17 January 2020

MEDITATII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI...(Charles H Spurgeon)

14 IANUARIE
Dimineața
Am putere să izbăvesc.
Isaia 63:1
Înţelegem prin cuvintele „să izbăvesc" întreaga lucrare de mântuire, de la prima dorinţă sfântă la sacrificiul complet.
Cuvintele sunt multum in parvo — mult în puţin. Într-adevăr, toată mila se cuprinde într-un singur cuvânt. Christos nu are numai „putere să izbăvească" pe cei care se căiesc, El este în stare să facă poporul să se căiască. El îi va duce în cer pe cei care cred; dar, mai mult decât atât, El are putere să le dea inimi noi şi să pună credinţă în ele. El are putere să-i facă pe cei care nu iubesc sfinţenia să o iubească, şi să-i constrângă pe dispreţuitorii Numelui Său să-şi plece genunchiul înaintea Lui. Aceasta nu este totul, fiindcă puterea divină se vede şi în ceea ce urmează. Viaţa unui credincios este o serie de miracole înfăptuite de puternicul Dumnezeu. Tufişul arde, dar nu se consumă. El este destul de puternic să-şi ţină poporul sfânt după ce El i-a făcut aşa, şi să-1 păstreze în teama şi adevărul Lui până când le consumă existenţa spirituală în cer. Puterea lui Christos nu îl părăseşte pe credincios şi nu îl lasă să lupte singur, fiindcă Cel care a început „această lucrare bună în voi o va isprăvi până în ziua lui Isus Christos" (Filipeni 1:6). Cel care a făcut să încolţească primul germene de viaţă în sufletul mort prelungeşte existenţa divină şi o întăreşte, până când distruge orice urmă de păcat, şi sufletul iese din pământ, desăvârşit în glorie. Credinciosule, aici găseşti încurajare. Te rogi pentru cineva iubit? O, nu renunţa, fiindcă Christos are „putere să izbăvească". Tu nu ai putere să învingi răul, dar Domnul este atotputernic. Prinde-te strâns de braţul Său şi lasă-L să lucreze cu toată puterea. Te tulbură păcatele tale? Nu te teme, fiindcă puterea Sa îţi este de ajuns. Fie că începe cu alţii sau cu tine, Isus are „putere să izbăvească". Cea mai bună dovadă se află în faptul că el te-a salvat pe tine. Cât de mulţumitor ar trebui să fii că El nu are putere să distrugă!
Seara
Fiindcă începea să se afunde, a strigat: Doamne, scapă-mă!
Matei 14:30
Timpurile de scufundare sunt timpuri de rugăciune pentru slujitorii Domnului. Petru a neglijat să se roage când şi-a început periculoasa călătorie, dar când a început să se scufunde, pericolul l-a făcut să implore, şi strigătul său, deşi târziu, nu a fost prea târziu. In orele noastre de durere şi tulburare, ne trezim conduşi spre rugăciune la fel de natural ca o corabie condusă de valuri spre mal. Vulpile intră în vizuini ca să se protejeze; păsările zboară spre pădure la adăpost; asemeni lor, credinciosul încercat se grăbeşte spre tronul milei ca să fie în siguranţă. Marele port al cerului este „Refugiul rugăciunii"; mii de corăbii prinse de furtună au găsit un liman acolo, şi în momentul în care vine furtuna, este înţelept să ne îndreptăm într-acolo cu toate pânzele sus. Rugăciunile scurte sunt îndestulătoare. Nu au fost decât două cuvinte în implorarea lui Petru, dar au fost suficiente pentru scopul său. Nu lungimea ci puterea este de dorit. Nevoia te învaţă mai bine exprimarea concisă. Dacă rugăciunile noastre ar avea cozi mai puţin împodobite de mândrie şi aripi mai lungi, ar fi mult mai bune. Vorbăria în rugăciune este ca pleava în grâu. Lucrurile de preţ ocupă spaţii mici, şi tot ce se spune în rugăciunile lungi şi încurcate ar încăpea foarte bine într-o cerere scurtă ca a lui Petru. Limitele noastre sunt ocaziile lui Dumnezeu. Imediat ce spaima ne face să strigăm, Isus ne aude şi, pentru El, auzul şi inima merg împreună, şi mâna nu trebuie să zăbovească. Uneori Il chemăm în ultimul moment, dar mâna Lui uşoară corectează întârzierea noastră prin acţiune imediată. Suntem aproape înecaţi de apele tulburi ale nefericirii? Să ne ridicăm sufletele spre Salvatorul nostru, şi putem fi siguri că El nu ne va lăsa să pierim. Când noi nu putem face nimic, Isus poate totul; să ne înrolam în armata Sa, şi totul va fi bine.

