Ce-mi mai trece prin cap...6/10/2011

Cind eram adolescenta, prin clasa a zecea, tatal meu lucra cu niste francezi la Preparatia Coroesti din Vulcan. De la ei a primit niste reviste cu masini …aveam un teanc . Mi-amintesc cu cita curiozitate priveam la fiecare poza, examinam fiecare detaliu…si visam la fericiri pe care nu stiam ca numai in …imaginatie le pot atinge.

Ohhhh…sa ai asa o masina- parcata in fata unei case frumoase…sa stai la o cafeluta intr-o cafenea atit de draguta…sa ai bani sa iti cumperi ce iti place…lucruri care la virsta si la conditiile Romaniei de atunci pareau imposibile…cite clipe am irosit visind cai verzi pe pereti?

Si au trecut anii, si lucrurile s-au mai schimbat; fascinatia insa a ramas. Herghelia de cai verzi…era din ce in ce mai mica…Cumva in mintea mea tinara si neexperimentata de atunci , bunastarea si fericirea erau daca nu surori gemene atunci cu siguranta ceva rude foarte apropiate. Asa era pe vremea cind eram in jurul lui 20…o parte din mine inca mai credea sfirsitul povestilor cu Feti Frumosi si Ilene Cosinzene…”si au trait fericiti pina la adinci batrinete”…

Timpul insa a trecut…nu stiu cum …si nu stiu cind!!! Inca mai am imaginatie… si inca e bolnavioara; numai ca imi imaginez cele mai tragice situatii - daca nu tin mina pe maneta de control. Ca sa fac drum imaginatiei spre locuri mai placute trebuie neaparat sa deschid Scriptura si sa citesc promisiunile Domnului ca altfel in unele cotituri ale Vaii Umbrelor…este chiar sinistru si simtamintul de teama nu ma paraseste. Atunci privesc la munti…si astept…si intreb…”de unde imi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul…” Asta era Psalmul pe care-l recitam cu Buna mea in copilarie in fiecare seara cind dormeam la ea.

Asa-i pe aici pe jos…traind in dimensiunile astea terestre. “Si-asa se duce-o zi …ca alta. Si toate trec in …vesnicii...”
……………….
De obicei duminicile dupa biserica, daca nu invit pe cite vreo babuta din biserica sa vina cu mine la masa ( daca ele sint babute- oare eu ce-oi fi?- Nu-mi raspundeti , va rog!!!), ma duc singura. Cind sint singura am vreme sa mestec in ceaunul cu ginduri, si mai totdeauna ma aglomereaza si ma burdusesc amintirile .

Stam duminica trecuta de una singura intr-un restaurant elegant; am comandat ce mi s-a parut mai bun si mai atragator din meniu, fara sa ma uit la prêt ca pe vremuri…si ma gindeam ca eram mult mai fericita pe vremea cind cu greu imi pastram cei doi lei de cafea ca sa ies cu colega mea de la geologie, Doamna Belea Luiza sau cu colegele de la catedra de chimie…la bufetul Institutului. Nici nu stiu ce mai aveau acolo…cred ca tigari. Ba odata am cumparat banane…Chiar!!! Din ultimul meu salariu (avans) am cumparat numai banane- citeva kilograme…va dati seama ce bani faceam…?!

Mi-amintesc cum pe vremea aia imi croiam din haine vechi ceva nou…si cum fiecare nastur si fermoar avea o destinatie precisa si prezenta un interes deosebit. Banuiesc ca la vremea aia stiam sa si port orice cirpa cu o eleganta si o alura deosebita. Cind imi puneam o palarie in cap…era cu sic- si o faceam destul de des!!!...Acuma singura palarie care o mai port este una de paie sa sperii ciorile care vin la ciresul din fundul gradinii…

Si de-acuma …pe la rindurile astea, poate ati vrea sa stiti daca are sens toata dscutia de pina acum?…Cred ca da, ca doar n-am sa recunosc ca mi-am risipit si eu scriind si voi citind timpul de pomana. Si uite ce m-a inspirit la vorba…Valorile care le aveam in tinerete s-au schimbat? Valorile nu cred ca se schimba- noi ne schimbam…si alegem alte valori.

