09 April 2018

Eu mustru si pedepsesc...


“Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe cari-I iubesc. Fii plin de rivna dar, si pocaieste-te!” Apocalipsa 3:19
 
     Cind citessc din Biblie cam acolesc sa citesc din Apocalipsa. Parte ca nu inteleg, si parte ca nu vreau sa pricep. Ma cam sperie ce scrie acolo.
     Dar…din cind in cind ma bate curiozitatea mai ales ca este evident ca traim zilele lui Noe si ca sfirsitul trebuie sa fie aproape . Nu de alta dar omenirea – ea insasi isi grabeste sfirsitul. Numai felul cum circula vestile…vestile rele bineinteles ca ceva nrmal sau o veste buna este rara de tot.
     Si cum citeam eu din Apocalipsa, am dat de declaratia asta de dragoste facuta de Dumnezeu exact pentru noi cei care traim ultimele batai de inima ale Terrei.  Eu una…ma simt iubita exact asa cum spune versetul. Chiar foarte iubita. Si daca credeti ca o spun in mod ironic…gresiti!
Maranatha!!!

29 March 2018

IMPACT SAU...IMPRESIE

   Tot ce facem, tot ce acumulam, tot ce sintem...face o impresie sau are un impact in cei din jurul nostru. Majoritatea oamenilor traiesc ca sa faca impresie: cu educatia care o au, pozitia sociala, relatiile, familia, finantele...Si deseori isi ating scopul. Numai ca dorinta asta de a face impresie este ca o foame vesnic nepotolita.
     Pentru noi emigrantii romani asta este si mai vizibil. Traim in grupuri mici, ne cunoastem unii pe altii, si exista o tendinta tacuta, neexprimata de concurenta. Am cunoscut pe cineva care pur si simplu verifica masinile din parcarea  bisericii (cu ani in urma) sa vada cine ce si-a mai cumparat. Am auzit de unii care se invita in vizita la altii doar ca sa le vada casa si sa stabileasca unde sa-i aseze pe proprietari pe scara lor de valori. Sint putini oamenii care traiesc fara sa doreasca sa faca impresie.
    Noi crestinii am fost chemati nu sa facem impresie- ci sa avem un impact in viata celor din jur. Am fost chemati sa fim sare si lumina. In Matei 5, imediat dupa predica fericirilor 5:13...spune..."Voi sinteti sarea pamintului". Nu spune ca trebuie sa fim, ca am putea fi, ca putem alege...ci spune ca "sintem". Cu alte cuvinte este o obligatie a noastra SA FIM si deci sa facem un impact in societatea in care traim. Pe unde trece sarea...ea sareaza - da gust. Sarea pe vremea Domnului Isus era folosita ca sa pastreze bucatele, carnea pentru perioade mai lungi. Noi cei mai in virsta care am trait in tinerete fara frigidere stim exact cum se pastra carnea cind taiam porcul. Cu sare.
     Ne indignam si criticam ca lumea s-a stricat, ca totul merge anapoda- si este real ceea ce spunem. Dar tot atit de real este faptul ca nu se vede impactul nostru in viata familiei, vecinilor, colegilor...nicaieri. Prezenta sarii nu trece neobservata - cum dar, prezenta noastra nu se observa si nu schimba pe cei din jur? Este o singura instanta in care sarea nu mai are putere- atunci cind isi pierde gustul este din cauza unor schimbari chimice sau amestecul cu alte substante- si asta ar fi posibil doar atunci cind noi nu traim o viata curata. Pacatul ne poate altera si nu mai sintem ceea ce trebuie sa fim.
     Primii crestini au facut un impact in Imperiul Roman...citiva oameni, care au sarat pamintul de la un capat la altul. Noi sintem sarea si lumina lumii daca il lasam pe El sa locuiasca in viata noastra.
     Astazi m-am gindit in mod serios la acest lucru. Ani de zile lumina din mine nu s-a vazut din cauza pacatului care afumase lampa mea. Nimeni nu se poate folosi de asa o lumina. Ani de zile sarea mea a fost buna doar de calcat in picioare - ca nu mai avea gust. Ca sint pe blog sau sint acasa sau sint la lucru sau in magazin...ce vreau sa fac? Sa fac impresie? Sau sa produc un impact in viata cuiva? Si nu orice impact...dar unul bun...sa fiu o marturie vie a Celui pe care il reprezint?! Si daca nu am reusit inca sa-L reprezint pe El...imi pare asa de rau...Tot ce-mi doresc este sa duc cu mine gustul bun, curat , sfint si luminita care mi-a pus-o in suflet si sa pot fi de folos cuiva...oricui...Dar tu?

