16 August 2018

E ZIUA MEA







E ziua mea…o zi ca orisicare;
Si-o dimineata fara de culoare.
Ma imbrac alene, si e cam tirziu…
Sa ma grabesc…la ce? Nici eu nu stiu…
S-au dus la ani…ani multi,
E greu sa-i numeri -
Si greutatea lor imi sta pe umeri…
Ani ce-au trecut in goana
Ducind si aducind:
Tumultul  multor valuri ,
Nisipul multor tarmuri,
Mereu luind si dind…
Luind din ce se-aduse,
Si dind ce mai era…
Asa trecura anii…asa e viata mea…
Si azi…e ziua mea- o zi ca orisicare!
Un val mai mare vine,
Sau altul  iara moare…
Mereu sperind, mereu privind in zare…
Si asteptind o viata mai plina de culoare;
Si asteptind schimbari de fond si de esenta -
De fire, de simtire… de-intreaga existenta…
Si asteptind cu teama si ardoare
Alt tarm, si-o alta zi…
O zi deosebita, mareata…uimitoare…
Cind Domnul va veni in glorii si splendoare!

12 August 2018

cit de trist...




de la Felicia Videscu...
Sărăcia și grijile m-au izgonit de acasă. Am salvat viitorul copiilor mei, dar mi-am rătăcit sufletul printre străini


Mă numesc Ileana și am 56 de ani, sunt în Italia, „la fix”, de 11 ani. Sărăcia și grijile m-au izgonit de acasă unde eram săracă din punct de vedere financiar.
După 11 ani de muncă în Italia am reușit să rezolv gravele probleme financiare pe care le aveam, deci nu mai sunt acea saracă, fară bani, ci sunt săracă altfel acum.
De săracie tot nu am scapat, mi s-au umplut buzunarele (am un salariu decent, mulțumitor), dar am săracit la suflet. Copiii au crescut mari fără mine, acum sunt plecați pe drumul vieții cu familiile lor, bărbatul mi s-a obișnuit că banii-i vin lunar și fară muncă, iar eu nu mai găsesc drumul către liniște.
Am îmbătrânit departe de casă, am obosit muncind pentru casă. Anii de muncă de aici, din Italia, nu au fost ușori. Au fost cei mai grei ani din viața mea, dar am suportat orice de dragul copiilor. Nopțile nedormite, mâncarea, uneori puțină, alteori suficientă, nu mai are parcă nici un gust. Zilele trec toate la fel!
Advertisement
Copiii sunt acum la casele lor (am 2 băieți), se întrețin singuri, nu mai au nevoie de ajutorul meu. Bărbatul, deși asteaptă bani de la mine pentru întreținerea casei, în cei 11 ani petrecuți departe unul de celălalt, și-a făcut o viață a lui, una paralelă cu cea pe care o avea cu mine, în care eu nu mai am loc. Ceea ce mai împărțim în doi este spațiul din casa noastră, când merg în concedii în țară.
De multe ori m-am gândit că ar fi timpul să mă retrag acasă, dar la anii mei… nu pot lua nici pensie (nu am ajuns încă la vârsta pensionării) și nici nu ar vrea să mă angajeze cineva.
Cum m-aș putea întreține? Voi continua să muncesc aici, atât cât voi putea, apoi… încotro? Trăiesc între trecut și prezent: trecutul plin de grija copiilor și de teama de a nu reuși să îi intrețin și prezentul în care nu mă mai regăsesc decât singură și pierdută. Ce a însemnat Italia pentru mine?
Salvarea viitorului copiilor mei și rătăcirea sufletului meu.

.................................
M-a lovit asa o tristete citind aceste rinduri...Doamne ajuta-ne sa stim care este planul tau pentru noi si sa  traim exact asa cu ai planuit tu. 

