet ne-a furat rasplata.

Dar treaba de astazi trebuie sa v-o spun neaparat…nu de alta dar sint sigura ca daca sinteti ca si mine, “va furati singuri sapca” si voi de multe ori.

Astazi am fost in zi de post- cel putin pina la ora 12 amiaza cind dupa ce am dat din migrena in greturi m-am hotarit sa beau o cafea si sa iau un Excedrin ca sa pot sa stau pina la sfirsitul zilei de lucru. Si m-a apucat asa o stare de nemultumire cu mine insami…ca nu-s in stare sa imi tin promisiunea.

Mi-am amintit insa ca Mary Alice ne-a spus ieri ca atunci cind ei i se intimpla ceva rau, are probleme pe care singura nu le poate rezolva…si-a facut obiceiul ca in loc sa intre in panica…cum i-ar place diavolului… sa se bucure si sa astepte, si sa anticipeze ce lucruri minunate o sa faca Domnul pentru ea. Si ca sa ne ilustreze si mai bine acest gind s-a asezat pe un scaun si statea doar pe marginea scunului , parca gata , gata sa sara in sus de bucurie in asteptarea rezolvarii pe care i-o va aduce Domnul.

Si stind asa descumpanita am inceput sa ma rog… asa cum ma rog de obicei …dar parca totusi altfel…Mary-Alice era ieri asa de confortabila in discutiile ei cu Domnul si despre Domnul ei, incit a reusit sa strecoare in inima mea un strop din intimitatea pe care o experimenteaza ea in relatia ei cu Tatal Ceresc. Am fost chiar invidioasa…

Si cum stam asa necajita ca n-am fost in stare sa-mi duc jertfa pina la capat, gindurile ce le aveam s-au schimbat incet si ma gindeam ca ma uit la Tatal Ceresc ca la un zbir neintelegator…in loc sa ma uit la El ca la un parinte plin de mila si de grija pentru copilul lui. Pai daca copilul nostru se porneste sa faca o treaba si nu e in stare sa o termine si vine la noi sa ne spuna- si vedem noi cu ochii nostrii ca e prea greu, prea mult pentru el…ne suparam pe el? Atunci cum indraznim sa ne inchipuim ca Tatal nostru Ceresc care stie totul totului tot despre noi, nu s-a milostivi de noi si nu ne-a privi cu ingaduinta si intelegere? Daca jertfa Mintuitorului- oferita de insusi Dumnezeu, nu poate sa ne explice suficient bunatatea Lui in dragoste fata de noi…atunci ce o s-o faca?

Si uite asa…mi-am baut cafeaua, am luat excedrinul…si i-am dat Domnului bagajul de ingrijorari pe ziua de astazi. Si acum…stau doar pe marginea scaunului si astept cu nerabdare sa vad ce lucruri minunate o sa faca Tatal meu...pentru mine…

20 June 2018

MA UIT? ...SI CUM MA UIT?

     M-am asezat pe marginea patului si am deschis Biblia...versetul de la Marcu 8:25 m-a oprit in transa. De cite ori n-am citit acest pasaj? De cind il stiu? De cind ma duceau ai mei de mina pina la biserica. 

"Isus i-a pus din nou miinile pe ochi; i-a spus sa se uite tinta; si cind s-a uitat, a fost tamaduit, si a vazut toate lucrurile deslusit."
   
     Am citit din nou...si din nou...Miinile Domnului nostru sint asupra noastra de multa vreme. Ne uitam insa tinta la El? Adica...de ce sa fiu vaga in ceea ce spun si sa vorbesc la general? Ma uit eu tinta la El sau...il am in viziunea periferica? Ca tamaduirea complecta nu vine decit daca ne uitam tinta, altfel vedem ca si orbul si confundam oamenii cu pomii.
     Textul mai spune ca abia dupa aceea vom vedea toate lucrurile deslusit. Un singur verset...si unul uzat pina la epuizare...si uite cit mi-a dat de gindit pe ziua de astazi...
      Eu am ramas blocata pe uitatul tinta la El. Voi unde sinteti in formula asta de viata?

