31 March 2016

MIROASE A... FAMILIE...

   
     Generatie dupa generatie, ne perindam pe fata acestei planete alunecind spre eternitate. Fiecare generatie investind in generatia urmatoare si sperind sa le ofere copiilor si nepotilor o viata mai buna. Dar cele mai bune intentii nu sint suficiente. De multe ori in dorinta de mai mult si mai bine, uitam sa le dam copiilor nostri ce este mai important... timpul nostru.
     Am auzit niste statistici care sint absolut tragice... Se discuta de timpul pe care il petrece un tata cu copiii lui. Mai ales copiii mici nu au sansa sa-l vada pe tata mai mult de citeva minute in fiecare zi... Sa nu mai vorbim de numarul de familii in care tatal lipseste cu desavirsire. Este important pentru baieti sa aiba un model de comportament, si pentru fete sa stie cum ar trebui sa se poarte un barbat - asta la virsta la care se orienteaza in viata catre o familie.
     Starea saraca a familiilor - sarace nu din punct de vedere financiar, ci sarace in relatiile dintre membrii familiilor - le-a dat multor credinciosi de gindit. Se pare ca pina si divortul in familiile crestine este la un procentaj aproape egal cu restul lumii. Un lucru marunt, dar cu o semnificatie uriasa, ar putea fi un inceput fantastic pentru fiecare familie - si acest lucru este simplu si nu chiar un secret... este vechiul obicei - vechea traditie ca membrii unei familii sa ia masa impreuna.
     Multi dintre noi ne putem aminti vechea masa din bucatarie, in jurul careia parinti, si copii, si adeseori bunici ne adunam in fiecare seara sa luam cina... asta in cazul in care am avut norocul sa avem o astfel de familie. Daca nu, am fost poate vreodata gazduiti de o astfel de familie si poate pentru citeva zile am experimentat frumusetea acestui eveniment simplu... Ne amintim discutiile din jurul mesei, ambianta placuta... glumele... noutatile din viata fiecaruia impartasite cu restul familiei... astfel incit legaturile se creeaza si se imbogatesc in fiecare zi. Parintii afla astfel cu ce se ocupa copiii - daca sint intelepti suficient sa ii lase sa vorbeasca... daca le dau spatiul necesar sa se deschida. Nu va amintiti nimic de genul asta?
     Astazi am auzit ceva frumos. Un adolescent ii cere mamei voie sa-l invite pe antrenorul lui de ski acasa la cina. Iesind pe usa, baiatul o anunta ca antrenorul lui este si un fost bucatar. Mama lui ramine blocata cu cafeaua in mina... Nu planuia sa aiba pentru cina decit ceva mincare pe care o pregatise in prealabil si pe care o avea la congelator; avind o zi foarte incarcata, nu avea alta sansa de a pregati ceva proaspat ...
     Seara se apropie si mama este ingrijorata - ca nu vrea sa faca o impresie proasta... se aud insa voci la usa... Fiul ei si antrenorul intra in casa. Dar mare ii fu mirarea acestei mame cind l-a auzit pe antrenor tragind adinc aer in piept si spunind... cu placere...
-Aici miroase a... familie...
     Intrebarea mea este simpla: "Miroase casa voastra a familie?"

30 March 2016

DOUA PERSPECTIVE...

Robert Strands
Traducere de Rodica Botan

Jane Smith s-a dus la biserica intr-o anume duminica. L-a auzit pe cel de la orga facind o greseala in timpul preludiului si s-a incruntat. Cind toata lumea trebuia sa isi plece capul pentru o rugaciune in tacere, a auzit un adolescent de pe banca din spatele ei vorbind. Cind a trecut prin fata ei farfuria cu colecta, Jane a avut impresia ca usierul o priveste intens, ca sa vada cit pune in farfurie... si asta chiar ca a facut-o sa fiarba. In timpul predicii, predicatorul s-a bilbiit de nu mai putin de sapte ori... ca doar a tinut socoteala... iar corul a falsat pe alocuri, mai ales la ultima cintare... si Jane si-a spus in sinea ei: "Nu mai trec niciodata pe-aci... astia nu se pricep la nimic si nu sint altceva decit niste... ipocriti!!!"
Linda Jones iesea de la aceeasi biserica in aceeasi duminica dimineata. L-a auzit pe cel de la orga cintind un aranjament minunat din "A Mighty Fortress", si ascultind... aceasta muzica i-a dat o stare inaltatoare. In timpul serviciului, a fost miscata de marturia unei tinere care a recunoscut in fata bisericii ca datorita credintei ei in Isus Christos, viata ei s-a schimbat in bine. Cind a venit farfuria cu colecta, s-a bucurat sa afle ca aceasta bisericuta, desi mica, doneaza din banii ei copiilor care mor de foame din Africa. Si Linda a apreciat in mod deosebit predica din duminica aia... printre altele, a aflat raspuns la o intrebare pe care o avea de multa vreme... si cum iesea din biserica in duminica aceea insorita, se gindea.:"Cum poate cineva sa paseasca in biserica asta si sa nu se simta binecuvintat?"
Perceptia este ceva curios, si personal ,si diferit de la un individ la altul. O perceptie corecta este necesara, vitala, importanta pentru viata fiecaruia.
La sfirsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, de-a lungul Germaniei, Fortele Aliate greblau fermele si casele, ca sa-i gaseasca pe dusmanii ascunsi. La o casa abandonata, aproape un morman de darimaturi, cei care cautau au dat intr-un beci de o inscriptie pe care o victima a holocaustului o scrijelise pe perete sub steaua lui David...
Cred in soare... chiar si atunci cind nu straluceste.
Cred in dragoste... chiar si atunci cind nimeni n-o arata.
Cred in Dumnezeu... chiar cind nu ne vorbeste!
Perspectiva ce o ai in viata te poate face puternic sau te darima. Asa cum poti sa privesti un pahar cu apa si sa decizi daca este pe jumatate gol sau... pe jumatate plin. Totul consta in... perspectiva. Depinde de tine...

29 March 2016

DUSMANII DIN NOI...


     Dusman! Cred ca este un cuvint de origine turca. L-am auzit adesea in filmele turcesti. Suna dur…suna greu… Si cind il spui, te gindesti cu precizie la cineva din afara, nu la ceva sau cineva intim, personal… Te gindesti la cineva sau ceva care trebuie tinut la distanta… la cit de mare distanta posibila. Nimeni nu vrea sa aiba un dusman pe-aproape… Si totusi… si totusi, sint citiva dusmani pe care intentionat, si de buna voie, si la propria noastra alegere, ii tinem cit se poate de aproape de noi - ba ii tinem chiar in noi. Si dusmanii astia sint si puternici pe deasupra… si periculosi…
     Nu-i asa ca v-am trezit curiozitatea? Oare care este dusmanul asta atit de siret, ca se poate apropia de noi atit de mult si tinem de el asa de indeaproape… Care? OK... am sa va spun... Ce ziceti de... mindrie?
Mai sint si alti dusmani; ura, lenea, egoismul, lacomia... dar mindria pare a fi pe primul loc.
   
