22 May 2020

IN LABIRINT (10/15/2011)

     Am mai si tacut un pic...Ce bine ar fi fost sa fiu tacuta inaintea Domnului -  muta si impresionata dincolo de puterea de a mai articula vreun cuvintel. Asta este starea potrivita si asta este sfatul care ni-l da Biblia nu sa rascolim cu buzele intreg pamintul - cum zice psalmistul.
     Dar n-a fost asa...N-am ajuns la starea aia minunata in care sa doresc sa tac ca sa pot sa-L aud numai pe El. Nu sint fara respect - nu... ma minunez de Slava Lui, de Dragostea Lui, de Rabdarea care o are cu mine, ca apoi sa imi aduc repede, repede  lista mea de pobleme sa I le spun. Si I-am spus de-atitea ori. I-am spus chiar si cum sa mi le rezolve. Numai de m-ar asculta...Se pare insa ca Dumnezeu crede ca El stie mai bine cum sa-mi rezolve nerezolvatele mele...ca sa nu zic necunoscutele.
     Dar de data asta am tacut ca am ramas si fara idei...Imaginati-va un labirint lung si intortochiat in care ati alergat de v-ati scos sufletul ca sa iesiti din incilceala aia...doar ca sa realizati ca sinteti la capatul puterilor si nici vorba de iesire...Si nu mai esti nici minios, nici plingaret, nici nu mai dai vina pe nu stiu cine care te-a facut sa intri in labirintul respectiv- pur si simplu te trintesti jos si mintea ti-e goala...ba esti asa de istovit ca nici nu-ti mai pasa daca iesi de-acolo...Tacerea unui infrint...
     Culmea este ca e cald si bine in California...am deschis draperiile si a navalit lumina inauntru; am deschis geamurile si aerul de toamna nici prea, prea si nici foarte, foarte te imbie sa-l respiri...o respiratie adinca care sa-ti umple plaminii . Tot lucruri pentru care nu multumesc ...nu-mi aduc aminte sa multumesc Domnului pentru cele ce-mi da. Doar daca n-as vedea lumina si daca n-as putea respira, doar atunci m-as gindi la binecuvintarea care o am atunci cind imi deschid ochii sa vad lumina sau cind iau o gura de aer si pot sa respir.
     Am avut in dimineata asta micul dejun la mine acasa cu sora mea. Mi-a povestit de un copil din clasa ei care are cancer - o tumoare la cap...si care se straduieste sa nu lipseasca de la scoala, sta in prima banca, fiindca nu mai vede bine la tabla si are 4.0 la invatatura (cum ar fi fost la noi 10 pe linie). Aseara l-au transportat de urgenta cu elicopterul din Modesto la San Francisco sa il opereze. In perspectiva asta...iti piere cheful sa te mai plingi de ceva- ca nu mai face sens plingerea noastra.
    Cum am zis...e o zi obisnuita aici in Modesto, California...Aer suficient de respirat, lumina, apa, mincare si restul dupa nevoi. Labirintul de care incepusem sa ma pling la inceput este pina la urma chiar frumos ornat...se aud voci de pe celelalte alei...am auzit si citeva hohote de ris...Mersul pe jos este un exercitiu bun pentru orice virsta si apoi mi-am adus aminte de o cintare ...m-am ridicat de jos unde ma trintisem ca unul care nu mai vrea sa lupte si am inceput sa fluier...Melodia pare chiar vesela...
     Cuvintele cintecului imi staruie in minte chiar daca buzele numai le fluera...si parca am aprins un bec si s-a facut dintr-o data lumina si in mintea mea...
"De sint citeodata-ntristat
Si-n inima mea disperat
Pe cind n-am ce sa ma-ntristez
De lucrul pamintesc...
Atunci strig catre Dumnezeu
Sa-mi stimpere necazul meu
Ca grijurile-astea lumesti
Nu sint daruri ceresti..."

21 May 2020

OMUL SI PRIETENUL LUI...

O poveste primita in e-mail...nu-i a mea si deci...o dau mai departe . Da-o si tu ...poate ajunge la proprietar pina la urma... 

         Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise.  Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma...  Se intreba: " Oare unde duce drumul asta?"...
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou . 
Il intreba: 
- Scuzati-ma, unde ne aflam ? 
- Aici e raiul - raspunse acesta. 
        - Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?  
        - Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.  
        - Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.  
        - Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.  
        Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise,  
impreuna cu cainele sau. 
        Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara,  dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba.  Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.  
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa? 
        - Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.  
        - Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.  
        - Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.  
        Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa.  Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.  
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul. 
- Acesta este raiul. 
        - Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.  
        - Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.  
        - Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...  
        - Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.  



14 May 2020

MASLINUL

     Am ascultat pe drum spre casa ceva despre maslin. Intotdeauna mi-au placut pomii astia- au asa o tulpina …chinuita, interesanta…Fiecare pom are parca o alta personalitate. Sint frumosi in gradini, sint frumosi sa-i pictezi…sa nu mai spun de foloasele uleiului de masline sau de gustul maslinelor. 
     Am si eu un maslin, si intr-un an cumnatul meu a adunat masline sa le prepare. Am luat noi reteta dintr-o carte de bucate a lui Sanda …si i-am uitat numele . Dar e mare bataie de cap sa pregatesti maslinele cu sare si ...oh...prea multa treaba -  si ia mult timp; si ne-am ales cu nimica - ba nu - cu osteneala... Asa ca singurul lucru bun pe care-l face maslinul meu este …sa stea linistit sa-si coaca fructele. Este verde tot timpul si cind ii cad maslinele de coapte face o mizerie... nemaipomenita. Dar il suport ca-mi place pomul. Cu crengutele lui cu fructe poti sa decorezi. Ba chiar si numai cu crengutele .
     Am citit ca frunzele de maslin sint foarte bune in medicina. Googaliti sa vedeti. Ce vroiam eu sa spun despre pomul asta este ca ii placesau mai bine zis  ii tihneste sa traiasca in paminturile seci si pietroase, ca-si intinde radacinile si le suceste si le chinuie printre pietre si crapaturi de pamint tare si neprietenos. Primii sapte ani nu da nici o roada se pare si intre 7 si 14-15 ani prea putin. Dar cind incepe sa rodeasca , rodeste cite 40 de generatii . In perioada de crestere are nevoie sa fie ingrijit, dar cind ajunge matur, nu mai are nevoie de nimic – doar sta maiestuos in pamintul sec si neprietenos si da roada intr-una.
     Spunea astazi cel pe care-l ascultam la radio ca asa trebuie sa crestem copiii. Ca ei sint ca niste pui de maslin care trebuie crescuti in primii ani cu grija, ocupindu-ne de ei cu multa atentie. Precum spune Biblia – sa dam invatatura copiilor cind sint mici – sa-i disciplinam si sa le taiem “crengile” care cresc aiurea…si cind vor deveni adulti…or sa fie stapini pe situatie – tari si roditori. Mi-au placut comparatiile facute de el…dar mi-a placut si povestea de mai jos pe care am gasit-o googalind sa aflu lucruri despre maslin. Iaca vi-o pun aici… Povestea a fost scrisa de Dave Edgreen din Australia.
…………………………….  