04 August 2018

VIATA CE SE SCURGE PRINTRE DEGETE...

din Kitchen Table Wisdom
de Rachel Naomi Remen, MD,
Tradus Rodica Botan

     "Ca doctorita, am fost pregatita sa ocup o pozitie de mijloc; sa nu particip nici in dezamagirile si nici in speranta celor bolnavi. Sa fiu obiectiva. Sa stau linga viata.
     Adesea pretul unei asemenea pozitii este prea mare.
     Pe cind eram inca in scoala medicala am participat la o cina data in onoarea unui membru al facultatii noastre. Acest doctor era recipientul a numeroase premii luate pe tarim profesional, era deja trecut de saptezeci de ani, fusese cunoscut la nivel international si respectat pentru cercetarile si contributia care a adus-o medicinei ca stiinta. Venisera invitati de prin toate colturile lumii ca sa-l onoreze. A fost o seara memorabila.
      Cuvintarea care a tinut-o a fost si ea memorabila. Cu stralucita elocventa a descris in citeva fraze progresul medicinei ca stiinta in cei cincizeci de ani cit fusese el doctor si a integrat aceasta informatie intr-o sinteza fantastica aratind incotro se indreapta medicina pe viitor. A fost pur si simplu un tur al fortelor intelectuale pentru care a primit la urma aplauze nesfirsite.
     Mai tirziu, spre seara, un grup de studenti la medicina s-au dus sa vorbeasca cu el oferindu-i felicitari si admiratia lor. Omul a fost gratios. Unul dintre noi a intrebat daca are ceva sfaturi pentru noi la inceputul carierei noastre, orice ar fi crezut el ca ar fi trebuit sa stim de la inceput. A ezitat putin...apoi ne-a spus ca in ciuda succesului lui profesional si a faptului ca era renumit si recunoscut peste tot pentru tot ce facuse , simtea ca inca nu stie mai mult despre viata dupa 50 de ani ca medic decit a stiut la inceputul carierei lui. Ca nu era mai intelept. Apoi, fata lui i-a devenit retrasa si chiar trista..." viata mi-a trecut printre degete"...a mai zis...
    Nici unul dintre noi n-a priceput ce spune. Am vorbit despre acest lucru cind ne-am despartit de el dar toti am crezut ca cele spuse au fost din pura modestie. Unii chiar s-au gindit ca poate a inceput sa fie senil...
    Dar acum...dupa aproape treizeci si cinci de ani...abia acuma inteleg si ma doare inima pentru el..."
..................

Am citit acest fragment si n-am putut sa nu ma gindesc in dreptul meu. Nu sint eu medic si n-am facut nimic grozav pentru umanitate, dar...am pasit ca oricare dintre voi pe aceasta planeta si am dreptul cel putin la o parere despre viata - cel putin in dreptul meu. Doctorul avea dreptate...viata ni se scurge printre degete...Dar citind ce spunea doctorul asta batrin, mi-am adus aminte de un verset din cintarile noastre comune..."cind tu vei trece de-aici lasind toate" , ceva totusi mai ramine..."tot ce ai facut va sta"...atita vreme cit ai facut pentru Christos. Pina si un pahar de apa dat in Numele Lui va fi rasplatit...Asa ca...las sa curga viata...printre degete...ca la sfirsitul ei este un alt inceput, mai bun, mai sfint, si vesnic.

04 July 2018

DE CE-S CUPRINS DE GRIJURI? DOAR EL...SI PASAREA HRANESTE...


As putea sa va spun o multime de lucruri bune si frumoase despre mine…dar n-ar avea nici o valoare mai ales ca le-as vedea prin ochii mei . Apoi vrei nu vrei mindria isi face loc ca si apa in sufletul nostru si in loc sa avem la inventar o fapta buna, ne trezim ca diavolul istet ne-a furat rasplata.

Dar treaba de astazi trebuie sa v-o spun neaparat…nu de alta dar sint sigura ca daca sinteti ca si mine, “va furati singuri sapca” si voi de multe ori.

Astazi am fost in zi de post- cel putin pina la ora 12 amiaza cind dupa ce am dat din migrena in greturi m-am hotarit sa beau o cafea si sa iau un Excedrin ca sa pot sa stau pina la sfirsitul zilei de lucru. Si m-a apucat asa o stare de nemultumire cu mine insami…ca nu-s in stare sa imi tin promisiunea.