Ieri incercam sa traduc niste citate, si unul dintre ele m-a lasat... pe ginduri. Apoi am ascultat in drum spre casa niste intrebari si raspunsuri dintr-o emisiune, si din nou am fost impinsa spre gindul de mai sus... si anume acela ca ne ferim de atitia dusmani, dar pe unii ii hranim, si ii mingaiem, si ii rasfatam, si ii tinem atit de aproape... Si in special mindria... dusmanul asta falos este ca un cameleon - are parca multiple personalitati... si unele dintre ele par atit de inocente.  De pilda... ce poate fi mai nevinovat decit sa faci fapte bune? Este chiar recomandat si de... elogiat, nu? Si niciodata cind elogiem faptele bune ale cuiva nu ne gindim ca o sa facem pe cineva sa pacatuiasca, fiindca aratam apreciere fata de el... Doar este adevarat ce spunem!
     Pe copii sau cei cu temperament copilaros ii elogiezi ca sa-i stirnesti si sa-i stimulezi sa continue sa faca acel lucru bun, pozitiv... pentru care ti-ai aratat admiratia. Poate fi cel mai bine intentionat lucru de pe lume... dar poate ajunge si motiv si suport pentru nasterea si cresterea unuia dintre cei mai sireti dusmani existenti ai omului. Mindria... Este greu de imaginat in ce spatiu inofensiv, inocent, pozitiv se poate naste acest dusman cumplit... Dar daca ne gindim ca pacatul asta s-a nascut in cer, in cel mai curat loc posibil... in apropierea lui Dumnezeu... abia atunci intelegem cit este de periculos si cit de mult trebuie sa veghem.
     Lucifer este un exemplu clasic. Inainte de a fi diavol, a fost... Lucifer. A stralucit de talente si probabil fapte vrednice de talentele lui. A existat in toata frumusetea lui in locurile inalte... Pacatul asta de fapt nici nu prea exista in locuri joase si saracacioase . Mindriei nu-i place modestia... asta in mod sigur. Mindria nu prea stie nici de multumire... ca ea vrea mereu mai mult si mai bine, si mai inalt si mai apreciat... nu se poate multumi niciodata cu prezentul...
     Si acuma va spun sincer ca nu ma gindesc la sau despre mindria nimanui decit la mindria mea proprie. Gasesc motive sa-i fac loc acestui sentiment in cele mai ciudate situatii... si chiar si atunci cind nu prea merit nimic... dar cumva reusesc sa ma strimtorez si sa-i fac loc mindriei pe bancuta pe care stau. Imi... place compania ei. Modestia ma face de ris si ma face invizibila... Mindria e mai galagioasa si aduna admiratori... linga ea te distrezi un pic si te simti bine. Cel putin pe moment. Si doar asta vrem cu totii, nu-i asa? Sa ne simtim... bine!
     Dar pentru momentul ala de mindrie, scurt si galagios, este posibil sa platesti ca pentru un imprumut luat cu dobinda mare pe termen lung. Si unii dintre noi avem multe imprumuturi de platit... cu dobinda foarte ridicata. Daca am fi fost mai modesti, am fi fost liberi si fara datorii... Exista in popor o vorba inteleapta care zice ca "mindria si prostia se platesc"! Cit adevar!
    S-ar putea scrie atit de mult despre mindrie si ravagiile ce le face ea in sufletul nostru. Unii s-au casatorit cu cineva nepotrivit... din mindrie. Au platit scump mai tirziu. Altii si-au cumparat lucruri prea scumpe pentru cistigul lor - doar ca sa fie in rind cu "lumea"... si platesc dublu pentru cumparatura. Unii s-au asezat pe un scaun mult prea in fata, cind stiau de fapt ca li s-ar potrivi o pozitie mai pe la urma... si au fost atentionati ca trebuie sa se ridice de pe locul respectiv... Si asta nu e inca tot. Unii cred ca viata lor este buna asa cum este, ca faptele lor sint bune, si poate chiar sint - si ca bazati pe faptele lor vor fi invitati la masa Regelui. Si sarmanii de ei, plini de fapte bune, se pot trezi intr-o zi in iad... ca faptele noastre cele mai bune sint ca si cirpele cele mai murdare in fata lui Dumnezeu. O pozitie umila insa, sub crucea Domnului Isus, poate sa-i asigure celui mai mare ticalos intrarea in Eterna Fericire.
     Am scris pentru ca mi-am scris... Precum v-am mai zis, mindria ia atitea forme cite nu ne putem inchipui. O dai la o parte si o arunci afara din casa inimii tale, si vine inapoi sub o alta forma. Ne trebuie atita vigilenta!... Si parca n-am avea dusmani suficienti din afara cu care sa luptam tot timpul, mai avem de analizat si gindurile mintii, si simtamintele inimii, si tot ce intra in inima si in mintea noastra. Sa ne pazim de toti dusmanii... dar mai ales de cei din noi!...
Romani 7:24 
"O, Nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?"


28 March 2016

MERGETI...


     A trecut si Pastele… Interesante emotii, simtaminte, ginduri  am avut tot weekendul. Predica de duminica a fost ca o sesiune de reorientare pentru mine. Dis-de-dimineata femeile au pornit la mormint. Dar nu apuca sa isi faca slujba delicata pentru care s-au dus, pentru ca Domnul Isus nu mai era acolo. Inviase! Ingerul le spune sa mearga si sa le dea ucenicilor vestea cea buna. Si femeile se duc.

     Apoi vine rindul ucenicilor sa spuna mai departe. Si ca sa fixez ideea si mai bine, Domnul ISUS le spune la un moment dat ucenicilor… “Mergeti in toata lumea… si spuneti…” Si pentru noi este valabila aceasta trimitere. Doar ca noi ne-am inchis in cladiri si am format tot felul de grupuri si grupulete si super, mega… stam si ne simtim bine acolo. Si nu prea sunt multi care merg sa spuna… si daca spun, spun de-ale lor…

     Tot ieri a avut loc explozia din Pakistan. Foarte putine ziare sau statii de tv sau radio anunta ca 60 de crestini au fost omoriti si vreo 300 raniti - dintre care majoritatea femei si copii. Si daca spun nu spun intreaga intimplare - nu dau motivul. Si care a fost motivul pentru care acest grup de oameni a fost atacat? Pentru ca sarbatoreau Pastele. Este clar ca diavolul nu suporta sa auda vestea – El a avut ca scop sa il omoare pe Domnul Isus, crezind ca scapa de El. Si cit de siret este dumnealui – un lucru ii scapa… faptul ca lupta atit de furios impotriva crestinilor spune clar ca recunoaste puterea lui Dumnezeu in acesti oameni, motiv pentru care vrea sa-i elimine. Doar ca nu a facut altceva decit sa-i trimita mai devreme in bratele Mintuitorului. Atit! Si vestea ramine… sa o spunem noi, cei ramasi in viata inca. Hristos a inviat, oameni buni!…

     Multe au fost gindurile cu care m-am razboit ieri. M-am gindit cum musulmanii se dedica martirajului… imbratiseaza ideea de a muri pentru Allah. Crestinii accepta la nevoie… dar sunt putini cei care se duc in lumea musulmana sa le predice Evanghelia cu orice risc. Poate de aia au dat navala musulmanii peste noi? Unii asa zic, si poate au dreptate. Daca noi nu ne-am dus la ei, au venit ei la noi. Trebuia sa auda vestea cea buna… trebuia sa auda ca “Hristos a inviat”! Suntem noi mai lasi decit musulmanii? Unii dintre noi suntem… cu parere de rau trebuie sa recunoastem. Ne lipim bine de Evanghelia bunastarii - cind ne rugam ca toate sa ne mearga bine si ne vestim unii altora, si ne salutam unii pe altii, si ne invirtim in cercul nostru strins duminica de duminica… ca in restul saptaminii slujim la alti idolasi care ne fura timpul si energia.

     Am avut ieri impresia ca traiesc viata oamenilor dinainte de potop. O lume care construieste un Turn Babel modern. Vrem sa ajungem undeva si daca s-ar putea chiar si in cer sau pina la cer… cu puterile noastre, cu iscusinta noastra, cu metodele noastre. Nu ne mai lipseste unora  nimic decit Turnul Babel… Ni s-a spus sa mergem sa raspindim vestea cea buna… dar suntem ocupati cu constructia… Toti suntem cu capetele in internet… ca-i TV, computer sau celular… un Babel colossal, in care ne consumam tot ce avem si tot ce suntem…

     Oare citi vor mai fi dintre cei care vor sa duca vestea ca “Hristos a inviat?”… Citi?...

27 March 2016

MA STIE PE NUME...

       Peste citeva zile sarbatorim moartea si apoi invierea Mintuitorului nostru. S-au tinut si se tin predici atit de multe din aceleasi texte ale invierii - si de fiecare data "ceva" vorbeste inimii noastre intr-un fel nou, deosebit... Am auzit astazi un text vechi cu rezonante noi - un text care se citeste de obicei in dimineata Invierii. Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormint. Plingea... Nu gaseste trupul Domnului Isus, gaseste insa piatra de la intrarea mormintului data la o parte si doi ingeri care ii spun...
    -"Femeie... pentru ce plingi?" Ea le spune ...
    "Pentru ca au luat pe Domnul meu, si nu stiu unde L-au pus"...
    Mai tirziu se intilneste cu Domnul Isus si nu-L recunoaste - crede ca este gradinarul. Dar... cind Domnul Isus o cheama pe nume si ii spune...
    -"Marie"... Cuvintul spune ca ea s-a intors (ceea ce inseamna ca era deja cu spatele la El) si I-a zis...
    -"Rabuni"... adica "Invatatorule"... pentru ca L-a recunoscut...
    Nu L-a recunoscut cind a vorbit cu El, cind s-a uitat la El... dar Il recunoaste cind o striga pe nume...


    Dumnezeu i-a chemat si pe altii pe nume... Pe Moise... Pe Samuel... Pe Saul pe drumul Damascului... si pe mine, si pe tine te cheama pe nume... pentru ca El este Pastorul cel bun, si Pastorul cel bun Isi cunoaste oile...
         Gindul meu este ca in aceasta saptamina sa punem deoparte un moment linistit in care sa ne cercetam inima si sa vedem daca ne-a chemat cumva... daca nu L-am ignorat... daca nu umblam inca ca bezmeticii prin gradinile lumii acesteia cautind dupa cadavre... cind El este viu si S-a dus sa ne pregateasca un loc... si ne cheama pe nume, ca sa fim cu El... De ce plingeti? De ce plingem? Mormintul este gol de aproape 2000 de ani... si tot de atita timp Domnul nostru pregateste un loc pentru ca sa ne duca acasa...
          Ce ma bucura cel mai mult este ca El ma cunoaste pe nume... Ce ma intristeaza cel mai mult este ca sint unii care citesc pe acest blog si inca nu-L cunosc personal pe Mintuitorul... si ma doare gindul ca odata le va spune...
    -"Plecati de la Mine, ca nu va cunosc."
         Prieteni... nu este acelasi lucru daca stii pe cineva sau stii despre... cineva. Va doresc din suflet sa va intilniti si sa va cunoasteti personal cu acest Isus care a parasit slava si a venit aici jos sa sufere pentru noi. Lui Ii datoram toata dragostea si respectul nostru...C hristos e viu... sa fie viu si in inimile noastre! 
    (May, 4, 2012)

26 March 2016

GINDURI DE PASTE...