CE VINE DINAUNTRU...?


"Ruina (distrugerea) si recuperarea sint amindoua venite dinauntrul nostru."

…………………...
"Ruin and recovering are both from within."
– Epictetus

16 January 2020

"Pentruca Fiul omului a venit sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut." Luca 19:10

Un raspuns la orice intrebare oricit de grea ar fi...

O explicatie potrivita oricarui caz oricit de grav ar fi...

O speranta pentru oricine s-a pierdut pe sine sau are pe cineva drag ratacit sau pierdut...


Un motiv pentru care sa ne ridicam de jos si sa continuam drumul...oricit de dificil ar fi...
..."Pentruca..."
  

15 January 2020

SA FIU O ROABA CREDINCIOASA ...


Romani 1:1…”Pavel rob al lui Isus Christos”…
     Istoria vorbeste despre sclavi, despre robi …despre acei oameni care erau vinduti odata cu pamintul. Strabunicul meu dinspre tata a fost iobag. Buna imi povestea lucruri nemaipomenit de triste pe care tatal ei i le povestise. Dar si astazi exista sclavi…chiar mai multi decit ne inchipuim noi - pentruca traficul de oameni , de femei, de copii este exact acelasi lucru. Sint oameni care sint ademeniti sa vina in America cu mari promisiuni doar ca sa fie inchisi in te miri ce fabrici unde sa lucreze ca si sclavii de odinioara fara sa aiba nici un fel de libertate.
     Dar Pavel era un altfel de sclav. Pe vremea Domnului Isus se zice ca erau tot felul de sclavi. Daca faceai  o datorie si nu puteai s-o platesti, cel caruia ii datorai bani venea si te lua pe tine si intreaga ta familie chiar, si te facea sclavul lui pina cind prin munca reuseai sa-ti platesti datoria. Si mai era inca un soi de sclavi. Acestia si-au platit datoria dar, au dus o viata mult mai buna fiind robi unui anume stapin, si acestia cereau ei insisi sa ramina sclavi acelui om pentru restul vietii. Si se duceau la poarta cetatii unde erau oficiurile dregatorilor si de buna voie acceptau sa li se gaureasca urechea- ca semn ca sint robi.
    Un astfel de rob - un rob de buna voie a fost Paul. Cit m-a pus pe ginduri treaba asta…
    Domnul Isus a platit tot ce datoram si sintem liberi. Dar unde vom gasi o viata mai stabila si mai plina de esenta decit in preajma Lui? Unde vom gasi siguranta si pace si unde vom fi mai lipsiti de grija zilei de miine decit sub stapinirea Lui? Robia Lui ne da libertate, pe cind libertatea lumii ne subjuga si ne robeste. Ce bine ar fi sa pot spune deschis si cu bucurie…Rodica, roaba Domnului Isus Christos…

11 January 2020

ASTEPT SA CREASCA CEVA FRUCTE...

Astazi m-am gindit la faptul ca Biblia spune ca trebuie sa aducem "roada". Acuma spiritual vorbind…mi-s frunzele tare lucioase de o vreme…de culoare verde (verde viu)…si pomul vietii mele mi-a si inflorit de citeva ori, semn ca ma hranesc cu ce trebuie si ca rezervele de apa sint indestulatoare. Dar nu ma pot mindri de fel cu treaba asta; ca Tatal Ceresc m-a asezat la marginea unei fintini…si parintii mei au scos mereu apa si au udat in permanenta radacinile cu rugaciunile lor, Biserica a facut eforturi si apa vietii-Cuvintul Lui este viu si lucrator si astazi (si multumesc Domnului ca cel putin am stat in Biserica) ... Asa ca n-am nici un merit ca beau dintr-un izvor curat…Meritul meu deocamdata sint…frunzele; dar frunzele, cit ar fi ele de frumoase…sint tot frunze…Am tinut multa umbra, am fost poate decorativa in viata asta …de citeva ori…ba florile au imprastiat mirosul lor…si odata cu parfumul lor au lasat discret ideea ...ca odata si-odata or fi si ceva fruncte pe crengutele alea subtiri...


