01 August 2015

"Sa stiti ca in zilele din urma vor fi vremuri grele." (2 Timotei 3:1)

Ascultati ce anunturi avem in USA...pe linga celelalte acte de terorism, acte de huliganism, crime, injustitie...vesti rele si cum nu se poate mai rele de peste tot din lume...si apoi cititi ce scrie Biblia. Unele dintre lucrurile pomenite mai jos s-au intimplat, altele urmeaza...Intotdeauna a fost pamintul framintat de foame, ura si tot felul de rautati...dar parca niciodata asa ca astazi. Si timpul parca se accelereaza si se scurteaza...
video
video
  • Luca 21...Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului
  •       Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: „Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” „Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va  fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” Isus a răspuns: „Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: ‘Eu sunt Hristosul’ şi ‘Vremea se apropie.’ Să nu mergeţi după ei. Când veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă înspăimântaţi, pentru că întâi trebuie să se întâmple aceste lucruri. Dar sfârşitul nu va fi îndată.” „Apoi, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam şi o împărăţie, împotriva altei împărăţii. Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume, vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer. Dar înainte de toate acestea, vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, vă vor da pe mâna sinagogilor, vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor din pricina Numelui Meu Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde, căci vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri. Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Dar niciun păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.


  • Îndemn la veghere
  • Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
  • Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă din el şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie, împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilorVor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valuriloroamenii îşi vor da sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ, căci puterile cerurilor vor fi clătinate. 

  • Atunci, vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” Şi le-a spus o pildă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
  •     
  • Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.”
  • ........................................................................

31 July 2015

SINT COSMETICELE DE VINA?

   
M-a rascolit astazi un subiect...femeia crestina si ...machiajul. Si am citeva ginduri de impartasit...Se mai poate adauga mult la ce spun aici sau...se poate ca cineva sa ma contrazica. Dar astea sint gindurile mele...
     Imi amintesc ascultind o predica odata la radio...si pastorul respectiv spunea ceva cu privire la acest subiect al folosirii produselor cosmetice. El zicea ca..."e pacat pentru unele femei crestine ca se machiaza  ...si e pacat pentru altele...ca nu se machiaza."
     Adica... chiar si mincatul care este atit de necesar poate deveni un pacat daca e dus la lacomie. Si daca eu las sa imi creasca firul ala din barba pina ajunge de 3 centrimetrii...oare o sa fiu mai pioasa?
Cred ca undeva inauntrul nostru, daca citim Cuvintul Domnului, gasim intelepciune si echilibru in orice lucru bun. Daca avem sprincene groase de se unesc intre ele, oare e mai bine sa purtam o unisprinceana uriasa si sa aratam ca un barbat furios ? Daca am fi niste umanoide( cum se exprima unii  pe-aci pe internet)...da, e ok asa. Dar pentruca sintem femei...gindim altfel.
   
 In Galateni 5 este un paragraf care vorbeste despre "Slobozenia crestina": Imi place mult versetul 13: "Fratilor, voi ati fost chemati la slobozenie. Numai nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea paminteasca"...
   Cred ca versetul acesta poate fi adresat aspectelor diverse din viata noastra. Nu este un secret ca "Bunatatea este ceea ce da frumusete unui om".  Nu ne este secret nici faptul ca frumusetea tineretii trece si batrinetea lasa sa se vada pe fata noastra odata cu ridurile si o parte din caracterul ce-l avem. Simplitatea si modestia sint doua dintre cele mai frumoase podoabe - recomandate femeilor credincioase.  Dar ca sa sti acest secret iti trebuie intelepciune. Si daca nu ai intelepciune atunci ce esti decit un om...prost! Si prostia si mindria merg mina in mina si te duc unde? La cadere...
     Sint cosmeticele de vina cumva?

28 July 2015

NI-E VIATA UNEORI ...SI ASA CUM NE-O FACEM...

Azi dimineata am auzit pe doi colegi de-ai mei discutind…Pentruca sintem in aceeasi incapere parcelata…fiecare in cubul lui…este imposibil sa nu te gasesti ascultind la discutiile celor din jur – doar ca de data asta m-am oprit mai mult asupra unui detaliu al conversatiei lor.