Mi-am amintit insa ca Mary Alice ne-a spus ieri ca atunci cind ei i se intimpla ceva rau, are probleme pe care singura nu le poate rezolva…si-a facut obiceiul ca in loc sa intre in panica…cum i-ar place diavolului… sa se bucure si sa astepte, si sa anticipeze ce lucruri minunate o sa faca Domnul pentru ea. Si ca sa ne ilustreze si mai bine acest gind s-a asezat pe un scaun si statea doar pe marginea scunului , parca gata , gata sa sara in sus de bucurie in asteptarea rezolvarii pe care i-o va aduce Domnul.

Si stind asa descumpanita am inceput sa ma rog… asa cum ma rog de obicei …dar parca totusi altfel…Mary-Alice era ieri asa de confortabila in discutiile ei cu Domnul si despre Domnul ei, incit a reusit sa strecoare in inima mea un strop din intimitatea pe care o experimenteaza ea in relatia ei cu Tatal Ceresc. Am fost chiar invidioasa…

Si cum stam asa necajita ca n-am fost in stare sa-mi duc jertfa pina la capat, gindurile ce le aveam s-au schimbat incet si ma gindeam ca ma uit la Tatal Ceresc ca la un zbir neintelegator…in loc sa ma uit la El ca la un parinte plin de mila si de grija pentru copilul lui. Pai daca copilul nostru se porneste sa faca o treaba si nu e in stare sa o termine si vine la noi sa ne spuna- si vedem noi cu ochii nostrii ca e prea greu, prea mult pentru el…ne suparam pe el? Atunci cum indraznim sa ne inchipuim ca Tatal nostru Ceresc care stie totul totului tot despre noi, nu s-a milostivi de noi si nu ne-a privi cu ingaduinta si intelegere? Daca jertfa Mintuitorului- oferita de insusi Dumnezeu, nu poate sa ne explice suficient bunatatea Lui in dragoste fata de noi…atunci ce o s-o faca?

Si uite asa…mi-am baut cafeaua, am luat excedrinul…si i-am dat Domnului bagajul de ingrijorari pe ziua de astazi. Si acum…stau doar pe marginea scaunului si astept cu nerabdare sa vad ce lucruri minunate o sa faca Tatal meu...pentru mine…

20 June 2018

MA UIT? ...SI CUM MA UIT?

     M-am asezat pe marginea patului si am deschis Biblia...versetul de la Marcu 8:25 m-a oprit in transa. De cite ori n-am citit acest pasaj? De cind il stiu? De cind ma duceau ai mei de mina pina la biserica. 

"Isus i-a pus din nou miinile pe ochi; i-a spus sa se uite tinta; si cind s-a uitat, a fost tamaduit, si a vazut toate lucrurile deslusit."
   
     Am citit din nou...si din nou...Miinile Domnului nostru sint asupra noastra de multa vreme. Ne uitam insa tinta la El? Adica...de ce sa fiu vaga in ceea ce spun si sa vorbesc la general? Ma uit eu tinta la El sau...il am in viziunea periferica? Ca tamaduirea complecta nu vine decit daca ne uitam tinta, altfel vedem ca si orbul si confundam oamenii cu pomii.
     Textul mai spune ca abia dupa aceea vom vedea toate lucrurile deslusit. Un singur verset...si unul uzat pina la epuizare...si uite cit mi-a dat de gindit pe ziua de astazi...
      Eu am ramas blocata pe uitatul tinta la El. Voi unde sinteti in formula asta de viata?

16 June 2018

POVESTEA A DOUA BITE... (10/30/2011)

