18 April 2014

ESTE VINERI...DAR...



S.M. Lockridge:
tradus Rodica Botan


E Vineri…
Si Isus se roaga,
Pe cind Petru obosit…doarme,
Iar Iuda otrava tradarii soarbe……
Caci se apropie Duminica.

Este Vineri…
Pilat in griji transpira,
Preotii conspira,
Multimea racneste…
Totul …se implineste,
Pentru Duminica.

Este Vineri
Ucenicii alearga de zor;
Ca niste oi …fara pastor…
Pe Maria plinsul o stapineste
Petru de trei ori se dezice
Si nu-L recunoaste…
Inca inconstienti…
Inca incompetenti…
Ca vine Duminica.

Este Vineri
Soldatii Romani in batai il zdrobesc
Il imbraca ca rege…si-L umilesc
Pe cap o coroana de spini ii pun-de batjocura
Inconstienti ca vine sfinta zi de… Duminica

E Vineri…
Isus paseste greu, incet, catre Calvar
Si strop cu strop sfint singe se scurge
Pe maidan…
Puterile-L lasa…se-mpiedica pe drum
Si spiritu-I slabeste…se-apropie de-acum…
E Vineri…
Si inca nu s-a terminat…
Dar vine curind…
Vine Duminica.

E Vineri
Lumea se pare-a cistigat
Oamenii inoata in pacat
Diavolul ride…incintat.
E Vineri…
Bat soldatii Romani cuie in miinile Lui
Intinzindu-I-le pe cruce…
Ii bat cuie in picioare …tintindu-le
Pe cruce…
Inaltindu-L sus…
Intre tilhari…
Dar…e Vineri…
Si eu stiu ceva:
Eu stiu ca vine…
Duminica.

Este Vineri
Si ucenicii intreaba uimiti:
Ce s-a intimplat cu Regele lor?
Iar fariseii celebreaza crezind c-au izbutit;
Si asa pare chiar…Scop mirsav-implinit!
Dar nu stiu ca este numai…Vinerea
Si in curind vine slavita Duminica!

Este Vineri…
Si atirnat pe cruce,
Parasit de Tatal
Singur si muribund,
Si nimeni sa-L salveze?
Ohhh…Este inca Vineri,
Dar…Vine Duminica…

Este Vineri
Pamintul se cutremura,
Cerul se intuneca
Cind Regele meu se sfirseste…

Este Vineri
Toata speranta e pierduta;
Moartea a cistigat,
Pacatul a invins,
Si satana ride isteric…

E Vineri…
Isus este ingropat!
La gura gropii sta un soldat…
O piatra uriasa rostogolesc…
Eu inca sper si gindesc,
Ca…este inca Vineri…
Dar stiu promisiunea!
Si-astept!
Ca…Vine Duminica!!!..

16 April 2014

MESAJUL...STERGARULUI IMPATURAT...

De ce a impaturat Domnul Isus stergarul si l-a pus intr-un alt loc? Evanghelia dupa Ioan (20:7) ne spune ca stergarul care a fost pus peste fata Domnului Isus nu a fost aruncat jos ca si celelalte fisii de pinza. Biblia ia un verset intreg ca sa ne spuna ca stergarul a fost impaturat frumos si pus la capul pietrei pe care fusese intins trupul mort al Domnului Isus.

Duminica de dimineata, cind inca era intuneric afara, Maria Magdalena a venit la mormint si a gasit piatra de la intrarea mormintului data la o parte. A alergat si l-a gasit pe Simon Petru si pe celalalt ucenic pe care il iubea Isus. Ea le spuse…” L-au luat pe Domnul si nu stiu unde l-au pus!”

Petru si celalalt ucenic s-au dus la mormint si ei sa vada…Celalalt ucenic a alergat mai repede ca Petru si a ajuns primul. S-a aplecat si s-a uitat in mormint si a vazut fisiile pe jos, dar nu a intrat inauntru. Cind a ajuns si Petru au intrat impreuna. Petru a vazut si el fisiile pe jos in timp ce stergarul care a acoperit fata Domnului Isus a fost asezat frumos impaturit deoparte.

Au toate astea vreo importanta? ABSOLUT!!! Are vreo significatie? Da, are!!!

