06 July 2015

ce-mi mai trece prin cap...( 07/06/2015)



     Astazi e prima zi de lucru dupa vacanta. Am fost placut impresionata sa gasesc toate lucrurile la locul lor si fara sa am un metru inalt the hirtii pe birou. Motiv de multumire!!!
     Sint putin dezorientata ca m-am obisnuit sa fiu servita si de cind am venit acasa, nimeni nu-mi ofera nici mincare si nici bautura racoritoare. Plus ca am gasit frigiderul gol. In Cancun aveam  “all inclusive” si acasa totul este “exclusive”. Imi trece si asta, nici o grija …in citeva zile intru in priza iarasi.
     Citeva ginduri ce mi-au venit uitindu-ma in urma la zilele petrecute in Mexico. Cancun este un nume cu rezonanta…O vacanta in Cancun este costisitoare. Dar in afara de hotelurile luxoase – multe dintre ele numite palate, asezate in majoritatea lor la dunga apei…nu prea este nimic facut de om decit un fel de tiganie…ca la noi in Romania pe unele locuri. Tiganie exista si aici in America doar ca poti sa vezi ca undeva, cindva, casele au fost frumoase dar lipsa de ingrijire le-a adus in starea deplorabila in care sunt. Acolo insa simti ca oamenii sint saraci. Dar in toata saracia lor, Dumnezeu le-a facut parte de o frumusete naturala de nedescris…pentru care noi cei care venim din lumea mai “civilizata” platim din greu ca sa stam o saptamina sau doua. Sigur ca planurile Lui Dumnezeu sint pentru binele omului, pentru fericirea lui, chiar si a celor care din punct de vedere financiar sint aproape inexistenti. Numai ca nu intotdeauna ne functioneaza creierul correct cind analizam viata. La fel ca si idea aceea ca ne pierdem sanatatea muncind ca sa facem bani, ca apoi sa nu avem suficienti bani sa ne rascumparam sanatatea care ne-o pierdem muncind ca niste animale de povara. Care ne sint prioritatile? Dupa ce alergam  sau dupa cine?
     O alta treaba care m-a roade la pipota este faptul ca gunoaiele facute in China au inundat intreaga lume. Am calatorit un pic in ultimii ani si nu conteaza unde am fost, cind am vrut sa cumpar ceva maruntisuri pentru cei de acasa…cam toate prostiutele alea marunte sint facute in China. Exact asa si in Mexico. In autobuzul care ne ducea la Tulum, ghidul ne explica cind una cind alta si printre altele ne-a spus …”veti ajunge la destinatie si poate vreti sa va cumparati ceva amintiri. Vreau sa stiti ca majoritatea sint lucruri importate din China. Si daca vreti sa ajutati putin populatia locala, va rog sa cumparati lucruri facute de noi. Si ne-a spus el cam ce am putea cumpara.
     Deocamdata atit…ca planuiesc o alta vacanta pentru anul viitor si pentru asta trebuie sa ma apuc din nou de lucru. Pe curind…

05 July 2015

DOAMNE-AJUTA!