De cite ori m-am gindit pina acuma la "roada", mintea mea a considerat ca "roada" spirituala trebuie sa fie sufletele care s-au intors la Domnul . Si mi-au impaienjenit ochii cautind in jur...Si ma gindeam astazi cit de multa zarva facem uneori…frunze, flori…si …roada pe nicaieri. Trece primavara vietii cu frunzele si florile ei si trece si vara si dam din pomul vietii toata seva pe care o avem si toate eforturile sint concentrate pe fructe...si nimic nu se vede. Si nu ma refer la cineva care face eforturi din mindrie sau din mai stiu eu ce motive dubioase - ci, careva sincer, care din dragoste pentru Dumnezeu vrea sa fie ascultator de Cuvint si sa fie roditor. Ceva nu a facut conectie in capul meu…pina azi.

Dar cred ca astazi m-am luminat. Am citit versetul din Galateni 5:22. Il stiam pe de rost de fapt…dar desi il recitam, nu il intelegeam asa cum l-am inteles astazi.Versetul spune... "Roada Duhului dimpotriva este: dragostea, bucuruia, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor…"

M-am mirat asa deodata. Nu scrie nimic de altii in versetul asta…scrie de noi…Daca sau nu cineva se mai bucura de fructele pomului …nu este treaba pomului. Treaba lui este sa creasca ceva semnificativ pe crengi…in afara de frunze…si am luat roadele la rind sa le analizez, sa fac un inventar personal.

-Dragostea…uneori schimba pe cei pe care ii iubim, alteori nu-i schimba. Dar pe noi ne poate schimba in mod sigur. Omul care iubeste este absolut pretios. Numai pus in contrast cu unul care uraste - si contrastul in sine explica despre ce este vorba.
-Bucuria…Doamne…ce buna este bucuria. Puneti durerea alaturea si "I rest my case."
-Pacea…daca am pacea Lui…restul lumii poate fi in haos…(cred ca si este)
-Indelunga rabdare…( as putea scrie romane intregi in care sa descriu toate momentele de pripeala din viata mea si pe unde m-au tirit…nici nu-i bine de vorbit.) Rare fructele astea…pe pomul meu.
-Bunatatea…(cosmetica sufletului - "bunatatea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii" - "ceea ce da frumusete unui om este bunatatea lui"…Acuma ma pot uita in oglinda fara sa ma speri…
-Facerea de bine - asta este cel mai bun sfatuitor in privinta investitiilor financiare - Cu un astfel de portofoliu , pot iesi la pensie linistita.
-Credinciosia - Si aici nu atit credinciosia mea fata de El…cit credinciosia Lui fata de mine. Mi-a spus in una din scrisori…"Cu nici un chip nu te voi parasi"…Stiti ce inseamna asta pentru cineva care a fost parasit in viata? Nimeni nu poate intelege decit cei care au trecut pe-acolo…
-Blindetea…Am vazut cum arata…blindetea; dar este un fruct atit de sensibil…ca una doua cade de pe ramura. Trebuie sa invat sa fiu mai sensibila in miscari. N-am reusit inca sa pastrez nici un fruct . Au incercat citeva sa creasca dar le-am scuturat din nebagare de seama.
-Infrinarea poftelor…Rare…rare fructe. M-am tot uitat pe la alti pomi sa vad cum arata. Rare cazuri cind vezi cite unul…sus…suuuus pe virful pomului. Trebuie sa te uiti cu binoclul. Ori nu mi-e mie ochiul format inca…Trebuie sa mai citesc manualul si asa cum montezi cite o bucata de mobila care vine bucati, bucati; sa incerc sa urmez indicatiile Manualului…Cine stie? As fii atit de mindra sa port un asa fruct …si daca-l cresc, am sa-l pun si eu in virful pomului, pe cea mai de sus crenguta…nu cumva sa ajunga careva la el...
3/30/2010

10 January 2020

TU CE MELODIE FLUIERI?

Deunazi am nimerit pe un blog cu un jurnal de depresie…Si daca m-as marturisii ar trebui sa spun ca …Depresia mi-a fost partenera pentru o lunga perioada din viata. Si Depresia ma cunoaste bine pe mine ...si... si eu o cunosc foarte, foarte bine pe dumneaei. O vreme am fost nedespartite. Ma mai viziteaza si acuma din cind in cind, dar…cum ma tin foarte ocupata, chiar daca insista sa mai stea, nu are toata atentia mea, atentie cu care era asa de obisnuita.