     Intelepciunea noastra obisnuita are suspiciuni la ideea ca se poate realiza mult din putin... Avem tendinta sa credem ca se poate face mult doar atunci cind avem largi resurse financiare de exemplu, oameni foarte talentati sau idei si inovatii ingenioase. Dar toate astea nu au nicio insemnatate la Dumnezeu. Sa luam doar citeva exemple...
     In Judecatori 3:31... un om foarte putin cunoscut, pe nume Samgar, fiul lui Anat, a eliberat Israelul din mina filistenilor. Cum? A obtinut o mare victorie, omorind 600 de filisteni cu nimic mai mult decit un otig de la plug (un bat ascutit la un capat cu care se impungeau animalele ca sa le faca sa se miste).
     In Exod, cind Dumnezeu i-a cerut lui Moise sa conduca poporul Israel afara din Egipt, Moise era ingrijorat ca oamenii nu-l vor asculta si nu-l vor urma. Atunci Dumnezeu l-a intrebat...
-Ce ai in mina? (4:2)
-Un toiag... a raspuns Moise...
Si Dumnezeu a continuat prin a folosi acel toiag, acea bita din mina lui Moise, ca sa convinga poporul sa-l urmeze, ca sa transforme apa Nilului in singe, sa aduca plagi mari in Egipt, sa desparta Marea Rosie in doua si sa faca multe minuni in pustie.
     Bita lui Moise si bita lui Samgar, atunci cind au fost puse in slujba lui Dumnezeu, au devenit instrumente pretioase. Si acest lucru ne ajuta sa vedem ca Dumnezeu poate sa foloseasca putinul ce-l avem atunci cind il punem in slujba Lui, ca sa facem lucruri grozave. Dumnezeu nu are nevoie de oameni cu abilitati deosebite, ci are nevoie de oameni care sint dedicati Lui si doresc sa-L urmeze si sa-L asculte.
..................
     Am ramas stinghera si muta citind aceste rinduri, pe care le-am tradus aici si pentru voi. Mi-am pierdut toate scuzele pe care as fi intentionat sa le am ...Ni s-a dat o sarcina - aceea de a le spune oamenilor despre Christos. Cindva, in ziua de miine (in Romania este deja miine), pe planeta noastra, vor fi 7 miliarde de locuitori. Imaginati-va ce treaba deosebit de grea avem - aceea de a raspindi Vestea Buna a Evangheliei Domnului nostru Isus Christos! Nu sa-i chemam pe oameni la o religie sau alta... ci sa-i informam despre Mintuirea data de  Fiul Lui Dumnezeu intregii omeniri; nu sa le schimbam noi viata, ca nu sintem in stare nici pe a noastra sa o schimbam singuri... ci sa-i ducem la fintina de unde se pot adapa ei insisi cu apa vietii...
Si ce mare har sa stim ca El poate sa foloseasca pe oricine care se pune in slujba Lui! Avem tendinta sa incepem judecata de apoi si sa ii judecam pe oameni inainte de a fi morti ...Nu ne-a trimis nimeni sa seceram... ci doar sa semanam. Si ori de unde am fi, si din orice ne-ar fi scos Domnul nostru, munca la cimp i se potriveste oricui vrea sa munceasca... Si cam atit, ca este mult de lucru si timpul pretios...

12 June 2018

BATRINETE... UN ANOTIMP DE SEZON...


