28 April 2016

UNDE ESTI TU, TEPES?

   
Discutam astazi cu cineva despre emigrantii musulmani... despre moschea pe care musulmanii vor sa o construiasca in Bucuresti, despre faptul ca ei pretind ca pe unde le ajunge piciorul -  pamintul le apartine... si mi-am amintit de istorie si de cite ori au incercat turcii sa ne cucereasca tara.
     Mi-am amintit de Stefan cel Mare si de bataliile lui multe - si de faptul ca dupa fiecare victorie ridica o manastire. Nu isi construia inca un conac... ci ridica inca o casa de inchinaciune. E plina Moldova de manastiri pentru ca moldovenii au avut mai mult de luptat cu turcii decit restul tarii. Oare nu invatam nimic din istorie?
     Musulmanii se imprastie peste tot - si n-ar fi nimic daca nu ar aduce apucaturile lor dracesti cu ei. Si noi ce facem? Construim temple sau... ii lasam sa isi construiasca ei moschei? Unde sunt domnitorii nostri strabuni sa ne vada ce luminati suntem ...
     "Unde esti tu, Tepes Doamne?"

26 April 2016

ALEGE CE ATITUDINE AI ASTAZI...


O atitudine pozitiva este posibil sa nu rezolve toate problemele, dar o sa enerveze suficienti oameni ca sa merite efortul...

24 April 2016

GINDURI DE DIMINEATA...

     E dimineata... e duminica... un simtamint de oboseala si o durere fara nume imi stringe parca cu o mina nevazuta sursa de aer. Stiu... stiu cine ma ataca. Mereu... mereu... Ii cunosc strategiile... daca nu poate sa ne sperie cu o umbra, aduce alta; daca nu ne poate fura sufletul, ne chinuie in alt fel...
     Dar el uita ca Mintuitorul meu este viu. Si uita ca in El sunt izvoarele vietii... Si a uitat ca si atunci cind trecem prin Valea Umbrelor Mortii, EL, Fiul Dumnezeului Celui Viu este cu noi, pe mina noastra dreapta, ca o umbra care nu poate, prin definitie, sa se desparta de trupul care o alimenteaza cu forma...
      Da, lumea cu tot ce are ea se clatina... cutremure peste tot... se rupe pamintul si se infurie marea din adincuri... dar nimic nu ne poate smulge din Mina Lui.
      Au renuntat oamenii sa Iti dea slava cuvenita, Doamne... si desi ii vedem mai degraba pe altii ce-au facut, noi insine suntem vinovati de multe lucruri fata de Tine. Si totusi... in marea asta de ura si de batjocoritori, inca mai ai copii care sa Iti aduca slava. In Paris, de sarbatori, unii au decis sa transforme casa Ta de rugaciune in discoteca - dar in China, un pastor si sotia lui s-au pus in fata buldozerelor, ca sa opreasca darimarea locului de inchinare. Unii transforma bisericile intr-un fel de cluburi - altii fac din trupul lor temple vii in care sa locuiasca Duhul Tau Cel Sfint...
       E o framintare, Doamne, pe fata acestui pamint - o framintare continua. Alergam, Doamne, ca niste disperati, si daca ne intrebi de ce, n-o sa Iti putem raspunde. Ca la urma urmei, Tu ne dai piinea cea de toate zilele, exact cum faci si cu bobitele care hranesc pasarile cerului. Vointa noastra inpotriva vointei Tale deseori... cu toate ca vointa Ta ne aduce viata si bucurii reale, iar vointa noastra numai dezamagiri.
      Ajuta-ne sa atingem limanurile credintei... sa stam linistiti pe tarmurile ei! Sa nu ne infricam nici de atacurile din timpul zilei, nici de zgomotele din timpul noptii. Acopere-ne cu dreapta Ta, ca sa ne simtim ocrotiti... si cind vine momentul hotarit... du-ne acasa la Tine!

22 April 2016

Lectia fariseilor...

