26 January 2020

Lasati Copiii Sa Vina...

"Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti; caci Imparatia Lui Dumnezeu este a unora ca ei."
Biblia, Luca 18:15

Copiii nu asculta niciodata de ceea ce li se spune de catre cei mai in virsta, dar nu pierd nici un prilej sa-i imite.
James Baldwin - Nobody Knows My Name

Noi nu putem sa formam copiii nostri dupa conceptiile noastre; noi trebuie sa-i luam si sa-i iubim asa cum ni i-a dat Dumnezeu.
Johann Wolfgang Von Goethe –Hermann und Dorothea

Copii au nevoie de modele de urmat nu de critici.
Joseph Joubert.- Pensees

Un copilas este cea mai mare binecuvintare si cel mai mare deranj.
Mark Twain letter 1876

Copilaria este un business foarte serios pentru cei de virsta copilariei.
George F Will – In Newsweek

"Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici-un chip nu va intra in ea."
Luca 18:17

25 January 2020

SI DEODATA ...CLIPESTI...

     

     A venit vremea povestilor... a povestilor cu tilc. A unor povesti din care sa culegem cite o farima de aur... Cu ceva ani buni in urma, intr-un weekend, am cautat cu sora mea si cu Seth in albia unui riu dupa...aur. Si printre miile de bobite de nisip am gasit cite o bobita de aur... Ca valoare monetara, n-a reprezentat nimic - dar am ramas cu amintiri si o invatatura. Aurul exista... si uneori unde nici nu te gindesti. Si nu conteaza cantitatea... el straluceste si cind este o bobita minuscula tot asa cum straluceste cind este in cantitate mai mare... Aurul este... aur.
    O tinara care invata karate povestea despre instructorul ei... Spunea ea ca ea ajunsese la gradul 6... si persoana cu care povestea era foarte incintata de succesul tinerei. (Poate stia tot atit de mult despre karate cit stiu eu...)
    -Sa vezi insa ce rapid este instructorul meu...spuse ea. El este de gradul 14... Odata... mi-a spus sa ma pregatesc si sa fiu gata ca o sa ma atace. Si mi-a spus si cum. Mi-a spus ca ma va lovi peste ureche cu piciorul drept... sa ma astept ca o va face in urmatorul minut. Si...am fost foarte atenta - dar nu stiu cum s-a intimplat - ca deodata m-am trezit ca a trebuit sa ma tin cu mina de ureche si am ramas cu gura cascata.. .Ma lovise deja. L-am intrebat... Cum ai facut?... Ca nu am vazut cind m-ai lovit! Si el mi-a raspuns...
     -Te-am studiat si am stiut exact secunda in care ai sa clipesti...si atunci te-am atacat...
............................
     Uite asa se intimpla in viata. Te pregatesti sa fi gata sa lupti cu orice...Si ajungi din ce in ce mai tare , mai priceput si mai stapin pe tine ( sau asa crezi...) Si deodata... clipesti...
     Cuvintul Domnului ne spune sa nu ne incredem in fortele noastre; si ne mai spune ca nu suntem singuri, ca El vegheaza ... El este umbra noastra pe mina dreapta - si nimic nu este mai lipit de noi decit umbra.... Cel rau pindeste cind clipim... dar n-avem de ce sa ne temem ... caci El este cu noi in orice vreme...  Ne intinde masa in fata potrivnicilor si paharul nostru este plin de da peste el chiar daca uneori trebuie sa ne mingaie cu toiagul sau cu nuiaua... si El nici nu doarme si nici nu dormiteaza ... Asa ca dragul meu poti sa clipesti nestingherit!

22 January 2020

VIATA - O SCOALA...

