Edith Burns era o crestina minunata si locuia in San Antonio, Texas. Ea era pacienta doctorului Will Phillips. Dr Will era un doctor blind care isi facea nu numai datoria lui fata de pacienti, dar ii trata cu multa consideratie.
Pacientul lui favorit era Edith Burns. Intr-o dimineata se duse la cabinetul lui cu o inima tare grea. Si asta din cauza lui Edith. Dar cind pasi in sala de asteptare, o gasi pe Edith cu Biblia ei neagra, mare, pe genunchi, vorbind vesela si cu toata convingerea cu o mama tinara ce astepta si ea sa-i vina rindul la consultatie.
Edith Burns avea obiceiul sa se introduca in felul urmator:
-Hello, numele meu este Edith Burns. Tu crezi in Paste?
Apoi continua sa explice tot ce s-a intimplat de Paste si…de foarte multe ori oamenii care vorbeau cu ea ajungeau sa fie salvati.
Doctorul Phillips intra in cabinetul lui si o gasi pe sora sefa, Beverly. Beverly o intilnise mai de mult pe Edith, la o consultatie cind a trebuit sa-i ia tensiunea acesteia. Si ca de obicei Edith s-a prezentat asa cum facea ea, in mod obisnuit:
-Hello, eu sint Edith Burns…as vrea sa te intreb daca tu crezi in ceea ce sarbatorim noi de Paste?
Beverly i-a raspuns scurt…
-Bineinteles ca da. Atunci Edith a continuat…
-Si ce anume crezi tu despre Paste?
Beverly ii raspunse…
-Pai…stiu eu…vopsim oua, mergem la Biserica imbracati in haine noi…Tot lucruri care au nemultumit-o pe Edith, si care a inceput imediat si pe indelete sa-i explice adevarata insemnatate a Pastelui. Si de cite ori venea la consultatie …ii explica din nou…astfel incit intr-una din zile Beverly a capitulat si in sfirsit a ajuns sa il cunoasca in mod personal pe acest Isus de care i-a vorbit atit de des Edith.
De data asta insa Doctorul ii spuse lui Beverly…
-Beverly, nu o chema inca inauntru pe Edith…da-i timp. Trecind prin sala de asteptare am avut senzatia ca inca un suflet este foarte aproape de a-L cunoaste pe Mintuitorul…da-i timp lui Edith sa termine…
Mai tirziu, cind in sfirsit a fost chemata inauntru, Edith se aseza pe scaun ingrijorata si i se adresa doctorului…
-Doctore…spune-mi acuma de ce esti asa de trist? Citesti si te rogi suficient?
Dr, Phillips spuse…
-Edith…da-mi voie acuma sa fiu eu doctorul si tu pacientul. Analizele tale au venit inapoi de la laborator…trebuie sa-ti spun ca ai…cancer. Si Edith…nu numai atit, dar timpul ce-l mai ai e scurt…
Raspunsul lui Edith veni numaidecit…
-Doctore…sa-ti fie rusine ca te-ai intristat din cauza asta.Tu m-ai anuntat doar ca am sa-L vad pe Domnul meu Isus, pe sotul si prietenii mei care au plecat inaintea mea. Mi-ai dat vestea ca am sa sarbatoresc un Paste fara sfirsit…si ti se pare greu sa-mi dai o asemenea veste?
Dr Phillips se gindi in sinea lui…”n-am intilnit niciodata in viata mea o alta femeie ca Edith”. Si Edith a continuat sa vina la control. A venit si Craciunul si cabinetul a fost inchis pina pe 3 ianuarie. In ziua in care s-a deschis cabinetul insa, Edith n-a venit la control asa cum stabilisera… Mai tirziu Edith l-a chemat la telefon pe Dr Phillips si l-a informat ca va trebui sa-si spuna povestea la spital de-acuma, si i-a mai zis…”Will…timpul sa ajung acasa se apropie…ai putea aranja cumva ca pacientele care vor fi in camera cu mine sa fie din cele ce au nevoie sa auda povestea Pastelui? Si Doctorul Will a aranjat in asa fel incit pacientele care au fost spitalizate si aveau nevoie sa auda despre Paste deveneau colege de camera cu Edith pe timpul spitalizarii. Multe dintre ele L-au intilnit pe Domnul Isus pentru prima data si au primit salvarea. Si intregul personal al spitalului s-a indragostit de aceasta femeie fascinanta…si au inceput sa o cheme Edith-Paste…toata lumea…cu exceptia asistentei principale pe nume Phyllis Cross.