Natura profesiei mele face ca majoritatea colegilor mei sint barbati. In afara de o secretara, un clerk si inca o doamna care lucreaza intr-un alt department. Lucrez cu un grup de oameni deosebiti. Nu sintem toti la fel…de fapt citi oameni atitea personalitati – dar am inteles dealungul anilor ca ne petrecem o parte din viata la lucru si ca este important sa avem relatii placute. Fiecare isi vede de treaba lui. M-am gindit odata ca daca ar fi mai multe femei, s-ar putea sa fie si altfel…si la un moment dat cu ceva timp in urma a si fost altfel- si tot o femeie a fost motivul pentru atmosfera agitata de atunci…N-o spun cu bucurie, si nici cu placere – si eu sint femeie. Dar exista o realitate pe care n-o putem tagadui- aceea ca femeile se uita mai mult peste gard, le intereseaza mai mult ca pe barbati ce face restul lumii, etc. Cunoastem noi mai bine cum stau lucrurile.


Dar ce m-a surprins in mod placut astazi a fost faptul ca cei doi colegi ai mei discutau…nici nu-mi amintesc ce - dar din cind in cind spuneau …”sotia mea a zis”…sau “si sotiei mele i-a placut”…ceva…nu stiu exact ce, dar asta nu prezinta importanta-  important a fost ca parerea sotiei lui era un detaliu important pentru conversatia ce o avea respectivul sot. Si de ce oare mi s-a parut deosebit? Pentruca o faceau cu atita usurinta si cu naturalete lasau ca ceea ce “ea” a spus sa fie parte din cine sint ei – dadeau valoare parerii sotiei – dar in acelasi timp isi stabileau si identitatea fara sa fie lezati sau deranjati ca isi impart totul cu "ea". Era ca si cum ei doi au stabilit ceva - sint parteneri …si oriunde sint si cu oricine discuta, lumea trebuie sa il stie si sa-l accepte si pe celalalt…

Ca uite…stau si ma mir…ca sint si altii…si i-am auzit si pe aia, care de cite ori amintesc de sotiile lor o fac in batjocura…si toata lumea in jur ride: nu stiu précis de cine…banuiesc ca intentia este sa rida de sotiile lor dar pina la urma cred ca rid si de ei…

Unii se victimizeaza…altii vor sa para autoritari - si chiar daca au o relatie buna cu sotiile lor, totusi in public vor sa se stie ca ei poarta palaria…Eu ii prefer pe cei care sint atit de siguri pe pozitia lor incit nu sint intimidati ci dimpotriva liberi si degajati sa spuna lucrurilor pe nume, sa permita sotiei lor sa ia locul si pozitia pe care o au in realitate in viata lor; le face chiar placere sa vorbeasca de jumatatea lor care nu este prezenta cu respect si admiratie…
……………………
Din pozitia mea de observator am tras concluziile mele. Pe mine nu ma mai ajuta la nimic dar pe unii dintre cei ce citesc …s-ar putea sa-i ajute daca trag concluziile corecte. Uneori…ni-e viata si asa cum ne-o facem; si asta este valabil si pentru femei si pentru barbati.


Concluzia mea …este mai mult ca o umbra a unui vechi regret…a ce mi-as fi dorit …pe vremea cind doream . Si consolarea ce o am : ca cel putin nu mai victimizez sau amuz pe nimeni…Si e drept ca…ni-e viata uneori …si asa cum ne-o facem…

27 July 2015

UNDE ESTE ADEVARUL?



     Ati incercat vreodata sa-i faceti un cadou cuiva care are tot ce-i trebuie? Nu e lucru usor. Si cind scriu rindurile astea le scriu cu jena. Realizez ca Dumnezeu mi-a dat mai mult decit merit… Cei mai multi oameni in America sint imbuibati cu toate bunatatile. Pina si cei mai “saraci” isi pot permite o masa bogata. Copiii au atitea jucarii, ca sint plictisiti de ele si dulapurile noastre sint pline de haine si frigiderele pline cu mincare. Si inca mai vrem… si mai cumparam si mai adunam.
    