   
     Cit traiesc tot invat, si parca tot nu stiu destul. Cind iti cresti copiii inveti in acelasi timp cu ei. Bine, lectiile sunt diferite. Ei invata unele lucruri care ii vor ajuta sa fie independenti mai tirziu in viata si noi invatam cum sa fim parinti.
     Pe la virsta adolescentei incepem sa le dam libertate in unele alegeri si incet, incet ii lasam sa se obisnuiasca sa functioneze independent de noi. Daca in primii ani de viata am crezut ca atunci cind vom scapa de scutece vom fi mai putin preocupati cu nevoile lor... cind vor atinge anii adolescentei ne vom schimba complect parerea.
     Cumva vom iesi si din anii lor de adolescenta ( cu fire albe de par si zbircituri si un gitlej ragusit de la atita strigat dupa ei) si vom incepe alte griji si vom experimenta alte soiuri de dureri...mai ales de suflet. Si...stati ca nu se termina...
     Asta este timpul cind vom deveni un fel de sandvici uman...pe de o parte copiii cu nevoile lor, cu durerile lor, cu (uneori) nebuniile lor si pe de alta parte parintii nostrii imbatriniti care incep ( unii doar) sa se intoarca la virsta copilariei...
     Si copilaria asta a lor nu mai este una tocmai dulce si dragalasa . Ci una destul de uritica, si care ne produce o multime de probleme de constiinta. Si treaba asta vine tocmai in perioada in care si noi incepem sa imbatrinim si ca atare tot felul de suferinte ne ataca in mod personal.
     Dupa ce am pufait ca un furnal incins la maxim...m-am tot gindit ce lectie mai vrea Domnul sa invat si din chestia asta; ca am bagat de seama ca nimic nu se intimpla pe lumea asta la intimplare ci Dumnezeu in economia lui face din cite o intimplare, lectie pentru toti cei implicati in treaba respectiva. Asa ca fiind la mijlocul sandviciului strinsa din toate partile ...oare ce lectie vrea Domnul sa imi dea in strimtoarea in care ma aflu? Si daca ar fi sa am o gindire corecta , lectia ar fi sa ma port cu copiii mei cum as vrea ca parintii mei sa se poarte cu mine de acum incolo. Invatind de la ei cum e  si ce e bine si cum si ce trebuie evitat, sa incerc sa repet doar ceea ce e bine. Oare nu asa scrie ? Cercetati toate lucrurile si alegeti ce este bun?
     Dragii mei...cam atit pe ziua de azi ca trebuie sa meditez si eu la ce am scris...si apoi sa incerc sa traiesc. Doamne ajuta!

21 January 2020

DE-ALE STRESULUI...

   
 ...Am ajuns la concluzia ca in general vorbind...eu sunt autoarea propriului meu stres. Sa explic...

     Este aproape de neconceput in zilele noastre ca cineva sa fie fara stres. Incotro te duci, incotro te intorci oamenii se vaita de stres. Este oare normal sa avem atita stres? Ne-a creat Dumnezeu asa ca sa traim tot timpul ca si cind am avea mina strinsa la usa? Mai toate bolile psihice si fizice sunt daca nu pornite din stres atunci cu siguranta sunt alimentate si duse pina la o stare cronica.
     V-ati gindit vreodata ce va produce stresul? Bineinteles ca e mai greu sa te verifici pe tine  - dar daca ai un ochi bun si o minte clara si te uiti in jur sa vezi ce produce stres oamenilor, uneori te apuca risul...si mai apoi plinsul. Suntem atit de rigizi , de incapatinati in ceea ce vrem sa facem sau sa ni se faca, grabiti sa consumam viata asta din mers, parca am fi la McDonald sa ne cumparam cartofi prajiti... repede , repede sa ne atingem scopurile si daca se poate cit mai multe intr-un timp record.
     Totul facut din mers si cu piciorul pe acceleratie. Si intotdeauna cu ochii departe pe drumul care mergem si niciodata cu ochii pe marginea soselei ca sa admiram creatia Lui Dumnezeu.
      Voua nu vi s-a intimplat sa alergati dupa Fata Morgana niciodata? Stiu pe cineva care a avut un vis care l-a intrigat atit de mult incit i-a schimbat complet viziunea asupra vietii. A visat ca mergea cu o masina cu o viteza grozava si ca la fiecare curba lovea pe cite cineva, dar n-avea timp sa se opreasca sa vada de victima - pina cind la un moment dat constiinta a inceput sa il chinuie cu tot felul de intrebari...oare cei loviti mai sufera...au murit...ce s-a intimplat cu ei?
     Dupa o viata de munca silnica...da, America ofera multe sanse oricui le vrea - dar pentru aceste sanse trebuie sa muncesti - m-am oprit din mers doar ca sa petrec ceva timp cu tatal meu care isi traia ultimele zile ale vietii. Dupa o viata de sculat la 3 jumate sau 4 dimineata , mi-am dat voie mai recent sa inot in plapuma in fiecare dimineata cit mi-a fost mie pofta sa o fac. Ce sa zic...mi-am facut acest cadou pe care nu mi l-am permis niciodata. Vai...ce placuta este lenea...mi-am zis! Ca in mintea mea faptul ca m-am relaxat un pic mi se parea deja ceva negativ. Ca un stapin de sclav ( eu stapinul si tot eu sclavul) m-am muncit toata viata...oare asta a fost planul de sus pentru mine? Am multe lucruri materiale pe linga mine- si de majoritatea nu am nevoie. Totusi ca sa le pastrezi se cere grija si munca sa le intretii. Unde imi consum energia este important. Si daca mi-o consum aiurea ghiciti cine sufera?
     Ma supar mereu pentru lucruri care nu s-au intimplat inca. Majoritatea nici nu se vor intimpla vreodata. Cind imi ating un scop in loc sa ma bucur de victorie sunt deja cu ochii pe un alt proiect si mai dificil. Ma extind pina la punctul imposibil. Si toate astea pentru satisfactia cui? Uneori nici macar nu e o satisfactie personala ci o mindrie prost inteleasa.
    ................
     Si ar putea fi asa de simplu daca am trai dupa indemnurile Bibliei. Cel care ne-a dat viata a stabilit si parametrii in care sa existam si sa traim cit mai bine. Daca avem ce sa mincam si cu ce sa ne imbracam si am fi multumiti cu atita...daca nu ne-am ingrijora de ziua de miine, daca am arunca asupra Lui toate necazurile, durerile, problemele noastre, daca nu am hrani in noi pofte nepotrivite, daca am asculta de El, daca nu ne-am complace cu felul lumii de a trai, daca ne-am iubi aproapele, daca am face fapte demne de un copil al Lui Dumnezeu, daca am duce vestea cea buna acestei lumi nebune -  si astfel am putea schimba lumea in care traim...daca am fi multumitori pentru toate lucrurile...atunci am avea mai putin stres.
     Daca...

