02 September 2014

DIN LECTIILE MELE ZILNICE...


Proverbe 18:12..."Inainte de pieire, inima omului se ingimfa, dar smerenia merge inaintea slavei."

Modestia…a devenit un cuvint aproape absent din vocabularul unora…a devenit un arhaism. Modestia si pacea interioara insa, sint doua prietene care se tin de mina in viata. Cu cit simti mai putin nevoia sa convingi pe altii cine esti tu, cu atit este mai usor sa dobindesti o multumire si o pace interioara. Daca pe orizontala nu te stie si nu te apreciaza nimeni…nu uita!!! …pe verticala esti foarte bine cunoscut.

Plus ca nevoia sa te dovedesti tot timpul este o cursa periculoasa, ca sa nu mai spun, la ce munci obositoare supune ea pe bietii oameni. Consumi o cantitate de energie enorm de mare ca sa tii in permanenta in aer balonul ala “rotund” cu succese, laudindu-te si incercind sa-i convingi pe altii de valoarea ta ca fiinta umana, dindu-ti titluri si atribute care mai de care mai pompoase. Laudindu-te de fapt nu faci altceva decit sa diluezi starea si simtamintul pozitiv pe care il primesti odata cu multumirea pe care ti-o dau implinirile din viata de care ai avea toate motivele sa te simti multumit. Ca sa faci situatia chiar si mai de toata pomina , cu cit incerci mai mult sa demonstrezi cine esti, cu atit ceilalti o sa incerce sa te evite, o sa vorbeasca prin spate despre insecuritatile tale… nesiguranta ta si nevoia ta permanenta si obositoare de a te lauda; probabil o sa aiba chiar resentimente fata de tine .

Cu toate astea, ironic chiar, cu cit mai putin cauti aprobarea celor din jur, cu atit esti acceptat si aprobat mai mult. Oamenii sint atrasi de cei care in tacere demonstreaza confidenta, incredere in ei insisi; sint atrasi de cei care n-au nevoie sa se strufoce sa arate perfecti, sa fie in virf, sa fie cei mai, sa fie la superlativul absolut tot timpul si care nu lasa nici un strop de glorie pentru … altii. Cei mai multi oameni plac persoanele care n-au nevoie sa se laude tot timpul, plac mai degraba pe cei care isi desarta cu sinceritate propria inima si care nu isi ridica o statuie propriului Ego in toate pietele publice.

Modestia adevarata ca sa se dezvolte, trebuie insa practicata. Si ceea ce este placut este faptul ca practicind-o poti sa obtii rezultate imediate in ceea ce priveste calmul care il dobindesti si simtamintele sanatoase…placute. Modestia te va satisface...

Data viitoare cind ai oportunitatea sa te lauzi…fa un sacrificiu…rezista tentatiei. O sa-ti pice bine si tie…si noua! Multumim!

01 September 2014

DOI FRATI...

Doi frati lucrau impreuna in ferma familiei. Unul dintre ei era casatorit si avea o familie numeroasa. Celalalt era necasatorit. La sfirsitul zilei cei doi frati imparteau totul pe din doua: profit si produse.

Intr-o zi insa, fratele cel necasatorit isi zise...”Nu e drept sa impartim egal produsele si profitul. Eu sint singur si nevoile mele sint putine.”. Asa ca, in fiecare noapte lua cite un sac de griu din hambarul lui si trecea cu el cimpul ce-l despartea de casa fratelui sau si i-l punea acestuia in hambar.

In acest timp, fratele lui cel insurat si-a zis si el…”Nu-i drept sa impartim totul pe din doua. La urma urmei, eu sint insurat si am nevasta si copii sa ma ingrijeasca daca mi se intimpla ceva. Fratele meu saracul e singur…nimeni sa stea linga el in viitor.” Asa ca , si el lua la spinare cite un sac de griu si trecea cimpul si-l varsa in hambarul celuilalt.

Amindoi se tot minunau ani la rind cum griul nu scade nicicum. Pina intr-o noapte intunecoasa cind cei doi s-au lovit unul de altul…In sfirsit au inteles cum de griul nu scadea in nici un hambar. Si-au pus sacii jos …si s-au imbratisat.

…………………
Fratii mei…intr-un fel simbolic parca si noi trecem cimpurile care ne despart si ne vizitam in mod virtual. Purtam in spate sacii incarcati…numai noi stim cu ce. Va invit sa va deschideti fiecare sacul si sa va uitati inauntru ...poate chiar sa facem un pic de ordine acolo. O lume intreaga ne priveste…ce facem, ce caram…ce ne dam unul altuia…N-ar fi frumos sa ne intilnim undeva pe la mijloc de cimp…grabiti in misiunea asta secreta de facere de bine? Si n-ar fi minunat daca…ne-am si imbratisa?