Fericirea este…o ecuatie cu multe necunoscute. Prea multe …Pe masura ce le aflam , realizam ca fericirea nu depinde de ele. Daca am crezut ca bunastarea, stabilitatea financiara poate sa ne faca fericiti,… aflam curind dupa rezolvarea acelei “necunoscute” ca nu este adevarat.

Multumesc Domnului pentru ca inca am o slujba – nu neg ca asta este foarte important in viata. Si drept sa va spun ce m-a pus pe ginduri sa scriu cele de mai sus a fost un comment a lui abbu la postarea mea despre ingeri. Spunea abbu ca unii au primit vestea ca si-au pierdut slujba si au alte preocupari mai serioase decit sa se ocupe de ingerasi…. Si e adevarat - mai ales daca ai citiva dependenti marunti pe linga tine.

Dar stiu ca indiferent pe ce scara sociala am fi , pentru piinea cea de toate zilele trebuie sa ne rugam ( si sa lucram). Asa ne-a invatat Domnul Isus. Si El a promis ca va avea grija de nevoile noastre. Pe partea asta de cer nimic nu este stabil…nici slujba si nici bogatia.

Asa ca stabilitate nu este in bani si alte lucruri cit intr-o relatie apropiata cu Cel care are in mina Lui soarta noastra a tuturora. El este solutia la toate problemele noastre. Linga El ecuatia vietii mele este pe cale de solutionare - intotdeauna.

Mi-am varsat focul inimii adesea in fata voastra ca sa vedeti ca nu vorbesc din virful buzelor.Tot mai mult uitindu-ma in jur vad ca nu sint singura care trec prin incercari…si nu sint nici singura…pentruca Dumnezeu ma are in planul Lui…si asta face diferenta. Indrazniti si voi sa va apropiati de El. Fara ceremonii si fara tam-tam ci singuri, in camaruta voastra, spune-ti Lui Isus orice durere…si n-o sa va para rau…

citind stirile...confuza in Modesto

citind stirile... confuza in modesto...

(de Rodica Botan)

Pe ultima suta... se tiriie lumea
Cu ultimul zvicnet de forta!
S-ajunga... Dar unde? Ca-i tulbure zarea
Pamintu-i in flacari... o torta...

Navala dau unii - se-nfurie altii
Mister e ce-am fost si ce suntem...
Istoria curge - se-amesteca natii,
Nu-i loc nicaieri sa ne-ascundem.

Ne fura copiii, ne neaga credinta...
El, "prietenul" nostru... dusmanul...
Ne-am dat pe nimic visele si constiinta...
Si-acum ne sugruma  amarul.

puterea necredintei

   Azi citind un text din Marcu 6:1-6, am ramas uimita de un lucru pe care cred eu l-am trecut cu vederea de multe ori sau chiar daca nu l-am trecut in totalitate cu vederea, (pentruca am ascultat predici din acest text ) totusi astazi am ramas uimita de un fapt. Domnul Isus "N-a putut sa faca nici o minune acolo ( Nazaret ), ci doar Si-a pus miinile peste citiva bolnavi si i-a vindecat. Si se mira de necredinta lor."
     Nu am inteles?!!! Adica cum? Domnul Isus n-a putut sa faca minuni? Si motivul este necredinta lor? Oameni buni, crestini ca si mine care va rugati ca si mine pentru familiile noastre, copii, sanatate, guvern, tara, prieteni, nemintuiti... ce facem? Putem sa strigam ca lupii in padure si sa ne rugam tirindu-ne pe jos...daca nu e credinta...nu e putere !"Caci fara credinta este cu neputinta..."
     Asadar m-am lamurit - de asta rugaciunile noastre nu prea au un rezultat. Dumnezeu asteapta si de la noi ceva - si acel ceva ste credinta. 
     Dar la fel cum credinta are putere , se pare ca si necredinta are puterea ei. Si a cui necredinta? Necredinta lor! Oamenii din jurul nostru, cercul de prieteni, societatea in care functionam. Neprihanitul Lot locuia in Sodoma. A fost alegerea lui ... si cit bine i-a facut aceasta alegere?! Atita ca a ramas in viata...ca sa poata sa isi numere regretele. Si din pricina cui viata lui a luat o asa grava intorsatura? Din pricina lor. A locuitorilor Sodomei.
     Necredinta are puterea ei. Trimitem copiii nostrii crescuti in biserici, crescuti in credinta,  la facultatile celebre ale lumii si vin inapoi plini de idei confuze si daunatoare...Unii parinti regreta amarnic ca s-au sacrificat ca sa dea o educatie buna copiilor lor, numai ca in acest proces de educare au pierdut ce aveau cel mai sfint si nemuritor in ei...sufletul. Ca ce i-ar folosi unui om daca ar cistiga intreaga lume dar si-ar pierde sufletul?
     Asadar ce este de facut? Sa cerem Lui Dumnezeu intelepciune pentruca este din ce in ce mai dificil sa traim o viata de credinciosi. Si daca a fost cindva necredinta la ea acasa...acuma cu siguranta 
este!