   
     Nu-i asa ca de la o vreme se invirte lumea cu noi? Da... stiu... pamintul se roteste in jutul axei sale si luna in jurul pamintului si... ce mai... toate se invirt in jurul nostru. Numai ca ameteala si confuzia recenta nu se datoreaza acestor miscari. Ci este rezultatul a ceea ce se intimpla in lume. Cind eram mai tinara, citind in Scriptura ca in zilele din urma oamenii nu vor sti sa deosebeasca stinga de dreapta... mi-am zis ca... cine stie ce filozofie se ascunde dupa aceasta forma plastica de exprimare. Dar... nici vorba ! Am ajuns sa vad si sa aud zilnic cum se manifesta aceasta lipsa de intelepciune. Oamenii nu mai stiu stinga de dreapta si nu mai stiu ce este bine si ce este rau. Uitati-va in jur!
    Am citit aici.http://www.godvine.com/read/the-scandal-of-bible-illiteracy-fb-gv-978.html un articol interesant. In general dupa cum merge lumea iti dai seama ca oamenii au pus lumina sub obroc si umbla in intuneric. De la simplul cetatean si pina la persoana importanta din conducere, parca sintem toti porniti pe decizii proaste. De ce? Lipseste intelepciunea. De ce lipseste intelepciunea? Pentru ca este intuneric. Titlul articolului este raspunsul la urmatorul "de ce?": "An Epidemic of Bible Illiteracy" (Epidemia lipsei de cunoastere a Bibliei).
    Si nu este vorba de populatia larga... ci de crestini si chiar de cei care spun ca sint nascuti din nou. George Gallup si Jim Castelli au facut cercetari si au ajuns la concluzia ca "Americanii au reverenta fata de Biblie, dar cei mai multi nu o citesc."
    Mai putin de jumatate din adulti nu pot sa spuna numele celor patru Evanghelii. Barna Research Group spune ca 60% din cetatenii americani nu pot sa enunte nici 5 din cele 10 porunci. Te mai si miri ca nu le respecta? Mai ca-ti vine sa rizi cind 82% din americani cred ca "God helps those who help themselves" (Dumnezeu ii ajuta pe cei ce se ajuta singuri)... este un verset din Biblie.
     In America avem suficienta confuzie si ignoranta  nu numai in rindul agnosticilor sau a celor care se intorc la religiile pagine, dar... si printre credinciosii care frecventeaza bisericile. Cum sa nu se compromita unul care se prezinta ca e crestin, dar crede ca Sodoma e casatorita cu Gomora? Sau Ioana d'Arc este sotia lui Noe?
     Ascultam predici unii dintre noi si citim carti... Oare e suficient sa stim ce spun altii despre Cuvintul Lui? Am citeva Biblii in casa. Aici am vrut sa ajung... ca stiu si eu si voi ce avem de facut. Doamne-ajuta!!!


04 July 2015

ginduri din vacanta...

     Anul acesta m-am bucurat de a doua vacanta. Cred ca m-as fi bucurat si daca vacanta ar fi fost doar o pauza de la robota zilnica, dar... am calatorit in locuri frumoase, cu oameni frumosi si asta a insemnat mult mai mult. Imi pare rau doar ca nu au fost cu mine toti copiii mei si nepotii, si chiar si stranepotul meu mic si dulce. Dar cu cit familia e mai mare, cu atit prioritatile fiecaruia sint in alta parte si in alt calendar, si da... familia este din ce in ce mai largita.
   