28 August 2014

Tu cui ii aduci bucurie astazi?





Unii oameni produc bucurie unde se duc… altii cind se duc…

NICI MIERCURI NU NE PUTEM LIPSI DE EL...

 (asta scriam pe data de 01/25/2012)
Ascultam aseara o predica... n-am luat-o nici de la inceput si a trebuit sa pun benzina si am mai intrerupt... dar ce putere are Cuvintul lui Dumnezeu!!!... Explica si se explica, si este ca o lampa al carei ulei nu se termina. Ieri spunea vorbitorul ca America este aproape de asfintit... America pe care o cunoastem noi, plina de oameni imbuibati si de bunastare. Dar au intrat oamenii din cauza huzurului intr-o stare de nesimtire, somnolenta si totala nepasare...
   





Ca sa se schimbe starea de lucruri pentru crestini este nevoie de persecutie - asa zicea predicatorul. Si a explicat cum Nero, care a fost unul dintre primii care a inceput marea persecutie impotriva crestinilor in Roma, avea deja pregatita calea, prin faptul ca inainte de a da el foc Romei, crestinii deja devenisera o clasa de cetateni uriti de restul lumii. Si fara exagerari, trebuie sa recunoastem ca tara asta care a inflorit datorita valorilor pe care le-a promovat odata merge rapid in jos din toate punctele de vedere... moral, social, politic, financiar... si exista tot mai putina toleranta pentru valorile crestine.
     Lucru ciudat insa ca persecutia din Roma, cit a fost ea de cruda, ca Nero ii ungea pe crestini cu ceara si le dadea foc, ca sa tina loc de torte in gradinile lui... ei bine, cruda lui persecutie a facut ca numarul crestinilor sa creasca, nu sa scada. Interesant, nu? Si daca noi ne rugam pentru o inviorare, pentru o trezire in tara asta, e foarte posibil ca asta este forma in care ne vom trezi... si nicidecum tremurind si facind spume la gura... si nici cu evanglelia prosperitatii sub brat.
     Ieri dupa ce am mincat cu Mackie, o colega de-a mea, la House of Pancakes, si ne-am facut de cap inhalind carbs, cind ne-am reintors la birou, ne-a apucat pe amindoua un somn, de nu stiam ce sa facem cu el... Asta face bunastarea, si de-aia copiii mici adorm dupa ce maninca. Nu sintem nici noi departe de scena respectiva. Ingrasati bine si cu biberonul in gura... spunind o rugaciune pe jumatate adormiti ...nu de multumire bineinteles, ci una de cerere... asta-i peisajul...
    Dar se pare ca suferinta este chemarea noastra, si nu bunastarea. Il avem ca exemplu pe Domnul Christos, care a lasat cerul si a venit sa sufere pentru noi. Avem exemplul primilor crestini, care n-au considerat ca fac asa un mare sacrificiu, pentru ca gindul lor era la viata viitoare... la eternitate; si ce putin pare timpul de suferinta pe pamint comparat cu o eternitate in raiul lui Dumnezeu! Bineinteles insa ca trebuie sa ne gindim la el si sa credem in aceasta realitate, ca altfel n-o sa putem pricepe si n-o sa putem rezista.
     Am in fata Psalmul 116 in dimineata asta de Miercuri...Va las doar citeva versete, dar intregul Psalm este bun pentru suflet ...
     "Ma infasurasera legaturile mortii, si m-apucasera sudorile mormintului; eram prada necazului si durerii. Dar am chemat numele Domnului, si am zis: "Doamne, mintuieste-mi sufletul". Domnul este milostiv si drept, si Dumnezeul nostru este plin de indurare. Domnul pazeste pe cei fara rautate: eram nenorocit de tot, dar El m-a mintuit. Intoarce-te, suflete, la odihna ta, caci Domnul ti-a facut bine!"
     Si cu gindurile astea... trag ancora si pornesc catre Merced... Doamne, da ceata la o parte, si de pe drum, si din suflet...
........................
  Si astazi ...doi ani mai tirziu, persecutia crestinilor este la stiri, in gazete si pe buzele oamenilor de pretutindeni. Evreii din Europa sint huiduiti, si unii pleaca sau se pregatesc sa plece in Israel. In Irak, ISIS omoara copiii si le ia pe femeile crestine roabe... oamenii si-au pierdut tot ce aveau, si unii si-au pierdut si viata in chinuri groaznice - doar pentru ca sint crestini... Apocalipsa se implineste sub ochii nostri. Nu stiu cit sintem de constienti de realitatile pe care le traim. Oriunde am fi, daca nu sintem sub aripa ocrotitoare a lui Dumnezeu, nu sintem in siguranta.
     Va invit sa va rugati pentru cei care trec prin suferinte, pentru fratii nostri de credinta de peste tot din lumea aceasta. Sa nu uitam de ei!...