GARAGE SALE

S-a anuntat ca diavolul isi va pune uneltele de lucru la vinzare. Foarte punctual si organizat, in ziua anuntata, sculele erau pregatite pentru inspectia publicului, si fiecare scula avea eticheta cu pretul respectiv.

Oh, si erau acolo tot felul de lucruri scirboase si care sa iti produca repulsie: ura, invidia, gelozia, necredinta, minciuna, mindria... si taraba era plina de spurcaciuni. Asezata mai la o margine insa, era o unealta care avea o infatisare nevinovata, dar care era foarte uzata ...si cu toate astea, avea un pret foarte ridicat.

-Pot sa stiu numele acestei unelte, intreba un cumparator?
-Oh... raspunse diavolul... asta este descurajarea...!!!
-Si de ce ai pus un pret atit de ridicat? Mai intreba omul... mirat!
-Pentru ca niciuna din celelalte unelte nu imi este atit de folositoare cit imi este deznadejdea. Cu unealta asta pot patrunde inauntrul inimii oamenilor mai usor decit cu celelalte scule, si cu ea lucrez acolo unde niciuna din celelalte scule nu imi este de niciun folos... Odata ce patrund inauntrul inimii, pot face ce vreau. Este tare uzata, ca o folosesc la aproape toata lumea... multi nici nu stiu ca imi apartine mie...

Dar pretul acestei scule a fost asa de ridicat, ca nimeni n-a putut sa o cumpere. Este inca si astazi in mina diavolului, care o foloseste de multe ori cu succes sa intre chiar si in inimile copiilor lui Dumnezeu...