    Vi s-a intimplat vreodata sa faceti o fapta buna, crestineasca... ceva deosebit... si sa vreti sa stie intreaga lume despre fapta voastra? OK... Mai corect ar fi sa spun... nu vi s-a intimplat si voua... cel putin o data?
     Astazi am auzit despre o persoana... daca nu ma insel ii spunea Rushchild... sau cam asa ceva - (am scris numele pe un biletel si l-am uitat la lucru) si acest domn lucra pentru un rabin evreu. Era un om muncitor si cumsecade, si dupa o vreme, a reusit sa-si stringa suficienti bani ca sa deschida o mica pravalie a lui.
     Rabinul avea o fata... si ca zestre pentru fata lui adunase 200 de galbeni. Cu vremea i-au venit petitorii, si cind totul a fost gata de nunta, omul a cautat dupa bani... si nu i-a gasit. A intrat in panica si s-a dus la sotia lui amarit... intrebindu-se unde puteau sa fie banii?!
     Au stat ei pe ginduri, si sotia rabinului i-a spus ca numai tinarul Rushchild putea sa ii ia. El fusese foarte familiar cu toate ale casei si ei nu au controlat nimic, nici n-au ascuns de el. Rabinul s-a indoit. I-a amintit sotiei lui ce om cumsecade si cit de harnic si de cinstit fusese tinarul acesta - dar sotia a insistat si l-a trimis pe rabin macar sa-l intrebe...
     Necajit si fara tragere de inima, rabinul a batut la usa tinarului care l-a poftit in casa. Rabinul i-a spus atunci povestea si ca cei 200 de galbeni au disparut... si l-a intrebat pe Rushchild daca nu cumva stie ceva despre ei. Rushchilad i-a spus...
-Intr-adevar eu i-am luat, dar uite... ii am pe toti aici si ti-i inapoiez. Si s-a dus si i-a adus cei 200 de galbeni. Rabinul si-a rezolvat problemele si si-a maritat fata.
     Dupa citeva zile insa, jandarmii din sat prind un mare hot. Luat la bataie si prins la strimtorare, hotul marturiseste mai multe furturi - printre care spune ca a furat si cei 200 de galbeni de la rabin si le spune chiar si locul unde i-a ascuns. Galbenii sint recuperati si jandarmii ii aduc rabinului galbenii.
     Rabinul ramine absolut inmarmurit. Doar ce luase cu citeva zile in urma banii de la tinarul Rushchild care marturisise ca intr-adevar el i-a furat... Lua galbenii si se duse din nou la tinar acasa. De data asta stia adevarul - cine luase galbenii, dar nu putea pricepe de ce tinarul a marturisit ca el i-a furat. Asa ca ii spune acestuia toata patania si il intreaba de ce a marturisit o vina pe care n-o avea?!
     Rushchild i-a spus atunci ca a vrut sa-l ajute - si stiind ca daca ar fi spus ca nu i-a furat, rabinul nu i-ar fi luat banii - a preferat sa-l creada vinovat, ca sa-l poata ajuta sa-si rezolve problema.
...................................
     Nu-i asa ca nu multi oameni ar fi procedat asa? Nu-i asa ca atunci cind facem un lucru bun vrem sa se stie si sa fim apreciati? Vorbim adesea de farisei ca de un grup de oameni care au trait undeva, cindva... in indepartata istorie. Dar fariseii sintem adesea noi - cei de astazi, cei care ori de cite ori facem un lucru cit de mic, vrem sa culegem laudele. Si de fiecare data cind facem acest lucru devalorizam fapta ce am facut-o... si ne luam rasplata pe loc.
     Ascultam astazi radioul pe drum spre casa (ce-i nou?) - citiva oameni mari in credinta care spuneau cit de greu se lupta cu fariseismul din ei. Recunosteau sincer ca au acest pacat... si ca ori de cite ori scriu o carte sau fac un lucru grozav, si oamenii ii lauda, si le fac poze, si afiseaza numele lor... este imposibil sa nu simta cum creste in ei mindria... acest pacat nascut inca in cer - si pentru care Lucifer a fost aruncat afara. Unul spunea ca modalitatea in care scapa de acest simtamint este doar sa stea in prezenta lui Dumnezeu. Ca atunci cind stai in prezenta Lui - numai tu si El... realizezi ca tu esti nimic si ca tot ce-i bun vine de la El.
    Si nu trebuie sa fii mare evanghelist ca sa ai problema asta. Oricit de mici am fi si oricit de neinsemnati, fariseii din noi incearca sa puna mina pe situatie... si sa ne faca sa gindim mult prea bine in dreptul nostru.
...................
     In cazul povestirii despre Rushchild (daca asta ii este numele)... povestea spune ca rabinul i-a dat banii inapoi si i-a urat sa devina bogat pentru fapta care a facut-o; si povestea spune ca intr-adevar asa cum ii urase rabinul, familia acestui tinar a ajuns una dintre cele mai bogate familii... Numele acestui om nu este important... important este gestul lui... si ma rusinez la gindul ca, in locul lui, ce l-as mai fi mustruluit pe saracul rabin. Nici vorba sa-i dau bani... dupa ce m-a facut hoata?! S-o creada el!...
     Si mai stiu ca ori de cite ori fac o fapta buna, imi pun gulerasul alb, dantelat la git... sa fiu mai vizibila... Asta imi dicteaza firea sa fac. Uit ca faptele bune sint roada Duhului Sfint, si nicidecum pornirile inimii mele... Nu simtiti si voi la fel?
      Asa ca... data viitoare cind ni se mai pune pata pe farisei... ar trebui sa ne uitam mai intii in oglinda... si daca aveti vreun ciucurel care atirna pe undeva sau vreun guleras... sa va amintiti ca fariseii au supravietuit si ca exista si in secolul XXI...