Acuma hai sa discutam la …rece. Uitati-va cu bagare de seama in trecut si analizati daca in viata voastra ati avut intotdeauna motive serioase sa fiti depresati. Sinceri acuma…nu chiar totdeauna. Viata e grea si lucruri se intimpla…la toata lumea; dar cind ne asezam jos si invitam pe doamna asta sireata si obositoare sa ne tina companie, este ca si cum ne-am pedepsi singuri pentru ceva pacate pe care inca nu le-am savirsit.

In timpul celor mai grele momente din viata - si am mai scris despre asta - am luat caietul meu vechi de cintari din tinerete si am inceput sa cint. Uneori era 1 sau 2 noaptea si nu puteam dormi; dar dupa ce cintam citeva cintari…o pace adinca ma coplesa si Depresia se facea nevazuta. Am ajuns la concluzia ca Depresia nu poate suferi cintarea…Cred ca de ascultat muzica asculta…dar cind te apuci sa cinti tu…se enerveaza si pleaca.

Si gindind astazi la acest fenomen, mi-a trecut prin minte un obicei vechi al oamenilor din Romania…Parca chiar George Cosbuc are o poezie…"Lordul John", daca nu ma insel, care vorbeste de personajul asta sugubat care…"fluiera pe drum si cinta si e cel mai bun la trinta"…Nu-i asa ca daca va ginditi bine nu puteti sa puneti Depresia si fluieratul in aceeasi fraza? Mi-a venit ideea sa fluier astazi…si desi sint la birou, fluier aici de una singura, mai incet sa nu deranjez pe nimeni…Si in minte vad un cimp cu iarba unduind in bataia vintului, cu flori de cicoare albastre si margarete vesele, clopotei si panselute salbatice…Niste fluturi se joaca alergind parca unul dupa altul… Un nenea cu palaria gaurita data pe frunte, cu minecile suflecate si cu coasa pe umar trece fluierind …Cu coada ochiului o vad pe cucoana Depresie ca se ridica, isi ia poseta si indignata tare se ridica si pleaca…Nu cred ca suporta fluieratul …

Mai ales ca fluier …:" Printre munti si dealuri, simt pe Dumnezeu…ape cristaline, murmura mereu…mur-mur, mur-mur, Domnul este bun..."

Pai nici cafeaua de azi dimineata n-a reusit sa ma trezeasca si sa ma inveseleasca asa…Ia incercati si voi!!! Tare-s curioasa ce melodie fluierati acuma...
04/07/2010

09 January 2020

UN DANS ...DE POMINA!!!

(din sacul meu cu amintiri...Rodica Botan)
     La 15 ani Deborah , fiind un copil bun la carte si trecind toate testele necesare, putea de-acuma sa conduca masina cu insotitor. Mi s-a parut un lucru folositor sa o am la volan un an inainte de a-si lua ea carnetul si de a conduce singura. Ma gindeam ca intr-un an o sa fie destul de stapina pe volan si o sa pot sa fiu linistita in privinta asta (chiar…ce vis…noi mamele nu sintem niciodata linistite nici cind au 30 de ani…).
     Asa ca veneam de la munca si oriunde aveam de mers, Debby era la volan. Si conducea bine…n-aveam nici o problema in privinta asta. Aveam insa o alta…uriasa problema. De cum se urca la volan, incepea sa schimbe canalele la radio…
     De mica o dadusem la pian; avea o educatie muzicala aleasa…pe pianul ei erau lucrarile lui Bethoven si altii din care studia pentru orele de pian. Cu vioara cinta in Junior Symphonic Orchestra of Modesto, mai era si in orchestra scolii si in orchestra bisericii. Si cind se urca in masina imi punea un fel de batai la crestetul capului, ritmice si cu un fel de strigate salbatice de imi aminteau de triburile salbatice pe care le-am vazut la televizor…
     Si ajunsesem sa ne certam din ce in ce mai mult. Era aceeasi scena…ne urcam in masina, ea isi punea muzica, eu i-o opream, ea intreba de ce, eu raspundeam…spiritele se agitau si pina la urma trebuia sa asculte dar…stateam suparate tot drumul.
     Intr-o zi mi-a venit o idee. I-am spus ca poate sa puna orice muzica vrea, dar daca ea pune muzica din aia eu o sa dansez dupa muzica…S-a uitat la mine fata mea neincrezatoare…”mom…tu nu stii sa dansezi…” . “O sa fii foarte surprinsa de dansurile mele…” i-am raspuns.
     Zis si facut…Deb si-a pus iarasi muzica…se uita la mine si ma vedea linistita…si avea un zimbet parca de invingator pe fata…Am lasat-o asa pina la prima intersectie unde erau multe masini oprite…si ...am deschis usurel geamul, ca sa auda si altii muzica noastra si am ridicat miinile in sus si am inceput sa gesticulez la fel de salbatic ca si africanii care ii vazusem eu la televizor…si mai si cintam pe deasupra…Oamenii din masina de linga noi au inceput sa rida si altii de pe linia aialalta s-au sesizat…era un circ fara bani…or fi zis ca sint drogata sau ceva…
     Deodata o aud pe Debby strigind panicata la mine…”Mom…ce faci , mom….!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Stop it”
Foarte calma m-am intors si i-am raspuns…”Pe muzica asta numa’ asa pot dansa. Tu alegi muzica si eu …dansul”.
......................
Deznodamint...
Va pot informa ca…asta a fost ultima data cind a trebuit sa ascult acel soi de muzica…Si am aflat totodata ca sint talentata la…dans!!! Din fericire sau...nefericire n-a trebuit sa-mi mai etalez talentul  din clipa aia… niciodata!