27 August 2014

GREIERELE SI FURNICA

Povestea este un pic diferita de ceea ce stiati voi pina acum. De fapt, vine in doua versiuni diferite, cu doua morale diferite.

VERSIUNEA VECHE:

Furnica lucreaza greu in caldura inabusitoare a verii… Toata vara, cit e vara de lunga, a muncit furnicuta cladindu-si casa-musuroi si adunind cele trebuincioase in camara pentru iarna. Greierul isi zicea in sinea lui ca furnica este o idioata si ridea de-i tremura burduhanul, dansa si isi petrecea de dimineata pina seara…

Vine insa iarna… si furnica inchide usa, sa nu intre vintul si sta la caldurica in locuinta ei eleganta si confortabila, si se hraneste bine. Greierul nu are nimic de mincare, si nici adapost, si in curind dupa o noapte furtunoasa, l-au gasit pe afara mort de frig.

MORALA POVESTIRII: Poarta-ti de grija - fii responsabil!

.....................................................................
VERSIUNEA NOUA, OBAMICA:

Furnica lucreaza din greu in caldura verii… toata vara… construindu-si un adapost si adunindu-si provizii pentru iarna. Greierul crede ca furnica e proasta si nu stie sa faca altceva decit sa munceasca… asa ca o batjocoreste de cite ori ii pica bine in timp ce danseaza cu voiosie in fiecare zi de vara… fara exceptie.

In sfirsit, vara se termina si vine iarna. Greierul nu mai are chef de cintat sau de dansat, ca e prea frig. Tremurind de frig si de indignare, anunta o conferinta de presa in care cere sa i se explice de ce i se permite furnicii sa stea la adapost, unde este cald si confortabil, si suficiente provizii, in timp ce el si altii ca el, sint zgribuliti de frig pe la feresti, si matele le chioraie sinistru de foame.

CBS, NBC, PBS, CNN SI ABC apar la fata locului sa ia interviuri si sa produca un video in care il arata pe greier galbejit, slabit si zgribulit de frig. Alaturi de acest video, pun un video in care gospodina furnica sta in capul unei mese pline cu bunatati, intr-un confort de prima clasa. America este socata sa vada acest contrast. Cum e posibil asa ceva?… Intr-o tara atit de bogata, acest greier simpatic este lasat sa sufere…de neinchipuit!!! ?

Kermit, Broasca de la Sesame Street apare la Oprah intr-un show exceptional impreuna cu greierul nostru si cinta duios, si fac amindoi audienta sa plinga. “Nu e usor sa fi greier”…cinta ei… Acorn organizeaza o demonstratie in fata proprietatii unde locuieste furnica. Tot acolo, canalul de News filmeaza un grup de cintareti cu melodia “O sa trecem si peste asta”. Fostul pastor al lui Obama, Jeremiah Wright, tine si el o cuvintare, numai ca zbiara asa de tare in microfon, ca nu prea se intelege daca mai exista cineva care nu este vinovat de situatia greierului... care este cu singuranta o victima disperata a complotului dus de cei ce muncesc si-si vad de treaba lor. Nancy Pelosi si Harry Reid exclama intr-un interviu cu Larry King ca furnica s-a imbogatit pe spatele greierului si amindoi au reclamat de urgenta sa se mareasca taxele furnicii, ca sa ii plateasca din ele greierului o parte dreapta din cistigul verii trecute. In sfirsit, EEOC aranjeaza o schema de Economic Equity si Anti-furnica retroactiv Act de la inceputul verii. Furnica este penalizata pentru ca nu a angajat un numar proportional si de alte insecte si a lucrat de una singura; nemaiavind din ce sa plateasca taxele retroactive, Guvernul Csarului Verde ii confisca locuinta.

Povestea se termina aratind cum greierul termina ultimele firimituri din mincarea adunata de furnica, stind confortabil in casa guvernului, care din intimplare este vechea locuinta a furnicii… si mizerie si resturi de mincare in jur… pentru ca dinsul nu este obisnuit cu ordinea. Furnica a disparut undeva intr-un noian de zapada. Greierul este gasit un pic mai tirziu, mort din cauza unui incident cu droguri, iar casa, de-acum abandonata, este luata cu forta de un gang de paianjeni care se distreaza terorizindu-si vecinii.

MORALA: Aveti grija cum votati! ...Oh...pardon... ati votat deja!