27 March 2018

Ce cred despre ...credinta?


     Ati auzit vreodata fraza..." credinta in credinta"? Se spune ca 9 din 10 americani cred in Dumnezeu. Ca nu-ti vine sa crezi asa ceva daca te uiti la comportamentul oamenilor. Dar ...asta spun statisticile. Ca americanii cred in ceva, nu ma indoiesc - ca doar si ateii cred in ceva...credinta lor este ca Dumnezeu nu exista pentruca asta le convine. Daca ar zice ca exista spun unii ca asta i-ar obliga sa faca ceva, sa se comporte intr-un anume fel, si tocmai asta evita.
     Dar...aproape imi vine sa cred ca ateii sint mai cu bun simt si mai sinceri decit unii credinciosi care zic ca...ei cred...dar pun accentul pe verbul "a crede" si nu pe obiectul credintei lor...
     N-am nici o dorinta sa critic pe nimeni ca asta nu ma ajuta pe mine la nimic. Pur si simplu vreau sa ma clarific pe mine cum si in cine cred ca sint sigura ca daca ajung sa practic aceasta credinta asa cum trebuie - treaba asta imi va schimba viata.
     Ieri ma gindeam la cina pe care o luam, si la tot ce se spune despre impartasirea cu trupul si singele Lui Christos. Unii iau cina fara sa asculte sau sa aprofundeze cele ce se spun inainte de a lua cina- ca daca o iau in chip nevrednic isi asuma niste riscuri. Ce riscuri? Daca cina cea de taina este doar un simbol cum unii cred, ce riscuri poti sa-ti asumi ? Dar daca este o putere si daca luarea cinei este un act sacru ...ceva se intimpla. Asa ca...unde-i TAINA? Ca ii spunem noi..."Cina cea de taina"...
     Mi-am amintit de femeia care s-a atins de Domnul Isus si care s-a vindecat pe loc - cind o putere a iesit din El, asa incit El S-a intors si a intrebat ...sa stie cine s-a atins de El. Nu a fost o atingere simpla...ca s-or fi atins zeci si sute de oameni de Domnul Isus- dar ea s-a atins "cu credinta "... in EL, ca El poate sa o vindece.
     In mintea mea deci , cina este o atingere de El...si atunci nu degeaba multi sint bolnavi - daca o iau in chip nevrednic. Asta iara imi spune ca multi ar fi sanatosi daca ar lua-o asa dupa cum este specificat in Sfinta Scriptura. Nu-i asta logic?
     Astea bineinteles sint observatii si concluzii ...pe care le-am adunat ascultind cind la unii, cind la altii, cind gindindu-ma la Cuvint, cind incercind sa inteleg inca ceva despre credinta, despre puterea Cuvintului, despre Adevar...Daca n-as avea nevoie de ADEVARATA CREDINTA in fiecare zi...?! Dar am!!!

20 March 2018

ATIT !