IN SLABICIUNI...


"Confrunta-ti slabiciunile si cunoaste-le, dar nu le lasa sa te stapineasca. Ci lasale sa te invete rabdare, blindete, intelegere."

………………...
"Face your deficiencies and acknowledge them; but do not let them master you. Let them teach you patience, sweetness, insight."
– Helen Keller

07 January 2020

MAI APROAPE DOAMNE...CATRE TINE...

Scrise pe 12/28/10 dar inca valabile. Incepem 2020 cu ...avint!

OK...nu chiar asa...dar tiriiti-va mai cu inima va rog - abia a inceput anul!!!
.............................

"Mai aproape Doamne, catre Tine…"Astea sint gindurile care-mi venira in minte azi, gindindu-ma ca mai inchei un an. Pentru mine, din 1992 incoace, fiecare an mi se pare un “dar “ de la Domnul. Nu ca nu era si inainte de accident…dar cine baga un asemenea amanunt in seama pe vremea cind aveam impresia ca stiu si pot si sint in control?

Cind ne merge bine ne simtim stapini pe situatie…pe viata. Pornim in tinerete sa cucerim. Majoritatea nici macar nu stim ce vrem…invatam pe parcurs. Ne uitam in jur, cind la unul cind la altul si incepem sa vrem si noi. Ba o profesie, ba o situatie, ba o relatie…mai putin cu Dumnezeu - ca El are vreme sa astepte - El este din vesnicii in vesnicii- asa ca are tot timpul. Nu prea realizam ca El are tot timpul…dar noi nu-l avem...

De fapt, timpul este ceva specific planetei noastre. Dupa cite stiu (daca imi amintesc bine) viteza este o relatie dintre timp si spatiu. Nu stiu daca si Dumnezeu foloseste formulele ce le-am descoperit noi ca sa ne masuram…nimicnicia?! Cred ca El are alti parametrii - cum ar fi faptele si credinta si cu un coeficient de dragoste atasat la fiecare caz in parte ca sa ne dea timp suficient sa ne intoarcem la El- sa nu ne piarda- sa ne cistige pentru Eternitatea Lui…

Doamne – bine ca scap de anul asta- mi-am zis- ca numa dureri si probleme am avut. Dar daca as zice sa scot din calendar anul asta este ca si cum evreii ar scoate din calendar anul cind au iesit din Egipt…recapatindu-si libertatea… Ar trebui sa renunt odata cu necazurile si la biruinte si bucuria de a sti ca Dumnezeu este in control…chiar si atunci cind ajungi disperat…sau mai ales atunci.

Un lucru este sigur…ne apropiem tot mai mult de capatul vietii- cu fiecare zi, cu fiecare an. Cum ne pregatim? Astazi am auzit o predica despre cele 5 cununi, pregatite drept rasplata pentru credinciosi. Mintuirea este de gratis, dar pentru faptele bune si pentru ca sintem robi credinciosi- vom primi o rasplata. Imaginati-va asa o treaba…sa traiesc o viata amarita de lupta si durere, din care Dumnezeu sa trebuiasca sa ma scoata mereu la suprafata si sa primesc si o rasplata pentru osteneala mea…Numai ca ne zbatem aici pe pamint mai mult pentru lucruri care nu fac doua parale…Ma uit eu la cite gunoaie am adunat…si pe care acuma le arunc pe rind, ca m-am facut roaba acestor nimicuri care trebuie intretinute, sterse de praf…La ce bun? Ne ducem catre alte zari - si un alt bagaj ar fi mai potrivit…Doamne da-mi discernamint.