26 August 2014

SCRISOARE DE LA...TATA...

din More of Paul Harvey's
tradus Rodica Botan
Este o mare mindrie, un fel de traditie chiar ceea ce un barbat simte pentru fiul sau: pentru ca, intr-un fel, un fiu este o continuare directa a lui insusi, evidenta viabila a nemuririi lui.
Si cu toate acestea, mai exista o alta relatie paterna, parca si mai plina de mistere decit prima: dragostea unui tata pentru fiica sa.
Cind vine ziua cind trebuie sa o piarda dind-o altui barbat, se darima in tacere intreaga lume in jurul lui. Si nici nu poate sa se exprime - pentru ca tatii trebuie sa fie bravi. Dar… asta este adevarul.
Ce am sa va impartasesc este ceva comun tuturor tatilor de pretutindeni care au gustat aceasta emotie dulce-amaruie, care au simtit emotia de bucurie si de parere de rau in acelasi timp in inimile lor muncite de emotii contradictorii.
Dragostea unui tata, a unuia care poate fi oricare dintre voi, tatii… asta urmeaza… in povestea …de mai jos.
………………
Este miezul noptii, si el este acasa, si este liniste deplina, si asculta parca la ecourile ce razbat din trecut. Noi, eu si cu tine, nu auzim insa decit tic-tacul monoton al unui ceas de perete.
Cit a trecut oare de la nunta fiicei sale? Ore, zile? A si uitat aceste amanunte… Si chiar daca nu are regrete tangibile, in afara absentei risului ei vesel in casa lui, cauta in minte daca nu cumva au existat ceva fire in relatia lor, care sa nu fie reparate, legate din nou. O fi fost oare vreun cuvint de apreciere pe care sa nu i-l fi spus? A existat vreo lacrima a adolescentei din casa lui pe care sa n-o fi sters? O poate vedea inca, copil fiind, zimbindu-i jucaus, navigind pe marea simtamintelor ei in celebrarea tineretii. Apoi… intr-o zi, aceasta divina spirituala alchimie, la care era si el participant activ, a produs in mod misterios… femeia.
Dar in frustrarea clipei prezente, oftind de greutatea celor ce ar mai fi trebuit spuse si nu s-au spus, acest tatic, stind tacut intr-o casa cu camere goale, va incerca inca o data in tacerea noptii sa atinga sufletul copilei lui.
“Am fost atit de mindru de tine, m-am simtit minunat avindu-te inca o data aproape in lungile noastre plimbari, dar cind i-am dat mina ta… noului tau sot, am simtit ca am pierdut ceva atit de pretios. Tu erai atit de calma si de sigura de tine in timpul serviciului si ai rostit totul cu atita convingere… Te-am privit cu mindrie in toti acesti ani  crescind sub ochii mei, sub stricta (sic) indrumare a mamei tale, despre care stii ca in ochii mei este cea mai minunata persoana din lume, si pot, stiu ca pot sa ma bazez totdeauna pe tine… sa ne ajuti in munca noastra. Plecarea ta a lasat un mare gol in viata noastra, dar nu uita ca vechea ta casa este inca a ta si revino cit poti de des sau cit si cind este posibil. Vad si inteleg ca esti sublim fericita… si este bine… dar dorinta noastra este sa nu ne uiti nici pe noi…
Pentru totdeauna devotat si iubitor,
Al tau PAPA…”
……………
Aceste cuvinte sint cuvintele unui tata. Putea sa fie oricare …tata. Caci in ciuda infloriturilor aduse de vocabularul divers al fiintelor umane (ceea ce da fiecarui barbat temperamentul si statutul lui), exista un colt magic al universului, unde toti tatii si toate fiicele lor se aduna. Acest tata, care numai ce si-a impartasit sentimentele lui calde, nici n-a cautat si nici n-a gasit confort in coroana lui. Caci nu era altul decit Regele Angliei, George VI. Printesa lui era…o adevarata Printesa a tronului Angliei. Si a venit intr-o buna zi si momentul cind ea a venit acasa… la Buckingham Palace… ca Regina. Regina Elisabeth II.
 Noi toti… sintem fiii si fiicele Tatalui Ceresc, infinit mai bogat si mai bun decit orice tata pamintesc. Dumnezeu Tatal este El insusi DRAGOSTE. Daca acest rege pamintesc, regele George al VI-lea, a putut sa aiba astfel de momente duioase fata de copila lui, sa ne imaginam ce Tata avem noi, care in dragostea Lui a dat tot ce a avut mai bun si mai sfint pentru noi… pe Domnul Isus.
Si intr-o zi…i n glorie, ne va aseza pe frunte coroana neprihanirii… si vom mosteni Imparatia Tatalui… cu toti sfintii…

23 August 2014

ESTI PREGATIT SA ZBORI CIND EL TE VA CHEMA?