Din cauza asta e greu sa-i faci un cadou cuiva care are totul din belsug. Eu de ani buni de zile le dau bani copiilor si nepotilor mei de ziua lor sau cu alte ocazii, ca nu mai stiu exact ce le mai trebuie sau ce vor. Am ajuns cu totii la saturatie, ca sa nu zic imbuibare, ca suna prea…pacatos.
    Asa se face ca am invitat-o ieri pe sora mea sa mergem de ziua ei la restaurantul ei preferat – Papapavlov. Ca deh… de mincat tot trebuie sa mincam… si astfel “cadoul” pe care i l-as fi dat ar fi fost timpul si compania mea. Suna pretentios, stiu… Dar intr-o lume asa de egoista, prezenta, compania si atentia cuiva sint mai pretioase ca orice.
    Numai ca… obosita eu, obosita ea… cu vreo citeva ore inainte de cina respectiva, ne-am gindit s-o aminam pe alta data cind o sa fim mai cu energie. Asa ca m-am asezat usurel pe perina si in camera racorita de aerul conditionat dat la maxim si acoperita cu o patura de bumbac 100%... m-am simtit luata pe aripile viselor si m-am tot duuuuus. M-am trezit dupa citeva ore mult mai vioaie si… m-am dus la computer sa vad ce mai e pe facebook. Si… minunea minunilor… vad o poza pusa de Kelly, o colega de scoala a sorei mele (amindoua profesoare de istorie) – si in poza sint amindoua zimbarete… intr-un restaurant. Undeva mai sus e ceva scris... ”La multi ani, Claudia!… blah-blah”, ca n-am mai citit restul. Nu m-am putut abtine si cu viteza luminii am scris si eu ceva la repezeala de genul: "Mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo, iti doresc…" Ironic si rautacios. Se putea sa nu intep si eu un pic?
     M-am ridicat de la computer si m-am aruncat din nou in pat, de data asta plina de otrava.  Am simtit asa… ca si cind cineva mi-a dat un pumn in stomac. Adica… era obosita sa iasa la restaurant cu mine, dar cu Kelly nu a  fost obosita? O revolta a navalit peste mine cu tot tacimul de sentimente si emotii care mai de care mai dezmatate. Am destula experienta de viata sa stiu ca nu e bine sa te dai pe derdelusul asta de emotii infierbintate… si mai mult decit atit… parca ceva nu era tocmai corect cu poza aia. Trintita cu capul pe perina inca vad poza zimbitoare a Claudiei. Sora mea avea la git un fular de lina… Mi-au trebuit doar citeva secunde sa fac acest proces mintal… "Cum sa aiba ea fular de lina in luna iulie in California?”… Dar secundele alea au fost parca o eternitate.
     Si ma ridic si ma duc iara la computer si… citesc intregul mesaj. Fetele mele se intilnisera la gym si Kelly pusese o poza mai veche pe facebook. De fapt ele celebrau facindu-si exercitiile si cu un tort imaginar si cadouri imaginare - cel putin asa spunea mesajul de pe facebook. Una calda, alta rece…Iara am picat de fazan luindu-ma dupa simturile mele care de atitea ori m-au dus in eroare.
     Daca m-am simtit revoltata cind am crezut ca sora mea m-a dus cu presul ca nu voia sa ia cina cu mine, acuma simtamintul de vinovatie m-a facut sa ma simt si mai rau. Si m-am bucurat cel putin ca nu am dus-o mult si bine - ca situatia mi s-a limpezit in creier intr-un timp scurt. Dar de cite ori nu am crezut ca am dreptate si n-am avut? De cite ori n-am gindit rau si gresit de cineva absolut nevinovat. De cite ori nu am fost absolut convinsa ca adevarul e de partea mea - si nu era?!
    Mai tirziu, spre seara, sora mea m-a sunat si i-am marturisit… pacatul. I-am cerut scuze ca am putut gindi urit de ea chiar si pentru citeva minute. Sper sa nu uit lectia. Biblia mea zice pe drept ca este blestemat omul care se increde in om… sau in sine insusi. Cit Adevar!

25 July 2015

GINDURI DE... MUTAT...

 

      Ma pregatesc sa ma mut. Nu am crezut ca am sa ma mut din casa asta niciodata. Cel putin asa am trait, cu gindul asta si cu socoteala asta in minte. Si mi-am adunat tot felul de lucruri; am zis eu... sa fie acolo. Cind am sa ies la pensie, am sa pictez, si am sa crosetez, si am sa cos... si am sa cint la instrumente, si am sa citesc...


     Deja mi-a cam pierit cheful de unele dintre vechile mele indeletniciri si am mai dat din lucruri. Am scapat de instrumente de exemplu, ca mina dreapta a intrat pe jumatate la pensie. Cel putin stiu 3 sau 4 instrumente care sint folosite mai departe. La violoncel nu cred ca s-a inghesuit inca nimeni... dar cine stie, e in camera unor copii care s-ar putea sa-l bage in seama la un moment dat.