20 April 2016

ADN-ul si NASTEREA DIN NOU...


     Ceva interesant despre nasterea din nou - Ravi Zacharias vorbea azi-dimineata despre felul cum memoria noastra inmagazineaza tot ce am experimentat in viata. Toate amintirile… si cum ele devin parte din ADN-ul nostru. De fapt, zicea ca ADN-ul se transmite din generatie in generatie. O parte din parinti – din esenta lor – se mosteneste, se transmite copiilor. Mie mi-a venit in gind faptul ca Biblia spune ca ne nastem in pacat... ca parintii maninca agurida, si copiilor li se strepezesc dintii. Putea oare exista un limbaj mai simplu care sa explice ce este de fapt ADN-ul?

     In aceeasi nota citeam zilele trecute ca in fiecare noapte creierul nostru sorteaza informatii despre tot ce s-a petrecut in ziua  care a trecut si asaza informatiile ca intr-o biblioteca – in magaziile mintii noastre. Inca o dovada ca absorbim tot ce facem, si ce spunem, si ce auzim in memoria noastra personala.

     Ravi explica astfel ca problema pornografiei de exemplu este una foarte periculoasa, foarte grea - dat fiind ca imaginile pe care le pastreaza memoria noastra capata statut de rezident permanent in creier, si revin usor la suprafata, si vor incerca sa ne domine emotiile, si sa ne produca o foame dupa anumite satisfactii experimentate in trecut. Cum se poate rezolva aceasta problema? Pare fara solutie, nu? Si ca o avertizare… virsta copiilor expusi la pornografie a scazut de la 12 ani la 5 ani. Ingrozitor!

     Dar la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta si  fiecare problema are o rezolvare.  Si aici vine raspunsul care sa ne elibereze de tot ceea ce am adunat in ADN-ul nostru. Domnul ISUS a adus aceasta noua realitate - Naterea din nou… Aproape imposibil de explicat. Dar… avind putine cunostinte despre ADN, ne putem imagina aceasta reinnoire a mintii pe care o putem avea cind Il primim pe Domnul Isus sa locuiasca in inima noastra. Prezenta Lui ne schimba… ADN-ul…  si astfel devenim fapturi noi, cu atitudini noi, cu dorinte noi… si cele vechi s-au dus…

Sper ca aceste ginduri sa va puna si pe voi… pe ginduri. Si ma intreb acum… raportindu-ma la aceste adevaruri… sint eu nascuta din nou?

19 April 2016

O GLUMA SANATOASA...

Doi soti discutau astazi cum au invins viata si problemele de familie. Sotia povestea ca parintii ei nu au fost de acord sa se casatoreasca imediat dupa ce a terminat liceul, pentru ca aveau mari visuri  pentru ea; dar odata ce s-a casatorit, au tratat cu respect aceasta institutie creata de Dumnezeu si s-au purtat atit de corect cu ginerele lor, incit acesta i-a spus sotiei la un moment dat, cind au dat peste probleme mai grele in familie:

- Asculta, draga... daca nu ne putem intelege nicicum, sa stii ca eu imi fac bagajul si ma mut... la parintii tai!!!
...........................
Material de gindit... Ce ziceti?

17 April 2016

ALTE SOCOTELI DE VIATA...