16 June 2018

POVESTEA A DOUA BITE... (10/30/2011)

     Intelepciunea noastra obisnuita are suspiciuni la ideea ca se poate realiza mult din putin... Avem tendinta sa credem ca se poate face mult doar atunci cind avem largi resurse financiare de exemplu, oameni foarte talentati sau idei si inovatii ingenioase. Dar toate astea nu au nicio insemnatate la Dumnezeu. Sa luam doar citeva exemple...
     In Judecatori 3:31... un om foarte putin cunoscut, pe nume Samgar, fiul lui Anat, a eliberat Israelul din mina filistenilor. Cum? A obtinut o mare victorie, omorind 600 de filisteni cu nimic mai mult decit un otig de la plug (un bat ascutit la un capat cu care se impungeau animalele ca sa le faca sa se miste).
     In Exod, cind Dumnezeu i-a cerut lui Moise sa conduca poporul Israel afara din Egipt, Moise era ingrijorat ca oamenii nu-l vor asculta si nu-l vor urma. Atunci Dumnezeu l-a intrebat...
-Ce ai in mina? (4:2)
-Un toiag... a raspuns Moise...
Si Dumnezeu a continuat prin a folosi acel toiag, acea bita din mina lui Moise, ca sa convinga poporul sa-l urmeze, ca sa transforme apa Nilului in singe, sa aduca plagi mari in Egipt, sa desparta Marea Rosie in doua si sa faca multe minuni in pustie.
     Bita lui Moise si bita lui Samgar, atunci cind au fost puse in slujba lui Dumnezeu, au devenit instrumente pretioase. Si acest lucru ne ajuta sa vedem ca Dumnezeu poate sa foloseasca putinul ce-l avem atunci cind il punem in slujba Lui, ca sa facem lucruri grozave. Dumnezeu nu are nevoie de oameni cu abilitati deosebite, ci are nevoie de oameni care sint dedicati Lui si doresc sa-L urmeze si sa-L asculte.
..................
     Am ramas stinghera si muta citind aceste rinduri, pe care le-am tradus aici si pentru voi. Mi-am pierdut toate scuzele pe care as fi intentionat sa le am ...Ni s-a dat o sarcina - aceea de a le spune oamenilor despre Christos. Cindva, in ziua de miine (in Romania este deja miine), pe planeta noastra, vor fi 7 miliarde de locuitori. Imaginati-va ce treaba deosebit de grea avem - aceea de a raspindi Vestea Buna a Evangheliei Domnului nostru Isus Christos! Nu sa-i chemam pe oameni la o religie sau alta... ci sa-i informam despre Mintuirea data de  Fiul Lui Dumnezeu intregii omeniri; nu sa le schimbam noi viata, ca nu sintem in stare nici pe a noastra sa o schimbam singuri... ci sa-i ducem la fintina de unde se pot adapa ei insisi cu apa vietii...
Si ce mare har sa stim ca El poate sa foloseasca pe oricine care se pune in slujba Lui! Avem tendinta sa incepem judecata de apoi si sa ii judecam pe oameni inainte de a fi morti ...Nu ne-a trimis nimeni sa seceram... ci doar sa semanam. Si ori de unde am fi, si din orice ne-ar fi scos Domnul nostru, munca la cimp i se potriveste oricui vrea sa munceasca... Si cam atit, ca este mult de lucru si timpul pretios...

12 June 2018

BATRINETE... UN ANOTIMP DE SEZON...