“Cind vei minca si te vei satura, sa binecuvintezi pe Domnul, Dumnezeul tau, pentru…” Deuteronom 8:10

   Nu stiu cum sinteti voi dar eu sint un critic nemaipomenit de bun. Am ajuns sa fiu experta in asa ceva - si pentru asta mi-am format ochiul ani la rind. In societatea in care m-am nascut eu, critica si autocritica erau la mare cinste. Mai putin autocritica…pe aia o tineam in formula doar pentruca aveam un ochi critic si stiam ca altfel nu suna bine.
   Am inceput de tinara si am ramas pentru restul vietii un critic sever. Poate am adus critica la starea de arta perfectionata. Nimic nu-mi scapa…am un ochi bun, sint un observator excelent…ce mai…ar fi trebuit pina acuma sa am ceva medalii si diplome pentru critica.

     M-am gindit adineuri ca nicaieri in Biblie nu exista cuvintul “critica”. Cuvintul folosit de Biblie pentru ceea ce numim noi critica este judecata si judecata este o treaba serioasa care daca nu e facuta corect poate sa ne dauneze. Acuma sa explic de ce am vorbit de critica. Pentruca odata alunecati pe derdelusul asta, luam viteza si nu ne mai oprim sa vedem si lucrurile bune, ci privim tot ce este in jur cu un ochi ocupat numai sa vada ce este rau ( si asta este de cele mai multe ori chestie de opinie).

     Cuvintul spune…”cind vei minca si te vei satura…sa binecuvintezi pe Domnul…” Si eu maninc de mai mult de trei ori pe zi…dar nu cred ca de cite ori imi bag ceva in gura las sa iasa din gura mea binecuvintari si multumiri…Domnului. Critica insa mai mult ca sigur ca nu lipseste…ceva intotdeauna nu este exact asa cum as vrea. Fructele arata bine dar nu sint coapte si nu sint suficient de dulci…piinea nu e intotdeauna calda si moale ca scoasa din cuptor… cafeaua prea fierbinte sau nu suficient de calda…s.a.m.d. Va regasiti putin in ceea ce spun?
  
     N-am nici un scop cu cele scrise mai sus decit sa-mi amintesc mie insami de binecuvintarile Domnului…alea pe care nu le vad si nu le merit. Atit!!!

16 March 2018

O PARTE DIN MINE...

de Rodica Botan

O parte din mine nu vrea,
Si-o parte din mine nu poate...
Oricit m-as cazni si socoate;
O parte din mine nu vrea
Si-o parte din mine nu poate...
O parte din mine Te vrea!
Si-o parte din mine refuza...
Adesea stau rece, obtuza...
Si-o parte din mine Te vrea
Si-o parte... ramine confuza...
Si partea din mine ce vrea
Sa fie cu Tine-n splendoare
Se chinuie zilnic... o doare...
Cind firea din mine nu vrea,
Nu poate, nu-ncearca... refuza...



Dar dincolo de firea mea rea
Si mintea-mi adesea confuza,
Golgota inalta pe ea
Pretul pacatului meu,
Pretul pacatului tau, 
Pe-o cruce ce nu ne acuza...
Ca Domnul in dragostea Sa
Stia si de lupta din mine,
Stia si de starea din tine...
Si-n jertfa Golgotei dorea 
Sa ierte, sa stearga, sa ia
Pacatul ce greu apasa;

Si-n dar libertate sa dea
La oricine cere...
                        ...Si vrea...
(11/03/2013)





14 March 2018

CRUTA-TI PICIOARELE...



“Iata ce spune Domnul despre poporul acesta: ”Le place sa alerge incoace si incolo. Nu-si cruta picioarele; de aceea Domnul n-are placere de ei”…” Ieremia 14:10

