SCRISOARE DE LA TUSA MARTA

     Exista ceva sau cineva in viata voastra care sa va inspire? Eu am avut binecuvintarea sa am citiva...Tusa Marta este unul dintre acesti oameni. Desi trecuta de 70 de primaveri, desi obisnuita sa duca greutati...uneori pe durate lungi...stie sa aleaga bobitele de roua din viata ei si sa le dea valoare, sa le admire frumusetea si sa le guste cu placere esenta, ca sa-si potoleasca setea.

     Ne este sete in viata asta? Cei educati in domeniu spun ca de cele mai multe ori confundam setea cu foamea si multi dintre noi asa se ingrasa...din nepricepere. Sintem confuji...Asta-i chiar culmea - sa nu stim cind ne este sete?! N-ati observat ca uneori , preocupati cu cite ceva interesant , uitam ca ne este foame? Poate ca nu ne este...poate ca avem nevoie in viata de lucruri deosebite - numai ca tragedia este ca ele se intimpla in jurul nostru...noi sintem cei care nu ne cascam ochii sa le vedem. Exact asa cum Lazar statea la poarta bogatului care trecea pe linga el in fiecare zi. Si nu l-a observat - desi l-a vazut - ca doar nu era orb. Nimic de zis ca si-a adus aminte de el dupa ce a murit- semn ca ceva tot stia- dar nu fusese interesat sa afle mai mult...

   Eu cred ca de multe ori ne este sete de viata...si nu recunoastem simptomul. Sintem obisnuiti cu peisajul din jur si nu-i mai dam atentie. Trebuie oare sa lase Dumnezeu sa se intimple o explozie ca sa ne atentioneze? Viata este interesanta si deosebita daca facem efortul sa o observam putin...

     Ei...si asa cum va spuneam la inceput, matusa asta a mea care de fapt este verisoara cu tatal meu, a fost dintotdeauna o sursa de inspiratie. Ca virsta este apropiata cu mama mea, dar ca stil de gindire si in felul cum despica firul in patru...sintem pe-un gind de tare multe ori. Aproape 5 ani a stat linga sotul ei paralizat tinindu-l de mina...amintindu-i cine a fost, amintindu-i cine a dorit sa fie...amintindu-i incotro se duce...I-a citit, i-a explicat, i-a cintat, si a trait pentru el, renuntind sa traiasca pentru ea...

     In jurul ei, copii, gineri, nora, nepoti...au creat ...suportul vietii intregii lor familii- s-au extins , au dat mina unul cu altul si au impartit si bucurii si necazuri...si cele usoare si cele mai grele.

     Asta vara i-am vizitat- dupa 30 de ani ...si m-am simtit ca acasa...Iata mai jos stropul ala de roua de care vorbeam, pe care Tusa Marta il descrie atit de delicios...si uitati-va cum in citeva fraze putem sa ridem de prezent, sa ne amintim de trecut cu nostalgie ( matusa Susana e moarta de multa vreme, iar Bunu...numa' ce a plecat la Tatal de citeva saptamini), putem sa filosofam...si in toate sa gasim frumusetea vietii...traind si multumind Celui care a creat viata...Iata scrisoarea ...

   

      Draga Rodica

 La noi ninge de ceva vreme ,totul e alb, imaculat - doar cei ce merg la serviciu au facut carari. Am imbatrinit cu inca 5 ani in ultima vreme , asa ca stau cuminte in casa si mai incerc sa uit  ultimii ani cetind cind una cind alta .

      Ieri am vrut sa  deschid casuta postala a lui Danut si nu stiu pe ce butoane am apasat dar au ajuns la  voi niste e-mailuri goale. Cind au venit copii acasa si mi-au spus - am ramas ca matusa Susana. 

     Avea cam 14 ani matusa...si cobora o parte a muntelui prin padure sa ajunga acasa. Deodata aude un zgomut si se opreste sa vada ce este .O haita de lupi vreo 8-9 traversau padurea prin fata ei pe cararea bine stiuta. A cazut in fund - a cascat gura  si a strigat din toate puterile : "lupul maaaa"… da nu a iesit nici o silaba din gitul ei. A scapat teafara  si a multumit Domnului care a inchis gura lupilor. 

     Asa am ramas si eu ieri cu gura cascata ca v-am dat un gind in plus. Suntem bine si multumim Domnului care este bun si milostiv .Duminica  a fost o vreme frumoasa si am reusit sa merg la biserica . Am ramas impresionata.  Nu ori cine zice Doamne Doamne va intra in imparatia cerurilor…. deci atentie Marta .