     In mijlocul unei livezi de maslini, traia un maslin regal…aproape perfect. Desi majoritatea pomilor din livada aveau masline frumoase, nici unul nu se putea compara cu acest batrin maslin. Maslinele acestui pom batrin din mijlocul livezii aveau o textura si un gust puternic, o aroma aparte.
     Din cind in cind, gradinarul venea si controla pomii. Intr-o zi, cum s-a apropiat de maslinul acesta minunat asezat in inima livezii lui, a scos un cutit mare si a taiat una dintre cele mai mari crengi chiar la punctul unde se conecta cu trunchiul copacului... Apoi a luat o crenguta mica si sfrijita dintr-un pom de la marginea livezii si a altoit-o in rana deschisa creata in pomul acela mare si sanatos. Cum pomul cel maret si crenguta cea firava au inceput sa se accepte reciproc , un lucru remarcabil s-a intimplat. Seva bogata a pomului puternic a inceput sa hraneasca creanguta firava  si aceasta a inceput sa pulseze cu viata.
     Cu trecerea timpului, gradinarul a mai altoit si alte crengute din pomi mai firavi in acest pom maret si sanatos si de fiecare data taia cite o creanga puternica si sanatoasa ca sa lase loc la cite o crenguta firava din alti pomi mai piperniciti.
     Trecu intr-o alta zi gradinarul si de data asta se apleca si ridica de jos una din crengile pe care le taiase in prealabil din pomul sanatos; creanga care odinioara fusese falnica si plina de viata. Gradinarul facu atunci o experienta pe care n-o mai facuse inainte. A taiat o portiune in trunchiul sanatos al copacului…apoi a taiat o portiune din craca care fusese indepartata mai demult si ii dadu o forma care sa se potriveasca cu gaura facuta in trunchi. Cu multa grija le lega impreuna . Seva pomului incepu sa curga din plin in creanga care  fusese din nou altoita in pomul de unde fusese taiata inainte si ii dadu viata din nou facind-o curind sa fie parte din copacul sanatos.
     Pavel vorbeste copiilor Lui Israel…”Uita-te dar la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: asprime fata de ceice au cazut, si bunatate fata de tine, daca nu incetezi sa ramii in bunatatea aceasta; altmintrelea, vei fi taiat si tu . Si chiar ei: daca nu staruiesc in necredinta, vor fi altoiti; caci Dumnezeu poate sa-i altoiasca iarasi. Fiindca daca tu, care-ai fost taiat dintr-un maslin, care din fire era salbatic, ai fost altoit, impotriva firii tale, intr-un maslin bun, cu cit mai mult vor fi altoiti ei, cari sint ramuri firesti, in maslinul lor." Romani 11:22-24
.................................
Cine intelege...intelege. Ca la urma urmei important este nu din ce pom vi ci in ce pom esti altoit...si ma bucur ca si crenguta mea a avut o sansa...

07 May 2020

ESTI PIERDUT? NICI O PROBLEMA...

09/17/2010
"In anii studentiei, am lucrat pe post de ghid , conducind grupuri de baieti in iesiri in Rocky Mountain National Park din Colorado. Intr-o astfel de ocazie, unul dintre micii mei alpinisti, a ramas in urma grupului si apoi s-a ratacit pe o alta carare. Cind am sosit cu grupul la destinatia noastra, abia atunci am observat ca el lipseste. Inebunit am plecat sa il caut prin padure.

Chiar inainte de lasarea serii, l-am gasit stind pe o piatra linga un lac mic- singur si speriat. De bucurie, l-am imbratisat si apoi l-am luat in spate si asa l-am dus inapoi la colegii lui care il asteptau in jurul unui foc de tabara.

Intr-o poveste scrisa de scriitorul scotian George MacDonald, el descrie o femeie tinara care a gasit un copil pierdut in padure. Ea l-a luat in brate si l-a dus acasa la tatal ei; si in momentul acela i-a fulgerat prin minte gindul care mai apoi n-a mai parasit-o niciodata. "Acum a inteles in sfirsit inima Lui Isus, Fiului Omului care a venit sa caute si sa gaseasca tot ce era pierdut." si sa-I duca la Tatal Lui , acelasi Tata care va deveni si Tatal lor."
……………………………….
Citeam astazi aceste rinduri scrise de David Roper. M-am uitat cu ochii mintii in jur. Lume obosita, lume speriata, lume stresata, dezamagita, depresata…oameni fara directie, fara scop si fara speranta, la tot pasul. Asta este starea de peste tot; ca e vorba de Romania, America, ori Europa. Ieri la radio dadeau niste statistici uluitoare- cum ca unul din 7 americani sint in "poverty"…saracie. Unul din 10 americani si-a pierdut casa…Si lucrurile nu merg bine in intreaga lume. Sa nu mai spun ca rata mortalitatii a ramas tot…100%. Atunci …ce asteptam. Oamenii trebuie sa stie ca exista ceva dincolo…ca viata si lucrurile de aici sint doar umbra lucrurilor viitoare. Ca sintem in garderoba sufletului si ca va veni momentul sa dam jos trupul asta muritor si sa imbracam un trup vesnic. Ca sintem in starea aia de repetitie inaintea marelui concert…ca sintem in scoala vietii si ne deprindem cu tot felul de atitudini si indeletniciri, ne deprindem cum sa traim frumos si ca in timpul zilei, ca atunci…in Marea Zi…sa fim gata antrenati pentru noua viata.