     Am citit…si m-am gindit – “my goodness” …oare …despre cine vorbeste? In vechime le spunea evreilor, dar astazi? Astazi cred ca ne poate spune la fiecare din noi in mod personal si… ia ghiciti!!! O sa ni se potriveasca! Una dintre metodele celui rau de a ne departa de Dumnezeu este si aceea de a ne tine ocupati. Si nu cred ca pe vremea cind oamenii aveau de sapat, de cosit, de muls vaca… erau mai ocupati ca astazi. Deosebirea este ca ocupatiile de atunci le oboseau oamenilor trupul, pe cind astazi multe din ocupatiile noastre ne obosesc si ne distrug sufletul .
    Si ma uit la fraza asta…”nu-si cruta picioarele…” si ma gindesc cum nu ne crutam deloc; ca nu ne crutam nici sufletele, nici emotiile; nu ne pastram nici valorile, nici relatiile. Oare ce ar spune  Domnul de noi astazi, daca ar vorbi despre noi cu Ieremia? Sau chiar mai aproape…Ce ar spune de mine? Si de ce nu?! Si de tine!!!

12 March 2018

ALEGERI...

    

     Copii fiind, nu prea am avut de ales in lucrurile importante si serioase. Altii au facut alegeri pentru noi. Abia am apucat sa ajungem virsta cind opinia noastra sa fie luata in considerare si sa avem sansa si dreptul sa luam decizii personale. Nici vorba sa ne ingrijoram ca nu avem destula intelepciune sa stim ce este mai bine si sa fim bine informati - sa stim care este alegerea cea mai potrivita… Si toate astea pentru ca n-am gustat prea mult din sarea amara a consecintelor.
   Pe cind ne-am trezit… am fost oameni mari, cu greutati si mai mari… si proprietarii propriilor noastre alegeri. Unii le-am onorat, altii ne-am mai descotorosit de ele; dar de consecinte…nu te scapi niciodata. Se tin de tine ca si umbra.
    Credinta este si ea o alegere. Impotriva oricarei realitati sau aparente… (Ca nu sintem noi proprietari nici ai adevarului, si nici ai realitatii - adevarul nostru si realitatea noastra este relativa - doar Dumnezeu poseda absolutul.) Traim prin credinta, traim cu nadejde. Ma mingai cu gindul ca in final Domnul in mila Lui va face toate lucrurile bune si frumoase… dar pin-atunci… voi lauda pe Domnul. Asta este decizia. Pin-atunci ma voi ruga cum stiu mai bine… pin-atunci voi suspina printre sughituri. Si nu ma doare asa de tare pentru mine zilele astea cit ma doare pentru copiii mei. Ma doare cind ii doare, ma doare cind nu-i doare… si ma doare si-s ingrijorata si cind trebuie, si cind nu trebuie. Si apoi …mi-amintesc de credinta, si repet in gind- “este o incredere neclintita… in lucrurile care inca nu se vad”…ai rabdare, Rodica, ca nici lumea nu a fost facuta intr-o zi… si asa trece noaptea ingrijorarii si undeva la sfirsitul ei apar zorile. Cind ele apar …ma inviorez si eu din nou si ma umplu din nou de credinta …


     Dar... cu toate ca stim aceste lucruri, inca luam decizii nesabuite, inca ne mai permitem sa calcam pe alaturi, desi stim ca daca nu ne scrintim piciorul, e posibil sa ne rupem gitul. Stiu…vorbesc ca sa nu spun?!… Si stiu ca si voi va ginditi la gleznele voastre si poate va pipaiti gitul sa vedeti daca inca e teapan… dar in sfirsit… nu intentionam sa va amarasc. Mai mult vroiam sa ma atentionez… Scriu aici asa de multe ori despre credinta, si nadejde, si incredere, si… ca apoi sa o iau razna si dup-aia s-o iau iara de la inceput. Si asa trec zilele si ne apropiem de deznodamint.
    Am sa ma repet, pentru mine, pentru voi, si din nou perntru mine… CREDINTA ESTE O ALEGERE… si aleg sa am credinta in Domnul Isus care, desi intirzie – intirzie cu rost, intirzie pentru ca planurile mele nu sint planurile Lui… si intirzie uneori e drept - dar nu ne uita si nu ne neglijeaza… Aleg...aleg sa Il aleg... Aleg sa cred chiar daca nu vad semnul cuielor... Il aleg... pentru ca El m-a ales intii...