JUSTITIE – Cind primesti ceea ce meriti!

INDURARE – Cind nu primesti ceea ce meriti!

GRATIE – Cind ti se da ceea ce nu meriti!

25 March 2016

E VINERI...

S.M. Lockridge:
(traducere de Rodica Botan)


E Vineri…
Si Isus Se roaga,
Pe cind Petru obosit… doarme,
Iar Iuda otrava tradarii soarbe…
Caci se apropie Duminica.

Este Vineri…
Pilat in griji transpira,
Preotii conspira,
Multimea racneste…
Totul… se implineste,
Pentru Duminica.

Este Vineri
Ucenicii alearga de zor;
Ca niste oi… fara pastor…
Pe Maria plinsul o stapineste
Petru de trei ori se dezice
Si nu-L recunoaste…
Inca inconstienti…
Inca incompetenti…
Ca vine Duminica.

Este Vineri
Soldatii romani in batai Il zdrobesc
Il imbraca ca rege… si-L umilesc
Pe cap o coroana de spini Ii pun-de batjocura
Inconstienti ca vine sfinta zi de… Duminica

E Vineri…
Isus paseste greu, incet, catre Calvar
Si strop cu strop sfint singe se scurge
Pe maidan…
Puterile-L lasa… Se-mpiedica pe drum
Si spiritu-I slabeste… se-apropie de-acum…
E Vineri…
Si inca nu s-a terminat…
Dar vine curind…
Vine Duminica.

E Vineri
Lumea se pare-a cistigat
Oamenii inoata in pacat
Diavolul ride… incintat.

E Vineri…
Bat soldatii romani cuie in miinile Lui
Intinzindu-I-le pe cruce…
Ii bat cuie in picioare… tintuindu-le
Pe cruce…
Inaltindu-L sus…
Intre tilhari…
Dar… e Vineri…
Si eu stiu ceva:
Eu stiu ca vine…
Duminica.

Este Vineri
Si ucenicii intreaba uimiti:
Ce s-a intimplat cu Regele lor?
Iar fariseii celebreaza crezind c-au izbutit;
Si asa pare chiar… Scop mirsav-implinit!
Dar nu stiu ca este numai… Vinerea
Si in curind vine slavita Duminica!

Este Vineri…
Si atirnat pe cruce,
Parasit de Tatal
Singur si muribund,
Si nimeni sa-L salveze?
Ohhh… Este inca Vineri,
Dar… Vine Duminica…

Este Vineri
Pamintul se cutremura,
Cerul se intuneca
Cind Regele meu se sfirseste…

Este Vineri
Toata speranta e pierduta;
Moartea a cistigat,
Pacatul a invins,
Si Satana ride isteric…

E Vineri…
Isus este ingropat!
La gura gropii stau soldati…
O piatra uriasa rostogolesc…
Eu inca sper si ma gindesc,
Ca… este inca Vineri…
Dar stiu promisiunea!
Si-astept!
Ca… Vine Duminica!!!..

24 March 2016

CE-AM RETINUT DE LA TILHAR...

"Norodul statea acolo si privea. Fruntasii isi bateau joc de Isus, si ziceau:

-"Pe altii i-a mintuit; sa Se mintuiasca pe Sine insusi daca este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu." Ostasii de asemenea isi bateau joc de El; se apropiau, Ii dadeau otet, si-I ziceau:
-"Daca esti Tu Imparatul Iudeilor , mintuieste-Te pe Tine insuti!" Deasupra Lui era scris cu slove grecesti, latinesti si evreiesti:"Acesta este Imparatul Iudeilor." Unul din tilharii rastigniti Il batjocorea si zicea:
-"Nu esti Tu Hristosul? Mintuieste-Te pe Tine insusti, si mintuieste-ne si pe noi."
Dar celalalt l-a infruntat, si i-a zis:
-"Nu te temi tu de Dumnezeu, tu care esti sub aceeasi osinda? Pentru noi este drept caci primim rasplata cuvenita pentru faradelegile noastre; dar omul acesta n-a facut nici un rau." Si a zis Lui Isus:
-"Doamne, adu-Ti aminte de mine , cind vei veni in Imparatia Ta!"
Isus a raspuns:
-" Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai."
……………
Mai sus sint cuvintele exacte luate din Biblie… un text cu o insemnatate nemaipomenita. Cititorule…oricine ai fi tu si oricit de grele ar fi pacatele pe care le-ai facut in viata, textul de mai sus este exact ce trebuia sa auzi. Oricine ai fi… ai dreptul la speranta. Oricit de tirziu te-ai intoarce… daca inca mai poti rosti cuvintele tilharului… daca inca iti poti recunoaste starea, daca poti sa arati regret, rusine, parere de rau si daca inca mai ai dorinta sa petreci vesnicia cu Domnul Isus… Cuvintele Lui sint valabile si pentru tine.

Ucenicii n-au prea inteles de ce Imparatie vorbea Invatatorul lor, dar tilharul a inteles si a dorit sa fie cu acest blind Isus in vesnicie.

Bunica mea imi povestea despre un vecin care fusese credincios, dar se apucase sa bea si sa traiasca o viata compromitatoare. Sotia lui a ramas credincioasa si copiii lui mergeau la casa Domnului. Dar, din cauza bauturii, imi povestea ea, s-a aprins bautura in el… (asa povestea buna mea… cine stie in realitate ce cancer sau ce boli il ardeau pe om pe dinauntru). Cert este ca era pe patul de moarte; si fratii de la biserica au venit sa se roage cu el si sa il convinga sa se intoarca macar in ultimul moment din calea lui, sa-si ceara iertare si sa poata muri linistit, incredintindu-si viata Mintuitorului care a murit pentru el.

Intristati insa l-au auzit spunind… "E prea tirziu pentru mine… vine Satana sa ma ia… mai dati-mi un pahar de rachie…" I-au dat rachia, a baut si s-a dus… exact acolo unde a ales sa mearga.

Dar tu… cel care citesti aceste rinduri… tie ti s-a mai dat o sansa… nu se stie daca nu este ultima; niciunul dintre noi nu stim cind ne vom duce. Inainte cu 5 minute de a ma electrocuta am ris cu pofta, de una singura… distrata… ca in urmatoarele 5 minute sa am sansa sa fiu o mina de cenusa…

Domnul Isus este viu… si poti si tu sa fii viu pentru eternitate… E atita de simplu ce trebuie sa faci, ca si un tilhar crucificat, traindu-si ultimele clipe a putut sa faca. Vrei sa fie si mormintul tau gol intr-o zi? Fa ce a facut acest tilhar… incredinteaza-ti soarta in mina Domnului!...

VOI STITI CE INSEAMNA PASTELE?

Edith Burns era o crestina minunata si locuia in San Antonio, Texas. Ea era pacienta doctorului Will Phillips. Dr. Will era un doctor blind, care isi facea nu numai datoria lui fata de pacienti, dar ii trata cu multa consideratie.

Pacientul lui favorit era Edith Burns. Intr-o dimineata, se duse la cabinetul lui cu o inima tare grea. Si asta din cauza lui Edith. Dar cind pasi in sala de asteptare, o gasi pe Edith cu Biblia ei neagra, mare, pe genunchi, vorbind vesela si cu toata convingerea cu o mama tinara ce astepta si ea sa-i vina rindul la consultatie.

Edith Burns avea obiceiul sa se introduca in felul urmator:
-Hello, numele meu este Edith Burns. Tu crezi in Paste?
Apoi continua sa explice tot ce s-a intimplat de Paste si… de foarte multe ori oamenii care vorbeau cu ea ajungeau sa fie salvati.

Doctorul Phillips intra in cabinetul lui si o gasi pe sora sefa, Beverly. Beverly o intilnise mai demult pe Edith, la o consultative, cind a trebuit sa-i ia tensiunea. Si ca de obicei Edith s-a prezentat asa cum facea ea, in mod obisnuit:
-Hello, eu sint Edith Burns… as vrea sa te intreb daca tu crezi in ceea ce sarbatorim noi de Paste?
Beverly i-a raspuns scurt…
-Bineinteles ca da. Atunci Edith a continuat…
-Si ce anume crezi tu despre Paste?
Beverly ii raspunse…
-Pai… stiu eu… vopsim oua, mergem la Biserica imbracati in haine noi… Tot lucruri care au nemultumit-o pe Edith, si care a inceput imediat si pe indelete sa-i explice adevarata insemnatate a Pastelui. Si de cite ori venea la consultatie… ii explica din nou… astfel incit intr-una din zile Beverly a capitulat si in sfirsit a ajuns sa-L cunoasca in mod personal pe acest Isus de care i-a vorbit atit de des Edith.