Nu este totul aici…si nu se termina totul la groapa. Uitati-va in jur si spuneti prietenilor, vecinilor, rudelor, cunoscutilor…ca exista Dumnezeu, exista Viata Vesnica, exista Speranta, si exista Fericire. Si aratati-le directia intr-acolo…sau luatii de mina, sa ii trageti dupa voi; numai nu stati nepasatori. Indiferent cine esti…indiferent ce ai facut…ai posibilitatea sa iti lasi trecutul in urma si sa pasesti pe un drum nou. Domnul Isus a venit din cer ca sa ne aduca aceasta veste. El personal a platit pretul - ca sa iti faca posibila aceasta sansa.

02 May 2020

FIRUL DE PAR

   
     Dupa o luna jumatate de carantina...azi m-am aventurat pina la Fresno sa-mi vad copiii. Este pentru prima data cind pe Deb nu am vazut-o pentru atita timp. Deb sta la 2 ore de mers cu masina, iar Laura la 12 ore intinse de condus.
     Stind de vorba cu copiii mei: Dany si Debby...am comentat faptul ca in tinerete cind nu avem experienta vietii, ne facem tot felul de planuri si vise si apoi avem curajul si determinarea sa implinim tot ce ne-am planuit. Si pentruca cel mai adesea planurile noastre nu se implinesc cum voim noi, mai ales daca suntem copiii Domnului si El are alte planuri cu noi, ne ofilim de necaz si deznadejde.
     Discutia noastra a fost interesanta si folositoare. In viata trebuie sa fim multumiti cu ce alege Dumnezeu pentru noi. Trebuie sa acceptam, sa ne acomodam si sa ne bucuram de absolut tot ce ni se da sau tot ce ni se ia. De multe ori El ne ia ceva din mina nu pentru alt motiv decit ca vrea sa ne puna in schimb altceva mai bun, mai necesar, mai folositor.
     Stiind ca El este in controlul vietii noastre ar trebui sa ne dea liniste sufleteasca. Ce mi s-a parut cumva hazliu a fost ca la un moment dat mi-a venit in minte faptul ca Biblia spune ca nici un fir de par din cap nu ne cade fara stirea Lui. Va puteti imagina asa ceva? Adica nici eu nu stiu cind imi cad toate firele...cele mai multe cad fara sa stiu, fara sa am cunostiinta de ele...Unii ne trezim cheli si nu stim cind s-a intimplat...DAR...Creatorul nostru stie!
     Bazati pe informatia asta...dragii mei...respirati adind si relaxativa. Ca si daca am vrea sa fim in total control al vietii noastre nu am putea sa avem performantele Lui Dumnezeu. El pasarea hraneste...si imbraca pe crini cu cele mai frumoase si mirositoare straie...El ne poarta de grija si cind suntem treji si cind dormim...si cind viata pare linistita si cind viata este tulbure.
     EBEN- EZER!!!

29 April 2020

MATERIALISMUL...O CONDITIE A INIMII!!!