28 February 2018

Ce-mi mai trece prin cap...6/10/2011

Cind eram adolescenta, prin clasa a zecea, tatal meu lucra cu niste francezi la Preparatia Coroesti din Vulcan. De la ei a primit niste reviste cu masini …aveam un teanc . Mi-amintesc cu cita curiozitate priveam la fiecare poza, examinam fiecare detaliu…si visam la fericiri pe care nu stiam ca numai in …imaginatie le pot atinge.

Ohhhh…sa ai asa o masina- parcata in fata unei case frumoase…sa stai la o cafeluta intr-o cafenea atit de draguta…sa ai bani sa iti cumperi ce iti place…lucruri care la virsta si la conditiile Romaniei de atunci pareau imposibile…cite clipe am irosit visind cai verzi pe pereti?

Si au trecut anii, si lucrurile s-au mai schimbat; fascinatia insa a ramas. Herghelia de cai verzi…era din ce in ce mai mica…Cumva in mintea mea tinara si neexperimentata de atunci , bunastarea si fericirea erau daca nu surori gemene atunci cu siguranta ceva rude foarte apropiate. Asa era pe vremea cind eram in jurul lui 20…o parte din mine inca mai credea sfirsitul povestilor cu Feti Frumosi si Ilene Cosinzene…”si au trait fericiti pina la adinci batrinete”…

Timpul insa a trecut…nu stiu cum …si nu stiu cind!!! Inca mai am imaginatie… si inca e bolnavioara; numai ca imi imaginez cele mai tragice situatii - daca nu tin mina pe maneta de control. Ca sa fac drum imaginatiei spre locuri mai placute trebuie neaparat sa deschid Scriptura si sa citesc promisiunile Domnului ca altfel in unele cotituri ale Vaii Umbrelor…este chiar sinistru si simtamintul de teama nu ma paraseste. Atunci privesc la munti…si astept…si intreb…”de unde imi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul…” Asta era Psalmul pe care-l recitam cu Buna mea in copilarie in fiecare seara cind dormeam la ea.

Asa-i pe aici pe jos…traind in dimensiunile astea terestre. “Si-asa se duce-o zi …ca alta. Si toate trec in …vesnicii...”
……………….
De obicei duminicile dupa biserica, daca nu invit pe cite vreo babuta din biserica sa vina cu mine la masa ( daca ele sint babute- oare eu ce-oi fi?- Nu-mi raspundeti , va rog!!!), ma duc singura. Cind sint singura am vreme sa mestec in ceaunul cu ginduri, si mai totdeauna ma aglomereaza si ma burdusesc amintirile .

Stam duminica trecuta de una singura intr-un restaurant elegant; am comandat ce mi s-a parut mai bun si mai atragator din meniu, fara sa ma uit la prêt ca pe vremuri…si ma gindeam ca eram mult mai fericita pe vremea cind cu greu imi pastram cei doi lei de cafea ca sa ies cu colega mea de la geologie, Doamna Belea Luiza sau cu colegele de la catedra de chimie…la bufetul Institutului. Nici nu stiu ce mai aveau acolo…cred ca tigari. Ba odata am cumparat banane…Chiar!!! Din ultimul meu salariu (avans) am cumparat numai banane- citeva kilograme…va dati seama ce bani faceam…?!

Mi-amintesc cum pe vremea aia imi croiam din haine vechi ceva nou…si cum fiecare nastur si fermoar avea o destinatie precisa si prezenta un interes deosebit. Banuiesc ca la vremea aia stiam sa si port orice cirpa cu o eleganta si o alura deosebita. Cind imi puneam o palarie in cap…era cu sic- si o faceam destul de des!!!...Acuma singura palarie care o mai port este una de paie sa sperii ciorile care vin la ciresul din fundul gradinii…

Si de-acuma …pe la rindurile astea, poate ati vrea sa stiti daca are sens toata dscutia de pina acum?…Cred ca da, ca doar n-am sa recunosc ca mi-am risipit si eu scriind si voi citind timpul de pomana. Si uite ce m-a inspirit la vorba…Valorile care le aveam in tinerete s-au schimbat? Valorile nu cred ca se schimba- noi ne schimbam…si alegem alte valori.