     Am citit un articol scris de o doamna neurolog - Orly Avitzur. Ea scrie despre descoperirile lui Oliver Sacks un alt neurolog foarte cunoscut. Titlul articolului m-a facut curioasa: “Creierul tau: foloseste-l sau l-ai pierdut”. Si respectivul medic spune ca si-a consumat 40 de ani din viata studiind creierul uman, incercind sa inteleaga misterele mintii si adunind in mod cronologic si organizat tot felul de informatii legate de anumite cazuri reale. In momentul cind Orly ii lua interviu acestui neurolog, el avea deja 71 de ani, dar avea o energie tinereasca, entuziasm si vitalitate, desi se batuse deja cu citeva boli serioase la virsta lui. Purta aparat auditiv si isi pierduse vederea de la un ochi, avea reumatism si alte boli specifice virstei, dar isi pastrase dragostea de viata si facea planuri sa calatoreasca in alte tari.
     In timpul vietii lui, datorita studiilor pe care le facea asupra acestui subiect, si-a facut un fel de plan cum sa imbatrineasca frumos si… cit mai bine. Iata citeva practici care i-au folosit:
     -Insuseste-ti o noua indeletnicire sau imbunatateste una veche. El a cintat la pian pina la 14 ani, si-a amintit ca i-a placut sa cinte la pian si a reluat cintatul la pian la 75 de ani. El spune ca avind intelectul activ, nu este numai distractiv, dar este si un exercitiu pentru creier - un exercitiu care tine creierul sanatos.
     - Maninca mai putina carne, si mai mult peste.
     - Fii productiv si activ spiritual
     - Stai activ din punct de vedere fizic - si inotul este un sport recomandat pentru cei mai in virsta.
     - Bucura-te de intelepciunea acumulata, in loc sa plingi dupa tineretea pierduta. Si anii batrinetii pot fi plini de frumusete.
…………………………………..
     Asta spune unul din lume… si spune bine. Biblia ne invata insa cum sa imbatrinim frumos. Copiii Domnului au activitati pina in ultimele momente din viata. Au fost unii credinciosi care si pe patul de moarte L-au marturisit pe Christos, iar prin atitudinea lor i-au intarit pe cei din jur si au radiat de bucurie in momentele de mare tristete. Copiii Domnului intineresc ca vulturii… si au zborul inalt si maiestuos. Pina si natura ne spune ca toamna se culeg roadele… ca pina cind vine acel sezon, fructele nu sint coapte. Care fructe? Galateni ne spune in 5:22-23… ”Roada Duhului dimpotriva este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor….” Acestea ar trebui sa fie podoabele batrinetii noastre (deci ne putem alege ceva indeletniciri din lista asta). Femeile in virsta au sarcina sa le invete pe cele tinere si sa impartaseasca din experienta si intelepciunea acumulata intr-o viata intreaga… cei batrini sa-i invete pe cei tineri Calea Domnului.
     America este insa tara in care oamenii batrini nu mai au nicio intrebuintare. In nicio alta cultura parca nu este asa de evidenta lipsa de respect pentru cei in virsta si pentru tot ce reprezinta ei. Culturile asiatice in special, chinezii, japonezii au o atitudine deosebit de frumoasa, chiar reverenta pentru parintii si stramosii lor. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne inchinam stramosilor cum se intimpla prin diferite parti ale lumii; dar este asa o lipsa de intelepciune sa nu inveti din greselile altora - sau din succesele lor. Si cine ar putea mai sincer si mai deschis sa iti arate cicatricele experientelor proaste sau succesele experientelor bune, ca sa poti lua invatatura din ele – daca nu cei apropiati… parinti, frati in credinta…

     Poate nu m-am gindit suficient la acest subiect in anii cind imi ziceam ca inca sint tinara. Dar pe ce trece vremea trebuie sa accept schimbarile pe care le lasa trecerea timpului si peste mine. Si ma gindesc ca trebuie sa o fac cu gratie. Am vazut batrini nesuferiti si nu vreau sa fiu o astfel de batrina. Am avut si un exemplu deosebit in bunica mea, Botan Ana. Intotdeauna am vrut sa fiu ca ea… pina si atunci cind isi pierduse simtul realitatii si uitase aproape tot din ultimii ani traiti, si creierul ei functiona cu informatia anilor tineretii ei… pina si in acele momente cosea, tesea, croseta si facea mincare - sau cel putin asa credea ea. Imi amintesc ca am venit de la serviciu odata si m-am apropiat de patul ei. Deja nu-si mai amintea multe nume… dar am avut placerea sa ma stie pina in ultimele ei clipe lucide. Si cum am ajuns linga pat, a pus mina pe sfetarul cu care eram imbracata si a inceput sa numere ochiurile. Nu stiam ce se intimpla si am intrebat-o ce face… si mi-a zis cumva suparata…
-Pai cum sa-ti tricotez sfetar daca nu stiu cite ochiuri sa pun pe ace…?
Am stat cuminte sa imi numere ochiurile la sfetar. Apoi a pus mina pe cearceaful cu care era acoperita si m-a intrebat cite camasi sa-mi faca din el. M-am acomodat suituatiei. I-am spus sa faca atitea cite ies din material. N-a trecut un minut si m-a trimis sa curat fasolea si s-o pun la foc. Am fost foarte ocupate in seara aia, amindoua… Si asa vreau si eu sa ma duc… ocupata! Asa trebuie sa traim… ocupati cu cele bune, ca sa nu apucam sa facem prostii. Si mai am un gind de incheiere. Am citiva pomi in gradina care de atita roada au crengile frinte. Ma intreb daca exista credinciosi care sufera din cauza ca au prea multa roada... ma intreb... Crengile mele nu sint in pericol de rupere. Tu cum stai cu crengile? Dar cu roadele? 