Dragii mei…la sfirsitul acestui an va multumesc ca mi-ati tinut companie, ca ati lasat cite o vorba pe aici…unele de bine altele mai putin- dupa cum s-a meritat - zic eu. Ieri de pilda cineva mi-a spus ca sint infantila- si cred ca avea dreptate. Pusesem poza unui tip care isi bagase capul unde nu trebuia. E drept - poza m-a distrat…inca imi vine sa rid…dar poate era nepotrivita pentru acest blog. Ce sa spun? Cornelius…ai avut dreptate…undeva in interior inca port copilul de altadata care nu vrea nici sa creasca , nici sa fie cuminte…si din cind in cind o ia razna. Pentru acele momente - va rog sa ma iertati. In rest…Mi-a facut placere sa calatoresc insotita de atitea suflete nobile, vesele, pline de energie…

"Mai aproape Doamne…catre Tine…desi e grea calea …catre Tine…Totusi- cintarea mea- va fi totdeauna…Mai aproape Doamne …catre Tine…"

05 January 2020

SA TOLERAM TOLERANTA?

Pe 11/10/2011 scriam cele de mai jos. Au trecut 9 ani si tot ce scriam atunci se petrece nu numai in America dar si in intreaga lume. Lumea e in flacari. Nu numai Australia ci intreaga lume e cuprinsa de flacarile tot mai apropiate ale iadului ...a pedepsei eterne pentru toate ticalosiile care se intimpla pe pamintul nostru. Sa nu raminem nepasatori. Este un singur loc unde ne putem ascunde - in EL.
...........................................................................



     Cel mai mare viciu in America a ajuns...toleranta tolerantei...
     Un lucru este absolut sigur ...din ce in ce mai multa lume considera ca nu exista adevar absolut...si ca totul este relativ. Si asta chiar si printre credinciosi. S-a facut o statistica si 57% din credinciosii din America au opinia ca se poate ajunge in rai si prin alte cai nu neaparat Isus Christos...
     In curind Adevarul absolut exprimat pe paginile Bibliei va ajunge sa fie considerat intolerabil. Adevarul relativ da fiecarui individ libertatea sa traiasca exact asa cum il taie capul...si asta este exact ce vrem in in secolul XXI, nu-i asa? Daca nu incepem de-acuma sa stam linga Adevar, si sa ne lipim cu disperare de El...in curind va fi prea tirziu...Nu este mult de cind tara asta a fost infiintata pe cele mai curate si intelepte principii biblice. Si astazi ajungem sa scoatem afara cele zece porunci, sa interzicem copiilor la graduare sa aminteasca numele Lui Isus Christos in discursurile lor. Nu este mult de cind avortul era ilegal...de-atunci insa s-au omorit mai multi copii decit au fost victime in cel de-al doilea razboi mondial. Cu citiva ani in urma homosexualii erau pusi la racoare...astazi trebuie sa-ti cintaresti bine cuvintele cind vorbesti cu ei ca nu cumva sa-i jignesti- si- in curind pasajele din Biblie in care se condamna felul lor de vietuire pot sa ajunga...ilegale. Nu mai este mult pina cind si pedofilii o sa aiba drepturi ca si homosexualii...Catre acolo ne indreptam...cu siguranta.
     Ce lume incurcata lasam in urma noastra copiilor si nepotilor nostri...Si ma intreb daca nu sintem noi, fiecare de vina. In primul rind trebuie sa ne rugam pentru curaj si intelepciune. Apoi trebuie sa ne cascam gura si sa declaram prin tot ce facem sau spunem Adevarul. Si nu adevarul relativ care sa ne convina noua...ci Adevarul absolut asa cum ni l-a dat Dumnezeu de la inceput. Acel Adevar care nu se schimba si nu s-a schimbat deacursul vremilor, care nu se modifica dupa anotimpuri, situatii, sau locatie...este acelasi pe intreg pamintul din vesnicie...pina in vesnicii...si aici...si Acolo!!!