17 January 2020

MEDITATII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI...(Charles H Spurgeon)

14 IANUARIE
Dimineața
Am putere să izbăvesc.
Isaia 63:1
Înţelegem prin cuvintele „să izbăvesc" întreaga lucrare de mântuire, de la prima dorinţă sfântă la sacrificiul complet.
Cuvintele sunt multum in parvo — mult în puţin. Într-adevăr, toată mila se cuprinde într-un singur cuvânt. Christos nu are numai „putere să izbăvească" pe cei care se căiesc, El este în stare să facă poporul să se căiască. El îi va duce în cer pe cei care cred; dar, mai mult decât atât, El are putere să le dea inimi noi şi să pună credinţă în ele. El are putere să-i facă pe cei care nu iubesc sfinţenia să o iubească, şi să-i constrângă pe dispreţuitorii Numelui Său să-şi plece genunchiul înaintea Lui. Aceasta nu este totul, fiindcă puterea divină se vede şi în ceea ce urmează. Viaţa unui credincios este o serie de miracole înfăptuite de puternicul Dumnezeu. Tufişul arde, dar nu se consumă. El este destul de puternic să-şi ţină poporul sfânt după ce El i-a făcut aşa, şi să-1 păstreze în teama şi adevărul Lui până când le consumă existenţa spirituală în cer. Puterea lui Christos nu îl părăseşte pe credincios şi nu îl lasă să lupte singur, fiindcă Cel care a început „această lucrare bună în voi o va isprăvi până în ziua lui Isus Christos" (Filipeni 1:6). Cel care a făcut să încolţească primul germene de viaţă în sufletul mort prelungeşte existenţa divină şi o întăreşte, până când distruge orice urmă de păcat, şi sufletul iese din pământ, desăvârşit în glorie. Credinciosule, aici găseşti încurajare. Te rogi pentru cineva iubit? O, nu renunţa, fiindcă Christos are „putere să izbăvească". Tu nu ai putere să învingi răul, dar Domnul este atotputernic. Prinde-te strâns de braţul Său şi lasă-L să lucreze cu toată puterea. Te tulbură păcatele tale? Nu te teme, fiindcă puterea Sa îţi este de ajuns. Fie că începe cu alţii sau cu tine, Isus are „putere să izbăvească". Cea mai bună dovadă se află în faptul că el te-a salvat pe tine. Cât de mulţumitor ar trebui să fii că El nu are putere să distrugă!
Seara
Fiindcă începea să se afunde, a strigat: Doamne, scapă-mă!
Matei 14:30
Timpurile de scufundare sunt timpuri de rugăciune pentru slujitorii Domnului. Petru a neglijat să se roage când şi-a început periculoasa călătorie, dar când a început să se scufunde, pericolul l-a făcut să implore, şi strigătul său, deşi târziu, nu a fost prea târziu. In orele noastre de durere şi tulburare, ne trezim conduşi spre rugăciune la fel de natural ca o corabie condusă de valuri spre mal. Vulpile intră în vizuini ca să se protejeze; păsările zboară spre pădure la adăpost; asemeni lor, credinciosul încercat se grăbeşte spre tronul milei ca să fie în siguranţă. Marele port al cerului este „Refugiul rugăciunii"; mii de corăbii prinse de furtună au găsit un liman acolo, şi în momentul în care vine furtuna, este înţelept să ne îndreptăm într-acolo cu toate pânzele sus. Rugăciunile scurte sunt îndestulătoare. Nu au fost decât două cuvinte în implorarea lui Petru, dar au fost suficiente pentru scopul său. Nu lungimea ci puterea este de dorit. Nevoia te învaţă mai bine exprimarea concisă. Dacă rugăciunile noastre ar avea cozi mai puţin împodobite de mândrie şi aripi mai lungi, ar fi mult mai bune. Vorbăria în rugăciune este ca pleava în grâu. Lucrurile de preţ ocupă spaţii mici, şi tot ce se spune în rugăciunile lungi şi încurcate ar încăpea foarte bine într-o cerere scurtă ca a lui Petru. Limitele noastre sunt ocaziile lui Dumnezeu. Imediat ce spaima ne face să strigăm, Isus ne aude şi, pentru El, auzul şi inima merg împreună, şi mâna nu trebuie să zăbovească. Uneori Il chemăm în ultimul moment, dar mâna Lui uşoară corectează întârzierea noastră prin acţiune imediată. Suntem aproape înecaţi de apele tulburi ale nefericirii? Să ne ridicăm sufletele spre Salvatorul nostru, şi putem fi siguri că El nu ne va lăsa să pierim. Când noi nu putem face nimic, Isus poate totul; să ne înrolam în armata Sa, şi totul va fi bine.