     Ma uit pe geam si ninge si acum... pe vremea cind erau copii mici faceam cu Bunu pe terasa un mare om de zapada. Acum nu mai are cine  si nici pentru cine - Bunul s-a dus acasa si copii au crescut. 

     E totusi frumos. Cred ca te-am plictisit putin, dar asa sint batrinii... Te saruta  pe tine si toti ai tai...

Tusa  Marta  

DIN MEMORIILE LUI TUSA MARTA...( 1 )

In urma cu citeva saptamini a trecut din viata sotul matusii mele din Aiud. Am asteptat sa treaca putin timp ca sa poata sa adune citeva cuvinte – un omagiu mult meritat aceluia care a fost sot, tata, frate , prieten si pastor in Biserica Baptista din Aiud. Iata mesajul ei…

...................................

Dragii mei, dupa cum i-am promis lui Rodica, am reusit sa scriu cite ceva despre pastorul Muresan Ioan

A venit in Aiud la 1 ianuarie 1951 pentru practica de iarna a seminaristilor din anul 2 la Seminarul Teologic Baptist;  a revenit si in vara lui 1951, iar la terminarea anului 3 in 1953 a fost repartizat ca pastor in raioanele Aiud si Ludus prin delegatia nr 67/1953 a Comunitatii Crestine Baptiste Cluj. In anul scolar 1955-1956 a fost admis la Seminar pentru a frecventa cursurile anului 4. De mentionat ca aceasta nu era permis decit dupa doi ani de practica.

Studentii erau din ce in ce mai putini. Teminasera anul 3 in jur de 22 dar ramasesera doar vreeo 10. De mentionat ca in timp ca daca un grup de seminaristi incepeau anul 1, pina nu ajungeau la anul 3 nu mai erau admisi altii, si numarul de locri era tot mai mic- toate astea ca sa reduca cit mai mult numarul seminaristilor. Asa se face ca erau tot mai putini pastori care trebuiau sa acopere teritorii din ce in ce mai mari.

Dar greutatile nu se opreu aici. Pastorilor li se cereau lunar tabele cu membrii bisericilor pe care le pastoreau, care ce minci patriotice faceau si cite contracte faceau cu statul. Toate aceste corvoade ca sa nu reduca si timpul de pregatire spirituala a pastorului . In anul 1956 la 17 iunie Ioan Muresan a fost ordinat de o comisie formata din fratele I.Dan, Presedinte al Comunitatii de Cluj, Traian Badau, secretar al Comunitatii de Ckuj si Cosman Gheorghe, pastor pensionar.

       Si acum ceva despre crestinul Ioan Muresan. Aacceptat c greu sa dea informatiile cerute tot mai des despre numarul de membrii ai bisericilor- si in final a rupt legatura cu Imputernicitul Cultului Raional. In 1958 a venit reglementarea serviciilor in biserici, pe care nu a respectat-o – precum si arondarea bisericilor( ceeace insemna inchiderea mai multor biserici). A venit si interzicerea botezurilor fara aprobarea Imputernicitului Cultelor. In cercul lui de misiune erau citiva diaconi batrini care au tinut botezuri de care a fost apoi acuzat el, dar nu a divulgat nici cine si nici cind s-au tinut acele botezuri. Intre anii 1956-57 cind fartele Wurmbrand a fost eliberat pentru o scurta perioada , a vizitat si biserica noastra de doua ori cu toate ca era interzisa primirea lui. Imi amintesc ca era in casa la noi cind a avut loc Revolutia din Ungaria; intrebat ce parere are de cele ce se petrec, el a raspuns…”un purec a muscat un elefant…nu va fi nimic”.

A inceput apoi colectivizarea agriculturii si pastorii au fost instruiti sa convinga credinciosii sa se inscrie la Colectiv. L a sedinta comunitatii, Muresan s-a sculat si le-a spus ca el a studiat la seminar sa-I invete pe oameni sa caute viata vesnica si nu fericirea pe care o da Colectiva. Cuvintele astea n-au sunat bine insa pentru cei de la conducere si cu actul 11.797/15 august 1961 I s-a retras lui Muresan Ioan recunoasterea ca Pastor.