Fericirea este…o ecuatie cu multe necunoscute. Prea multe …Pe masura ce le aflam , realizam ca fericirea nu depinde de ele. Daca am crezut ca bunastarea, stabilitatea financiara poate sa ne faca fericiti,… aflam curind dupa rezolvarea acelei “necunoscute” ca nu este adevarat.

Multumesc Domnului pentru ca inca am o slujba – nu neg ca asta este foarte important in viata. Si drept sa va spun ce m-a pus pe ginduri sa scriu cele de mai sus a fost un comment a lui abbu la postarea mea despre ingeri. Spunea abbu ca unii au primit vestea ca si-au pierdut slujba si au alte preocupari mai serioase decit sa se ocupe de ingerasi…. Si e adevarat - mai ales daca ai citiva dependenti marunti pe linga tine.

Dar stiu ca indiferent pe ce scara sociala am fi , pentru piinea cea de toate zilele trebuie sa ne rugam ( si sa lucram). Asa ne-a invatat Domnul Isus. Si El a promis ca va avea grija de nevoile noastre. Pe partea asta de cer nimic nu este stabil…nici slujba si nici bogatia.

Asa ca stabilitate nu este in bani si alte lucruri cit intr-o relatie apropiata cu Cel care are in mina Lui soarta noastra a tuturora. El este solutia la toate problemele noastre. Linga El ecuatia vietii mele este pe cale de solutionare - intotdeauna.

Mi-am varsat focul inimii adesea in fata voastra ca sa vedeti ca nu vorbesc din virful buzelor.Tot mai mult uitindu-ma in jur vad ca nu sint singura care trec prin incercari…si nu sint nici singura…pentruca Dumnezeu ma are in planul Lui…si asta face diferenta. Indrazniti si voi sa va apropiati de El. Fara ceremonii si fara tam-tam ci singuri, in camaruta voastra, spune-ti Lui Isus orice durere…si n-o sa va para rau…

23 February 2018

MAI AVEM SI VESTI BUNE...A MURIT BILLY GRAHAM!



     Mai avem si vesti bune… a murit  Billy Graham.


     De ce zimbiti parca incurcati de fraza asta? Nu este oare o veste buna cind cineva ajunge la tinta? Nu asta este tinta noastra de urmasi ai lui Christos sa ne terminam cu success alergarea?


     Carismaticul Benny Hinn, propovaduitor al unei evanghelii de prosperitate era astazi intr-o secventa live in care vorbea despre Billy Graham si faptul ca pentru asa o perioda lunga acest evanghelist a reusit sa stea departe de cele doua slabiciuni care murdaresc lumea evanghelica ( banii si femeile) - “recunostea” ca el a dus evanghelia prosperitatii un pic…prea departe. Pus in fata acestui tablou – a evanghelistului Billy Graham incheindusi cu success socotelile pe acest pamint…poate ca dumnealui se simte fara sa vrea obligat sa se cerceteze. Si mai stii? Poate ajunge sa duca la oameni si adevarata  veste buna pina la urma .


      Cu ani in urma am citit ceva ce m-a impresionat. Modesto este orasul in care traiesc si eu si desi cu ani in urma era un orasel dragut de fermieri, astazi a ajuns sa fie pe locul 1 in intreaga America  la furturi de  masini . Nu mai zic ca recent pe McHenry, renumita strada unde annual se fac plimbari cu masini vechi- un festival renumit, s-au mutat niste centre care dau droguri si seringi la drogati -  si strada a inceput sa fie patronata de oamenii strazii cu carucioarele lor incarcate cu tot avutul personal. S-au mai gindit si alte orase din Bay Area sa ne fericeasca si au platit oamenilor strazii din orasele lor bani buni sa se mute la Modesto…si dinsii au venit…si inca mai vin.