CE VINE DINAUNTRU...?


"Ruina (distrugerea) si recuperarea sint amindoua venite dinauntrul nostru."

…………………...
"Ruin and recovering are both from within."
– Epictetus

16 January 2020

"Pentruca Fiul omului a venit sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut." Luca 19:10

Un raspuns la orice intrebare oricit de grea ar fi...

O explicatie potrivita oricarui caz oricit de grav ar fi...

O speranta pentru oricine s-a pierdut pe sine sau are pe cineva drag ratacit sau pierdut...


Un motiv pentru care sa ne ridicam de jos si sa continuam drumul...oricit de dificil ar fi...
..."Pentruca..."
  

15 January 2020

SA FIU O ROABA CREDINCIOASA ...


Romani 1:1…”Pavel rob al lui Isus Christos”…
     Istoria vorbeste despre sclavi, despre robi …despre acei oameni care erau vinduti odata cu pamintul. Strabunicul meu dinspre tata a fost iobag. Buna imi povestea lucruri nemaipomenit de triste pe care tatal ei i le povestise. Dar si astazi exista sclavi…chiar mai multi decit ne inchipuim noi - pentruca traficul de oameni , de femei, de copii este exact acelasi lucru. Sint oameni care sint ademeniti sa vina in America cu mari promisiuni doar ca sa fie inchisi in te miri ce fabrici unde sa lucreze ca si sclavii de odinioara fara sa aiba nici un fel de libertate.
     Dar Pavel era un altfel de sclav. Pe vremea Domnului Isus se zice ca erau tot felul de sclavi. Daca faceai  o datorie si nu puteai s-o platesti, cel caruia ii datorai bani venea si te lua pe tine si intreaga ta familie chiar, si te facea sclavul lui pina cind prin munca reuseai sa-ti platesti datoria. Si mai era inca un soi de sclavi. Acestia si-au platit datoria dar, au dus o viata mult mai buna fiind robi unui anume stapin, si acestia cereau ei insisi sa ramina sclavi acelui om pentru restul vietii. Si se duceau la poarta cetatii unde erau oficiurile dregatorilor si de buna voie acceptau sa li se gaureasca urechea- ca semn ca sint robi.
    Un astfel de rob - un rob de buna voie a fost Paul. Cit m-a pus pe ginduri treaba asta…
    Domnul Isus a platit tot ce datoram si sintem liberi. Dar unde vom gasi o viata mai stabila si mai plina de esenta decit in preajma Lui? Unde vom gasi siguranta si pace si unde vom fi mai lipsiti de grija zilei de miine decit sub stapinirea Lui? Robia Lui ne da libertate, pe cind libertatea lumii ne subjuga si ne robeste. Ce bine ar fi sa pot spune deschis si cu bucurie…Rodica, roaba Domnului Isus Christos…

11 January 2020

ASTEPT SA CREASCA CEVA FRUCTE...