Ca sa intelegem importanta stergarului impaturat, trebuie sa intelegem un pic din traditia evreiasca a acelor vremuri. Stergarul impaturat avea de-a face cu relatia dintre stapin si servitor si fiecare baiat evreu cunostea aceasta traditie. Cind servitorul aseza masa de cina pentru stapinul sau, trebuia sa faca exact asa cum dorea stapinul lui. Masa trebuia sa aiba absolut totul gata aranjat si apoi servitorul astepta la o parte pina cind stapinul termina de mincat; si servitorul nu ar fi indraznit sa atinga masa, pina cind stapinul lui a terminat si s-a ridicat de la masa.

Acuma, daca stapinul a terminat de mincat, se ridica de la masa, isi stergea degetele, gura si isi stergea barba si ar fi facut ghem stergarul si l-ar fi pus pe masa. Atunci servitorul ar fi stiut ca poate sa stringa masa. Pentruca in acele timpuri stergarul strins ghem spunea…”am terminat”.

Dar daca stapinul s-ar fi ridicat de la masa si ar fi impaturat stergarul si l-ar fi pus linga farfurie, servitorul ar fi stiut sa nu atinga masa, pentruca … Stergarul impaturat inseamna …”EU vin inapoi!!!”
……………………..
Asta este mesajul stergarului…mesajul minunat ca “ El va reveni ”. Intrebarea este insa…sintem noi pregatiti sa-L intilnim?

15 April 2014

PUNE-TI INCREDEREA IN EL, ISRAELE!!!


https://www.facebook.com/photo.php?v=1430152020566445

CUTIUTA DE ARGINT LEGATA CU FONTITA...( 11-16-11)

Efeseni 4:29…”Niciun cuvint stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud”.

Ieri ascultam la radio in drum spre casa. Cum s-a schimbat ora, am ajuns sa vin la lucru cind primele culori rosietice de rasarit de soare apar la orizont chiar in directia in care ma indrept eu, iar la intoarcere soarele abia de aluneca dincolo de linia orizontului lasind in urma o sumedenie de culori greu de descris…si peisaje unice… cind norii si ultimele raze de lumina de la soare mizgalesc cerul in cele mai sublime forme si culori…Nu contenesc a ma minuna de frumusetea pe care a creat-o Dumnezeu pentru placerea ochilor nostri…

Si cum stateam gura cascata pe orizonturi si colturi de nori purpurii, mi-a atras atentia vocea, tonul si spiritual jucaus al celei ce vorbea la radio.

Si spunea aceasta scriitoare ca intr-o duminica era intr-o biserica si se bucura de faptul ca nu avea de tinut nici o conferinta. In ultima vreme fusese foarte ocupata. Si statea linistita in banca cind deodata il aude pe pastor ca-i spune numele si o roaga sa vina in fata sa spuna citeva cuvinte. Biserica era una dintre acele vechi biserici gen catedrala, cu un culoar cu un pres rosu pe mijloc. Spunea ea ca oamenii venisera din vreme ca sa se aseze pe scaunele din spate…si scaunele din fata erau goale. Pe cind avansa ea pe culoar spuse in gind o rugaciune rapida, si se gindea…oare ce sa spuna? Cind, il aude din nou pe pastor spunind…

-De fapt, am sa o rog sa spuna ceva copiilor nostri ca tot este ora cind ei intra in biserica. Si cu asta copiii au inceput sa intre si sa ocupe locurile din fata in timp ce scriitoarea noastra incerca sa-si aduca aminte de un verset de aur din copilarie…ceva din care sa incropeasca o povestioara sau ceva sa spuna copiilor. Nu mai vorbise niciodata pentru copii si se straduia disperata sa gaseasca ceva. Singurul verset care i-a venit in minte a fost Efeseni 4:29, dar pe cind il recita in gind, isi dadu seama ca versetul este lung si complicat si ca va fi greu sa scoata ceva potrivit pentru copii. Dar scurta ei analiza se termina repede cind ajunse in fata bisericii si cum nu mai avea alte idei…ii intreba pe copii daca ei cred ca sint in stare sa invete un cuvint de aur in dimineata aceea…

-Daaaa!!! Raspunsera ei in cor.

-Ei bine, zise ea…iata versetul…si incepu sa recite versetul …timp in care vazu cum entuziasmul grupului de copii scadea pe fiecare secunda. Versetul nu era unul usor…

Dar …ce sa faca, scriitoarea noastra nu avea nimic altceva pregatit asa ca trebui sa continue. Si le-a spus…

-Stiu ca versetul e greu, dar daca il impartim in bucati mai mici, sint sigura ca o sa ajungem sa il intelegem. Uite un cuvint pe care toti il stim…gura…zise ea…ce facem cu gura?