Phyllis nu a fost de loc impresionata si a lasat pe toata lumea sa stie ca ea nu are nimic de-a face cu nebunia asta religioasa. Fusese sora medicala in spitalul militar…si vazuse si auzise multe la viata ei. Era un fel de erou in lumea ei…fusese casatorita de trei ori…era rece, distanta si facea totul dupa carte fara nici o emotie.
Intr-o dimineata amindoua surorile medicale care de obicei o ingrijeau pe Edith, au chemat ca sint bolnave. Edith mai luase si o gripa peste boala ei obisnuita asa ca Phyllis a trebuit sa intre in salon sa-i dea o injectie. Cind a intrat in salon, a gasit-o pe Edith cu un zimbet larg pe fata…si gata sa-i spuna vestea cea buna. Si Edith incepu…dar un pic diferit…
-Phyllis, ii zise ea…Dumnezeu te iubeste si eu te iubesc si m-am rugat pentru tine… Phyllis Cross i-a raspuns numaidecit:
-Eu zic sa iti vezi de treaba si sa nu te mai obosesti de pomana ca rugaciunea ta n-are sa aiba nici un efect asupra mea…si…nu ma intereseaza povestea ta de loc. Edith i-a raspuns:
-Tu faci ce vrei, dar eu m-am rugat ca sa nu plec acasa la Domnul meu pina nu vei deveni si tu parte din familia Lui. Phyllis i-a raspuns de data asta pe jumatate in batjocura…
-Atunci nu cred ca ai sa mai mori vreodata ca eu veci n-am sa ma schimb…si grabita iesi pe usa salonului.
Si mai trebui Phyllis sa mai intre in salonul unde era Edith si de fiecare data aceasta is spunea…
-Phyllis, Dumnezeu te iubeste si eu te iubesc si ma rog inca pentru tine…
Dar veni o zi in care desi n-avea treaba in salonul lui Edith, Phyllis se simti atrasa sa intre in salonul ei ca un fier atras de un magnet puternic. Si a intrat, si s-a asezat pe patul bolnavei. Edith i-a spus zimbind din nou…
-Sint asa de bucuroasa ca ai venit sa ma vezi , pentruca Dumnezeu m-a anuntat ca astazi este ziua ta speciala…Phyllis a intrebat-o…
-Edith, tu ai intrebat pe toata lumea de prinprejur daca cred in Paste…dar pe mine nu m-ai intrebat…?!
-Am vrut s-o fac de multe ori, a zis Edith, dar Dumnezeu nu m-a lasat pina nu vi tu sa ma intrebi…dar acuma ca m-ai intrebat …am sa-ti spun. Si Edith Burns a luat Biblia ei mare si a impartasit cu Phyllis povestea mortii, ingroparii si invierii Domnului Isus. Apoi Edith a intrebat-o...
-Phyllis, tu crezi in Paste?...iar Phyllis cucerita de Cuvintul Lui Dumnezeu i-a raspuns:
-Vreau sa cred din toata inima si vreau sa il am si eu pe acest Isus in inima mea…si cind a iesit din acel salon…Phyllis marturiseste mai tirziu ca s-a simtit ca purtata pe aripi de ingeri…
Doua zile mai tirziu cind Phyllis o vizita pe Edith din nou aceasta o intreba:
-Phyllis, tu stii ce zi e astazi? Phyllis i-a raspuns ...
-Bineinteles. Edith…este Vinerea Mare…
Edith i-a raspuns…
-Nu Phyllis…pentru noi in fiecare zi este Paste…pentruca Hristos e viu!
Au mai trecut inca doua zile si in duminica de Paste, Phyllis a trebuit sa lucreze. Dupa ce si-a facut treburile obisnuite, a coborit la parterul spitalului unde era o mica florarie ca sa cumpere un crin de Paste pentru Edith . Cind a intrat mai tirziu cu floarea in mina in salonul lui Edith, a gasit-o pe aceasta in pat, in poala cu Biblia ei mare, cu coperti negre. Cu doua degete tinea semn in Biblie in doua locuri.Pe buze…un zimbet luminos. Cind Phyllis i-a atins insa mina, a realizat ca Edith …nu mai era. Degetul miinii stingi indica Ioan 14…”In casa Tatalui meu sint multe locasuri. Ma duc sa pregatesc un loc pentru voi, ca acolo unde voi fi Eu sa fiti si voi”. Mina dreapta indica catre Apocalipsa 21:4 “Si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor, si nu va mai fi moarte sau tinguire sau plins: si nu va mai fi nici durere, caci lucrurile vechi s-au dus”.
Phyllis se uita mult timp la acest trup lipsit de viata si apoi ridicindu-si fata catre cer si cu lacrimi curgindu-i pe obraji spuse…”Iti doresc un Paste fericit Edith…Hristos a inviat!”