Doamne trezeste-ne la realitate

Am incercat zilele astea sa ma gindesc la un subiect care sa reflecte anul 2020. Daca cineva iti spunea mai demult ca are vederea 20/20 inseamna ca are o vedere cit se poate de buna, de corecta- mai bine de asa nu se putea. Dar acest corect si apropiat de perfectiune 20/20 de altadata nu se mai potriveste si de acum incolo va trebui sa inlocuim expresia cu altceva - ca daca privim la viata prin prisma acestui an vom avea o cu totul alta parere. In Septembrie am iesit la pensie si ca orice pensionar care are ceva timp la indemina am inceput sa imi permit lucruri de care nu am avut timp inainte- si sa imi satisfac unele curiozitati. Am citit ceva despre uriasi...am citit cite ceva din Evangheliile care nu au fost duhovnicesti si nu au fost incluse in Biblia noastra pe care o avem astazi. Aceste carti insa vorbesc despre unele subiecte de care se aminteste in Biblie doar in treacat si dau mai multe amanunte cititorului despre timpurile vechi, despre imprejurari si oameni...cum ar fi aparitia uriasilor ( nephely) ca urmare a impreunarii ingerilor cazuti cu fetele oamenilor. Se pare ca in vremea cind Dumnezeu a hotarit sa trimita potopul, diavolul lucra disperat in a schimba DNA-ul, genetica omului creat de Dumnezeu. Si cind am citit asta , mi-am amintit de joaca oamenilor de stiinta din ziua de astazi care incearca sa faca acelasi lucru. Cloning animale, si poate si oameni...stim noi ce se petrece in laboratoarele sofisticate ale lumii? Biblia zice ca venirea Domnului Isus va fi intr-o vreme in care starea pacatoasa a omenirii va fi la fel de jalnica ca pe vremea lui Noe...Si uite ca pina si acest aspect cumva inca partial inteles sau cunoscut noua se vadeste a fi cumva asemanator cu vremea in care ingerii cazuti au incercat sa schimbe genetica omenirii. Si amanuntul asta il scriu cu o singura dorinta - aceea de a urgenta mesajul de chemare la mintuire. E ca si cum am auzi si am vedea primele zvicniri ale unui vulcan din apropiere si stam cu celularul in mina , povestim si luam clipuri ...si ne punem viata in primejdie nefacind nimic in sensul de a ne salva viata. Oameni buni, prieteni dragi, rude, copii, nepoti...traim zilele descrise de atitia profeti ...ar trebui sa fim ca Ninivenii care s-au imbracat in saci si s-au cosmetizat cu cenusa- in frunte cu imparatul lor. Traim sfirsitul istoriei...si parca il traim nepasatori. Avem toate informatiile necesare sa intelegem momentul acesta important si unii dintre noi stam ca paralizati si nu facem nici o miscare. Cel rau cistiga teren - si il cistiga din cauza noastra ca nu facem ceeace ni s-a spus sa facem. Businessul nostru ar fi fost sa evanghelizam lumea...dar ne-am inchis in patru pereti si un program scurt de duminica, iar restul timpului l-am dedicat vietii pe pamint. A trecut timpul si n-am lucrat pentru Domnul si in timpul asta diavolul si-a adunat o multime de partea lui. Acum ne uitam si nu ne vine sa credem in ce lume traim...parca ieri era altfel...parca oamenii nu erau asa de rai...parca nu eram asa de amenintati de ziua de miine. Tot ce pot sa fac este sa ma uit sa vad daca am rezerve suficiente de ulei pentru candela. Ginditi-va ca asta traim acuma...cu pandemia asta ...nu se mai poate merge la biserica...nu te mai poti intilnii ca odinioara cu fratii...de unde iti cumperi ulei daca pina acuma nu ti-ai pus ulei de rezerva in camara sufletului? Domnul vine foarte curind. Va implor cercetati daca aveti rezerva de ulei...si faceti-va rost de el pina se mai poate. Lasati lumea sa se aprovizioneze cu hirtie igienica...Stiu ca pare o gluma dar este o gluma trista. Noi in Romania am trait ani multi fara acest produs. Parca diavolul si-a pus in gind sa rida de omenire cind am alergat cu totii sa ne aprovizionam cu ce? Cu hirtie igienica!!! Doamne trezeste-ne la realitate - sa putem face diferenta intre dreapta si stinga si bine si rau. Trezeste-ne, da-ne intelepciune si ajuta-ne sa fim gata la venirea Ta.

AS VREA...

De Rodica Botan Mereu flaminzi si dornici de mi bine; As vrea Isuse Doamne sa fim dornici...doar de Tine! Si imbuibati cum suntem de-atitea bunatati Sa nu uitam sa multumim ca alte dati! Ne iarta Doamne si ne stringe linga Tine Ca, anul asta a fost tare greu - iar anul care vine, Nu pare mai voios si nici nu ne promite Prea multa pace...nici nu pare mai cuminte... Se lupta cel cazut de mult din stralucire Sa strice oamenii - sa-i duca la pieire! Si stim ca vii ca sa ne iei cum ai promis! Ca pentru noi si cruce si moarte ai invins! Iti multumimn de fiecare lucru ce ni-l dai; Si te rugam ca pina la sfirsit , mila sa ai; Suntem aproape de venirea Ta pe nori... Te asteptam sa vii ...cu bucurie si fiori... Maranatha!!!

GINDURI DE PANDEMIE...