     Dar ce vreau sa va spun este altceva. Am adus o groaza de cutii si acuma impachetez. Fiecare lucru pe care il iau in mina reprezinta sau a reprezentat odata o valoare. Sau ar fi trebuit sa reprezinte ca doar am dat bani buni pe el. Si stau si ma gindesc la unele lucruri la care judec daca merita sau nu sa le mai iau dupa mine... si ma sperie gindul ca am cheltuit atitia bani pe tot felul de timpenii pe care nu le-am folosit de ani de zile sau poate niciodata. Cita cheltuiala aiurea...
     Si imi trecu mie prin minte ca va veni o alta zi in care ne vom "muta" de aici, din lumea umbrelor si va trebui sa dam socoteala de timpul, si energia, si valorile cu care am fost inzestrati. Vom ramine asa de surprinsi de felul nechibzuit cum am consumat si ne-am consumat aiurea.

     Culmea este ca si acuma mi-e greu sa ma despart de unele lucruri absolut... nefolositoare. Stiu ca am sa le car cu mine numai pentru ca sint legata inca de lucrurile acestei lumi. O invidiez pe sora mea care la fiecare citeva luni curata dulapul. Daca nu a purtat ceva de 6 luni de exemplu... lucrului respectiv ii face vint. Eu ma uit la fiece zdreanta cu alti ochi. Poate pentru ca a fost o vreme cind am taiat haine vechi si am facut presuri din ele. Stiu eu? Sint sigura ca nu voi mai instala vreun razboi de facut presuri in living room. In primul rind nu as sti cum... si buna e plecata de mult - nu are cum sa-mi arate.
     Cit traim invatam. Si mutatul asta ma pune pe ginduri . Imi rascoleste amintirile, ma face sa ma gindesc la viata... la rostul vietii, la viitor. O vreme nu m-am putut hotari sa ma mut. Ma mut tot in casa mea, dar acolo nu am nimic in gradina si gradina e mica. Nimic de zis ca aici nu mai pot avea grija de gradina... nu ma mai tin balamalele. Dar m-am obisnuit cu pomii si plantele mele... Numai ca acest colt de rai al meu e in mijlocul unui ghetto. Mi-ar placea sa o pot lua pe Bella si sa ma pot plimba seara pe strada mea...
     Dar se pare ca incep un alt sezon al vietii. Ce a fost pina aici am vazut, ce va fi de acum inainte vom vedea. Poate mutatul asta sa ma intelepteasca in a pune valoare pe lucrurile mai putin trecatoare. Poate ar trebui sa adun mai mult dincolo decit aici. Oricum tot ce am adunat aici m-a costat prea mult, m-a obosit prea tare, imi fura timpul si libertatea... si pina la urma, daca nu le maninca rugina si moliile, le las si plec. Ar fi timpul sa adun... altceva si altundeva...

23 July 2015

DOMNUL CU MILA LUI...