De data asta insa doctorul ii spuse lui Beverly…
-Beverly, nu o chema inca inauntru pe Edith… da-i timp. Trecind prin sala de asteptare, am avut senzatia ca inca un suflet este foarte aproape de a-L cunoaste pe Mintuitorul… da-i timp lui Edith sa termine…

Mai tirziu, cind in sfirsit a fost chemata inauntru, Edith se aseza pe scaun ingrijorata si i se adresa doctorului…
-Doctore… spune-mi acuma de ce esti asa de trist? Citesti si te rogi suficient?
Dr, Phillips spuse…
-Edith… da-mi voie acuma sa fiu eu doctoral, si tu pacientul. Analizele tale au venit de la laborator…trebuie sa-ti spun ca ai… cancer. Si Edith… nu numai atit, dar timpul ce-l mai ai e scurt…

Raspunsul lui Edith veni numaidecit…
-Doctore…  sa-ti fie rusine ca te-ai intristat din cauza asta. Tu m-ai anuntat doar ca am sa-L vad pe Domnul meu Isus, pe sotul si prietenii mei care au plecat inaintea mea. Mi-ai dat vestea ca am sa sarbatoresc un Paste fara sfirsit… si ti se pare greu sa-mi dai o asemenea veste?

Dr Phillips se gindi in sinea lui… ”N-am intilnit niciodata in viata mea o alta femeie ca Edith”. Si Edith a continuat sa vina la control. A venit si Craciunul, si cabinetul a fost inchis pina pe 3 ianuarie. In ziua in care s-a deschis cabinetul insa, Edith n-a venit la control asa cum stabilisera… Mai tirziu, Edith l-a sunat pe Dr. Phillips si l-a informat ca va trebui sa-si spuna povestea la spital de-acuma, si i-a mai zis… ”Will… timpul sa ajung acasa se apropie… ai putea aranja cumva ca pacientele care vor fi in camera cu mine sa fie din cele ce au nevoie sa auda povestea Pastelui? Si Doctorul Will a aranjat in asa fel incit pacientele care au fost spitalizate si aveau nevoie sa auda despre Paste deveneau colege de camera cu Edith pe timpul spitalizarii. Multe dintre ele L-au intilnit pe Domnul Isus pentru prima data si au primit salvarea. Si intregul personal al spitalului s-a indragostit de aceasta femeie fascinanta… si au inceput sa o strige Edith-Paste… toata lumea… cu exceptia asistentei principale, pe nume Phyllis Cross.

Phyllis nu a fost deloc impresionata si a lasat pe toata lumea sa stie ca ea nu are nimic de-a face cu nebunia asta religioasa. Fusese sora medicala in spitalul militar… si vazuse si auzise multe la viata ei. Era un fel de erou in lumea ei… fusese casatorita de trei ori… era rece, distanta si facea totul ca la carte, fara nicio emotie.

Intr-o dimineata, amindoua surorile medicale care de obicei o ingrijeau pe Edith, au sunat ca erau bolnave. Edith mai luase si o gripa peste boala ei obisnuita, asa ca Phyllis a trebuit sa intre in salon sa-i dea o injectie. Cind a intrat in salon, a gasit-o pe Edith cu un zimbet larg pe fata… si gata sa-i spuna vestea cea buna. Si Edith incepu… dar un pic diferit…
-Phyllis, ii zise ea… Dumnezeu te iubeste, si eu te iubesc, si m-am rugat pentru tine… Phyllis Cross i-a raspuns numaidecit:
-Eu zic sa iti vezi de treaba si sa nu te mai obosesti de pomana, ca rugaciunea ta nu va avea niciun efect asupra mea… si… nu ma intereseaza povestea ta deloc. Edith i-a raspuns:
-Tu faci ce vrei, dar eu m-am rugat ca sa nu plec acasa la Domnul meu pina nu vei deveni si tu parte din familia Lui. Phyllis i-a raspuns de data asta pe jumatate in batjocura…
-Atunci nu cred ca ai sa mai mori vreodata, ca eu veci n-am sa ma schimb… si grabita iesi pe usa salonului.

Si a mai fost nevoie ca Phyllis sa intre in salonul unde era Edith, si de fiecare data ea ii spunea…
-Phyllis, Dumnezeu te iubeste, si eu te iubesc, si ma rog inca pentru tine…

Dar veni o zi in care desi n-avea treaba in salonul lui Edith, Phyllis se simti atrasa sa intre in salonul ei ca un fier atras de un magnet puternic. Si a intrat, si s-a asezat pe patul bolnavei. Edith i-a spus zimbind din nou…
-Sint asa de bucuroasa ca ai venit sa ma vezi, pentru ca Dumnezeu m-a anuntat ca astazi este ziua ta speciala… Phyllis a intrebat-o…
-Edith, tu ai intrebat pe toata lumea de primprejur daca crede in Paste… dar pe mine nu m-ai intrebat…?!
-Am vrut s-o fac de multe ori, a zis Edith, dar Dumnezeu nu m-a lasat pina nu vii tu sa ma intrebi…dar acuma ca m-ai intrebat… am sa-ti spun. Si Edith Burns a luat Biblia ei mare si a impartasit cu Phyllis povestea mortii, ingroparii si invierii Domnului Isus. Apoi Edith a intrebat-o...
-Phyllis, tu crezi in Paste?... iar Phyllis cucerita de Cuvintul lui Dumnezeu i-a raspuns:
-Vreau sa cred din toata inima si vreau sa Il am si eu pe acest Isus in inima mea… si cind a iesit din acel salon… Phyllis marturiseste mai tirziu ca s-a simtit ca purtata pe aripi de ingeri…
Doua zile mai tirziu, cind Phyllis o vizita pe Edith din nou, aceasta o intreba:
-Phyllis, tu stii ce zi e astazi? Phyllis i-a raspuns ...
-Bineinteles, Edith… este Vinerea Mare…
Edith i-a raspuns…
-Nu, Phyllis… pentru noi in fiecare zi este Paste… pentru ca Hristos e viu!

Au mai trecut inca doua zile si in duminica de Paste, Phyllis a trebuit sa lucreze. Dupa ce si-a facut treburile obisnuite, a coborit la parterul spitalului unde era o mica florarie ca sa cumpere un crin de Paste pentru Edith. Cind a intrat mai tirziu cu floarea in mina in salonul lui Edith, a gasit-o pe aceasta in pat, cu Biblia ei mare, cu coperti negre, in poala. Cu doua degete tinea semn in Biblie in doua locuri. Pe buze… un zimbet luminos. Cind Phyllis i-a atins insa mina, a realizat ca Edith… nu mai era. Degetul miinii stingi indica Ioan 14… ”In casa Tatalui meu sint multe locasuri. Ma duc sa pregatesc un loc pentru voi, ca acolo unde voi fi Eu sa fiti si voi”. Mina dreapta indica Apocalipsa 21:4 “Si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor, si nu va mai fi moarte, sau tinguire, sau plins: si nu va mai fi nici durere, caci lucrurile vechi s-au dus”.

Phyllis se uita mult timp la acest trup lipsit de viata si apoi ridicindu-si fata catre cer si cu lacrimi curgindu-i pe obraji spuse… ”Iti doresc un Paste fericit, Edith… Hristos a inviat!”

Phyllis parasi salonul, si la usa se uita in jur… intr-un colt erau doua studente care invatau sa devina si ele surori de caritate… si se indrepta glont catre ele…
-Hello, fetelor… Numele meu este Phyllis Cross. Voi stiti ce inseamna Pastele?

23 March 2016

E GOL!!!

Jeremy s-a nascut cu un trup chircit si cu o minte mai inceata. La virsta de 12 ani era inca in clasa a doua si era evident ca nu poate invata. Invatatoarea lui, D-na Doris Miller era adesea exasperata cu el. Avea obiceiul sa se miste intr-una in banca, ii curgeau balele si scotea si niste sunete neplacute. Adeseori insa putea vorbi clar si concis ca si cind o raza de lumina ar fi patruns in mintea lui plina de umbre.

Dar cel mai adesea Jeremy o irita pe invatatoarea lui cumplit. Intr-o zi doamna Miller a chemat parintii lui Jeremy pentru o consultatie. Cind familia Forester a intrat in incaperea goala a clasei ei, D-na Miller le-a spus deschis…”Jeremy ar trebui pus intr-o scoala speciala. Nu este drept nici pentru el ca sa fie cu copii mai mici decit el care nu au probleme ca si el. Doar este o diferenta de 5 ani intre el si ceilalti elevi…” In acest timp indurerata D-na Forester plingea usurel in batista…Sotul ei II raspunse D-nei Miller:

-“Doamna Miller, nu este nicaieri in apropiere o astfel de scoala. Pentru Jeremy ar fi un soc teribil daca il scoatem afara din scoala asta. Noi stim cit de mult ii place sa vina la scoala aici…”

Dupa ce au plecat, D-na Doris a petrecut un timp indelungat uitindu-se pe fereastra la zapada asternuta proaspat. Raceala de afara parca ii atinsese si ei sufletul. Ar fi vrut sa simpatizeze cu familia Forester…cind te gindesti doar aveau si ei un singur copil…cu o boala incurabila. Dar nu era drept sa-l tina in clasa ei, ea mai avea alti 18 elevi sa sa-i invete; si Jeremy era pururea un deranj…si in definitiv si asa n-o sa invete niciodata nici sa scrie si nici sa citeasca. De ce sa-si iroseasca timpul cu el in zadar…?