14 May 2018

SAPTE ADEVARURI MINUNATE...


1. Fa pace cu trecutul, ca sa nu-ti strice si viitorul.
2. Ce cred altii despre tine nu-i businessul tau.
3. Timpul vindeca aproape orice... asa ca da-i timp... timpului!
4. Nimeni nu poate sa te faca fericit daca nu te faci singur.
5. Nu-ti compara viata cu a altora ca n-ai habar prin ce trec ei in realitate.
6. Nu te mai gindi atita. Se poate trai bine si fara sa stii toate raspunsurile.
7. Zimbeste ca nu esti tu proprietar la toate problemele lumii...

11 May 2018

CE-MI MAI TRECE PRIN CAP...

     Ma gindeam astazi la lucrurile care le facem pentru Domnul . Unele din obisnuinta. Mergem la biserica ca asa ne-am obisnuit- si nu este nimic rau. Unde doi sau trei se aduna in Numele Lui , El a promis ca va fii acolo.
     Unii dintre noi ne-am format acest obicei din copilarie- de fapt parintii nostrii au avut grija sa ne deprindem cu acest obicei bun. Daca nu mergem simtim ca ne lipseste"ceva"...si nu ne simtim bine...
     Sau - ne putem duce de drag - si asta ar fi ideal- ca la o intilnire cu cineva iubit, special... La o astfel de intilnire nu vrei sa intirzii...si te pregatesti sa te prezinti cit mai bine. Asa sint intilnirile noastre de la casa Domnului - sau pentru unii dintre noi ...inca o corvoada, inca o treaba din multele trebi care trebuiesc facute. Mi-e rusine sa raspund la intrebarea asta...pentruca de multe ori raspunsul n-ar fi cel potrivit.

     Toti - dar toti oamenii vor sa fie iubiti. Una dintre regretele vietii mele este ca nu m-am simtit iubita niciodata- nu asa cum as fi vrut, asa cum mi-as fi dorit; si cu toate astea...in fata ochilor am avut intotdeauna pe Domnul meu Isus atirnat pe cruce - murind pentru mine- pentruca m-a iubit - de fapt -exact asa cum mi-am dorit, fara rezerve. Dar L-am ignorat ...si m-am uitat mai departe in multimea de gura casca si de lasi si de oameni de nimic uneori - sa gasesc ceea ce dorea sufletul meu...cautind mereu , mereu acel "ceva"...de care simteam o foame nepotolita.
    Nu avem pentruca nu cerem...nu avem multe pentruca nu cautam...sau cautam in locuri unde nu se poate gasii ceea ce cautam- sau cautam ca sa avem si sa risipim aiurea...Din toate astea inteleg ca nu este vina nimanui daca nu am...sint pasi pe care eu trebuie sa-i fac si nimeni altul. In relatia asta cu Domnul Isus El a facut totul...si este la punctul unde asteapta ca si noi sa parcurgem distanta.
     Caz real...stau in fata computerului , care este in fata geamului. Afara ploua si bate un vint care face cascada de flori galbene din fata geamului sa se legene cind intr-o parte cind intr-alta. In spatele meu un sirag de camere in care nu locuieste nimeni...Ma simt singura...nu trebuie decit inca citeva ginduri din astea si am deschis iara usa unei depresii. Ma uit la multimea florilor ce se leagana...Parca mi-ar zice...
-Rodica, astea sint pentru tine...
-Pentru mine? De la cine?
-Cum de la cine? Nu-ti amintesti ca prin Cuvint s-au creeat toate lucrurile? Si cine a rostit Cuvintul?
N-ar exista o floare daca n-ar fi fost El...Evolutionismul nu poate creea decit haos...
     Da...Creatorul a facut lucruri minunate - si unele le-a facut pentru mine...Astazi mi-a daruit flori...si acum le uda ca sa nu se vestejeasca ca a vazut ca sint lenesa si nu le-am udat de o saptamina...Ati primit vreodata flori de la iubitul inimii voastre? Uitati-va cite am primit eu...
(Martie 31 - 2012)

http://www.youtube.com/watch?v=K9UUytan0yc
http://www.youtube.com/watch?v=5h_DEpwLT60
http://www.youtube.com/watch?v=ehUzTfAuzTI&feature=related

04 May 2018

CIND TI SE TAIE CRACA...