   
Saptamina asta din urma am fost tare ocupata. Ce sa zic... nu numai Alin Cristea e "ocupat". In primul rind, tatal meu e bolnav. A adunat apa la plamini. I-au scos de doua ori din plaminul sting apa - ultima data peste un kg. Credeam ca e din cauza inimii obosite, dar cardiologul zice ca rinichii sint de vina. A slabit tare... din punct de vedere fizic - dar inauntrul lui a ramas acelasi vultur de altadata. Va rog sa va rugati pentru el, ca Domnul sa-l tina tare pina la sfirsit!
     Fata mea cea mai mare a venit pentru weekendul trecut sa-l vada pe bunicul ei... si si-a adus nepotul cu ea si pe mamica lui, pentru ca cea mai tinara generatie a familiei sa se intilneasca cu cea mai in virsta. Am un stranepot tare, tare dragalas. Iar pe mamica lui am adoptat-o, ce mai!!!
     Mai pui la socoteala caldura de 100 de grade F si faptul ca la 60 de ani nu mai am energia de altadata - peste oboseala acestui weekend cu musafiri si evenimente... oare ce credeti ca mi-a lipsit? Sa ma iau in gura cu Alin... aia imi lipsea? NUUUU!!!
     Am scris ce am scris zilele astea sa ii raspund la obraznicii, dar am indoieli ca am facut un lucru bun. In primul rind nu inteleg de ce reuseste sa ma enerveze cu articolele lui. Aceleasi cuvinte nesarate, aceleasi invinuiri mai mult sau mai putin reale sau importante. Ce treaba poate avea el cu greselile mele de ortografie? Sau ce-l deranjeaza ca am scris ca am 400 sau 1000 de cititori sau de pagini. Ca daca as pune tot timpul pe blog socoteli de genul asta - adica sa va spun citi citesc, cite articole am... etc, as mai zice ca l-am provocat si ca sintem in ceva intrecere. Dar scopul cu care scriu e altul.
     Am fost de multe ori transparenta, sperind ca experientele mele de viata sa ajute poate pe cineva. Nu sintem toti la fel... Nu am o educatie inalta, dar mai sint oameni de nivelul meu care scriu... si altii care citesc. Scriu ca scrisul ma ajuta pe mine - este un fel de terapie. Scriu pentru ca vreau sa spun ceva si poate nu am cui. Scriu pentru ca am gasit mingaiere, si bucurie, si dragoste si as vrea sa le spun si altora unde sa caute daca au nevoie de aceste lucruri.
     Scriu pentru ca asta este limba secolului nostru si urmez o porunca veche data de Domnul Isus - sa spun altora despre El. Eu cred ca oamenii de orice rang, educatie, pozitie sociala... toti avem nevoie de El. Si asa cum stiu si inteleg eu, vreau sa imi fac datoria.
     Atunci de ce ma impiedic de un "ciot"? De ce?
     De ce reuseste omul asta sa ma scoata din balamale asa de usor? Si mai ales... cum sa fac sa-l ignor? Ca vad ca pe Alin nu-l poate convinge nimeni sa-si vada de ale lui. Nici nu ai unde sa-l incadrezi, ca parca e o categorie aparte.
     Acuma e adevarat ca mediile de viata in care traim ne schimba. E adevarat si ca satulul il intelege mai greu pe flamind. Circumstantele ne schimba si ne ajusteaza... si mediul in care traim are mult de-a face cu ceea ce devenim. Prieteniile proaste ii duc pe copiii nostri in locuri periculoase. Iar o societate putreda ii va afecta pe membrii ei. Atitudinea oamenilor este asa de influentabila si fluida.
     Ma gindeam la gloata care si-a asezat hainele pe jos, ca sa treaca Domnul Isus peste ele, pentru ca in scurt timp sa urle ca niste descreierati... "La moarte cu El!"... Ce anume i-a schimbat asa? Sau poate intrebarea potrivita ar fi... CINE?
     Singurul mijloc de a ramine stabili in comportament si atitudine, de a sta linga valorile pe care le-am imbratisat atunci cind am acceptat sa devenim copiii Domnului este sa stam mereu linga El... Si atitudinea Domnului Isus a fost atit de neasteptata... ce exemplu minunat!... "El n-a deschis gura".
     Asa ar fi trebuit sa actionez si eu, dar... uite ca n-am facut-o. Si mai rau decit atit... parca am si o satisfactie ca..."i-am zis-o"!

Doamne, ai mila de mine si vezi ce faci cu bizdicul asta evanghelic... ca tare ma tem ca daca nu-si vede de treaba lui... iar ma iau de el! 

22 July 2015

Atenție la gogonelele de pe blogul lui Alin Cristea – 23 iulie 2015


(II ROG PE CITITORII ACESTUI BLOG SA MA IERTE SI SA MA MAI INGADUIE INCA O DATA SA RASPUND PROVOCARII LUI ALIN. SINT SIGURA CA PE MIINE AM SA REGRET...)
..........................................................................

Zice Alin Cristea:


"Problema e că, orice aş zice eu, Rodica Boțan se simte vizată în mod PERSONAL. Rodica Boțan are impresia, așa cum am amintit DE CÎTEVA ORI de-a lungul anilor, că eu n-aș avea altă treabă decît să mă leg de ceea ce scrie pe blogul ei. FALS!"

No... pai daca ai avea alta treaba amice... n-ai scrie articole despre mine tot a doua zi. Ma rasfeti pur si simplu. Tu nu vezi ca te contrazici singur? Mai citeste o data ce ai scris... si inca o data... No, vezi?


Mai scrii...