Cintarind in minte situatia, un val de vinovatie trecu totusi peste inima ei. “Stau aici si ma tot pling cind problemele mele sint practic inexistente in comparatie cu problemele acestei familii…” isi zise ea…”Doamne , te rog ajuta-ma sa am mai multa rabdare cu Jeremy”…mai zise ea ginditoare.

Din ziua aceea s-a straduit din greu sa ignore zgomotele facute de Jeremy si privirile lui pierdute in spatiu. Apoi intr-o zi, Jeremy a pasit schiopatind catre catedra ei si i-a spus…”Eu te iubesc, D-na Miller…” cu o voce puternica si clara ca toata clasa l-a auzit. Ceilalti copii au inceput sa rida, iar ea a rosit toata, si i-a raspuns bilbiindu-se…”Oh…dar e tare frumos din partea ta, Jeremy…si stai jos te rog…”

A venit primavara si copii vorbeau cu entuziasm despre sarbatoarea Pastelui. Doris le-a spus despre Isus si apoi ca sa le explice practic despre noua viata in Hristos, le-a dat fiecaruia cite un ou mare de plastic…”Acuma…” le-a spus ea.”vreau sa luati acasa aceste oua si miine sa mi-l aduceti inapoi fiecare cu ceva inauntru care sa aiba significatia unei noi vieti. Ati inteles?”

–“Daaaaaaa”, au raspuns cu totii…cu exceptia lui Jeremy. Dar si el asculta intens si ochii lui nu se abateau dela fata ei. Nici macar n-a facut zgomotele lui obisnuite. “Oare o fi inteles ceva din ce le-a tot povestit ea despre Isus si despre inviere? Sau o fi inteles ce le-a cerut sa faca? Poate ar trebui sa ii cheme pe parintii lui sa le explice lor ce proiect are Jeremy de facut pe a doua zi…Asa o sa fac”, s-a gindit. Dar in seara aia cind s-a dus acasa, Doris a avut ghiuveta de la bucatarie infundata. A chemat pe proprietar sa i-o desfunde si a asteptat dupa el vreun ceas de vreme, dupa care a trebuit sa isi faca ceva cumparaturi, sa isi calce o bluza si sa pregateasca un test de vocabular pentru a doua zi. Si… a uitat complect de Jeremy si sa-i anunte parintii…

A doua zi 19 copii au aparut in clasa galagiosi si fericiti , fiecare punindu-si oul lui pe catedra Dnei Miller, care pregatise un cos mare tocmai pentru acest lucru. Dupa lectia de matematica, a venit timpul sa se ocupe de cos si fiecare sa deschida oul. In primul ou, Doris a gasit o floare,

-”Oh…da, floarea este un semn de viata noua…” spuse ea… ”cind micile plante isi scot capul din pamint, stim ca vine primavara.” O fetita din prima banca ridica mina…

-”Asta a fost oul meu, D-na Miller”.
Urmatorul ou avea inauntru un fluturas de plastic care aproape arata real. Doris l-a luat in mina si l-a ridicat ca sa-l vada intreaga clasa…

-”Noi stim ca o larva se transforma si din ea creste un fluture frumos. Da si acesta este un semn de viata noua.” Micuta Judy zimbi mindra si zise…
-”D-na Miller, este fluturele meu”. In urmatorul ou, Doris gasi o pietricica cu muschi pe ea. Ea le-a explicat in continuare ca si muschiul este un semn de viata. Billy vorbi din fundul clasei…
-”Tati m-a ajutat sa-l gasesc”. Apoi Doris a deschis al patrulea ou… si… i s-a oprit respiratia… oul era gol. Cu siguranta este oul lui Jeremy, se gindi ea; in mod sigur el nu a inteles instructiunile pe care le-a dat ea - numai daca n-ar fi uitat sa-i cheme parintii… si fiindca n-a vrut sa-l faca de rusine, in tacere, fara niciun cuvint, a asezat oul inapoi in cos si a luat un alt ou sa-l deschida. Dar dintr-odata Jeremy s-a ridicat sa vorbeasca:
-“D-na Miller… nu vreti sa vorbiti despre oul meu? Fraustrata, D-na Miller a raspuns:
-“Dar Jeremy.. oul tau este gol!” Jeremy insa se uita intens in ochii ei si spuse incetinel…
-“Da… dar si mormintul Domnului Isus a fost gol!”
Timpul parca s-a oprit in loc, si cind a putut vorbi din nou, Doris l-a intrebat :
-“Tu stii de ce era mormintul gol?”
-“Oh, da… Domnul Isus a fost omorit… si oamenii rai L-au pus acolo; dar Tatal Lui L-a inviat!”

Clopotelul a sunat de pauza… si toti copii au iesit veseli in curte… doar Doris a ramas inca inmarmurita si incetisor a inceput sa plinga… si lacrimile ei calde au topit ultimul petic de raceala din inima ei, pentru totdeauna.
……………….
Trei luni mai tirziu, Jeremy a murit. Cei ce si-au adus omagiul lor la casa mortuara au fost surprinsi sa vada 19 oua de plastic in cosciugul lui Jeremy… si toate erau… goale…

22 March 2016

DE VORBA CU CHERIE (3/22/2016)


Periodic am discutii cu Cherie… O prietena draga mie de pe internet. Da… nu avem aceleasi pareri, dar in ce ma priveste, am ajuns sa fiu de acord cu Cherie ca… nu sunt de acord cu ea intotdeauna. Iata mai jos ultima noastra discutie… Sper sa capatati si voi, cititorii mei, chef de vorba …

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghSeRYAgnsjKC3-rMb8HFgDYWg1iV7lLVPimC8xtH8vhFMqFwe6M__a-MEKZI78xh5M291ubIwPsthUHliy1KyU83vsmaH_A-uttF7ZeF8PI2eAHJSSi1os5zkOKg_7s7w5KtcErIGedA/s60/cherie.jpg

Bloggercherie said...

In ultimul timp nu mai comentez pe blogul tău căci te văd înverşunată pe musulmani. Nici mie nu îmi surâde această invazie musulmană şi mă sperie extremiştii, dar mă mâhneşte când un "creştin" critică islamul vorbind despre ceea ce ştie doar din auzite. Ai citit CORANUL?
Ai înţeles că şi ei sunt împărţiţi pe diverse secţiuni şi nu toţi înţeleg cartea sfântă la fel?
Uite-te la creştini cât de multe confesiuni avem, şi cât de porniţi sunt unii împotriva altora, considerând că doar ei au dreptate. Crezi că asta cere Iisus?
Uite ca vine Paştele şi serbăm această mare sărbătoare, catolicii si protestantii duminica viitoare, in martie, iar ortodocsii la 1 mai... pentru ca evreii serbeaza la 23 aprilie... Doar ca să fie deosebire între ce crede unul sau altul.... Asta este dorinţa lui Iisus?
Si totusi exista un singur Paste şi un singur Dumnezeu.... Păcat că unii nu înţeleg asta...
Nu iertarea păcatelor este importantă, ci înţelegerea între noi şi dragostea între oameni...
Nu cât îl iubim pe Dumnezeu are importanţă, ci cât ne iubim între noi, căci Dumnezeu a făcut lumea pentru noi nu pentru a fi adorat El... Exista atâtea planete, atâtea lumi, atâti oameni...
Eu cred că Dumnezeu este mulţumit când noi suntem mulţumiţi că trăim si iubim ceea ce a creat El.
Cum putem spune că il iubim pe Dumnezeu cand noi ne vedem doar de interesul nostru? Dumnezeu vede în sufletul fiecăruia şi iartă după cum iertăm şi noi... Asta este părerea mea... de aproximativ ORTODOX....
21 March, 2016 23:48
Delete

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhouxix3L9DW_OqORH6mWqEzFGGP3MQ7p7aMv1DcwQEXFwj1663CoIdLBiIQhdTWIjhHolAiz4C_IpKUOIRDq6hvfJ6oDL-PcV2tXgNtP5ZhUr81rv58rAE-g2Psrc66_NbC2sdHkydOF0/s60/3GIRLSWED.jpg

BloggerRodica Botan said...