-Vorbim! Fu raspunsul imediat al copiilor…

-Ok…vorbim…comunicam adica. Ca daca eu deschid usa la dulap si intru inauntru si incep sa vorbesc singura, nu-mi ajuta la nimic…Versetul zice ca trebuie sa ma auda cineva- asta este comunicare. Deci ca sa comunici mai este nevoie si de…cineva sa asculte. Si asa comunicam: eu vorbesc si tu asculti si apoi tu vorbesti si eu ascult. Comunicam…

-Sa mergem mai departe cu versetul…zice ca “niciun cuvint stricat sa nu va iasa din gura…ci unul bun pentru zidire” Ce intelegeti voi de-aici? O fetita ridica mina si vorbi in acelasi timp…

-Sa nu vorbim urit- sa vorbim frumos unii cu altii…

-Foarte bine …asa este…raspunse ea. Ca daca spui cuvinte urite cuiva, il necajesti si nici n-o sa vrea sa mai stea linga tine. Dar daca ii spui cuvinte frumoase o sa te caute ca stie ca linga tine se simte bine. Voi ati auzit oameni care spun cuvinte urite? Unii dintre prietenii vostri aud acasa multe cuvinte urite si ce bine o sa le para daca atunci cind sint cu voi vor auzi cuvinte care sa-i faca sa se simta bine…asta inseamna ziditi…Un baietel de pe la ultima banca zise…

-Asa cum ne jucam cu cuburile si zidim, construim ceva? Ideea mi s-a parut salvatoare.

-Sigur ca da…si cind spui o vorba buna, mai pui un cub, cind spui o vorba rea…darimi ce a construit persoana cu care stai de vorba. Dupa cita foiala era printre copii, era clar ca au inteles conceptul.

-Si nu e frumos sa darimi ce a construit cineva…mai zise un mititel din spate.

-Chiar asa…si n-o sa mai vrea nimeni sa se joace cu tine atunci…Ok…sa trecem mai departe, zise scriitoarea.

-In ultima parte spune ca o vorbire buna da har …voi stiti ce este harul?

-Harul este un dar de la Dumnezeu …sari de bucurie ca stie raspunsul un alt baietel cu ochi vioi…Scriitoarea ramase cu gura cascata de un asa raspuns corect…Dar nici nu termina bine sa incuviinteze acest raspuns cind o alta fetita sari din banca in mijlocul culoarului si se intoarse catre biserica, si vorbind si gesticulind spuse…

-Este ca o cutie de argint legata cu o fonta frumoasa …Si intreaga audienta a raspuns parca in cor cu toata admiratia…

-Oooooooooo…

Niciodata , spunea scriitoarea ca n-a fost mai convinsa ca in acel moment ca nici un suflet n-a plecat de acolo fara sa inteleaga deplin acest cuvint de aur. Iar ilustratia cutiutei de argint a ramas vie in mintea ei si a folosit-o cu succes adesea in prelegerile ce le-a tinut…
..........................
Daca copiii astia au inteles...sigur ca si cei care citesc aici. M-am straduit si eu sa va dau o cutie de argint legata cu o fontita...dati-o si voi mai departe!!!

14 April 2014

PUTEREA DE-A SPUNE "NU"!!!

Evrei 11:24-25
 „Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui faraon şi a ales mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.”

   Citim adesea aceasta istorie veche... si ne-am obisnuit cu istoria lui Moise - fara sa realizam ce tarie de caracter a avut acest om... sa spuna NU unei pozitii inalte, unui loc de frunte - de fapt cea mai inalta pozitie posibila - pentru ca Faraon, la vremea aia, era cel mai important si mai puternic om de pe pamint, si Moise era printul mostenitor . Moise a avut ceva ce ne lipseste la majoritatea oamenilor de astazi, de ieri si de cind lumea... puterea de caracter ...puterea de a spune NU!!!
    Versetul asta imi cere un singur lucru - o analiza personala. Am spus vreodata NU la vreo bucurie, la vreo placere, la vreun lucru de interes, doar ca sa-L aleg pe Dumnezeu, sau poporul Lui, sau poruncile Lui?

ESTE SCRIS!!!