Cum am spus MEREU, Alin Cristea se ocupă de fenomene din mediul confesional evanghelic românesc.
Eu semnalez fenomene, nu mă iau la harță (cu oricine) pentru orice.
Sînt extrem de ocupat, în ultimele 4 zile, bunăoară, am lucrat intens la colecția de fotografii România Evanghelică pe Facebook – contul Alin Cristea.
Cercetez arhivele unora pe Facebook, iau legătura cu ei, le cer acordul pentru preluarea fotografiilor, scriu, bucată cu bucată, de unde provin, le adaug într-o anumită ordine, cultiv relații.
În timpul ăsta îmi continui munca de zi cu zi pe BLOGUL România Evanghelică, azi am pus 20 de postări, dau citate din cărți, azi am fost la poștă să ridic un pachet cu două cărți, pregătesc numărul al doilea din REVISTA electronică România Evanghelică.


Ma tot gindesc... ai cumva mai multe personalitati de vorbesti mereu de tine la persoana a treia? 

Si... sa stii... cu totii stam gura casca sa aflam cind mergi tu la posta, cum te uiti la poze pe internet, cum le aduni si le stringi si apoi... le imprastii intr-o... anumita ordine. Si pune mai des articole cu numarul postarilor... si titlurile. Cel putin de doua ori pe zi... Sintem foarte interesati!


Si aici am ramas si mai impresionata...

Viața mea e aglomerată, frumoasă, interesantă, obositoare, vulnerabilă.
În nici un caz nu are de a face vreun aspect prioritar cu PERSOANA Rodicăi Boțan.
Dar are de a face cu FENOMENUL minciunii, dezinformării și bădărăniei.
Și Rodica Boțan și oricine altcineva o să ia de la mine, pe Internet, șuturi în fund pentru minciună, dezinformări și bădărănie.


 Ma, baiatule... tu scrii frumos, mai... si interesant! Mi te si imaginez obosit si vulnerabil... si aglomerat. Daca as fi in locul tau, si eu m-as simti tare... "aglomerata". Vulnerabila insa - regret sa te anunt - nu sunt. Iar suturile tale prin partile dorsale ma afecteaza doar in sensul ca-mi dau energia sa mai fac un pas inainte... 
Io asa zic... Tu mai bine ogoaie-te... ca... ne pierdem auditoriul! Si nu-mi pare rau de mine, ca mai am si alte ocupatii... Dar tu ce te faci? 





18 July 2015

IMI VIN COPIII ACASA...

   

 Imi amintesc cind am inceput sa scriu pe blog... Deb, fata mea cea mica, se muta la casa ei si, stiind ca ma lupt cu singuratatea, si stiind ca imi place sa scriu, m-a cadorisit cu blogul asta. Ea l-a... conceput. Eu i-am dat numele. Pe vremea aia eram doar eu si doua giste la adresa unde stau; pe una o chema Lily, si pe cealalta Silly (Prostuta).
     Au trecut anii... si inca imi astern aproape zilnic gindurile si ingrijorarile pe blog. Ba ma cert cu Alin, ba fac haz de necaz... ba va povestesc cite ceva din viata mea obscura... Ce incerc insa sa fac este sa arat tuturor ca daca n-ar fi fost Domnul de partea mea... s-ar fi ales praf si pulbere de mine.
     Am scris pe blog cu lacrimi de durere si am scris cu lacrimi de atita ris. Astazi va scriu iarasi cu bucurie. Diseara imi vin iarasi copiii acasa. De data asta Laura cu fiica ei Nicole si cu nepotul ei Levi si mamica lui. Vor ca si Levi sa-l intilneasca pe tatal meu - adica stra - strabunicul lui. Si pe stra-strabunica.
     Asta este anuntul - dar gindul ce m-a facut sa scriu este altul. Dumnezeu este un Tata iubitor care Isi asteapta copiii acasa zilnic. Unii vin, altii inca bijbiie in lumea asta. Biblia spune ca cerul intreg se bucura cind vreun fiu risipitor se intoarce acasa. Imi pot imagina asta. Eu astept sa-mi vad stranepotul de patru luni - pentru prima data. E tare, tare dragalas. Ei... asa cred si chiar mai mult - se bucura Dumnezeu cind ne intoarcem la El.
     Weekendul urmator Deb si Danny vin acasa. Si imi ride inima la acest gind. Asadar... cei care va stiti departati de casa... hotariti-va sa-I faceti o bucurie Tatalui Ceresc... cerului chiar. Faceti o vizita... cit se poate de curind!...
   