     M-a sunat zilele trecute tatal meu, ca sa imi relateze o discutie cu prietenul lui bun de o viata, Nicoara Iacob... o discutie care a sunat cam asa...
-Elisei... Elisei... Elisei... cuvinte repetate cu greu si la intervale lungi, si dureroase... si chinuite taceri... de prietenul lui, Iacob...
-Poti sa ma duci sa il vad... mi-a zis tatal meu...???
     Si am fost astazi. Povestile din familie circula ca pe cind eram de 3 ani, omul asta ma cara pe umeri  si ma ducea cu sania uneori pe pamintul uscat si fara zapada suficienta, doar ca sa-mi satisfaca dorintele mele copilaresti... Mi-amintesc de calatorii cu motocicleta pe la Manastirea Cozia si prin Banat... si mi-amintesc de mina lui de artist care imi desena la cerere tot felul de lucruri si de vorba lui moale si risul copilaresc... I-am spus "Fa" Nicoara pe vremea cind nu puteam sa spun "fratele", si asa i-a ramas numele pina astazi intre membrii familiei...
     Intr-un carucior l-au adus pe pe Fa Nicoara in living room. Cele doua operatii de cancer la creier i-au luat puterea, vigoarea, vazul, puterea de a vorbi, de a merge... Ce nu au luat inca au fost lacrimile... Fa Nicoara plingea...
    Linga el, sotia lui incerca sa se arate curajoasa si puternica... Tati, slab si el, si micsorat de virsta a trecut in partea stinga a prietenului lui, ca acesta sa-l poata vedea cu ochiul cu care mai zarea inca ceva. Doi oameni care au impartit o viata de bucurii si de tristeti ca prieteni... Doi oameni care s-au cunoscut la tinerete si a caror prietenie a durat de mai bine de 50 de ani... dindu-si acum mina si luindu-si ramas bun fara cuvinte rostite - doi oameni care nu mai au nevoie de cuvinte ca sa comunice...
.........................
    Pe cit de trist, pe atit de real. Viata are un inceput si un sfirsit. Cel putin viata pe acest pamint. Cum or putea cei care nu cred in Dumnezeu sa treaca prin astfel de clipe, nu-mi imaginez. Singura raza de lumina si de speranta ne-a venit din promisiunea Domnului Isus ca in momentul cind vom pleca de aici vom fi cu El... Asa i-a promis El tilharului de pe cruce. Si oricarui alt tilhar care se intoarce pocait la El. Am cintat citeva cintari de ale noastre, pline de miez si de speranta... "El pasarea hraneste si de min' e grija Sa"... si ne-am rugat Aceluia care a promis ca si atunci cind vom merge prin Valea Umbrelor Mortii va fi cu noi... si am inteles ca mai devreme sau mai tirziu vom urma pe acelasi drum... Am plecat spre casa plini de ginduri si amintiri rascolite... dar purtind toate astea pe umerii credintei ce-o avem. Despartirea este temporara... si ne-om vedea din nou dincol' de zare...

15 April 2016

SOCOTELI DE VIATA...