     Am invatat sa ma bucur si sa-I multumesc Domnului pentru ce am, nu pentru ce mi-as dori. Asa ca am sa ma uit in urma la zilele ce au trecut si am sa imi scriu gindurile asa cum imi vin in minte.
     Minunat lucru este si odihna! Da... si ea a fost creata de Dumnezeu - si ce cadou deosebit ne-a dat cind a instaurat o zi din sapte sa ne odihnim! O facem insa? Raspundeti fiecare in dreptul vostru... Dar noptile le dormiti? Ca si ele au fost date cu acelasi gind. Si ca sa nu ne deranjeze lumina cind ne odihnim, Dumnezeu a pus pe cer luna, care sa ne dea numai atita lumina cit sa gasim patul daca ne ducem sa luam o gura de apa.
     Am plecat in Cancun moarta de oboseala, surmenata, stresata, indoita de spate. Nu glumesc... indoita de spate. In mijlocul junglei, la o temperatura si o umiditate greu de suportat... acolo mi-am petrecut citeva zile frumoase si interesante. Niciodata nu mi-as fi putut imagina sa ajung si pe acolo. Odihna asta n-a fost ieftina si mereu am gasit alte lucruri mai importante de facut cu banii. Se pare insa ca copiii mei si in general generatia asta tinara stie mai bine sa isi traiasca viata. :)
     Cum v-am zis... ce nu iti face caldura iti rezolva umiditatea. Am transpirat riuri nesfirsite; nu mi-am imaginat ca a mai ramas vreun strop de apa in mine care sa nu imi fi curs pe timple, pe ochi... si in general pe ochelari, ca sa nu mai vad pe unde umblu. Dar ce minunatii cresc in umiditatea aia... e greu sa iti dezlipesti ochii de la frumusetea junglei! Se poate vedea asta in poze...
     Trebuie sa recunosc ca, desi albastrul de Voronet este deosebit, nu se compara cu albastrul Marii Caraibelor sau al Golfului Mexic. Daca nisipul de pe fundul apei este alb, culoarea apei are un albastru ce concureaza cu cerul si... il intrece. Nemaipomenit de frumos! Claudia, care a fost mai curajoasa si s-a scufundat cu costum si tub de oxigen, a venit la suprafata atit de cucerita de frumusetea adincului, incit sint pe cale sa cred ca istoria a trecut pe locul doi in materie de hobby.
     Dar si pentru cei ca mine care nu stiu sa inoate au fost locuri si ocazii de recreere de invidiat. Am parcurs cu copiii doua riuri subterane. Acuma exista cele naturale si sint si din cele create de oameni; nu tocmai create de oameni, ca nu ei au facut riurile, dar ei au sapat si au facut accesibila parcurgerea lor de persoane mai putin obisnuite cu apa... cum sint eu. Ei... asta ar fi un exercitiu pe care l-as face cu drag in fiecare zi. Dar sa nu ma puneti sa ma urc pe o masina si sa dau din miini si din picioare, ca un soarece pe roata aia din laborator.
     In afara de faptul ca mi-am limpezit ochii cu culori si forme de nedescris, care m-au facut sa ma gindesc in mod constant la Creatorul acestei lumi, am invatat si citeva lucruri interesante despre populatia maya si religia ei - cind am vizitat situl arheologic de la Tulum.
     Ghidul ii dadea inainte cu cultura lor si religia etc... si ne-a aratat poze ale citorva zeitati; mi s-a parut nemaipomenit de ciudat ca toti zeii lor erau desenati cu capul in jos - ca si cind ar sta in miini. Nu m-au prea interesat culturile maya sau azteca, asa ca nu sint mare cunoscatoare. Si cum nu imi pot tine gura... l-am intrebat pe ghid de ce zeitatile lor sint pictate sau sculptate asa.
     Sa-i fi vazut fata cit de incintat a fost de intrebarea mea! Cei din triburile Maya sint oameni mici de statura, cu capul mare si fara git. Si din anumite motive, chiar daca se lauda cu calendare si cunostinte astronomice, am eu motivele mele sa ma indoiesc de cit ii duce... ma rog... ce-i duce si pe ei. Asta fara sa fiu circotasa defel.
     Zice ghidul catre ceilalti turisti:
-Ia ascultati!...
Si catre mine:
-Mai pune o data intrebarea!
Zic eu din nou...
-De ce zeitatile lor sint cu capul in jos?
Zice el:
-Pentru ca sint "Holly"(sfinti), au venit din cer... si, ca sa fie si mai impresionant, a ridicat si el mina cu cirja ce o purta in sus catre cer...
Mie deodata mi-a fulgerat prin minte imaginea ingerilor aruncati cu Lucifer din cer... si urgent pina n-a mai apucat el sa zica ceva i-am spus...
- Oh... acuma imi dau seama de ce arata asa. Cind Dumnezeu a aruncat din cer o treime din ingerii care s-au inchinat lui Lucifer, asa au aratat cind au cazut pe pamint. Deci triburile Maya se inchina la aceste duhuri rele... acuma inteleg...
S-a uitat omul la mine... a dat din cap... si a continuat cu explicatiile. L-am mai intrebat daca inca se mai practica religia asta si mi-a spus ca in una din insulele apropiate este un grup care mai practica aceste ritualuri pagine.
     Acuma mi-e asa de clar ca daca am cunoaste - sau cu cit cunoastem mai mult Cuvintul sfint al Bibliei - Vechiul si Noul Testament, cu atit este mai greu pentru cel rau sa ne duca cu pluta.
     Luni, la lucru din nou... dar pina atunci sint inca in vacanta. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot... si am pentru ce! El a creat atitea minunatii - doar pentru placerea ochiului nostru. Doamne, deschide-mi ochii sa vad si buzele sa Iti multumesc!

24 June 2015

DUMNEZEU NE VREA SANATOSI...

http://www.cbn.com/cbnnews/healthscience/2015/June/The-Deadly-Consequences-of-Unforgiveness/?cpid=:ID:-2354-:DT:-2015-06-22-16:03:23-:US:-AB1-:CN:-CP1-:PO:-NC1-:ME:-SU1-:SO:-FB1-:SP:-7C1-:PF:-TX1-

     Cine si-ar fi imaginat asa ceva? Daca stiti engleza, articolul de mai sus va va putea da mai multe detalii. Dar pe scurt: 61% din pacientii care au cancer au probleme la capitolul iertare. Poarta in ei o povara de care nu se pot dezlipi si care le produce probleme de sanatate.
     Interesant este ca tot ce ne cere Dumnezeu sa facem - incepind cu cele zece porunci si sfirsind cu rugaciunea "Tatal Nostru" - ne are pe noi drept beneficiari. Pina si iertarea... iertarea din inima ne usureaza de povara si uriciunea urii si ne ajuta sa ne vindecam de boli.