Un imparat a primit doi soimi; unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus imparatului ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul  dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute; un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
 
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem
aminte ca putem zbura

02 May 2018

CIND TRECE O CARUTA GOALA...

Autor povestire: Lore C. 
Tablou pictat de pictorul german Stefan Jager din Jimbolia.
Odata, demult, ma plimbam impreuna cu tatal meu, cind, la o cotitura, el se opri deodata. Dupa o clipa de tacere, ma intreba:
-In afara de ciripitul pasarelelor, mai auzi si altceva? Imi ascutii auzul si dupa citeva secunde, ii raspunsei:
-Aud zgomotul unei carute.
-Asa este, spuse tatal meu. Este o caruta goala.
Il intrebai:
-Cum de stii ca este o caruta goala, daca inca nu o putem vedea?
Iar el imi raspunse:
-E foarte usor sa stii cind o caruta este goala, din cauza zgomotului. Cu cit este mai goala, cu atit face mai mult zgomot.
Astazi, adult fiind, cind vad o persoana care vorbeste prea mult, intrerupind conversatia celorlalti, dovedindu-se inoportuna, laudindu-se cu ceea ce poseda, simtindu-se atotputernica si dispretuindu-i pe cei din jurul ei, inca mi se pare ca mai aud vocea tatalui meu spunind: “Cu cit este mai goala caruta, cu atit face mai mult zgomot.”
Smerenia consta in a trece sub tacere virtutile noastre si a le permite altora sa le descopere. Nu uitati ca exista oameni atit de saraci, incit nu au nimic altceva decit bani. Nimeni nu este mai gol la suflet decit cel care este plin de sine insusi.
Sa fim ca ploaia linistita si blinda, care patrunde in tacere pina la adincimea radacinilor, hranindu-le!

21 April 2018

TAXA PENTRU MINDRIE

     Imi trece mie prin cap un gind. Ca nu trece degeaba ca m-am lovit de niste situatii si am tras niste concluzii. Ideea este ca platim aproape zilnic un pret foarte, foarte ridicat - ca un fel de taxa pusa de un guvern nemilos - dar de fapt este propria noastra lipsa de intelepciune care ne cere taxa- si n-o sa va vina sa credeti dar taxa asta majora se plateste pentru...MINDRIE.
     Doamne da' multi platim taxa asta...Ca ne cumparam ceva ce nu ne cam trebuie decit ca sa ne dam grandomani, sa ne falim cu ce avem desi am putea sa traim la fel de bine cu ceva mai modest. Daca nu-s haine, sunt masini, daca nu masini case, daca nu una este alta...si vad in jurul meu atitia oameni care sunt gata sa isi dea duhul platind taxa asta de mandrie. Si stresul creiat ...te imbolnaveste pur si simplu...
     De ce nu putem sa ne multumim cu mai putin...nu-mi dau seama. In Romania pe vremea copilariei mele toti vroiau o piine mai alba. Aici in America piinea neagra e mai scumpa...si mai sanatoasa. Biblia ne invata in fraze simple sa traim intelept. "Daca aveti ce minca si cu ce va imbraca"...zice acolo...si uite ca avem ce minca si ce imbraca si nu ne este de ajuns...
     Cind plec in vacanta si imi pun strictul necesar in valiza realizez ca se poate trai si cu atit...si in cele doua saptamini cit stau pe unde stau nu mai am atita de muncit sa tin rinduiala la toate hirburile la care le slujesc cind sunt acasa. Si ma simt asa de libera...fara program facut de nevoia de a ingriji lucrurile ce le am...Doamne da-ne intelepciune sa stim sa traim bine si frumos. Ca unele probleme ce le avem sunt lucru manual...

20 April 2018

Cu EL...am curaj...


Sint consumata fizic, dar sint gata de lupta ; sint rupta in bucati dar inca determinata sa pun lucrurile la punct; sint pierduta...dar Dumnezeu ma lumineaza...
(autor necunoscut)