Astazi m-am gindit la faptul ca Biblia spune ca trebuie sa aducem "roada". Acuma spiritual vorbind…mi-s frunzele tare lucioase de o vreme…de culoare verde (verde viu)…si pomul vietii mele mi-a si inflorit de citeva ori, semn ca ma hranesc cu ce trebuie si ca rezervele de apa sint indestulatoare. Dar nu ma pot mindri de fel cu treaba asta; ca Tatal Ceresc m-a asezat la marginea unei fintini…si parintii mei au scos mereu apa si au udat in permanenta radacinile cu rugaciunile lor, Biserica a facut eforturi si apa vietii-Cuvintul Lui este viu si lucrator si astazi (si multumesc Domnului ca cel putin am stat in Biserica) ... Asa ca n-am nici un merit ca beau dintr-un izvor curat…Meritul meu deocamdata sint…frunzele; dar frunzele, cit ar fi ele de frumoase…sint tot frunze…Am tinut multa umbra, am fost poate decorativa in viata asta …de citeva ori…ba florile au imprastiat mirosul lor…si odata cu parfumul lor au lasat discret ideea ...ca odata si-odata or fi si ceva fruncte pe crengutele alea subtiri...


De cite ori m-am gindit pina acuma la "roada", mintea mea a considerat ca "roada" spirituala trebuie sa fie sufletele care s-au intors la Domnul . Si mi-au impaienjenit ochii cautind in jur...Si ma gindeam astazi cit de multa zarva facem uneori…frunze, flori…si …roada pe nicaieri. Trece primavara vietii cu frunzele si florile ei si trece si vara si dam din pomul vietii toata seva pe care o avem si toate eforturile sint concentrate pe fructe...si nimic nu se vede. Si nu ma refer la cineva care face eforturi din mindrie sau din mai stiu eu ce motive dubioase - ci, careva sincer, care din dragoste pentru Dumnezeu vrea sa fie ascultator de Cuvint si sa fie roditor. Ceva nu a facut conectie in capul meu…pina azi.

Dar cred ca astazi m-am luminat. Am citit versetul din Galateni 5:22. Il stiam pe de rost de fapt…dar desi il recitam, nu il intelegeam asa cum l-am inteles astazi.Versetul spune... "Roada Duhului dimpotriva este: dragostea, bucuruia, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blindetea, infrinarea poftelor…"

M-am mirat asa deodata. Nu scrie nimic de altii in versetul asta…scrie de noi…Daca sau nu cineva se mai bucura de fructele pomului …nu este treaba pomului. Treaba lui este sa creasca ceva semnificativ pe crengi…in afara de frunze…si am luat roadele la rind sa le analizez, sa fac un inventar personal.