Cherie... am citit Coranul. Tu l-ai citit? Ai vazut ce ineptii scrie acolo? Trebuie sa plec chiar in clipa asta la lucru, dar am sa iti raspund mai detaliat mai tirziu cind vin acasa. Iertarea pacatelor este importanta - pentru ca toti murim si ne infatisam in fata tronului lui Dumnezeu - si daca nu-L avem pe Isus Christos care sa se prezinte ca purtator al pacatelor noastre, nu avem nicio sansa, decit la o eternitate petrecuta in iad.
22 March, 2016 05:17
Delete

https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghSeRYAgnsjKC3-rMb8HFgDYWg1iV7lLVPimC8xtH8vhFMqFwe6M__a-MEKZI78xh5M291ubIwPsthUHliy1KyU83vsmaH_A-uttF7ZeF8PI2eAHJSSi1os5zkOKg_7s7w5KtcErIGedA/s60/cherie.jpg

Bloggercherie said...

Am citit Coranul. Sa stii ca daca in Coran spune barbatului sa isi paraseasca sotia pe care nu o mai iubeste, dar pe copiii facuti cu ea nu ii va putea scoate de la succesiune, si daca scrie acolo ca daca isi bate nevasta la suparare sa fie atent sa nu o raneasca... in Biblie scrie ca trebuie sa isi omoare sotia necredincioasa cu pietre...
Face cineva asta ? Intreb si eu... poate sunt secte evreiesti care fac asa....
in rest nu mai discutam. Stiam eu ca nu are rost sa mai citesc ce scrii ca nu ne intelegem....

 

     Cherie… hai sa iti aduc in fata un tablou. Pe vremea Domnului Isus erau doua categorii de oameni care se straduiau sa pazeasca legea si sa fie credinciosi : fariseii si saducheii. Intr-o zi, fariseii au adus la Domnul Isus o femeie prinsa in pacatul adulterului. Dupa lege, ea trebuia omorita cu pietre. Asta a fost legea. Ce face legea? Legea arata daca ceva este bun sau rau. Legea este dura, legea este cruda… Este oare nevoie de lege? Daca nu ar fi legi si rinduieli, ar exista doar anarhie. Ti-ar placea sa traiesti in anarhie? Mie nu. Buna mea zicea ca razboiul civil este cel mai rau. Cind o tara este in razboi cu o alta tara, cel putin exista un dusman comun. Dar cind este razboi civil, nu stii cine ti-este dusman. Poate fi vecina care imprumuta o cana de zahar in mod sistematic de la tine.

     Deci legea este necesara. Si acum inapoi la istoria de mai sus. Domnul Isus este pus intr-o situatie sensibila de acesti farisei care voiau sa-L puna la incurcatura. Erau curiosi ce o sa faca. Si stii ce face Mintuitorul lumii? Recunoaste ca exista aceasta lege… si le spune ca au chiar dreptul sa o omoare. Dar ii provoca in mod personal… si le spune ca oricare dintre ei se simte fara pacat pot sa ia piatra sa implineasca legea care cerea ca dreptatea sa fie facuta prin omor.

      Si a venit Fiul Lui Dumnezeu sa implineasca aceasta dreptate o data pentru totdeauna pentru intreaga omenire. Ca printr-un singur om - Adam - a intrat pacatul in lume si printr-un singur om - Isus Christos, Omul Dumnezeu - a fost implinita legea si platit pretul pacatului cu singe. Domnul Isus se pleaca si-i spune femeii ca pacatele i-au fost iertate si poate sa plece…

      Asta spune Biblia despre situatia respectiva… adica despre lege. Ea exista ca o necesitate in societate.

      Tu poti sa te superi pe mine cit vrei… Uite insa ca la nici 24 de ore de cind ai lasat comentariul tau suparacios, musulmanii ataca Brussells. In cartea lor sfinta in care toti citesc li se porunceste sa omoare, sa jefuiasca, sa-i nimiceasca pe infideli. La toti credinciosii li se spune, nu numai la o secta sau un grup. Si dupa propriile tale spuse… tu esti aproximativ ortodoxa, deci aproximativ vrednica de a fi aruncata in aer sau junghiata de cei care ii sunt credinciosi lui Allah. Pentru ca Allah al lor nu este Dumnezeul nici al lui Israel, si nici al ortodocsilor, sau catolicilor, sau protestantilor, de nici o nuanta ar fi ei. Ei isi bat propriile neveste, le taie nasul, le toarna acid pe fata, le trag dupa masina…In Afganistan, baietii ca si fetitele sunt victime apetitului sexual al barbatilor… si unii sunt angajati in distractiile astea, iar cei care nu sunt nu se impotrivesc .

      Este adevarat ca in Numele lui Christos si-au permis unii sa faca crime si nelegiuiri - dar respectivii nu aveau nimic de-a face cu credinta, ci doar au folosit-o ca sa isi ascunda interesele lor meschine; si adesea au fost demascati, si unii fortati sa recunoasca crimele sau pacatele facute. Uita-te insa la musulmani! Explica-mi mie de ce Arabia Saudita nu primeste emigranti- sau alte tari musulmane care o duc bine din punct de vedere economic? Este un plan vechi al islamului de a cuceri lumea si a o transforma intr-un califat… Noi romanii avem cunostinte vechi de istorie in privinta asta, si strabunii nostri au luptat sa pastreze tara noastra crestina. Si acum ai vrea sa o dai pe mina musulmanilor? In dragostea ta de oameni ai lasa ca viitoarele generatii sa isi piarda libertatea de credinta pe care o au astazi?

     Sfinta Sofia din Istambul a fost pe vremea lui Constantin o biserica crestina ortodoxa. Am vizitat-o anii trecuti… au rupt toate crucile, si au scris versete din Coran, si au transformat-o intr-o moschee. Mai mult decit atit, incearca sa fii credincios in Istambul, sa vezi ce ti se intimpla…

     -Pastele, da - este unul singur, si El este Isus Christos pe care ar trebui sa-L veneram si sa-L cinstim in fiecare zi, nu doar in ziua de Paste, oricare zi ar fi ea.

     -Iertarea pacatelor este importanta pentru ca fara sa fii absolvit de vinovatie, vei fi condamnat. Si daca judecata asta este pentru eternitate, prefer sa stiu ca mi-o petrec in rai, nu in iad.

     -Dragostea pentru oameni si intelegerea intre noi este o reflectare a dragostei lui Dumnezeu fata de noi - dar ea nu presupune sa fim prosti. Dumnezeu ne-a dat si logica pentru ca s-o folosim si sa facem alegeri potrivite.

     -Fa-ma sa inteleg ce spui aici… ”Cum putem spune că il iubim pe Dumnezeu cand noi ne vedem doar de interesul nostru ? Dumnezeu vede în sufletul fiecăruia şi iartă după cum iertăm şi noi...”. Ce interes am eu ca musulmanii au invadat Europa? Cu ce ma lezeaza asta pe mine? De iubit, iubesc oamenii… si iubesc Europa. Nu o vreau distrusa. Sau trebuie sa-i iubesc pe ticalosi mai mult decit pe oamenii cumsecade? Uite, specific la ultima operatie a musulmanilor in inima Europei… cum ar trebui sa reactionez? Sa zic: "saracii musulmani, uite ca si aia care nu au putut sa puna explozibil salta si danseaza de bucurie in campuri…?" Sau sa imi para rau de cei care mergeau linistiti la munca si si-au lasat copiii acasa doar ca sa nu se mai intoarca?

     Vezi tu la ce este buna legea? Oamenii astia, care urmeaza islamul, nu au o lege care sa le spuna ce e rau si ce e bine. La ei totul merge… Si Allah al lor nu ii iarta, si nu ii ajuta, si nu le promite iertare decit daca ucid - numai in jihad li se promite paradisul si cele 70 de virgine. Restul…nu stiu ce o sa faca? O sa trebuiasca sa stea cu nevestele la care le-au taiat nasul… Doamne, iarta-ma!

     Iarta-ma, Cherie, dar nu pot sa fiu de aceeasi parere cu tine! N-am facut rau la niciun musulman si nu as face rau nimanui. Dar daca s-ar da careva la copiii mei, la familia mea, la natiunea mea… cred ca as pune mina pe ceva taios sa ii apar. Si as face-o din dragoste.

21 March 2016

CA PE VREMEA LUI NIMROD...


       Mi-a venit azi asa un gind. Va amintiti de Turnul Babel? Cind toti oamenii de pe pamint vorbeau aceeasi limba – si s-au unit sa faca un Turn inalt, ca sa ajunga in cer prin propriile lor puteri… Pai…m-am gindit ca de cind cu internetul asta, oamenii au ajuns intr-un fel oarecare sa comunice exact ca pe vremea lui Nimrod… cu toata lumea. Si ca si atunci, lumea a devenit rea din cale afara; si cei care traiau linistiti si voiau sa aiba o viata curata au fost bombardati cu informatii urite si cu mizeria acestei lumi… si ne-am amestecat in asa fel, incit mine, poimiine nu o sa mai avem nici natiuni, nici religii nici nimic - globalizare… ca pe vremea lui Noe.

      Dumnezeu a promis ca nu va mai distruge pamintul cu apa niciodata… ci data urmatoare va fi… cu foc. Ce ziceti? E posibil?

20 March 2016

GINDURI DE SARBATOAREA FLORIILOR...