     Ei, dar cu ani in urma in Modesto isi incepea Billy Graham si inca doi evanghelisti misiunea lor. Au hotarit acestia 3 doua lucruri de care s-au tinut cu strasnicie . Si aceste lucruri desi au o valoare nemaipomenita  sunt rezultatul unei calitati de care mai toti ducem lipsa. Si asta este umilinta. Nu una prefacuta ci o umilinta reala care sa accepte ca suntem pacatosi si ca avem slabiciuni si ca atare trebuie sa actionam inainte de a cadea in ispita izolindu-ne de situatii care ar putea sa ne duca in ispita. Cei trei au hotarit in Modesto…sa nu se atinga de puscuta cu bani si nici sa nu stea singuri intr-o camera in prezenta unei alte femei decit  propria lor sotie- si astfel sa nu dea de gindit sau de ghicit sau de inventat nimanui. Ce treaba desteapta au facut!!! Si astfel s-au putut ocupa de evanghelizare si nu au putut fi implicati in nici un scandal cu sau fara pricina.


     Eu zic ca trebusoara asta ne-ar fi de folos si noua…cei care incercam sa mergem clatinindu-ne si bijbiind pe calea cea ingusta. Si da…am o veste buna. Inca mai avem timp sa ne structuram viata in asteptarea pretului alergarii. Billy si-a sfirsit alergarea frumos. M-a pus pe ginduri…

22 February 2018

OM BOGAT, OM SARAC

Ohhh…ce poveste minunata am auzit astazi. Trebuie neaparat sa v-o spun si voua. Povestea este de fapt adevarata…asa cum adevarate si valoroase vor fi si concluziile pe care cu siguranta le vom avea cu totii sper - la sfirsit.
In Texas era un farmier care avea o firma tare saraca. Intimplarea se petrecea in timpul marii depresiuni din America . Numele fermierului nu-l mai retin…mie mi-a sunat ca un nume evreiesc. Si fermierul asta lucra de nu mai putea dar pamintul era saracacios si omul ajunsese sa depinda de ajutorul de Stat dat fermierilor ( pe vremea aia) ca sa poata pune piine pe masa pentru familia lui. In situatia asta grea, a aparut la un moment dat un geolog care i-a spus fermierului ca el crede ca pe locul fermei lui s-ar putea sa fie zacamint de petrol. L-a convins pe fermier sa-l lase sa sape – si in cele din urma fermierul i-a dat voie. Nu avea oricum nimic de pierdut.
Si a adus geologul masini de gaurit pamintul si s-a coborit la 1150 de ft adincime. Spre bucuria lui…a dat curind de o bogata vina de ulei negru – exact ceea ce cauta.  Au inceput extragerile si in curind au facut alte si alte sapaturi pe aceeasi proprietate nefertila…Va imaginati ce a urmat…
……………..
Acum morala…Fermierul cel sarac era de fapt proprietarul unei bucati de pamint mult mai valoroase decit orice ferma infloritoare de prinprejur…numai ca a trait ani multi in saracie nestiind ca sta - pe o comoara. Nu asa sintem si noi? Avem un Tata bogat- caci ”ale Lui sint toate”…si traim uneori ca niste sarantoci , ca niste invinsi ca niste orfani. Am putea sa stam pe stinca care nu se clatina niciodata…dar umblam inglodati pina la git in nisipuri miscatoare…in mocirle …tirindu-ne ca niste invinsi desi prin El, Fiul care a invins moartea pentru noi- sintem invingatori.Sa mai continui? Eu am sa continui pentru mine si pe voi va las sa continuati in dreptul vostru…Avem de facut o alegere…pina se mai poate…pina nu murim de inanitie spirituala, noi – cei pentru care a murit Christos.