   
Am un mesaj simplu si vi-l dau asa cum l-am primit. O poveste adevarata, petrecuta pe la inceputurile istoriei acestei tari unde ma aflu, Statele Unite ale Americii. Undeva prin sud, pe vremea cind oamenii se deplasau cu carutele, un tata isi lasa fiul destul de tinerel in caruta pina cind el intra intr-o cladire sa rezolve ceva treburi. Calul se sperie deodata de ceva si o ia la galop ca nebun. Baiatul din caruta este evident in mare pericol.
     Un tinerel care vede scena sare pe calul lui si reuseste sa opreasca calul care tragea caruta, salvind astfel viata copilului.
     Anii trec si tinarul din caruta creste si devine om matur; numai ca nu este un om cumsecade, ci ajunge un mare criminal. Este adus in fata judecatorului pentru ticalosiile savirsite. La un moment dat tinarul criminal recunoaste in judecator pe cel care in copilarie i-a salvat viata. Cere voie sa vorbeasca si ii aminteste judecatorului de incidentul petrecut in copilarie si il roaga sa nu-l pedepseasca, sa-l mai salveze o data de la moarte.
      Judecatoriul a ascultat atent ...si in sfirsit a venit momentul deciziei finale. Toata lumea astepta sa vada ce va face judecatorul... se va milostivi de acest tinar si il va salva de la moarte a doua oara? Judecatorul i s-a adresat tinarului criminal insa si i-a spus...
     - Cu ani in urma, am fost salvatorul tau si te-am salvat de la moarte. Astazi insa sint pe pozitie de judecator si trebuie sa fac dreptate. Pentru crimele comise, tu trebuie sa platesti cu moartea...
........................
     Ne-am obisnuit sa ascultam predicindu-se despre un Isus Christos care a murit pentru noi, care S-a umilit pina la moarte de cruce, care iarta, si iubeste, si ne ocroteste. Si toate aceste lucruri sint adevarate. Dar... vine o zi, si dupa cum se misca lumea, ziua aceea nu e prea departe, cind Cel care a murit pentru noi va veni pe norii cerului intr-o noua pozitie, aceea de Judecator. Si cei care nu au acceptat mintuirea Lui, pe care o puteau primi atit de usor, vor trebui sa dea socoteala de faradelegile lor. Nu sint mai rai acesti oameni ca aceia care au primit mintuirea... doar ca unii L-au acceptat pe Domnul Isus ca sa-i reprezinte, si altii nu. Si plata pacatului va fi si ea ...eterna... doar ca va fi in iad, in abis, in chin.
     Si acuma, interesant este faptul ca ne pregatim asa de virtos pentru cei 10 sau 15 ani pe care ii petrecem la pensie. Incercam din vreme sa ne platim casele, sa nu avem datorii, sa avem o pensioara care sa ne furnizeze cele necesare traiului. Si toata viata adunam, ca sa avem la pensie cu ce sa traim. Dar pentru eternitate? Ce facem pentru eternitate? Cum ne pregatim pentru vesnicie? Ca zilele se scurteaza, si momentul se apropie, si ne vom trezi in fata Judecatorului... Cine ne va apara daca Domnul Isus nu este avocatul nostru care sa depuna marturie si sa spuna... pentru Rodica, Maria, Gheorghe... Eu am murit pe cruce si am platit multele lor pacate... Voi, ceilalti, plecati de la Mine, ca nu va cunosc!
Pe tine cine te va reprezenta in ziua aceea? Esti pregatit pentru acel moment?

22 August 2014

CE SINT DARURILE SPIRITUALE?

De la inceput vreau sa reamintesc ca tot ce este scris aici este extras dintr-un curs scris de Russell Kelfer; eu doar traduc si "impachetez" ideile pe care le scot din acest curs.

Mi s-a parut important sa mentionez ca autorul a studiat aceste daruri spirituale din patru texte din Biblie: Noul Testament, Romani 12, 1Corinteni 12 - prima parte si a doua parte, si Efeseni 4. Dar listele nu sint la fel; unele par liste de activitati, altele de realizari, si altele de motivari. Si pentru ca nu sint specifice cum sintem obisnuiti sa avem lucrurile prezentate clar de catre Dumnezeu, ni se pare ca ceva nu e la locul lui. Dumnezeu nu este autorul niciunei confuzii… atunci de ce aceste lucruri sint parca menite sa aduca confuzie?