     
       Mai este o saptamina si serbam moartea si invierea Domnului Isus. Si m-am gindit la aceasta sarbatoare si ce semnificatie are pentru intreaga omenire. Fiul lui Dumnezeu a venit pe pamint sa moara si sa plateasca pretul pacatului intregii omeniri. Si in intreaga omenire inteleg oamenii care se inchina la dumnezei facuti de mina sau de imaginatia lor.
      Ciudat cum si-au ales unii dumnezei rai si egoisti care vor tot timpul ceva de la ei!
Nu vi se pare interesant ca in religia musulmana de pilda, in jihad li se cere credinciosilor lui Allah sa moara pentru dumnezeul lor - pe cind in crestinism, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau sa moara pentru noi, astfel ca noi sa putem sa traim o viata pentru El?
      Ce diferenta fantastica - de 180 de  grade. Si unii mai zic ca este unul si-acelasi Dumnezeu? Unul iti cere sa mori pentru el, si altul sa traiesti pentru El... putina gindire va rog - nu multa, si veti vedea diferenta.
      Nici un dumnezeu sau profet nu da si nu promite nimic decit in urma unor straduinte uriase... nici Budha, nici Mahomed, nici Allah... niciunul in afara de Fiul lui Dumnezeu, care ii zice tilharului ce-a comis o viata intreaga numai tilharii: "Astazi vei fi cu Mine in rai!". Citeam astazi despre un arab care s-a vindecat de o boala care ii scurta viata, dupa ce Domnul Isus i-a aparut intr-un vis... si omul zicea... "Noi, musulmanii, nu avem la cine sa ne rugam pentru problemele noastre, sa ne rugam sa ne vindece sau sa ne ajute. Ca Allah nu-i promite nimanui nimic daca nu face mai intii ceva pentru el... cum ar fi sa faca jihad - abia atunci i se promite ceva, dar nici aia nu este sigur!"
     Se apropie sarbatoarea cea mai importanta pentru credinciosi - cind ne amintim ca pretul vinovatiilor noastre este achitat, si prin moartea si invierea Mintuitorulu nostru ni se deschide drumul spre o viata vesnica - si nu orice viata vesnica - ci una petrecuta inmpreuna cu Domnul nostru Isus.
     Sa ne pregatim sufletul de sarbatoare!... Si asa cum ne curatam casele, si ne pregatim meniul, si ne aranjam hainele de biserica sau mai stiu eu ce pregatiri facem, tot asa sa ne pregatim inimile noastre ca sa Il primim pe Oaspetele nostru cel mai important.

19 March 2016

DEOCAMDATA PASARELELE CINTA...

Ieri pe facebook am citit urmatoarele rinduri scrise de Deb si insotite de o poza:

"while doing some much needed spring cleaning, i came upon the dreaded medicine cabinet. these are just a very few of the many (COUNTLESS) nasty opioids|meds the physicians prescribed. i just want to take the time to thank G-d + my family for supporting me in getting off of the last of all my medications three weeks ago. the illness + pain are ever present, BUT i feel like a new woman- the sun is shining again , the birds are chirping🕊, somehow even my pups are happier 🐶.
G-D is AMAZING, what can i say? 💞💞
"When the righteous cry for help, the L-rd hears & delivers them out of all of their troubles. The L-rd is near to the broken-hearted and saves the crushed in spirit. Psalm 34:7-8."
Vreau sa va impartasesc minunea din familia mea... Nu... nu este singura minune, dar este cea mai recenta. Pentru majoritatea cititorilor mei care nu inteleg engleza, am sa traduc. Si pentru cei care nu mi-au citit niciodata blogul, am sa explic. Debora este fetita mea cea mai mica - are... 32 de ani. Ultimii 10 ani au fost ani grei, in care tot felul de probleme de sanatate au atacat-o in mod sistematic. Are 9 operatii abdominale si probleme de sanatate rezolvate si nerezolvate. Am citeva articole pe blog scrise in momente grele prin spitale; si cum le gasesc am sa le pun linkurile mai jos. 

Ati auzit de cineva sa aiba doua utere? Dar de endometrioza ati auzit? Dar de "redundant intestine"? Adica sa ai mai mult intestin decit ar putea sa incapa in abdomen? Doar parte din problemele cu care ne-am luptat. Si zic "ne-am" pentru ca este imposibil daca ai pe cineva bolnav in familie sa nu te implici si tu; este imposibil sa traiesti o viata normala, cu un program normal. Ca si viata celorlalti din familie este atit de afectata, incit nu mai pastreaza nimic din normalitatea obisnuitului.

Au fost zile grele, si nopti si mai grele. Au fost nopti in care m-am rugat si am zbierat la Dumnezeu. Plinsul s-a transformat in racnet de durere si mi-era teama ca ma aud vecinii si o sa cheme politia ca se intimpla ceva nebunesc in casa mea. Asta din punctul meu de vedere, dar imi imaginez ca nici Danny nu a dus-o prea bine si am tot respectul pentru ginerele meu care a stat linga fata mea si a iubit-o in cele mai dificile momente ale vietii ei... si nu au fost putine acele momente. De multe ori m-am temut pentru casnicia lor. Dar Dumnezeu este minunat. Rugaciunea mea pentru ei doi a fost ca Dumnezeu sa ii schimbe si sa ii insanatoseasca dinauntru spre afara

Am sa va traduc acum ce a pus Deb ieri pe blog si ce am copiat mai sus. Dar nu inainte de a-I multumi Domnului pentru toate lucrurile si de a va anunta ca Deb face astazi biscuiti cu ciocolata, ca sa-i duca la oamenii strazii si coace si ceva biscuiti pentru ciinii lor. Asta este preocuparea ei de weekend, si nu pot sa nu ma simt ca o milionara sau ca cineva care a cistigat Premiul Nobel. Dumnezeu raspunde rugaciunilor... doar ca o face in timpul Lui si intr-un mod total neasteptat... imi vine sa rid si sa pling in acelasi timp. Domnul este bun tot timpul. Tot timpul Domnul este bun!!!
Si acum traducerea :
In timp ce faceam mult asteptata curatenie de primavara, am ajuns la infricosatorul cabinet de medicamente. Ce va arat aici sint doar putine din multele si fara numar medicamente de durere (opioids|meds) prescrise de doctori. Vreau sa folosesc aceasta ocazie sa Ii multumesc Lui Dumnezeu si sa-i multumesc familiei mele pentru suportul ce mi l-au dat, ca sa renunt pina la ultimul medicament ce il mai luam, cu 3 saptamini in urma. Inca sunt bolnava si inca am dureri, dar ma simt ca o femeie noua. Soarele parca straluceste din nou si pasarile cinta, si parca si catelusele mele sunt mai voioase. Dumnezeu este minunat... ce mai pot zice?
Psalm 34:7-8 "Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie. Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!

As vrea ca ceea ce am scris mai sus sa-i incurajeze pe cei care trec prin situatii similare. Nu este sub nicio forma un act de lauda personala - Doamne fereste! Toata lauda I-o dam Domnului, ca ne-a ajutat pina aici. Vreau doar sa stie cei care asteapta ca si noi cu anii un raspuns la rugaciune ca Domnul nu ignora rugaciunile si ca raspunde in timpul Lui si in forma pe care o considera El potrivita. Ne da ce avem nevoie intotdeauna si se pare ca uneori avem nevoie de durere si necaz, ca sa ne schimbam dinauntru inspre afara. El ne cunoaste mai bine si stie ce avem nevoie... ca ce afacere ar fi sa cistigam toata lumea, si sa fim sanatosi, si sa ne mearga bine, dar sa ne pierdem sufletul? Asa ca... dragii mei prieteni, nu stim ce aduce ziua de mine, dar stim ca nu suntem singuri si ca Dumnezeu vegheaza. Continuam sa ne traim zilele "one day at the time" (cite o zi... la rind), si... ajunge zilei necazul ei. Deocamdata pe la noi, dupa cum ati citit, soarele straluceste si pasarelele cinta. Slava Domnului...


17 March 2016

SECRETUL UNUI SOMN ODIHNITOR...


O fetita avea un buzunar plin de bomboane. Un baietel avea un buzunar plin de margelute de sticla. S-au hotarit sa faca schimb. Fetita si-a golit buzunarul de bomboane si i le-a dat baietelului. Baiatul a pitit cea mai frumoasa margeluta si i-a dat fetitei restul de margele. Totul s-a terminat cu bine si amindoi pareau bucurosi de schimbul facut. Seara s-au culcat fiecare in patutul lui. Fetita a adormit si a fost cuprinsa de vise frumoase. Baiatul s-a rasucit si s-a perpelit in pat multa vreme. Avea un singur gind care il muncea si nu-l lasa sa doarma… oare… fetita i-a dat toate bomboanele din buzunar sau si-a pastrat vreuna ?