Deunazi am vorbit cu sotia unui pastor de tineret de la o biserica americana care avea acces la unele informatii legate de biserici. Imi spunea ca guvernul ofera ceva ajutor financiar bisericilor ca sa ajute comunitatile cu care lucreaza. Din cauza pandemiei multi oameni si-au pierdut serviciile temporar sau permanent si putin ajutor material insotit de unul spiritual le-ar putea prinde bine. Numai ca, unele biserici spunea ea, folosesc finantele sa isi plateasca angajatii, biluri si proiecte, nu sa ajute comunitatea. De fapt, asa cum zice Biblia..." de la inceput nu a fost asa"...Si lucrurile mergeau mult mai bine. Cind oamenii erau in nevoi Biserica era locul unde gasea ajutor omul nevoias. Biserica se ocupa sa ii cunoasca pe acesti oameni si sa le inteleaga bine nevoile, si acest ajutor era specific sa ridice omul necajit din groapa in care era si sa il puna pe picioare. De cind insa guvernul s-a amestecat in aceasta latura sociala care apartinea bisericii, oamenii primesc ( cel putin in America) un ajutor social care nu se ocupa de radacina problemelor ci doar de consecintele problemelor, asa incit oamenii ramin in starea lor de neajutorati pe termen lung sau permanent. Asa ca ce imi spunea sotia acestui pastor nu m-a surprins prea mult. De fapt in ultima vreme nimic nou nu ma mai surprinde. Asa cum nu ma surprinde nici inchiderea bisericilor. Diavolul este concentrat in a distruge orice lucru bun...Oare nu stie Dumnezeu ca s-au inchis bisericile? Cum de nu a intervenit inca? Curios insa, ca de cite ori incearca diavolul sa faca ceva rau Dumnezeu poate sa dirijeze lucrurile in asa fel incit de fapt lucrarea lui sa ajute la progresul nostru - daca staruim in viata noastra alaturi de Mintuitorul nostru. Dumnezeu stie ca s-au inchis bisericile ...si unele chiar trebuiau inchise. Ma gindesc la cele care nu mai predica Evanghelia ci prosperitatea. Cele care nu au nimic de a face cu Imparatia de sus ci construiesc din greu una aici jos. Sau...chiar unii dintre noi putem fi dintre cei care merg la biserica din obligatie, sau obisnuinta, sau sa ne intilnim cu prieteni. Ne-am gasit un loc cald si placut si ascunsi intre patru pereti credem ca simpla noastra prezenta acolo ne este suficienta sa mostenim o rasplata vesnica. Suntem comozi si am uitat porunca..."mergeti in toata lumea". Oare asta sa fie motivul pentru care Dumnezeu a ingaduit sa se inchida bisericile? Ati auzit cumva si de biserici moarte? Pai mortii trebuie ingropati, nu? Datoria noastra este sa lucram in via Domnului si mi se pare ca si in ultimul ceas al zilei, Stapinul inca a chemat lucratori in via Sa. Ca uite cum merge lumea daca nu are sare si lumina sa ii dea gust si sa nu bijbiie. Datoria noastra este sa lucram nu sa stam cu "degetul in gura" sau mai pe secolul nostru...cu celularul in mina. Sunt atitea de spus despre zilele in care traim. Si noi evanghelicii am ajuns sa vem pareri impartite despre absolut orice subiect. Educatie, politica, sanatate. Ne ducem sau nu la vot. Cu cine votam? Cine ne educa copiii? Sau...ce consideram educatie? Biblia ne spune sa CERCETAM TOATE lucrurile. Biblia ne invata sa facem alegeri potrivite cu Voia Domnului. El are un plan cu noi care nu depinde nici de guvern nici de vreo religie anume ci este planul Lui specific pentru noi. Si El asaza lucrurile prin care trebuie sa trecem in calea noastra. Daca avem dorinta sa fim misionari ( si toti ar trebui sa fim) gasim destui salbatici in casele noastre sau in jurul nostru care trebuiesc scosi din jungla pacatului si indrumati si iubiti. Romania for Christ este doar o voce care vrea sa ne mobilizeze sa luam parte la aceasta lupta de a scoate cit mai mule suflete din ghiara diavolului. Sa ne echipam dar pentru lupta. Maranatha!