     Materialismul...o teorie care spune ca materia fizica este singura realitate fundamentala si care explica ca toate fiintele si procesele si fenomenele pot sa fie explicate ca un rezultat al acestei materii...
     O teorie...ca si teoria ca pamintul ar fi plat si daca mergi , mergi si iara mergi si ajungi prea departe s-ar putea sa cazi de pe pamint. Sau ...teoria chibritului. Am vorbit de multe ori de teoria chibritului dar nu-mi amintesc exact daca mi-a spus cineva vreodata in ce consta. Nu cred insa c-am pierdut mare lucru daca n-am aflat; s-ar putea sa fie tot la fel de adevarata ca si materialismul...cum ii zicea pe vremea cind studiam la scoala? Materialismul dialectic...???
     Dar sa revin la gindurile care m-au facut sa incep discutia despre acest subiect. In America exista un business care se ocupa cu inchirierea unor camarute...mai mici sau mai mari unde oamenii isi duc unele lucruri care nu le mai incap in casa si le pastreaza acolo. Majoritatea nu le mai aduc acasa niciodata...uneori nu mai au bani sa platesca chiria  si dupa o vreme continutul acestor magazii este vindut la licitatie. Am vazut recent la TV niste emisiuni in care niste tipi merg si participa la aceste licitatii si cumpara uneori pe nimic continutul acestor magazii. E ca un fel de...loterie. Uneori lucrurile pe care oamenii le-au depozitat acolo sint pretioase...altadata te apuca mila cind te gindesti ca oamenii au platit ani  de-a rindul chirie ca sa pastreze niste gunoaie.
     Adesea proprietarii acestor magazii trebuie sa vinda ei lucrurile pe care le-au adapostit acolo ca sa plateasca chiria din urma...Am vazut atitea situatii care sint de la comic la drama; pentru ca oamenii nu se pot desparti de gunoaiele adunate...
    Dar aceste exemple sint privite de la distanta. Am putea fiecare sa ne uitam mai aproape, in propria noastra viata si sa gasim destule relatii intime intre noi si...unele obiecte pe care le caram dupa noi si de care nu ne putem desparti. Noi emigrantii, cei care am venit din Romania comunista in primul rind, si care ne-am dorit sa avem anumite lucruri pe care nu le-am putut avea in timpul comunismului...noi parca avem un atasament si mai puternic . Pina si obiectele care se defecteaza le pastram...dar daca...cine stie cind...o sa le reparam, sau le putem folosi cu alte scopuri...sau mai stiu eu ce motiv inventam...Numai sa va amintesc cite pungi de plastic avem dosite si adunate prin sertare si rafturi...dar borcane?
     Multimea de obiecte ne da mult de lucru: sa organizam, sa curatam, sa mutam dintr-un loc intr-altul. Cu cit mai multe lucruri avem cu atita sintem mai ocupati. Putem sa ne intrebam pe drept daca noi posedam aceste lucruri sau ele ne posedeaza pe noi.
     Si acum un adevar trist...cit pare de ridicol atit este de adevarat. Lucrurile ne pot indeparta de Dumnezeu. Ori ca muncim ca nebunii sa le agonisim, ori ca sintem preocupati sa nu le pierdem, ingrijorati, obsedati...Lucrurile pot pune stapinire pe noi mai usor decit putem noi sa punem stapinire pe ele. Uneori inca le platim...in rate, pe carduri...si nu sint ale noastre dar ele ne poseda deja...sintem robii lor.
     Si atunci ce este materialismul? Ceea ce am invatat in scolile comuniste... o teorie care spune ca materia fizica este singura realitate fundamentala si care explica ca toate fiintele si procesele si fenomenele pot sa fie explicate ca un rezultat al acestei materii...??? Sau...o conditie a inimii? O alta smechereala de-a satanei sa ne tina ocupati, obsedati, ingropati in datorii si...departe de Dumnezeu...


27 April 2020

Psalmul frunzelor...si al vintului...

   

     E asa de cald ca si aerul pe care il respir este fierbinte...Avem nevoie de soare ...dar ne este parca mai bine si mai placut la umbra. Cu virusul asta care bintuie lumea se zice ca statul la soare ar fi vindecator. Si nu ma mir deloc, ca Dumnezeu a facut si soarele si luna si le-a dat atribute specifice ca sa faca viata pe pamint posibila.
     Dar Dumnezeu a facut si frunzele si vintul. Si cit de minunata este o adiere de vint prin frunzele unui pom la umbra caruia te odihnesti! Doamne cite lucruri minunate ai creat Tu pentru om. Si le servim zilnic fara sa iti multumim pentru ele. De Tine asculta si vintul si la porunca Ta aduce furtuna sau o simpla si blinda adiere care sa ne stimpere trupul obosit sau chinuit de caldura.
     Ati stat vreodata sub un pom uitindu-va la cer printre ramuri si frunze? Nu mai ai nevoie de terapii pentru stres sau xanax sau alte metode de relaxare. Si frunza aceea care se zbenguie jucausa in bataia vintului este o adevarata fabrica ... Cita intelepciune se ascunde intr-o simpla frunza...
     Doamne iti multumesc pentru cele mai mici detalii ale vietii mele ca si pentru cele care mi se par mie mari. Ca simt ca nu inteleg nici marimea si nici importanta adevarata a Creatiei Tale...si mai mult decit atit nu imi pot inchipui ca ai creat totul pentru un om pacatos ca mine...