     Am citit un articol scris de o doamna neurolog - Orly Avitzur. Ea scrie despre descoperirile lui Oliver Sacks un alt neurolog foarte cunoscut. Titlul articolului m-a facut curioasa: “Creierul tau: foloseste-l sau l-ai pierdut”. Si respectivul medic spune ca si-a consumat 40 de ani din viata studiind creierul uman, incercind sa inteleaga misterele mintii si adunind in mod cronologic si organizat tot felul de informatii legate de anumite cazuri reale. In momentul cind Orly ii lua interviu acestui neurolog, el avea deja 71 de ani, dar avea o energie tinereasca, entuziasm si vitalitate, desi se batuse deja cu citeva boli serioase la virsta lui. Purta aparat auditiv si isi pierduse vederea de la un ochi, avea reumatism si alte boli specifice virstei, dar isi pastrase dragostea de viata si facea planuri sa calatoreasca in alte tari.
     In timpul vietii lui, datorita studiilor pe care le facea asupra acestui subiect, si-a facut un fel de plan cum sa imbatrineasca frumos si… cit mai bine. Iata citeva practici care i-au folosit:
     -Insuseste-ti o noua indeletnicire sau imbunatateste una veche. El a cintat la pian pina la 14 ani, si-a amintit ca i-a placut sa cinte la pian si a reluat cintatul la pian la 75 de ani. El spune ca avind intelectul activ, nu este numai distractiv, dar este si un exercitiu pentru creier - un exercitiu care tine creierul sanatos.
     - Maninca mai putina carne, si mai mult peste.
     - Fii productiv si activ spiritual
     - Stai activ din punct de vedere fizic - si inotul este un sport recomandat pentru cei mai in virsta.
     - Bucura-te de intelepciunea acumulata, in loc sa plingi dupa tineretea pierduta. Si anii batrinetii pot fi plini de frumusete.
…………………………………..
     Asta spune unul din lume… si spune bine. Biblia ne invata insa cum sa imbatrinim frumos. Copiii Domnului au activitati pina in ultimele momente din viata. Au fost unii credinciosi care si pe patul de moarte L-au marturisit pe Christos, iar prin atitudinea lor i-au intarit pe cei din jur si au radiat de bucurie in momentele de mare tristete. Copiii Domnului intineresc ca vulturii… si au zborul inalt si maiestuos. Pina si natura ne spune ca toamna se culeg roadele… ca pina cind vine acel sezon, fructele nu sint coapte. Care fructe? Galateni ne spune in 5:22-23… ”Roada Duhului dimpotriva este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor….” Acestea ar trebui sa fie podoabele batrinetii noastre (deci ne putem alege ceva indeletniciri din lista asta). Femeile in virsta au sarcina sa le invete pe cele tinere si sa impartaseasca din experienta si intelepciunea acumulata intr-o viata intreaga… cei batrini sa-i invete pe cei tineri Calea Domnului.
     America este insa tara in care oamenii batrini nu mai au nicio intrebuintare. In nicio alta cultura parca nu este asa de evidenta lipsa de respect pentru cei in virsta si pentru tot ce reprezinta ei. Culturile asiatice in special, chinezii, japonezii au o atitudine deosebit de frumoasa, chiar reverenta pentru parintii si stramosii lor. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne inchinam stramosilor cum se intimpla prin diferite parti ale lumii; dar este asa o lipsa de intelepciune sa nu inveti din greselile altora - sau din succesele lor. Si cine ar putea mai sincer si mai deschis sa iti arate cicatricele experientelor proaste sau succesele experientelor bune, ca sa poti lua invatatura din ele – daca nu cei apropiati… parinti, frati in credinta…

     Poate nu m-am gindit suficient la acest subiect in anii cind imi ziceam ca inca sint tinara. Dar pe ce trece vremea trebuie sa accept schimbarile pe care le lasa trecerea timpului si peste mine. Si ma gindesc ca trebuie sa o fac cu gratie. Am vazut batrini nesuferiti si nu vreau sa fiu o astfel de batrina. Am avut si un exemplu deosebit in bunica mea, Botan Ana. Intotdeauna am vrut sa fiu ca ea… pina si atunci cind isi pierduse simtul realitatii si uitase aproape tot din ultimii ani traiti, si creierul ei functiona cu informatia anilor tineretii ei… pina si in acele momente cosea, tesea, croseta si facea mincare - sau cel putin asa credea ea. Imi amintesc ca am venit de la serviciu odata si m-am apropiat de patul ei. Deja nu-si mai amintea multe nume… dar am avut placerea sa ma stie pina in ultimele ei clipe lucide. Si cum am ajuns linga pat, a pus mina pe sfetarul cu care eram imbracata si a inceput sa numere ochiurile. Nu stiam ce se intimpla si am intrebat-o ce face… si mi-a zis cumva suparata…
-Pai cum sa-ti tricotez sfetar daca nu stiu cite ochiuri sa pun pe ace…?
Am stat cuminte sa imi numere ochiurile la sfetar. Apoi a pus mina pe cearceaful cu care era acoperita si m-a intrebat cite camasi sa-mi faca din el. M-am acomodat suituatiei. I-am spus sa faca atitea cite ies din material. N-a trecut un minut si m-a trimis sa curat fasolea si s-o pun la foc. Am fost foarte ocupate in seara aia, amindoua… Si asa vreau si eu sa ma duc… ocupata! Asa trebuie sa traim… ocupati cu cele bune, ca sa nu apucam sa facem prostii. Si mai am un gind de incheiere. Am citiva pomi in gradina care de atita roada au crengile frinte. Ma intreb daca exista credinciosi care sufera din cauza ca au prea multa roada... ma intreb... Crengile mele nu sint in pericol de rupere. Tu cum stai cu crengile? Dar cu roadele? 

14 May 2018

SAPTE ADEVARURI MINUNATE...