CALIFORNIA IN FLACARI

Locuiesc in California. Intr-o vale frumoasa cu multi migdali. De fapt California este statul care hraneste America. Un stat infloritor...pina nu demult. Lucrurile insa nu merg bine de ceva timp. Parca sunt doua capete de tara care au razvratit America cel mai mult: N York si California. Ca si pe vremea lui Noe, oamenii au inceput sa creada ca ei sunt stapinii acestei lumi si ca o pot schimba si preface dupa cum le este voia. Si voia lor este una rea...pentruca nu mai stiu deja ce este bine si ce este rau. Da...exact asa cum scrie in Biblie. Oamenii spun binelui rau si raului bine. S-a depravat omul intr-un hal fara de hal...si cei care ar trebui sa conduca si sa fie exemple...sunt exemple- dar majoritatea exemple rele. Stim ca diavolul este de fapt in spatele acestei schimbari rapide. Da...o schimbare care se intinde repede ca si focul. Si da...avem multe focuri in California. E straniu, ciudat si infricosator. Soarele este de culoarea unei flacari si cerul senin acoperit de fumul cenusiu face ca diminetile sa fie intunecate ca la apusul soarelui cind soarele este deja dincolo de orizont. Aerul este poluat si greu de respirat. Simti ca te ineci. Ieri seara am intrat in piscina sa ma racoresc...si m-am uitat la cer. In jurul piscinei sunt pomi care de obicei sunt plini de pasari . Era o liniste infioratoare...nu se misca nici frunza, nici o pasare in vazduh. Nici un ciripit. Oare unde s-or fi ascuns? Am fost instiintati sa fim gata sa parasim locuintele. Sunt mai mult de 260 de focuri in California. Unde sa te refugiezi? Va intrebati cum de sunt atit de multe focuri? Este august ...si afara a inceput din nou sa tune si sa fulgere. Nu ploua...doar fulgera. Peste 1000 de fulgere au stirnit focurile astea grozave. S-a suparat Dumnezeu pe noi. A ajuns mizeria faptelor noastre pina la El. Nu a trecut Pandemia ca au venit de la City sa ne anunte ca tintarii de pe Vale cara un alt virus urit. Nile Virus...Nu se termina o plaga ca incepe alta. Ai zice ca suntem martori la ceva asemanator cu plagile din Egipt. Ma gindesc la Psalmul meu preferat...Unde sa ne ascundem de minia Lui Dumnezeu? EL ESTE PESTE TOT. DACA NE VOM SUI IN CER EL ESTE ACOLO, DACA NE VOM DUCE SA LOCUIM LA MARGINEA MARII EL ESTE SI ACOLO. Pina inca se zice astazi ca si tilharul de pe cruce avem posibilitatea sa ne rascumparam sufletul facind pace cu Dumnezeu. Singele Fiului Sau este indeajuns sa ne spele de orice pacate. Oameni buni, prieteni si cunoscuti...dragi colegi cu care am copilarit...in tacerea si linistea incaperii voastre ingenunchiati si cereti Lui Dumnezeu iertare si primiti-L pe Isus ca Mintuitor. Stiu...multi nu credeti in existenta Lui Dumnezeu. Dar logic vorbind , daca Dumnezeu nu exista nu aveti nimic de pierdut. Dar El exista si daca il cautati El vi se va face cunoscut. Stiinta atit cit stim pina acum) arata inspre un Creator. Pina si logica ne spune ca nimic nu este intimplator in afara de haos... Va implor uitati-va in jur si vedeti schimbarile. Si nu orice schimbari - pentruca lumea a trecut prin schimbari in trecerea vremii. Dar asistam la niste schimbari rapide. Chiar si faptul ca a fost in sfirsit acceptat Ierusalimul ca fiind capitala Israelului vesteste implinirea ultimelor profetii ale Bibliei. Multe se pot petrece peste noapte...cu o viteza pe care noi nu o putem imagina. Veniti La Domnul...acceptati mintuirea...si veti avea o eternitate asigurata - in locul pregatit de Isus pentru noi. Nu aminati! E poate ultima chemare!!! Semneaza un pacatos iertat

Ce mai asteptati?