Simpla povestea, nu-i asa? Atit de simpla, incit o putem suprapune ca un sablon peste multe situatii din viata noastra. Ginditi-va doar la persoana aia din casa, din familie, dintre prieteni, dintre colegi…care nu poate sa aiba incredere in nimeni. E atit de preocupata ca cineva o minte, o insala, nu-i spune tot, nu-i da tot… tine ceva ascuns?! De obicei astfel de persoane sunt cele in care nu poti avea incredere. Neincrederea lor depasita in ceilalti oameni - nu vorbesc de un discernamint venit din intelepciune, ci de o obsesie negativa cu privire la toti ceilalti oameni – ea spune mult despre o persoana. Ca si baietelul din poveste, vlaguit de intrebari nascute din propria vinovatie, tot asa acesti oameni sufera cumplit, chinuiti de intrebari izvorite din propriile lor pacate ascunse.

     Sunt multi in jurul nostru care par ingrijorati tot timpul  sa nu fie trasi pe sfoara… si se comporta ca si cum intreaga omenire le-ar fi facut vreun rau… parca le miroase ceva urit-  si poate miroase…dar mirosul vine din interiorul lor. Si… cam atita am avut de zis pe ziua de azi… Domnul sa ne intelepteasca sa stim cum sa traim in lumea asta intrata in putrefactie… si sa putem sa ne odihnim sufletul in curatia propriilor noastre ginduri!

16 March 2016

O PRIVIRE RETROSPECTIVA... (2011)

   
 Cu citiva ani in urma... (nu-mi vine sa cred ca timpul trece atit de repede) aveam o sefa, pe nume Elvia, de origine mexicana. Eram asa de diferite una de alta... mi-a fost greu sa gasesc ceva comun cu ea. Geloasa si suspicioasa, era mereu ingrijorata ca cineva nu-i da suficienta atentie. Mi-amintesc ca simtea nevoia sa ma umileasca din cind in cind ca sa se simta importanta (eram singura femeie din departament); asa ca dupa o vreme m-am luminat asupra acestui lucru suficient cit sa creez din cind in cind cite o situatie unde ma umileam eu singura, ca mi se parea mai usor de acceptat - plus ca eram pregatita pentru asta din moment ce alegeam eu momentul cind si cum sa se intimple... si astfel ii satisfaceam necesitatea asta de a se simti in control. Lucrase acolo de vreo 30 si ceva de ani, cunostea pe toata lumea... dar in secret era mereu urmarita de gindul ca cineva se uita la ea de sus. Avea si motive... pe parcurs, in loc sa se emancipeze si sa invete tehnologia care era atit de agresiv incorporata in procesele noastre, s-a multumit sa stea pe laturi si sa actioneze mai mult ca o secretara sau ca un clerk... tinind hirtiile in ordine... si facind tot felul de comisioane, chiar si pentru celelalte departamente cu care aveam tangente in lucrul nostru... dar chestii care nu erau de datoria noastra sa le facem. Asta ca sa-si umple timpul si sa para ocupata.
    Cum nu-mi place sa-mi stea nimeni in ceafa cind lucrez, n-am respins niciodata cele mai dificile lucrari pe care mi le dadea, mai ales cind am vazut ca ele imi dau un soi de independenta. Si Elvia s-a straduit sa-mi puna pe birou tot ce i s-a parut mai incurcat - tot ce nu-i convenea sau era respins de ceilalti. Fiind cea mai noua in department, nu prea aveam ce sa comentez. Unele zile au fost grele... dar situatia m-a obligat sa invat sa inteleg ce aveam de facut... plus ca stiam ca nu minuiam engleza la fel de bine ca ceilalti si trebuia sa compensez cumva. Dar tocmai situatiile astea dificile pe care am fost obligata sa le depasesc mi-au fost de cel mai mare folos.  
     Nimeni nu se indesa niciodata sa se amestece in lucrarile mele de teama sa nu sfirseasca pe biroul lor. Si ce bine mi-a mai prins treaba asta. M-am disciplinat sa-mi placa sa fac cele mai dificile treburi si in curind am putut sa le fac in timp record si sa nu dau socoteala nimanui de nimic cind era vorba de lucrarile astea dezagreabile. Si am devenit stapina pe domeniul meu, si chiar si pe timpul meu. N-a fost usor "sa-mi placa" sa fac ceea ce nu-mi placea... dar asta m-a ajutat mult.
     Uneori asa este si in vata... ocolim unele lucruri dificile si traim cu teama lor in suflet; cind am putea sa le confruntam si sa le intelegem... si posibil sa le rezolvam. Asa mi-am trait viata... si sint obosita adesea... dar de cite ori stau drept in fata problemelor cu care ma confrunt... pina la urma le inving... si-mi recapat astfel independenta.
    Si acum citiva ani, Elvia s-a pensionat. Am crezut o vreme ca n-o sa scap de situatia aia pina-i lumea. Dar a plecat cind a implinit 55 de ani. Si s-a intimplat ca... i-am luat locul. Am mai putina educatie ca ceilalti colegi ai mei (cu deosebirea ca ei s-au educat aici in America, iar eu in Romania), am un accent puternic... si inca ma lupt cu noua tehnologie, care nici mie nu-mi place... dar am invatat sa fiu tot ce n-a fost Elvia... si asta a fost formula succesului meu pina acuma. Daca stau bine sa ma gindesc... ii datorez mult acestei femei...
    A trebuit insa sa treaca ceva timp la mijloc ca sa vad ca poate sa iasa ceva bun din ceva... nu chiar atit de bun. Dar Dumnezeu care cunoaste sfirsitul si inceputul inainte de a fi vreunul din ele... nu ne lasa sa trecem prin nicio situatie din viata care nu are un scop, un rost... Asa ca infrunta, confrunta viata cu tot ce are... ca nimic nu se intimpla fara voia Lui. Si Dumnezeu poate sa aduca victorie si scop in orice situatie, oricit ar parea de fara noima... Tine minte asta: El stie si El poate - si nimic pe lumea asta nu este vesnic - asa ca,  increde-te deplin in El!... N-o sa ai regrete...

15 March 2016

A FI... ASA CUM ESTI...


“De aceea zice Scriptura: Dumnezeu sta impotriva celor mindri, dar da har celor smeriti”. (Iacov 4:6)   



Asta chiar este un verset pe care multi, tare multi credinciosi il citesc gresit ori sunt cuprinsi de confuzie… nu stiu ce se intimpla, dar ceva nu e inteles complet sau bine. Si nu este un fenomen unic al zilelor noastre, ci isi are istoria lui de la inceputurile lumii. Oare de ce l-a fi omorit Cain pe fratele sau daca nu dintr-o ura izvorita dintr-o gelozie nascuta din mindria lui ranita - ca jertfa adusa de el nu a fost primita de Dumnezeu la fel de bine ca a fratelui sau. Dar mindria nu a fost inventia lui Cain, ci s-a nascut dinainte de facerea lumii, cind lui Lucifer i s-a parut ca el nu are de ajuns, nu straluceste suficient, nu este el mai mare decit Creatorul lui...

     De cite lucruri si situatii nu ne pazeste un duh potolit si multumit… si in cite patanii absurde si situatii rusinoase si dureroase ne baga mindria?  Dar parca nicaieri nu este mai respingatoare, mai urita, mai scirboasa decat atunci cind isi arata fata in Casa Domnului. Mindria smereniei este cea mai dezgustatoare dintre toate soiurile si categoriile de mindrie. Domnul Isus a dibuit-o pe unde a umblat si cei care I se infatisau imbracati, inveliti cu acest soi de mindrie nu aveau nicio sansa sa-si ascunda in fata Lui  adevarata fata.

     Nu suntem noi ultimii oameni cind incercam sa aratam bine, si curati, si frumosi in fata oamenilor, cind stim ca in adevar nu suntem asa cum ne prezentam, si stim ca Dumnezeu ne vede EXACT asa cum suntem! De ce mascarada asta? De ce minciuna si fatarnicia?  De ce este important ca nea Ghita si cumatra Chiraca sa ne stie mai buni si mai importanti decit suntem? De ce nu putem sa ne prezentam in simplitatea noastra, in modestia noastra, in nebunia noastra daca am luat-o pe ulei, in saracia noastra daca suntem saraci… de ce nu in realitatea in care traim si de ce nu in adevar, si de ce in minciuna? Ca nu face exact nimic pentru noi toata mascarada asta. Ne complica existenta si ne tine ocupati – cind in permanenta suntem absorbiti de o munca obositoare pentru a mentine aparentele pe care le-am creat?!

    Si ce simpla este viata cind esti cine esti si accepti cum esti… ca stii tu, si te stie Domnul ,si este ok sa te stie si lumea exact asa cum esti… Parca  incepe sa aiba si alte intelesuri intrebarea intrebacioasa a lui Shakespeare: ”To be or not to be?!” (A fi sau a nu fi?). Pai hai sa intreb si eu… Tu esti? Ca eu sunt… exact asa cum sunt… nici mai mult, nici mai putin… Si apoi intelegeti voi ce vreti din asta…

     Imi place insa cum zice Minulescu: ”Am fost asa cum nu mai sunt”… si Domnul meu stie ca ma straduiesc sa fiu… Si intr-o zi cind am sa ajung la El… am sa fiu cu adevarat asa cum El a planuit sa fiu… ca El le “da har celor smeriti”!