17 July 2015

UN PRODUS NATURAL... de Mogul

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2015/07/17/atentie-la-dezinformarile-de-pe-blogul-rodicai-botan-17-iulie-2015/



Nu, ca nu-mi mai pun mintea cu el (cu Alin Cristea)… mi-am zis azi-dimineata cind am mai citit un articol in care imi are treaba… dar nu m-am putut abtine.

Ca uite... nu credeti ca pentru cineva cu doua facultati (si a treia lipsa - ia de ghiciti care?)... si pentru cineva care socoteste vocalele si consoanele de pe internet pe degete… si ne piraste lumii ca facem greseli in scris (parca era altul de profesie piricios… cum il cheama, domnule?...) felul asta de exprimare pare… hmmm… gresit. Ce ziceti?

“Dar în rest, pe lîngă veștilor proaste, sînt NUMEROASE vești bune. Numai să caște ochii…”
- Exact! Asa zic si eu. Sa-i caste!!!
 Ma simt magulita de atita importanta cita imi acorda “Romania Evanghelica”.
Uite inca una din acelasi articol.
“Viorel Pașca este ajutat de familia sa și de o droaie de oameni din țară și din străinătate, de diferite vîrstă…”
Eu cel putin sint plecata de mai bine de 35 de ani din Romania. Dar Mogulul nostru ce hiba are? Stiati povestea cu birna si cu paiul? Ei… aia poveste…
Uite si un alt gen de idee… cu o exprimare destul de… chinuita. (Din nou amintesc eu la dumneavoastra – ca eu nu Mogul ca si Alin si nu expert… eu… emigrant roman, care chinui sa vorbesc inca romaneste. Nu facultate la mine - numa mintala. Fara diplome… numa experienta de…cum se zice la dumneavoastra… viata ?)

“Această lehamite a Rodicăi Boțan are de a face cu IGNORANȚA. Sau, și mai rău, cu neputința de a-și IMAGINA că există atîția oameni și proiecte în care își fac datoria.(no…acuma era doar vorba de neputinta si ignoranta, nu?)

Si acuma concluzia… vestilor bune.
“Știu că Rodica Boțan nu e una dintre persoanele care să nu contribuie financiar la diverse proiecte.
Dar mai știu și că trage niște TÎMPENII în spațiul public de numa!…
Pîrțîiască-se în habitatul ei californian, dar pe Internet să știe, și ea și alții cenușii ca ea, că eu, Alin Cristea, Mogulul blogosferei evanghelice, nu le permit să zică orice oricum oriunde despre orice, fără ca să reacționez PUBLIC cu severitate și să sancționez tîmpeniile care put mai ceva ca vînturile, naturale, produse de anus.”

Multam de sfat, Aline… asta am si facut in “habitatul meu californian”. Am lasat vinturile tale “naturale”… sa zburde inca o data. Esti o permanenta sursa de amuzament pentru mine. Acuma treci la treaba si… sanctioneaza!!!
 


16 July 2015

CINEVA NU ISI FACE DATORIA...

...Astazi un alt Mahomed indemnat de ISIS a rapit viata a patru soldati americani. Nu pe cimpul de razboi, nu in actiune... ci pe teritoriul Americii. Ti se face pur si simplu rau de la stomac.
   Culmea este ca urmatoarele cuvinte pe care vroiam sa le scriu ar fi fost adresate unei lumi intregi: "De ce nu face nimeni nimic?"
   Mi-a venit insa asa in minte... de ce nu fac eu ceva?! Dar ce? Sint lucruri pe care le putem face. Putem sa ne rugam. Pentru tara, pentru guvern, pentru judecatori si guvernatori, pentru vecini s.a.m.d.
    Imi amintesc ca mereu, mereu vad grupuri de oameni pasnici care stau in fata policlinicii unde se fac avorturi si isi exprima pe niste pancarte, in liniste, opinia lor. Cind trec pe linga ei claxonez, ca sa stie ca apreciez ce fac, dar niciodata nu am participat.
   In ultimele zile s-a raspindit clipul cu persoana aceea de la Planned Parenhood care povestea cum se vind organele bebelusilor avortati. Avem citeva cladiri in Modesto cu asemenea criminali. Am putea sa facem ceva demonstratii... Dar cine sa isi rupa din timp? Sintem prea ocupati.
    Sa nu ne miram deci de cite se intimpla in jurul nostru! Am fost trimisi in toata lumea si la orice faptura cu Vestea Buna. Deocamdata nu circula decit vesti proaste... Cineva nu isi face datoria... Stiti cine?