Aveam pe atunci 3 copii iar eu nu eram in servici. Cind a cerut sa primeasca un serviciu de la Stat I s-a spus…”roaga-te la Dumnezeul tau sa-ti dea piine…” Si Tatal nostru a avut grija sa avem piine. Dupa alti trei ani cind era deja sofer iar eu de asemenea gasisem servici a fost din nou chemat la securitate si i-au oferit postul de pastor inapoi- cu conditia sa colaboreze cu ei. I-a refuzat din nou. Cel mai dureros este ca nu l-au inteles nici fratii si cu atit mai putin cei din CONDUCEREA Cultului de la Brasov. Muresan a ramas sa lucreze benevol in Biserica. A fost iubit si stimat de multi si a avut si dusmani suficienti – ne-am imaginat noi ca astia ar fi fost informatorii securitatii care il sabotau sau il vorbeau de rau…

In anul 1986 a avut la Aiud o intilnire cu toti colegii dein anul 4 de Seminar (1955-1956). Ramasesera doar opt:unul era in America – fratele Negru, si fratele Bucaciuc plecase la Domnul. Pe restul ii veti recunoaste in fotografia alaturata ( In rindul de sus:Bold Iosif, Muresan Ioan, Dinu Ioan, Bala Gavrila; iar rindul de jos: FloreaDionisie, Manzat Teodor, Ghergheli Dumitru si Petrescu N).

Dupa revolutie am ajuns sa deschidem a doua biserica cu 21 de membrii - majoritatea batrini – dar in scurt timp am ajuns la 50 plus de apartinatori. Un alt soc- Biserica de unde am plecat nu au fost de acord sa ne lase nouas cladirea veche de unde plecasem cu 7 ani in urma si care acum era goala. O Biserica din Anglia insa , a cumparat o casa veche, mare, unde vroiau sa infiinteze o policlinica si o capela. Casa a fost cumparata pe numele unuia –Docea Dorin care fusese la studii in Anglia – un curs de mnisiune de 3 luni. Reparatia si reconditionarea casei a fost facuta de Pastorul Muresan impreuna cu membrii noii biserici si cu grupuri de benevoli din Anglia. Reconditionarea a durat doi ani. Era spatiu suficient si pentru Clinica si era si o sala mare pentru serviciile religioase. In acesti ani au avut loc 3 botezuri si Biserica s-a nmarit la numar.

Botez la Mures 9n 1995

Biserica in 1994

       In 1996 am ajuns insa la neintelegeri cu Docea care dindu-se drept pastor pentru cei din Anglia, vroia sa faca acolo o biserica de tip nou – cu batut din palme si  miscari- zicea el ale harului. Muresan nu a acceptat…si urmatorul lucru a fost ca am fost dati afara. Multi din cei intorsi de curind au abandonat Biserica. Muresan a pus la dispizitie o camera din casa lui si fratii s-au adunat acolo in urmatorii 4 ani. Dar…prin harul Domnului si ajutorul LuI am construit cu o mina de oameni batrini si cu copii o minune de Biserica. Fratele Muresan Ioan avea pe atunci avea pe atunci 73 de ani si a construit cu mina lui Biserica alaturata – terminata in anul 2000- cu deschiderea Bisericii pe data de 19 noiembrie.

        Acum se punea problema unei constructii in curte- ca birou. Actualul Pastor era  Matei M. In data de 14 noiembrie 2006, lucrind la pardoseala de gresie de unul singur, Muresan Ioan a avut un mic accident vascular si a cazut jos de pe scaunul pe care se pusese sa se odihneasca un pic . Asa a fost gasit de nepotul Gavril, care apoi a anuntat salvarea, fiica si nepata acestuia. Si-a revenit, a fost dus acasa, a mincat si s-a odihnit…dar la trezire a mai facut un soc.

Doctorita Gabi, care ii este si nepoata si care l-a ingrijit in tot timpul suferintelor lui , l-a lamurit sa il ducem la spital pentru o perfuzie. A acceptat cu mare greu.

-O sa ma aduceti mort acasa…a zis. Seara a avut un nou atac care i-a afectat si vorbirea- dar a doua zi dimineata s-a dus singur pe picioare din salon in sala de rezerva. Dupa amiaza a mai avut un nou accident si a ramas in urma acestuia paralizat pe partea stinga. O vreme a mai putuit vorbii…si ne spunea ca “Muresan a ramas acolo pe scaun la Biserica…si ca el e cu noi numai cu trupul”. Dar nu si-a mai revenit de atunci niciodata – si nu si-a mai putut misca mina sau piciorul- si a sa a mai trait printre noi inca 4 ani si 20 de zile.

Muresan Ioan a fost ingrijit insa de o ceata de ingeri- nu i-a lipsit nimic si nu a stiut ca este paralizat sau ca este bolnav de mult timp. Domnul i-a ascuns acest lucru ca sa nu sufere.

Acum el este plecat la Domnul- Acela pe care L-a iubit cel mai mult in viatasi pe care L-a slujit cu toata fiinta lui si cu multa sinceritate. Trupul I se odihneste aici…

Participantii la inmormintare…