20 June 2015

DAR DACA?...

     Astazi nu m-am dus la munca. La 4 jumate cind m-am trezit, nu m-am simtit in stare sa calatoresc o ora pina la munca... asa ca i-am scris un e-mail sefului meu si m-am dus inapoi la culcare. Cu greu m-am trezit mai tirziu, si pentru ca stomacul meu inca facea fitze, m-am gindit sa ma duc la un restaurant japonez sa iau orez fiert cu ceva legume sau, ma rog... ce or oferi dumnealor pentru un sistem digestiv dereglat.
     Am intrat in parcarea restaurantului, si in stinga era o masina cu o mamica si vreo doua fetite. O "biciclista" s-a apropiat de ele si a zis ceva. Doamna si-a bagat urgent fetele in masina si a plecat. Eu am iesit din masina mea si eram aproape sa intru in restaurant cind o voce moale, suava ma intreaba...
-Pot sa te rog ceva?
     In cele citeva clipe in care am ajuns la usa restaurantului, am putut sa o vad pe "biciclista" mai bine. Era un barbat, probabil la 30 de ani, cred ca de origine spaniola, imbracat cu o rochie inflorata, cu o peruca blonda dezordonata in cap... cu niste cercei lungi care danganeau in toate partile si rujat cu un ruj roz tipator. Miinile si picioarele incaltate in niste sandale femeiesti erau de o mizerie cumplita... iar dintii din fata de sus ii lipseau cu desavirsire, completind acest tablou dizgratios...
     M-am facut ca nu aud si am intrat. Fiinta respectiva si-a lasat bicicleta la usa, aruncata pe jos chiar in calea oamenilor si a intrat inauntru. Fiindca era un restaurant care servea mincare "to go", adica sa o iei acasa, m-am oprit uitindu-ma la panoul cu meniuri sa vad ce as putea sa cer. "Doamna" respectiva s-a apropiat de vinzatoare si i-a cerut un pahar cu apa rece. Vinzatoarea i-a cerut 50 de centi. "Doamna" a zis ca nu are decit 25 de centi. Intre timp, am uitat ca imi cautam ceva de mincare si m-am adresat vinzatoarei...
-Da-i apa, ca ii platesc eu... "Doamna" s-a intors catre mine si i-am vazut fata de aproape. Picuri de sudoare ii alunecau pe fata mizgalita de machiaj.
-Ti-e foame? i-am zis...
-Da, mi-a raspuns ...dar am o nevoie si mai mare... mi-a mai zis...
-Ce nevoie ai, i-am spus eu...
-Am nevoie de pampers (scutece) ca fac pe mine si nu mai am scutece- L-am folosit pe ultimul...
-Cit costa, i-am zis eu?
-Zece dolari...
M-am adresat vinzatoarei...
-Da-i ce vrea sa comande si ii platesc eu mincarea si bautura. Fiinta din fata mea si-a comandat ceva de mincare. I-am inminat 10 dolari si i-am spus...
-Astia nu sint de la mine ...Dumnezeu mi-a pus in gind sa ti-i dau - sint de la El. Crezi in Dumnezeu?
-Cred ...imi zice...
-Atunci de ce te porti in halul asta? ...ii ma zic eu...
-Pai... de cind m-am nascut, m-am simtit ca sint femeie si sint incatusata intr-un corp de barbat... si am facut operatie... intelegi? Nu mai sint... barbat... am ce au femeile...
Zic eu...
-Pai ai zis ca tu crezi in Dumnezeu. Sau Dumnezeu nu stie ce face? Sau El greseste? Ai citit vreodata Biblia? Acolo scrie ca El ne-a stiut pe fiecare inca inainte de a ne fi nascut... inca din pintecele mamei noastre... si a cunoscut fiecare amanunt despre viata noastra. Crezi tu ca nu stia de tine? Ca nu a avut planuri cu tine? Uite... eu iti dau banii astia, dar sa imi promiti ca mergi la biserica si asculti ce se vorbeste acolo...
-Dar merg... imi zice dumnealui/dumneaei... si baga mina intr-o poseta galbena si scoate de acolo un Nou Testament. Deschide la prima pagina si imi arata... uite scrie aici..."pentru Sarah"... mi-a dat-o predicatorul... eu sint Sarah.
-Tu nu esti Sarah... asta este ce ai facut tu din tine. Dumnezeu nu te-a facut o Sarah... te-a facut barbat...
-Pai... ce sa fac acuma, ca deja am facut operatie si nu mai sint barbat. Plus ca sint maritata... si imi arata un inel...
-Nu stiu ce ai sa faci, dar trebuie sa revii la ce te-a facut Dumnezeu. Te rogi, si El o sa iti arate ce sa faci. Stii... tu nu esti singura fiinta care a facut greseli si si-a schimbat destinul pregatit de Dumnezeu. Toti oamenii au pacatuit intr-un fel sau altul, de aia a fost nevoie de Domnul Isus sa moara pentru noi. Roaga-te, si El poate sa te ajute...
A stat putin pe ginduri si apoi m-a intrebat...
-Crezi ca ma poate ajuta sa nu ma mai scap pe mine?
-Eu cred ca El poate sa te ajute in orice fel... Daca cineva te mai poate ajuta... El cu siguranta poate!!!
............................................
Am plecat cumva nemultumita de mine; confuza de situatie... de ceea ce am facut, sau n-am facut, sau ar fi trebuit sau nu sa fac?! Oare trebuia sa o ignor pe fiinta asta? Si tot gindindu-ma ca am cazut in plasa din nou... oare a cita oara... mi-am amintit de cei 10 leprosi vindecati de Domnul Isus. Din zece, numai unul s-a intors sa-I multumeasca... restul a fost asa cum sint adesea oamenii strazii care cersesc, ii trag pe sfoara pe oamenii creduli, si probabil rid ca i-au pacalit de bani sau alte cele.
    Dupa ce am stat "pe ginduri" ceva timp... am ajuns la concluzia ca pierderea citorva dolari nu se poate compara cu parerea de rau ce as fi avut-o ca n-am facut ceva pentru o fiinta omeneasca (nu stiu ce fel de fiinta era... dar era omeneasca). La urma urmei, mi-am facut datoria si i-am spus despre Dumnezeu. Am aruncat saminta... si unde a cazut... a cazut. Eu mi-am facut treaba. Acuma puteti sa spuneti ca am fost fraiera si poate aveti dreptate. Dar am avut o experienta ciudata. Si va spun drept.... cind am vazut ca scoate din poseta Noul Testament... am ramas cu gura cascata. Dar daca... dar daca omul asta avea nevoie sa auda ca Domnul Isus il iubeste si il poate ajuta? Dar daca?