   
     Ieri au fost Floriile. Am fost onorata sa mi se ceara sa duc florile care se pun la altar. Am si facut o poza. L-as numi darul meu pentru Domnul daca nu ar fi fost mai intii darul Lui pentru mine. Florile astea au crescut in gradina mea. Ce Ii dam noi Domnului care nu ne-a fost dat de El mai intii?... Ca si inima din noi tot El a creat-o dupa planul Lui... si sufletul din noi este din suflarea Lui...
    M-am bucurat ca predica a fost un text de Florii... intrarea Domnului Isus in Ierusalim. Intrarea Lui glorioasa. Daca eram noi pe magarus, ne-am fi simtit fenomenal... sa isi puna oamenii hainele pe jos inaintea noastra? Cum am fi putut sa nu stam pe spatele magarusului drepti si cu un zimbet larg pe fata? Poate sa si fluturam usurel din mina, precum regii, reginele sau chiar papa de la Roma?! Dar Domnul Isus plinge pentru Ierusalim stiind ce-l asteapta. Nici urma de mindrie, nici urma...
     Dar altceva mi s-a parut si mai interesant in predica de ieri - si asta se combina cu o alta idee, pe care am rumegat-o la o alta predica. Si anume... De ce Domnul Isus cind a fost ispitit de diavolul in pustie, nu a transformat piatra in pine, de exemplu. Ca doar El a mai inmultit piinile altadata... a mai facut minuni... si nu era asa o mare chestie sa transforme si piatra respectiva. Ce pacat ar fi fost ala? Dar ...am aflat de ce. Pentru ca Domnul Isus a venit sa faca voia Tatalui, si orice in afara de voia Lui Dumnezeu este pacat. Uite chestia asta chiar nu am inteles-o in modul asta niciodata. In mintea mea sint lucruri bune si lucruri rele, si eu le-am invatat de mica si le stiu. Dar uite ca un lucru care mie mi se poate parea bun poate fi rau daca nu este in planul Lui Dumnezeu.
     Si textul de ieri a fost din Matei 21:1-11. Ascultaresa ucenicilor este evidenta atunci cind Domnul Isus ii trimite dupa magarus. Nu au discutat sau disputat cererea Lui, ci s-au dus imediat. Ioan 14:15 spune ..."Daca Ma iubiti, veti pazi poruncile Mele."
     Poruncile Domnului sint de obicei simple, dar nu intotdeauna... usoare. Uneori parerile, si concluziile, si dorintele noastre se interpun intre vointa noastra si cea a Domnului. Ascultarea de poruncile Lui aduce binecuvintare. Ascultarea de inclinatiile, si logica, si emotiile, si parerile noastre ne aduce ...dezastru.
     Si sa revin la faptul ca Domnul Isus nu a vrut sa transforme piatra in piine, de exemplu. Ar fi putut, ca doar era flamind. Dar nu exista motiv pentru acea minune, si mai ales ar fi insemnat sa-i dea diavolului destula importanta si sa-i faca pe plac. Treaba asta mi s-a parut atit de interesanta, ca deseori in viata facem lucruri care nu sint necesare, din motive care nu au nicio greutate, la indemnul eului sau ca sa le facem pe plac unor persoane ce ar trebui ignorate...
    Cite detalii finute ascunse intr-un text atit de cunoscut! Cuvintul Lui e proaspat si condimentat cu mirodenii... si asteapta sa fie descoperit mereu. Domnul Isus ii raspunde Satanei cu... "Este scris"... Dar ca sa intelegem trebuie sa stim ce este scris...
    Venirea Domnului va fi ca  a unui hot, desi este scris ca in zilele din urma va fi ca pe vremea lui Noe. Dar ziua aceea va veni ca un hot pentru o lume intreaga care nu stie ca "este scris". Stim noi ce "este scris?" Sa dea Domnul sa citim ca sa stim si sa nu raminem ...surprinsi!!!

12 April 2014

SUB PAZA TATALUI



"Nu Te rog sa-i iei din lume, ci sa-i pazesti de cel rau." 
     Ioan 17:15
.......................
Asa Se ruga Domnul Isus pentru noi. Ceea ce-mi explica mie faptul ca desi viata este plina de necazuri si probleme (ca sintem doar inca in lume), Tatal Ceresc ne pazeste gratie rugaciunii Domnului Isus. Sa prindem curaj deci stiind ca cel rau nu are nici o sansa!... Domnul Isus a invins!

10 April 2014

FITI ATENTI!... NE FLUIERA...