   
     10-20-2011
     Astazi ascultam la radio o predica a unui pastor local, de la Biserica Big Valley- o biserica mare. Pastor Rick spunea ca in tinerete viata lui a fost cu totul diferita de cea pe care o traieste acum. Pe vremea liceului era si el unul dintre cei care beau, fumau, se drogau si faceau tot ceea ce libertatea si bunastarea a ingaduit sa faca tineretul acestei tari bogate.
    Era in ultimul an de liceu si in echipa de basketball a liceului. Impreuna cu un prieten de-al lui programasera un weekend de destrabalare ...si in timp ce isi faceau planuri au trecut pe linga un "boboc" de clasa a 9-a...Le-a placut baiatul ca il stiau cuminte...si s-au gindit sa-l "initieze" in activitatile lor de weekend. Ceea ce au si facut.
     Anii au trecut...si nu de mult Pastorul Rick s-a intilnit cu acel baiat, de-acuma om in virsta - devenit o epava umana, gratie bunei initieri care i-a dat-o el si prietenul lui.
........................
    Ma opresc cu povestea aici ca nici el n-a continuat. Ce-ar fi putut sa spuna altceva decit regret, durere, neputinta de a face ceva pentru un suflet pe care in lipsa lui de intelepciune l-a impins spre pacat si durere...Tineri sau batrini , zilnic sintem personajele principale ale unor scene care pot sa cladeasca pe cineva sau sa distruga...Putem mingaia, calauzi, indemna, sustine pe cineva printr-un singur cuvint, o privire, o actiune; si tot la fel putem darima printr-un cuvint, un gest necontrolat, o privire indifereanta sau searbada.
     Oamenii au nevoie de ajutor. Nu putem stimpara foamea si durerea si nu putem acoperi nevoile tuturor oamenilor pe linga care trecem. Dar putem sa impartim un zimbet cald, o vorba inteleapta sau duioasa, un gest...Putem sa ascultam cind cineva isi exprima o durere - si acest lucru ajuta. Putem sa imbratisam pe cineva care plinge, putem sa ne rugam cu cineva care are nevoie de ajutor divin...Putem! Si Biblia spune ca "Pot totul in Christos care ma intareste!"
     Pai daca-i asa...ma intreb...ce mai asteptati? As fi curioasa in multimea zilelor ce urmeaza ce momente frumoase puteti sa culegeti in spiritul acestor ginduri. Succes!!!

CERUL NU-I UN LOC RAU...

6-19-2010
Astazi am lucrat in gradina si cit am facut efortul fizic pe-acolo a fost ok. Dar m-am obosit si am venit inauntru pe dupa-amiaza. Si desi n-am motive noi sa ma apuce plinsul…m-a apucat asa o jale si o stare de anxietate… Adineauri am deschis Biblia sa caut un cuvint care sa-mi dea speranta si mingaiere… si ochii mi-au cazut pe 1 Corinteni 15:35. Titlul acestui fragment este…”Cum vor invia mortii”…Si m-am gindit eu …”No, asta Cuvint de mingaiere, Rodico…”
Dar de cum am inceput sa citesc, mi-au venit niste ginduri pe care nu le-am mai avut inainte. Intii insa sa va spun ce am citit…”Dar va zice cineva:”Cum inviaza mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?” Nebun ce esti! Ce semeni tu, nu inviaza, daca nu moare mai intii. Si cind sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intimpla; fie de griu, fie de alta saminta. Apoi Dumnezeu ii da trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei.”

De ce mi-am cascat ochii mari la textul asta? Pentru ca, cu citeva zile in urma, am avut o discutie cu o colega tocmai despre cum vom fi la inviere. Numele ei este Macky. Si la inceput, cind Macky a venit sa lucreze pentru compania la care lucrez si eu, nu putea accepta nici o discutie despre Dumnezeu. Acum sa nu credeti ca Macky nu are cunostinte biblice… nu… e foarte in tema cu absolut orice text. Macky a fost suparata pe Dumnezeu pentru mult timp… pentru ca fiul ei cel mai mare a fost lovit de o masina si a murit la 13 ani. Soferul masinii era beat; si Macky l-a facut responsabil pe Dumnezeu pentru acel accident. Dar de la dezvaluirea asta a trecut putin timp… si de unde la inceput nu voia sa vorbeasca despre Dumnezeu, acuma participa si imi da chiar lectii in teologie citeodata. Vedeti, nu mi-am ascuns niciodata credinta, dar nici nu pozez ca fiind sfinta Filofteea… Stiu toti ca sint un pacatos iertat si merg la biserica asa cum bolnavii se duc la spital; asa le-am explicat eu unor colegi care nu le au cu biserica. Am bagat de seama ca daca nu faci pe savantul cu ei si nu dai lectii de sfintenie, ci le marturisesti ca esti in scoala lui Christos si inveti cite ceva nou tot timpul, le e mai usor sa se asocieze cu tine…