Omul cauta si crede ca adevarul exista in ceea ce ii spune lui o anume experienta, deci se bazeaza pe propriile lui simtaminte, crezind ca ele sint adevarul, si nu cauta sa confrunte cu Biblia ceea ce simte; omului ii place sa se compare cu altii din punct de vedere spiritual si sa se vada mai sus, mai bun, si omul creeaza astfel de situatii in care sa se faleasca cu starea lui superioara, si astfel sa hraneasca unul dintre cele mai periculoase pacate… mindria.

Dumnezeu condamna aceste competitii de natura spirituala… el vrea ca toti sa fim egali, asa cum toate madularele trupului sint la fel de importante si necesare. El vrea o diversitate in darurile ce le avem, dar vrea sa fim condusi de acelasi Spirit; El vrea sa avem misiuni diferite, dar sa avem acelasi Domn; si El vrea sa ne manifestam in mod divers, dar sa se faca lucrarea aceluiasi Dumnezeu in toti oamenii.

Poate ca acuma vom intelege ca Dumnezeu vrea sa faca trei lucrari:

El lucreaza in noi, El lucreaza cu noi si El lucreaza prin noi. Asa ca secretul este ca Dumnezeu este Acela care regizeaza, iar noi trebuie doar sa ne lasam calauziti de El si sa ne practicam fiecare darul ce ni s-a dat.

Amintiti-va ca Dumnezeu v-a creat pe toti intr-un mod minunat… si ca sinteti unici. Poate nu-ti place cum arati, cit esti de inalt, de inteligent sau ce talente ai. Dar tu trebuie sa iubesti darul pe care Dumnezeu ti l-a dat, ca este unic, este puternic si este etern. Si a fost conceput pentru tine inainte sa existi chiar… de un Tata iubitor. Toti sintem diferiti, dar toti sintem un singur trup.

Imaginati-va acuma un grup de diaconi si batrini ai bisericii impreuna, hotarind daca sa construiasca sau nu o noua aripa la cladirea bisericii. Toti vor acelasi lucru… sa implineasca voia Domnului. Dar cei sapte oameni din bordul de conducere au sapte daruri diferite. Asa ca numai in masura in care toti sapte isi pun darurile la lucru pot infaptui voia lui Dumnezeu.

………………………………………………………………

DESCOPERA-TI DARUL

Am participat recent la un studiu biblic despre daruri. La inceput am crezut ca e vorba de daruri…cum ar fi cintatul… dar studiul zicea ca alea sint talente, si nu daruri. Si ca aceste daruri ti se dau cind esti nascut din nou… si ca fiecare am primit un astfel de dar. Studiul este scris de Russell Kelfer.

Am sa sumarizez ceea ce am invatat, pentru ca mie mi se pare de folos, intelegind cum intr-o biserica este loc si nevoie de tot felul de oameni care sa lucreze impreuna, ca un trup.

Uneori avem impresia ca toti trebuie sa fim la fel, cu aceleasi idei, ca sa existe armonie. Ce am invatat din studiul asta mi-a intors pe dos tot ce stiam, si parca face si sens.

Darurile sint urmatoarele:

Darul profetiei (prin asta intelege sa vorbesti din Cuvint… si numai din Cuvint), darul de a face servicii fratilor tai, darul de a cerceta (de a studia) Scripturile, darul de a fi un bun administrator(organizator), darul de a fi milostiv, darul de a incuraja, si darul de a darui… din ceea ce ti-a fost dat si tie.

Fiecare trebuie sa avem cel putin un astfel de dar… Darul ne este dat noua, dar ne este dat pentru a-i servi pe fratii nostri…

Ca sa stim ce dar avem trebuie sa cautam… si sa ne analizam in lumina Cuvintului… este ceva personal… sa stii pentru tine… sa poti sa ii intelegi pe altii… si sa poti lucra in armonie cu ei.

Ca sa intelegeti mai bine, am sa traduc una din povestirile din carte, in care ii veti recunoaste pe cei ce au cele sapte daruri.

Janice s-a imbolnavit asa dintr-o data. Nimeni nu cunostea motivul bolii ei, dar toti stiau ca are nevoie grabnica de ajutor. Ea avea doi copii mici, iar sotul ei era plecat pentru o luna si nu avea pe nimeni din familie care sa-i poata fi de ajutor. Si pe cind se odihnea pe patul spitalului asteptind inca o serie de teste, se ingrijora - ”Oare cum o sa Se ingrijeasca Dumnezeu de multele mele nevoi?”

Cam tot la aceeasi ora, sapte din prietenii ei de la biserica au intrat pe rind pe usa spitalului. Sapte madulare din trupul lui Cristos, biserica din care facea parte, si fiecare minat de acelasi gind… sa o ajute in starea ei jalnica.

Dar fiecare dintre ei avea un dar spiritual diferit.