Ioan 10:1-6 "Adevărat, adevărat, vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor." Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea."
....................
     L-am ascultat astazi pe Michael Youssef povestind o intimplare petrecuta in Israel si povestita de un soldat englez care a fost martor la o situatie deosebita. Un pastor local de oi din Ierusalim adormise la postul lui - veghindu-si turma. Niste soldati turci s-au apropiat, au deschis poarta staulului si au lasat oile sa iasa, apoi le-au indrumat si le-au impins in jos pe deal, cu gand sa le fure. Pina la urma insa pastorul s-a trezit si a realizat ca oile lui au disparut.
     Omul s-a suit pe o colina si si-a pus mina la gura si a fluierat asa cum fluiera el de obicei cind isi chema oile. Oile l-au auzit si primul lucru pe care l-au facut a fost ca s-au oprit din mers. Pastorul a mai fluierat o data, si cu toatele s-au intors catre locul de unde venea sunetul si au pornit-o in mare graba pe deal in sus. Cu cit pastorul fluiera mai tare ,cu atit oile alergau mai virtos. Si soldatii turci nu s-au putut tine dupa ele.
     Cind Domnul Isus le-a spus pilda aceasta ucenicilor, ei nu au inteles-o. Ea este insa potrivita si pentru noi... si bine ar fi sa o intelegem.  Ne luam adesea sau sintem impinsi adesea de straini... si ne indreptam catre tot felul de pericole. Pastorul cel bun ne cheama... El ne stie pe nume... El ne vrea in staulul Lui. Sintem noi atenti la vocea Lui cind ne cheama? Oile nu prea au multa minte, dar cunosc vocea pastorului lor si il asculta. Dar noi?

09 April 2014

DETOXIFICARE SPIRITUALA?

"Daca iertati oamenilor greselile lor, si Tatal vostru cel ceresc va va ierta greselile voastre. Dar daca nu iertati oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre."
 - Matei 6:14-15
...........................
     Nu stiu daca si voua va pica la fel de bine versetul asta cum imi pica mie. Era o vorba veche care zicea ca anumite lucruri, sau dureri, sau nemultumiri vechi..."iti stau pe rinza". Si eu am citeva care stau acolo si le macin. Sint vechi si urite, dar ma simt indreptatita sa le pastrez... Nici eu nu stiu de ce, ca nu-mi fac nici mie bine, nici altora... Sint toxice!!!
     Citind versetul de mai sus, imi este clar ca sistemul meu de lucru nu e bun. Am nevoie de iertarea Domnului mai mult decit am nevoie de aerul pe care il respir. Trebuie neaparat sa-mi curat "rinza" de tot ce mai este pe acolo - probabil in stare de putrefactie. Doar asa se va  curata sistemul meu spiritual...
     Am vazut ca multa lume foloseste tot felul de metode sa-si detoxifice organismul, sa curete ficatul, rinichii... De ce nu ne-am detoxifica si sufletul?

08 April 2014

CIND TE ROGI PENTRU RABDARE...(09/27/2010)



Adineauri m-a vizitat Deb. Ea si cu Danny locuiesc in apartamentul din spatele casei mele. A venit sa vada ce mai fac si mi-a povestit o scena de azi-dimineata, cu care m-a inveselit foarte - asa ca am sa va povestesc si voua.
Deb spune ca era la birou si se ruga ...se ruga pentru toate roadele Duhului Sfint, dar cu deosebire pentru rabdare, de care era ea convinsa ca are multa, multa nevoie zilele astea. Si imi povesteste ca in timp ce se ruga, catelusa ei care sta mai tot timpul la picioarele ei, a inceput sa o linga pe picioare.
Si-mi povesteste Deb ca tocmai cind se ruga mai cu foc pentru rabdare, Jeanny nu se mai oprea din ocupatia ei, asa ca Deb i-a tras un sut sa o lase in pace sa se poata ruga...
-Spune tu, Mama... zice Deb... tocmai cind ma rugam mai tare pentru rabdare... tocmai atunci mi-a venit sa-i trag un sut...
.............................
Am ris amindoua. Sutul lui Deb n-a fost puternic, si Jeanny este o catelusa cuminte si nu da semne ca s-ar fi suparat. Dar ne-a pus pe ginduri scena de azi-dimineata... oare nu asa vin ispitele in viata? Cind vrei sa fii mai blind, atunci te minii, cind vrei sa fii mai rabdator, atunci iti pierzi rabdarea...
Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne ajute sa capatam si roade bune - ca altfel din firea noastra nu pot iesi decit roade amare.