1. Fa pace cu trecutul, ca sa nu-ti strice si viitorul.
2. Ce cred altii despre tine nu-i businessul tau.
3. Timpul vindeca aproape orice... asa ca da-i timp... timpului!
4. Nimeni nu poate sa te faca fericit daca nu te faci singur.
5. Nu-ti compara viata cu a altora ca n-ai habar prin ce trec ei in realitate.
6. Nu te mai gindi atita. Se poate trai bine si fara sa stii toate raspunsurile.
7. Zimbeste ca nu esti tu proprietar la toate problemele lumii...

11 May 2018

CE-MI MAI TRECE PRIN CAP...

     Ma gindeam astazi la lucrurile care le facem pentru Domnul . Unele din obisnuinta. Mergem la biserica ca asa ne-am obisnuit- si nu este nimic rau. Unde doi sau trei se aduna in Numele Lui , El a promis ca va fii acolo.
     Unii dintre noi ne-am format acest obicei din copilarie- de fapt parintii nostrii au avut grija sa ne deprindem cu acest obicei bun. Daca nu mergem simtim ca ne lipseste"ceva"...si nu ne simtim bine...
     Sau - ne putem duce de drag - si asta ar fi ideal- ca la o intilnire cu cineva iubit, special... La o astfel de intilnire nu vrei sa intirzii...si te pregatesti sa te prezinti cit mai bine. Asa sint intilnirile noastre de la casa Domnului - sau pentru unii dintre noi ...inca o corvoada, inca o treaba din multele trebi care trebuiesc facute. Mi-e rusine sa raspund la intrebarea asta...pentruca de multe ori raspunsul n-ar fi cel potrivit.

     Toti - dar toti oamenii vor sa fie iubiti. Una dintre regretele vietii mele este ca nu m-am simtit iubita niciodata- nu asa cum as fi vrut, asa cum mi-as fi dorit; si cu toate astea...in fata ochilor am avut intotdeauna pe Domnul meu Isus atirnat pe cruce - murind pentru mine- pentruca m-a iubit - de fapt -exact asa cum mi-am dorit, fara rezerve. Dar L-am ignorat ...si m-am uitat mai departe in multimea de gura casca si de lasi si de oameni de nimic uneori - sa gasesc ceea ce dorea sufletul meu...cautind mereu , mereu acel "ceva"...de care simteam o foame nepotolita.
    Nu avem pentruca nu cerem...nu avem multe pentruca nu cautam...sau cautam in locuri unde nu se poate gasii ceea ce cautam- sau cautam ca sa avem si sa risipim aiurea...Din toate astea inteleg ca nu este vina nimanui daca nu am...sint pasi pe care eu trebuie sa-i fac si nimeni altul. In relatia asta cu Domnul Isus El a facut totul...si este la punctul unde asteapta ca si noi sa parcurgem distanta.
     Caz real...stau in fata computerului , care este in fata geamului. Afara ploua si bate un vint care face cascada de flori galbene din fata geamului sa se legene cind intr-o parte cind intr-alta. In spatele meu un sirag de camere in care nu locuieste nimeni...Ma simt singura...nu trebuie decit inca citeva ginduri din astea si am deschis iara usa unei depresii. Ma uit la multimea florilor ce se leagana...Parca mi-ar zice...
-Rodica, astea sint pentru tine...
-Pentru mine? De la cine?
-Cum de la cine? Nu-ti amintesti ca prin Cuvint s-au creeat toate lucrurile? Si cine a rostit Cuvintul?
N-ar exista o floare daca n-ar fi fost El...Evolutionismul nu poate creea decit haos...
     Da...Creatorul a facut lucruri minunate - si unele le-a facut pentru mine...Astazi mi-a daruit flori...si acum le uda ca sa nu se vestejeasca ca a vazut ca sint lenesa si nu le-am udat de o saptamina...Ati primit vreodata flori de la iubitul inimii voastre? Uitati-va cite am primit eu...
(Martie 31 - 2012)

http://www.youtube.com/watch?v=K9UUytan0yc
http://www.youtube.com/watch?v=5h_DEpwLT60
http://www.youtube.com/watch?v=ehUzTfAuzTI&feature=related

04 May 2018

CIND TI SE TAIE CRACA...



Un imparat a primit doi soimi; unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus imparatului ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul  dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare. Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute; un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
 
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem
aminte ca putem zbura