Prima care a intrat pe usa a fost Paula-Profetul. S-a uitat la dreapta si la stinga si i-a soptit lui Janice: ”Oare ce incearca Dumnezeu sa ne spuna prin asta? Ca un lucru este cert… ne-a facut pe toti atenti.” Bineinteles, asta n-a sunat convenabil, dar daca o cunosteai pe Paula, stiai ca intentia ei era dintre cele mai bune. Felul in care a vorbit insa dadea de inteles ca e posibil ca un pacat a fost savirsit, si asta a dus la boala respectiva… si Janice ar face bine sa isi analizeze viata. Poate o astfel de analiza nu era un lucru rau, dar pe mai tirziu… acum acest gind nu putea aduce prea multa alinare. Insa fondul pe care lucra Paula era bun… si ea incerca sa caute adevarul si sa descopere pacatul.

Urmatoarea a intrat pe usa, Susie… Serviabila. Am putea sa-i spunem si Annie cea Activa…. Ea era ocupata cu toate grupurile din biserica… cu misiunea - era presedinta casei de adapost pentru femei… si preda la scoala duminicala. Si ceea ce i-a spus ea lui Janice a avut un pic mai mult darul sa o incurajese pe aceasta din urma. ”Nu te ingrijora, Janice” a inceput ea, “am sa am eu grija de copii pina esti in spital. Da-mi o lista cu ce trebuie sa fac… si o sa am grija sa-ti tin casa in ordine pina te reintorci”. Puteai sa vezi de pe fata bolnavei ca o greutate uriasa i-a fost luata de pe inima. Si toate astea au fost spuse de Susie cu usurinta si aratind multa dragoste… darul ei fiind acela de a se ocupa de nevoile fizice ale fratilor ei.

Edie Incurajatoarea batu la usa… Ea a luat mina bolnavei in mina ei si a inceput sa o consoleze, dar intr-un fel foarte spiritual. "Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce se incred in El", i-a spus ea… Dumnezeu are un plan si prin boala asta El vrea sa-ti schimbe viata… chiar daca dureaza mai mult… Dumnezeu Se va milostivi de tine. Si ce mult curaj ne-ai dat tu in alte dati cind ai trecut prin situatii grele! Nici ea n-a putut sa schimbe situatia, dar i-a aratat bolnavei ca exista o perspectiva diferita… si ca Dumnezeu este in control si are un plan…

Nu termina ea bine ca Rhonda, Studioasa, dadu coltul si intra in camera bolnavei… ”Multumesc ca ai venit”, spuse bolnava. Rhonda era o persoana mai retrasa, si de obicei trebuia sa initiezi o discutie cu ea… ea gindea mai mult decit vorbea. Dar Rhonda zise…”Ti-am studiat simptomele… s-ar putea sa stiu cauza crizelor tale. Am o carte pe care vreau sa o citesti”. Si ii intinse cartea… Si Rhonda isi arata in felul ei dragostea fata de bolnava, prin incercarea ei de a afla cauza bolii prin investigatiile facute.

Mary Milostiva statea de o vreme deja proptita de perete si nu se mai putu abtine… Incepu sa plinga incetisor… ”N-am cuvinte sa spun cum m-am intristat cind am auzit ca te-ai imbolnavit”. Janice a inteles-o …Mary era persoana care de cite ori cineva avea o suferinta, Mary suferea cu toti… asa era ea, asa isi arata ea ca are aceeasi simtire cu ei, si astfel parca voia sa duca si ea o parte din durerea lor.

Gretchen Darnica intra si ea in discutie, dar nu spuse mult, ca nu era stilul ei… Ei ii placea sa actioneze din umbra… nevazuta. S-a aplecat si a intrebat-o pe Janice in soapta daca are asigurare medicala. ”Oare o camera privata ar costa mult mai mult? intreba apoi. Si si-a propus sa intre pe la biroul spitalului la plecare, si fara sa lase pe nimeni sa stie ce treaba are ea pe-acolo, plati diferenta ca sa ii ofere lui Janice o camera mai buna. Si ea o iubea pe Janice. Felul in care ea isi manifesta dragostea era de a-si impartasi resursele cu fratii si surorile ei.

Abby Administratoarea fu ultima. Ea era ocupata cu luatul notitelor, facind tot felul de liste si planificind. ”Nu te ingrijora de nimic”, a consolat-o pe Janice… Ce aveai de facut la birou, i-am dat la Brendei sa faca… si Mary o sa iti tina lectia de studiu biblic duminica. Spre deosebire de Susie, care facea servicii ea insasi, Abby delega sarcini, ocupindu-se in viitor de lucrurile care trebuiau facute, si facind asa, ii usura bolnavei gindurile despre cum si cine ii va rezolva problemele cele mai urgente.