-Dragostea…uneori schimba pe cei pe care ii iubim, alteori nu-i schimba. Dar pe noi ne poate schimba in mod sigur. Omul care iubeste este absolut pretios. Numai pus in contrast cu unul care uraste - si contrastul in sine explica despre ce este vorba.
-Bucuria…Doamne…ce buna este bucuria. Puneti durerea alaturea si "I rest my case."
-Pacea…daca am pacea Lui…restul lumii poate fi in haos…(cred ca si este)
-Indelunga rabdare…( as putea scrie romane intregi in care sa descriu toate momentele de pripeala din viata mea si pe unde m-au tirit…nici nu-i bine de vorbit.) Rare fructele astea…pe pomul meu.
-Bunatatea…(cosmetica sufletului - "bunatatea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii" - "ceea ce da frumusete unui om este bunatatea lui"…Acuma ma pot uita in oglinda fara sa ma speri…
-Facerea de bine - asta este cel mai bun sfatuitor in privinta investitiilor financiare - Cu un astfel de portofoliu , pot iesi la pensie linistita.
-Credinciosia - Si aici nu atit credinciosia mea fata de El…cit credinciosia Lui fata de mine. Mi-a spus in una din scrisori…"Cu nici un chip nu te voi parasi"…Stiti ce inseamna asta pentru cineva care a fost parasit in viata? Nimeni nu poate intelege decit cei care au trecut pe-acolo…
-Blindetea…Am vazut cum arata…blindetea; dar este un fruct atit de sensibil…ca una doua cade de pe ramura. Trebuie sa invat sa fiu mai sensibila in miscari. N-am reusit inca sa pastrez nici un fruct . Au incercat citeva sa creasca dar le-am scuturat din nebagare de seama.
-Infrinarea poftelor…Rare…rare fructe. M-am tot uitat pe la alti pomi sa vad cum arata. Rare cazuri cind vezi cite unul…sus…suuuus pe virful pomului. Trebuie sa te uiti cu binoclul. Ori nu mi-e mie ochiul format inca…Trebuie sa mai citesc manualul si asa cum montezi cite o bucata de mobila care vine bucati, bucati; sa incerc sa urmez indicatiile Manualului…Cine stie? As fii atit de mindra sa port un asa fruct …si daca-l cresc, am sa-l pun si eu in virful pomului, pe cea mai de sus crenguta…nu cumva sa ajunga careva la el...
3/30/2010

10 January 2020

TU CE MELODIE FLUIERI?

Deunazi am nimerit pe un blog cu un jurnal de depresie…Si daca m-as marturisii ar trebui sa spun ca …Depresia mi-a fost partenera pentru o lunga perioada din viata. Si Depresia ma cunoaste bine pe mine ...si... si eu o cunosc foarte, foarte bine pe dumneaei. O vreme am fost nedespartite. Ma mai viziteaza si acuma din cind in cind, dar…cum ma tin foarte ocupata, chiar daca insista sa mai stea, nu are toata atentia mea, atentie cu care era asa de obisnuita.


Acuma hai sa discutam la …rece. Uitati-va cu bagare de seama in trecut si analizati daca in viata voastra ati avut intotdeauna motive serioase sa fiti depresati. Sinceri acuma…nu chiar totdeauna. Viata e grea si lucruri se intimpla…la toata lumea; dar cind ne asezam jos si invitam pe doamna asta sireata si obositoare sa ne tina companie, este ca si cum ne-am pedepsi singuri pentru ceva pacate pe care inca nu le-am savirsit.

In timpul celor mai grele momente din viata - si am mai scris despre asta - am luat caietul meu vechi de cintari din tinerete si am inceput sa cint. Uneori era 1 sau 2 noaptea si nu puteam dormi; dar dupa ce cintam citeva cintari…o pace adinca ma coplesa si Depresia se facea nevazuta. Am ajuns la concluzia ca Depresia nu poate suferi cintarea…Cred ca de ascultat muzica asculta…dar cind te apuci sa cinti tu…se enerveaza si pleaca.

Si gindind astazi la acest fenomen, mi-a trecut prin minte un obicei vechi al oamenilor din Romania…Parca chiar George Cosbuc are o poezie…"Lordul John", daca nu ma insel, care vorbeste de personajul asta sugubat care…"fluiera pe drum si cinta si e cel mai bun la trinta"…Nu-i asa ca daca va ginditi bine nu puteti sa puneti Depresia si fluieratul in aceeasi fraza? Mi-a venit ideea sa fluier astazi…si desi sint la birou, fluier aici de una singura, mai incet sa nu deranjez pe nimeni…Si in minte vad un cimp cu iarba unduind in bataia vintului, cu flori de cicoare albastre si margarete vesele, clopotei si panselute salbatice…Niste fluturi se joaca alergind parca unul dupa altul… Un nenea cu palaria gaurita data pe frunte, cu minecile suflecate si cu coasa pe umar trece fluierind …Cu coada ochiului o vad pe cucoana Depresie ca se ridica, isi ia poseta si indignata tare se ridica si pleaca…Nu cred ca suporta fluieratul …

Mai ales ca fluier …:" Printre munti si dealuri, simt pe Dumnezeu…ape cristaline, murmura mereu…mur-mur, mur-mur, Domnul este bun..."

Pai nici cafeaua de azi dimineata n-a reusit sa ma trezeasca si sa ma inveseleasca asa…Ia incercati si voi!!! Tare-s curioasa ce melodie fluierati acuma...
04/07/2010