Ce-am mai citit...

 
 ...Ce ne mai place sa sarbatorim!... Si mai si inventam sarbatori, ca nu ni-s suficiente cele pe care le-au inventat altii.
     Citeam azi din Isaia si mi-a sarit in ochi un verset pe care il stiam demult. Dar credeam ca ii priveste numai pe evrei - in contextul capitolului 1 din  Isaia... "Nu vreau luni noi, Sabate si adunari de sarbatoare, nu pot sa vad nelegiuirea unita cu sarbatoarea!".
     Adevarul este ca nu trec citeva saptamini pina cind iara dam de-o sarbatoare. Ziua mea, ziua ta, ziua femeii, ziua copilului... am auzit ca si gogosile au o zi pe-aici prin California - "Donuts Day". Sa nu mai vorbesc de sarbatori religioase, patriotice, sau de mi-amintesc bine din Romania mai tot a doua zi era ziua unui sfint.
     Dar daca ma uit bine, nu de sarbatoare se leaga versetul din Isaia, ci de felul cum sarbatorim. Si uneori felul cum sarbatorim degradeaza subiectul, motivul sarbatorii.
........
Apoi m-am dus cu cititul mai incolo doar sa dau peste alte doua versete care m-au pus pe ginduri si mi-au dat solutia la versetul de mai sus.

Isaia 1:16 si 18. 

"Spalati-va deci si curatiti-va. Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe cari le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul!" 