In sala aia de spital erau sapte persoane diferite, dar care aveau un gind comun… sa ajute pe cineva in nevoie.

Profetul a vrut sa expuna adevarul

Servitorul a vrut sa aiba grija de nevoile fizice.

Incurajatorul a vrut sa incurajeze intr-un mod spiritual.

Cercetatorul a vrut sa afle cauza bolii.

Milostivul si-a aratat dragostea prin lacrimile impartasite.

Cel care avea darul de a darui s-a ocupat de finantele bolnavei.

Administratorul a delegat oameni care sa se ocupe de problemele mai de durata.

Poate ai reusit sa te identifici cu unul dintre cele sapte daruri. Cauta sa vezi care este inclinatia ta naturala cind este vorba de o nevoie in biserica. Dar aceste sapte persoane trebuie sa lucreze mina in mina, sa se completeze una pe alta, ca sa poata acoperi nevoile intr-o biserica

20 August 2014

DACA AM AVEA NUMAI ATITA "MINTE" CIT ARE O GISCA...


Toamna viitoare cind ai sa vezi o gisca indreptindu-se catre Sud, pentru iarna, zburind in formatie de “V”, sa-ti amintesti ce a descoperit stiinta cu privire la motivul pentru care gistele zboara in aceasta formatie. Cum fiecare gisca da din aripi, creeaza un curent de aer care faciliteaza zborul pasarii care o urmeaza. Asa ca, zburind in forma de “V”, intregul stol conserva 71% din energie, raportat la energia de care ar avea nevoie daca ar zbura fiecare gisca singura.

Oamenii care au aceeasi directie in viata si un sens al comunitatii pot ajunge la destinatie mai repede si mai usor, pentru ca se ajuta reciproc, “calatorind” spre aceeasi tinta.

Cind o gisca iese din formatie, deodata simte greutatea si incetineala care vin odata cu incercarea de a zbura singura - si astfel se va stradui rapid sa-si reia locul in formatie si sa se foloseasca de avantajul de a zbura in spatele unei alte pasari.

Daca am avea in viata numai atita "minte" cit are o gisca, am sta in formatie cu acei oameni care merg in aceeasi directie cu noi.

Cind prima gisca, cea din fata care conduce stolul, se oboseste trece in spate si o alta gisca ii ia locul in fruntea stolului…

Asa ca si pentru noi, oamenii, ar face sens ca in treburile care sint foarte stresante sa ne rotim pe rind la cirma, ca sa nu cadem de oboseala, precum gistele care se indreapta spre Sud.

Gistele din urma croncane, ca sa le incurajeze pe cele din fata sa mentina viteza.

Ce mesaje le transmitem noi celor din fata cind croncanim pe la spate…???

Si in sfirsit… si asta-i foarte important: cind o gisca se imbolnaveste sau este impuscata si cade din formatie, alte doua giste parasesc formatia si se coboara ca sa o ajute sau sa o protejeze pe cea cazuta. Si stau cu gisca cazuta pina cind isi revine si poate din nou sa zboare sau pina moare; si numai apoi cauta o alta formatie careia sa i se alature, ca sa-si continue drumul spre Sud.

Daca am avea numai atita "minte" cit are o gisca…

19 August 2014

NU ESTE MAI MARE DRAGOSTE...

"Nu este mai mare dragoste decit sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai." Ioan 15:13

Am citit astazi ceva care... m-a pus pe ginduri. Nu stiu daca voi ati inteles la fel ca mine - dar pina acuma intelegerea mea pentru acest verset a fost ca "a-ti da viata" inseamna a muri pentru cineva. DAR… astazi am citit despre un alt inteles al acestui verset. Sa-ti dai viata …dar nu prin moarte, ci prin viata de zi cu zi. Domnul Isus nu Si-a dat viata pentru noi numai prin moartea de pe cruce – ci in cei 33 de ani, zilnic, prin trairea Lui, Si-a dat viata pentru noi.


Daca Il iubim pe Domnul Isus si sintem prietenii Lui, trebuie sa ne dam viata pentru El…iar El ne spune ca daca facem ceva pentru oricare dintre oamenii din jurul nostrum - pentru El facem; daca dam un pahar de apa in Numele Lui… Lui i-L dam…


Cum ar trebui oare sa ne traim viata de fiecare zi? Salvarea o primim gratuity - pentru noi e simplu - primim acest dar fara plata de la Domnul ISUS. Dar manifestarea salvarii in viata noastra… ne va costa …viata zilnica, trairea zilnica, daruirea zilnica pentru El si prin El pentru restul omenirii.


Domnul ISUS ne-a numit prietenii Lui daca facem voia Lui. Doamne, oare cit de loiala Ti-am fost in ultima vreme?