Dar sa revin la text… si spun drept ca n-am auzit inca nici o predica pe subiectul asta- cum o sa fim la inviere si tare sint curioasa. In primul rind, de cind era sa mor in 1992, gindul mortii este ceva intiparit atit de adinc in mintea mea, incit nu-l mai pot scoate de acolo. Inainte de accident stiam ca o sa mor odata, ca doar toti oamenii mor… dar era un gind pe care il aminam, il pastram pentru mai tirziu. Dar de la accidentul acela (am atins o sursa de 12.000 de Volti si am fost arsa 37% din corp + arsuri interioare), orice hotarire pe care o iau este filtrata prin gindul asta…”dar daca?”…La inceput n-am putut sa dorm; gindul mortii nu este ceva usor de purtat – dar dupa o vreme si multa terapie, m-am gindit ca pe anumiti dusmani trebuie sa ti-i faci prieteni - si cu gindul asta am simtit ca trebuia sa ma imprietenesc, dat fiind faptul ca mai devreme sau mai tirziu tot aveam sa fiu fata in fata cu eternitatea.

Asa ca…am inceput sa ma gindesc nu la moarte…ca as vrea sa cred ca ea este doar o usa care se deschide si se inchide…ci la ceea ce este dincolo de acea usa. Am zis eu in mintea mea ca pe Domnul Isus dupa inviere ucenicii nu L-au mai recunoscut fizic…la fata. Doar cind le-a frint piinea, atunci I-au recunoscut gesturile. Asa ca am tras concluzia ca trupul nostru va fi diferit in aspectul lui fizic…dar ca ne vom pastra din esenta noastra ceva…si dupa acel ceva vom fi recunoscuti.

Textul pe care l-am citit adineauri parca mi-a mai dat de gindit. Saminta…asta este tot ce ramine din noi. Si saminta are toate atributele plantei noi in devenire si poarta acele trasaturi, calitati, atribute scrise in DNA-ul ei…Deci vom duce cu noi ceva din ce am acumulat in aceasta lume. Nu, nu vom duce nimic din ce am acumulat material… mintuirea este gratis, faptele vor fi rasplatite… dar saminta din care se va naste prin moarte (ca saminta trebuie sa moara ca sa produca noua viata) noua fiinta, va avea in ea toate calitatile de valoare ale fiintei care ai fost aici jos.

Eu nu sint teolog…si astea sint gindurile mele. Poate ca si voi aveti ceva de adaugat. Mi-ar placea sa va aduceti opiniile …poate aveti o intelegere mai adinca. Cit despre mine, in concluzie la textul din seara de azi…m-am gindit sa ma ocup bine de aceste calitati care vor fi atributele noii mele fiinte intr-o zi, cind Domnul va hotari sa ma ia la El. Si n-as vrea sa ma gindesc la acest episod cu frica, ci cu entuziasm…Daca cerul este acel loc minunat de care vorbim…cum de nu vorbim mai des de el…cum de nu asteptam cu nerabdare?

Pastorul meu ne-a povestit odata ceva despre prietenul lui cel mai bun. Si zicea ca acest prieten a fost anuntat de doctor ca are cancer si ca va muri in scurt timp. Toata familia, prietenii, cunostintele l-au inconjurat, si care mai de care avea o noua sugestie pentru el…un tratament naturalist…ceva ce vroiau sa incerce. Pastorul meu spunea ca si el, ca si altii s-a dus la el cu ceva sugestii… Prietenul lui insa i-a dat asa un raspuns, ca l-a lasat pur si simplu cu gura cascata…el i-a spus…”nu stiu de ce va ambalati asa…cerul nu-i un loc rau!”