Phyllis parasi salonul, si la usa se uita in jur…intr-un colt erau doua studente care invatau sa devina si ele surori de caritate…si se indrepta glont catre ele…
-Hello fetelor…Numele meu este Phyllis Cross. Voi stiti ce inseamna Pastele?
5 comments:
Pentru mine Pastele nu este o poveste siropoasa despre un Iisus om care a suferit pentru pacatele mele care nici nu ma nascusem atunci.Povestea este un punct de plecare.
Pentru mine Pastele este un simbol. Si foarte frumos am auzit chiar azi pe patriarhul ortodox care a vorbit de inviere foarte inspirat. Pastele este o sarbatoare in cinstea jertfei. Jertfa "lui Iisus - omul" reprezentata simbolic prin lumanarea aprinsa in noaptea de inviere. Caci jertfa este actul "lumanarii" care arde si se consuma daruindu-se ca lumina.
Viata omul in totalitate este o jertfa pentru binele celor pe care ii iubesti, pentru copii care cresc, pentru parintii in suferinta, pentru cei care au nevoie de noi si carora ne daruim ca o lumanare care se consuma dand lumina binefacatoare. Asta cred ca sarbatorim noi crestinii la Paste. Jertfa omului si transformarea lui in lumina.
Iarta-ma daca nu m-am exprimat chiar asa cum a zis patriarhul nostru, dar acesta a fost sensul si chiar cuvintele cu aproximatie.
Pastele?
Este un moment din viata oamenilor cand Dumnezeu a facut o scara intre pamanteni si Imparatia Lui. Ca sa ajungi in imparatia lui Dumnezeu nu este o alta cale, nu este un alt mod sau varianta, numai crucea lui Isus. Pe mine ma mira faptul ca cei care ar trebui sa ne invete pe noi muritorii si sa ne arete calea catre acolo, vin cu fel si fel de variante si ne fac sa credem ca "toate drumurile duc la Roma". Dragii mei, nu este numai o singura cale care duce la Cer si aceasta cale trece pe la Golgota, trebuie sa ajungi acolo si sa te genunchezi sub crucea lui Isus, ca sa fi curatat de pacate prin sangele "Mielului". Daca ai trecut pe la Gogota pe drumul tau catre Cer, sansele tale sunt destul de sigure ca nu te vei rataci si ca vei ajunge acolo unde nu este plans si durere, nu este moarte pentru ca esti in prezenta Celui care a invins moartea.
Domnul sa te ajute si sa ma ajute ca sa putem sta la masa Mirelui Ceresc in sarbatoarea "Pastelui" fara sfarsit.
Chiar voiam sa citesc un raspuns aici unde stiu ca se vorbeste despre Dumnezeu, dar sincer nu am inteles nimic de la anonimus.Ce alta cale decat jertfa pentru cei pe care ii iubesti este mai spre cer? Adica chinul de dragul chinului ? Golgota este calea indoielii, a rugamintii catre Dumnezeu, ca daca se poate "ia din fata mea acest pahar cu bautura amara"! Nu ?
Eu sunt curioasa ce ar zice un predicator nu un credincios asa cum este doar "anonimus".
Poate veti discuta la biserica acest aspect, "jertfa".
Imi cer scuze ca iar scriu, dar trebuie sa mentionez ca stiu ca rugamintea cu paharul nu a fost facuta de Iisus pe drumul Golgotei ci inaine in gradina G unde s-a rugat, dar am exagerat amestecand lucrurile si considerand ca asa a gandit si pe drumul spre crucificare, poate amestecand cu ceea ce a spus pe cruce, "Dzeule, Dzeul meu, dece m-ai parasit"...
Dar daca as putea as sterge toate comentariile. O rog pe Rodica sa le stearga.
cherie...nu stiu cum sa le sterg...dar am sa o intreb pe Deb, ca ea ma ajuta cu treburi din astea...
Dar nu vad sensul sa sterg, cind putem discuta si clarifica...
Povestea jertfei incepe in Gradina Edenului...pentruca acolo a aparut pacatul. Printr-un singur om a venit pacatul (Adam) si desi s-a imprastiat si a cuprins tot pamintul si toti oamenii, printr-un singur om putea sa fie rezolutionata aceasta problema.
Daca va aduceti aminte, Moise a introdus jertfa...pentru pacate. Singele (oi, vitei, porumbei) jertfelor "acoperea" pacatele pentru care se aducea jertfa. Asta a fost o solutie temporala insa.