24 April 2020

Psalmul petalelor

Stau aplecata asupra pamintului...
pina nu l-am vazut la microscop am crezut ca e urit si plictisitor.
Acuma stiu ca fiecare mina de pamint e o ...lume...
O lume care creaza alte lumi ...
Ma aplec asupra unei flori. Petalele ei ma mingaie...
Invat ce e mingaierea de la o planta...
Imi sticlesc ochii a bucurie cind ii vad culoarea si ii simt mirosul.
Mingaierile vin de la Domnul. El a creat tot ce e frumos .
Bucuria vine tot de la El. Natura ma invata despre Creatorul ei.
Si eu sunt tot creatura Lui. Tot din pamint sunt...
Ajuta-ma Doamne sa raspindesc si eu frumusete, mingaiere...
sa vorbesc si eu prin insasi existenta mea despre Tine, Creatorul meu...

23 April 2020

PSALMII MEI...

     M-am gindit azinoapte la David si la ceilalti care au scris Psalmi...ce au scris ei in Psalmi este ca si un jurnal in care au scris despre maretia lui Dumnezeu, despre slava Lui, au cerut ajutor Domnului si I s-au inchinat cu recunostiinta . Observatiile lor in trairea lor cu Dumnezeu.
     Eu in zilele astea lucrez in noua mea gradina. In perspectiva mutarii mele la o noua locatie, am transferat multe din plantele mele . Ca si fosta gradina parcela de pamint pe care imi instalez gradina este tesuta cu iarba de Bermuda. Trebuie sa destelenesc fiecare palma de pamint. Inca lucrez febril...dar in acelasi timp vad cum plantele care s-au acomodat deja isi misca gratioase in adierea vintului frumuasetea lor. 
     Se zice ca a doua Biblie care vorbeste despre Dumnezeu este natura insasi. Lucrind in gradina , cu capul plecat adeseori si cu fruntea transpirata nu pot sa nu ma inviorez si sa ma trezesc zimbind frumusetii create de Dumnezeu. Si cind te gindesti ca El a facut tot ce exista pe pamint in anticiparea crearii omului. Nu ne-a pus intr-un desert urit semanind cu scenariile filmelor de fictiune...Ci intr-o gradina plina de frumusete.
     Acestui Dumnezeu minunat as vrea sa ii scriu si eu Psalmi si sa ii multumesc ca dinainte de a exista omul a facut totul totului tot ca sa se simta bine. De la miros  la culoare , de la forma la gust...As vrea sa aduc multumiri Celui ce ne-a pretuit atit de mult incit ne-a inconjurat cu frumuseti si bunatati cit nu putem noi cuprinde.
     Gata...vreau sa scriu Psalmi...vreau sa ii aduc onoruri si multumiri. Doamne da-mi si cuvinte ca numai Tu poti sa pui intelepciune in mine sa gasesc cuvinte potrivite...

21 April 2020

O CE VALURI...DE-NDURARE...

Valuri…Cind ne gindim la valuri adesea gindim la tsunami…la furtuna,la dezastre…Dar sint si alte valuri…valuri de-ndurare. Si cind trec valurile alea peste noi, desi ne umplem de frica, tremuram si ne este sufletul ghemuit undeva intr-un cotlon nevazut al fiintei noastre…cind valurile au trecut , ramine in urma ceea ce au adus la tarm- si sarbatorim minunea ca sintem in viata.
…Au trecut multe valuri peste unii dintre noi. Sintem mai curajosi? Nu tocmai…dar ne amintim ca in mijlocul valurilor am fost protejati si mingaiati si in cele din urma salvati. Oh, ce valuri de-ndurare…curg din Crucea Lui Isus…