     Am avut interviu cu un investitor. Mi-a trecut prin cap ca as vrea sa stiu daca ma pot pensiona. Si daca da... cind? Omul mi-a fost recomandat de un coleg care este foarte organizat din punct de vedere financiar si foarte minutios cind face orice cumparatura, oricit de mica. Inainte sa scoata un dolar din buzunar sa cumpere ceva, poti fi sigur ca stie unde se gaseste cel mai ieftin si cel mai de calitate obiect pe care intentioneaza sa il cumpere.
     Omul a venit la ora stabilita... si am fost curioasa ce si cum. Nu stiu inca mare lucru, dar mi-a dat deocamdata o lista lunga de informatii pe care trebuie sa i le procur, in asa fel incit sa pot da socoteala de nevoile, datoriile si puterea financiara pe care o am. Si banuiesc ca vrea sa stabileasca daca veniturile mele la pensie pot sa mentina acelasi nivel de trai pe are il am acum.
     Nu-mi vine sa cred in primul rind ca am ajuns virsta la care sa fac socoteli daca ce am adunat pina acuma o sa imi ajunga pentru urmatorii... 5, 10, 15, 20 de ani sau daca... inca citiva. Nu de mult socoteam ce voi face in viata si aveam atitea vise glorioase. Acum stau sa socotesc cit mai am de trait si daca imi ajung pensia si finantele ce le am. Unde s-au dus anii? Si mai ales... citi au mai ramas?
     Oare asta este tot ce are viata sa ofere? Unii ati petrecut ani grei pe bancile scolii studiind ceva ce in multe cazuri nici nu ati ajuns sa folositi. Ne-am pregatit si inca parca ne pregatim pentru viata. Dar care viata, cind este atit de limitata si, uite... vrei, nu vrei trebuie sa incepi numaratoarea inversa?! Am un job bun si imi place lucrul ce il fac, dar nu imi place sa ma scol cu noaptea in cap si... cam asta am facut de-o viata. Stau si ma gindesc ca as vrea sa fiu inca sanatoasa si energica pentru citiva ani in care sa nu mai trebuiasca sa ma scol cu alarma si sa plec cu noaptea-n cap de acasa... Oare... o sa ajung zilele alea?
     Si daca asta-i tot ce ofera viata, de ce atita zoala? De ce atita oboseala, de ce atita stres sa aduni, si sa faci, si sa dregi? De ce? Tot ce exista pe lumea asta are un rost. Dar absolut tot. Orice intrebare are un raspuns si orice problema are o solutie. Ce rost are deci viata asta pe care o chinuim, o muncim si o stoarcem din noi? Pina cind suntem prea batrini ca sa ne mai bucuram de viata sau de ce am agonisit in timpul vietii fie educatie, prestigiu, respect sau o bunastare materiala.
     Nu stiu cum ginditi voi, dar singura mea mingiiere este gindul ca viata asta este doar un preludiu... este doar o scoala in care ne pregatim pentru adevarata viata. Cred din toata inima ca tot ce am dat, am agonisit de fapt, ca tot ce am invatat am investit in noi insine, ca tot ce am trait a fost un fel de examen de clasificare - pentru eternitatea ce-o sa vina. Nu pot crede ca intr-o lume in care fiecare obiect si fiecare fenomen vorbeste despre un Creator suprainteligent, viata noastra este o scurgere de timp fara rost. Nu pot sa cred ca tot ce am trait - toate gindurile si emotiile unei vieti traite intens si cu scop - sa se termine ingropate in pamint ca un cartof primavara...
     Sau poate... asa se intimpla daca traim doar pentru lumea asta, daca investim doar in ceea ce este palpabil, daca visam doar la acum si aici... Cind... dincol' de zare e-o dimineata mai luminoasa... cind dincolo nu mai este oboseala, nici noapte, nici durere... nici nevoie de investitori sa faca socotelile daca ne ajung finantele pentru... eternitate!

CE FAC CU TIMPUL...

     Am ales sa ma ridic din pat in dimineata asta. Si dupa ce scriu vreo citeva fraze, am ales sa-mi iau cafeaua si sa-mi fac un sandwich cu peanut butter and jelly. Si apoi planuiesc sa ma arunc in baie si sa ma pregatesc de biserica. Alegeri... Viata este o sumedenie de alegeri invizibile, legate intre ele prin executarea vizibila...
      Cu executarea stau cam prost... Daca mental mai am elanul si dorinta sa fac anumite lucruri, fizic imi lipseste energia. Va spun asta ca sa va anunt - faceti ce trebuie facut cind sinteti tineri - incepeti devreme, ca sa nu cumva sa ajungeti sa se termine combustibilul din butelie si lista de lucruri importante sa nu fie terminata... sau poate nici inceputa.
      Dintr-o lene fizica sau spirituala aminam multe lucruri pentru... mai tirziu. Eclesiastul spune ca exista o vreme pentru fiecare lucru in viata. Cind sintem tineri, nu ne oprim sa ne uitam la viata din fata noastra ca un lucru, spatiu  sau timp limitat. Foarte familiara e expresia: "Ai doar toata viata in fata ta"... ca si cind ar fi nelimitata. Poate fi... daca treci in viata vesnica - dar aci pe pamint, toate lucrurile sint cu inventar... si limitate. De toate vom da socoteala intr-o zi... pina si de timp. De aia Biblia ne spune sa rascumparam timpul... sa-l folosim cu intelepciune.
     Si ma opresc aici, pentru ca am facut anumite alegeri pentru dimineata asta si trebuie sa le execut... mai ales dupa ce mi-am amintit ca eu imi cheltui din timpul alocat si trebuie sa fiu atenta ce fac cu el.
     Daca credeti ca va spun voua, va inselati... mi-am vorbit mie insami toata dimineata... sint tare de cap... si uit de la mina pin' la gura.