Problema omului a fost o problema importanta pentru Dumnezeu. In cer s-a pus intrebarea..."Cine se va duce sa salveze omenirea?" Si s-a facut o tacere in cer, spune Biblia ca nimeni n-a indraznit sa accepte sa vina...cu exceptia Mielului...adica a Domnului Isus. Jertfa lui avea puterea sa "stearga" pacatele, unde singele celorlalte jertfe doar acopereau pacatele si pacatele ramineau ...doar ca erau acoperite.
Domnul Isus putea sa depuna o astfel de jertfa pentruca El era singurul care putea sa traiasca o viata pura, fara pacat. Orice alt om, oricit de bun ar fi este nascut in pacat...Acuma ca s-au descoperit DNA avem un pic de idee cum trasaturile parintilor exista in noi de la nastere. Stiinta nu este ceva ce incurca religia...ci mai degraba o explica.
Deci asa cum pacatul a venit printr-un singur om...asa poate fi eliminat printr-un singur om. Noi putem sa jerfim cit vrem...este un gest frumos si absolut este de laudat, dar jertfele noastre au darul sa ne faca mai buni, sa ne apropie de Dumnezeu, de familie, de prieteni...dar aceste jertfe nu pot face nimic pentru pacatele noastre decit singura Jertfa Domnului Isus...
Acuma, tot ce ni se cere este sa credem in aceasta jertfa...sa acceptam jertfa, faptul ca El a murit prntru noi...si crezind in Jertfa Lui putem sa fim mintuiti.
Odata ce sintem ai lui, viata noastra trebuie sa se schimbe. Ca sa ilustrez acest lucru...imaginati-va ca deveniti ruda apropiata cu un Presedinte...imediat statutul social se schimba...incepem sa fim mai pretentiosi cu ce imbracam, cum ne comportam...si ce prietenii tinem...asta daca avem un pic de minte. Astea sint rezultatele faptului ca sintem asociati cu o persoana respectabila. La fel este si faptul ca devenim copii ai Lui. Doar ca devenim copii ai Lui printr-o decizie personala si ca facem schimbari pentruca SINTEM AI LUI si nicidecum schimbarea noastra ne face copii ai Lui. Exista o ordine care este importanta.Noi am fost adoptati...ca fii si fiice...Pentruca Biblia spune ca "pe cind eram noi inca pacatosi Hristos S-a jertfit pentru noi" Deci El a jertfit primul si apoi noi am devenit copii ai Lui si am imprumutat straiele si obiceiurile Imparatiei.
Pastele este un simbol?
Pastele este o sarbatoare evreiasca. Cind evreii erau in Egipt si egiptenii n-au vrut sa-i lase sa plece desi Moise s-a dus la Faraon in repetate rinduri trimis de Dumnezeu...ultima plaga a fost aceea ca primul nascut al fiecarei familii a murit. Pentruca Ingerul Mortii trecea pe la fiecare casa, Dumnezeu le-a spus evreilor sa taie un miel si sa ia niste isop si sa minjeasca cu singele mielului usciorii usii. Asa ca Ingerul n-a lovit nici una din casele evreilor ci doar a egiptenilor.
Nu este coincidenta faptul ca Pastele evreilor a coincis cu moartea Domnului Isus. Daca vorbim despre simbol. mai degraba mielul din Vechiul testament al carui singe a fost folosit sa scape de moarte pe evrei, a fost simbolul Jertfei de la Golgota cind Mielul perfect a Lui Dumnezeu s-a jertfit pentru ca sa stearga pedeapsa intregii lumi.Moartea si invierea Domnului Isus este o realitate...nu un simbol.
Cherie ai adus in discutie un lucru foarte important. Iti multumesc pentru commenturi ...la fel si anonimul. Ce v-am spus aici sint lucruri din Biblie. Biblia este una singura asa ca indiferent ce nuanta si ce traditii am avea, sint nascute din acelasi Cuvint. Cuvintul Lui Dumnezeu care este mai presus de traditiile ortodoxilor sau ale baptistilor sau ale penticostalilor...sau ma rog...crestinilor dupa Evanghelie.
In ziua cind Dumnezeu ne va chema la judecata nu ne va intreba din ce Biserica am facut parte si cine a fost preotul sau pastorul...El ne va cere socoteala dupa posibilitatile care le-am avut. Avem o Biblie? Stim sa citim? Spuneti voi daca n-ar trebui sa citim Cuvintul Lui Dumnezeu mai mult decit alte carti...oricare ar fi ele?
Va implor...cautati pe Dumnezeu cita vreme mai avem acces la Cuvintul Lui.
DACA MAI AVETI SI ALTE INTREBARI...SAU DACA VRETI DOVADA DIN bIBLIE LA CE AM SPUS, VA STAU LA DISPOZITIE...
Hristos a inviat!
Post a Comment