"Veniti totusi sa ne judecam , zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e cirmizul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lina."

   Cititi inca o data ultimul verset. Ala cu judecata. Voi ati mai vazut asa judecata pe undeva? Sa faci rau si cineva sa te judece asa de tare, ca sa te scape de pedeapsa?...
   Allah ameninta ca te imprastie de nu te vezi daca numai ai intentia sa faci o glumita pe seama lui... E plin pamintul de religii furioase. Care mai de care mai amenintatoare. Si totusi oamenii aleg sa se inchine la orice si oricine fara sa caute si fara sa gaseasca adevarata cale.
    Te indemn azi sa-L cauti pe Adevaratul Dumnezeu. Cum? Cauta-L! Citeste-I cartea si roaga-te. El a promis ca oricine Il cauta Il va gasi. Daca nu-L gasesti nu ai ce pierde, dar daca El exista si tu nu vrei sa-L cauti... ai de pierdut mult. Ai de pierdut cea mai frumoasa judecata. In ziua aceea vei putea fi beneficiarul unei judecati ca in versetul de mai sus. Sau... dumnezeii straini la care te-ai inchinat te vor judeca ei...

18 June 2015

CE CER... CIND CER BINECUVINTARI...

“Binecuvintarile noastre reale ne apar adesea sub forma unor dureri, pierderi si dezamagiri, dar daca avem rabdare, le vom vedea curind in adevarata lor forma.”
– Joseph Addison
…………..



Gindurile aduc alte ginduri. Si azi dimineata, cind am citit afirmatia de mai sus, m-am izbit de aceasta realitate – imposibil de ignorat atunci cind ne uitam un pic in urma la viata noastra. Doar ca sintem tare uituci… ca evreii. Uitam de la mina pina la gura de cite binecuvintari am avut parte in viata si cite dintre ele s-au nascut chiar din inima unor tragedii.

E mai usor parca sa ne uitam la altii si sa analizam. Parca pentru asta a fost scrisa Biblia.
In cazul meu, de cind am devenit parinte, prioritatile vietii s-au schimbat drastic. Ma doare cind ii doare pe copiii mei si zimbesc cind zimbesc ei… si sufar uneori si cu treaba, si fara treaba. Nu-i deloc rara ideea ca mai orice parinte ar lua suferinta copilului ca sa o poarte - si nu ma refer acuma la copilasii micuti - ma gindesc la copilasi mai putin dragalasi – la cei de 20, 30, 40 de ani… si poate si mai “mititei”…

In ideea ca El, Domnul, le stie pe toate si ca ar trebui sa-I cautam Fata Lui… nu sa ne desertam problemele si nemultumirile de fiecare data, m-am dus cu gindul la batrinul Avraam, pornit sa-l aduca jertfa pe Isaac – numai si numai pentru ca Domnul i-a spus sa faca acest sacrificiu. Doar stiu pasajul asta de cind eram copil si ma intreb acuma: daca Domnul le-ar fi cerut parintilor mei un asemenea sacrificiu… eu cum as fi reactionat? In niciun caz nu cred ca as fi carat lemnele – ba mai mult, ar fi trebuit sa ma lege de lemne si sa ma care careva… Si inainte sa ma puna pe altar, as fi facut asa un taraboi, ca Domnul n-ar fi putut accepta jertfa cu siguranta. Pentru ca jertfele trebuiau sa fie fara cusur… si pina in virful muntelui as mai fi dezvoltat ceva cusururi in plus, pe linga cele pe care le aveam deja.

Dar ca parinte vreau sa incerc sa il inteleg pe Avraam. Cum a judecat el? Cum si-a pus simtamintele in ordine, ca sa fie ascultator de Dumnezeu? Noi nu putem accepta ca odraslele noastre sa treaca prin greutatile vietii, prin boli sau alte situatii… Sintem mereu in Fata Domnului, cersind pentru ei ba una, ba alta.

Lui Avraam, Domnul ii spune sa il trimita de-acasa pe Ismael… si Avraam il trimite de-acasa. Ii mai spune sa-l jertfeasca pe Isaac, si batrinul Avraam o ia pe munte in sus… fara sa mai puna intrebari, fara sa ceara detalii, fara sa vrea sa afle motivele…

Unde sintem noi, oamenii lumii moderne – echipati cu informatii si carti de tot felul care sa ne explice inexplicabilul – unde sint parintii zilelor noastre in comparatie cu aceasta scena? Eu stiu unde sint… si parca sint intepenita locului. Cum sa creasca copiii nostri si sa se maturizeze in fata Domnului cind nici noi nu sintem crescuti suficient? Cind sintem inca asa de imaturi in credinta? Cind inca ne hranim cu sticla cu lapte? Ce le-or fi spus martirii de odinioara copiilor lor? Cei care mureau impreuna cu copiii in arenele romane? Am atitea intrebari si niciun raspuns… poate pentru ca raspunsul trebuie sa-l gasesc singura? Poate pentru ca stiu raspunsul, dar nu vreau sa-l stiu? Sau poate pentru ca cer intruna binecuvintari fara sa inteleg ca ele se nasc in durere, pierderi, dezamagiri?

15 June 2015

RUPTI DE ATITA ROADA...

 
     Nu prea am inspiratie de o vreme. E cald afara... e racoare inauntru... si lenea-i cucoana mare. Nu stiu daca e din cauza virstei sau a caldurii... Mi-a ajuns si mie cit am muncit in viata, dar de la o vreme, ma trag una doua la sedere. Si e o lene generala. Nu prea vreau nici sa gindesc. Pun capul pe perna si am un singur dor... si o singura dorinta. Sa nu ma deranjeze nimeni.
     Gradina nu mai este asa cum era odata... dar mi-e mila totusi de plante si nu le las sa moara. Asa ca mai ies pe inserate si ud gradina din cind in cind. Am multi pomi fructiferi. Si am niste pruni... sint de toata groaza, atita rod aduc in fiecare an. Li se rup pur si simplu crengile.
     Ma uit la ei cu rusine. Nu... nu ma inspira, ci imi dau un sentiment de vinovatie. Deunazi ma gindeam la versetul acela din Galateni 5:22-23 care ne spune despre roada: „...roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” 
     Si ma gindeam eu... ca daca am fi si noi credinciosii plini de roada in cele spiritual, ar trebui sa aratam ca prunii mei carora li se rup crengile de atita fructe. Va puteti imagina asa ceva? Sa fim rupti si indoiti de atita facere de bine?! Cum ar trebui sa aratam daca am purta roada rabdarii? Dar daca dragostea ar fi coapta si ar zemui prin noi... si am iubi pe toata lumea? Am fi ca o bautura ametitoare de pruna... plini de bucurie si de rivna pentru Domnul... Hmmm... Ce ziceti? Ne rup si pe noi roadele Duhului Sfint ? Sau...  ne acoperim cu frunze ca Adam si Eva in gradina Edenului?
 

11 June 2015

DOUA MERE... SI O MUSCATURA...

   
    Era timpul sa va spun iara o poveste. Nu stiu daca mi-o amintesc asa de bine, dar ma straduiesc.
     O fetita dragalasa stringe doua mere la piept. Sint frumoase si lucioase... si promit parca sa fie zemoase, si aromate, si dulci. Ce mai? Iti lasa gura apa si inghiti in sec, nu altceva. Mamica se uita cu duiosie la fetita ei...
- Ce mere frumoase ai, papusa mamei; nu vrei sa imi dai si mie un mar? Ca uite, ai doua...
      Fetita se uita cind la un mar, cind la celalalt si in urmatoarea secunda musca cu putere dintr-unul. Zeama ii curse pe barbie. Mama se uita cu sprincenele ridicate si putin dezamagita. Nu apuca insa sa spuna niciun cuvintel pina cind frumusetea ei de fata musca cu pofta si din celalalt mar.
     De-acuma, mama e suparata foc... si pe buna dreptate. La asta chiar ca nu se astepta...
- Pai bine, fata mea, chiar asa? De ce ai muscat din amindoua merele, nu ti-a ajuns numai unul?
- Trebuia sa musc, raspunde scurt micuta ei. Cum altfel as fi stiut care este mai bun? Uite... asta e cel mai dulce! Si ii intinse mamei marul cel dulce...
..........................
De cite ori a trebuit sa ne muscam buzele cind am sarit la vreo concluzie gresita? "Judecata este a Domnului" - asa scrie in Biblie; doar El stie intregul adevar. Invatam cite ceva nou in fiecare zi... nu-i asa?