30 November 2012

TOAMNA MEA...


     M-am dus azi dupaamiaza in gradina. Dupa o ploaie buna...frunzele galbene si ruginii, calde si melancolice au fost scuturate din pomii din gradina . Numai crengile pomilor disperate parca se inaltau catre cer rugatoare. Undeva insa mai la o parte persimonul meu care era in flacari ruginii saptamina trecuta si din a carui frunze am facut decoratii pentru mesele de thanksgiving, sta golas, fara frunze ...parca mirat de situatie...desi e plin de fructe portocalii si rotunde. Vreo citeva pasari flaminde au ciugulit din citeva fructe - dar restul...stau inca tantose si elegante pe crengi.
     Cum stiu ca in curind temperatura o sa scada si fructele s-or inmuia...mi-am adus cosul si m-am apucat de cules. Recolta nemaipomenit de frumoasa. Am facut citeva poze si pentru voi. Am cercetat si portocalul meu rosu din fundul gradinii...cred ca prin ianuarie i s-or mai indulci fructele - deocamdata sint acre.
.........
     Gindurile m-au dus bineinteles la noi, oamenii...ca omul de multe ori este ca si ...pomul. Si se cunoaste dupa...rod. La unii le cad si frunzele da tot au rod. Altii...fac doar frunze care daca cad si putrezesc - vor fi bune de ...ingrasamint.
     Ce fel de pom sint eu? Am vreun sezon in care dau roada sau fac de pomana umbra pamintului? Se bucura cineva de prezenta mea in gradina Domnului? Sau...inghesui locul cu prezenta mea?
     Ginduri...Ma uit la pom cu un fel de invidie...Am cules doua cosuri mari si inca mai are fructe in el...
   

CINE-I VINOVAT DE PROSTIA LUI BECALI?

Am vazut de-acuma secventa pe u-tube( http://lascaupetru.wordpress.com/2012/11/28/va-rog-sa-nu-l-botezati-pe-becali/) si am citit articole-(http://www.dcnews.ro/2012/11/becali-ataca-baptistii-secta-satanica-cu-ateii-n-am-nimic/) dar ce mi se pare ciudat nu este ce spune Becali...ca la urma urmei stiu toti cit e de cult (?). Uitati-va insa si la articolul de pe linkul de sus si veti vedea ca 8 dintre cei care au citit (deocamdata) au fost pentru ceea ce spunea Becali si numai 3 impotriva. Asta mi se pare si mai ciudat... si de fapt spune ce gindesc oamenii din jur despre noi.
    Uneori pe buna dreptate - atunci cind nu il reprezentam pe Christos asa cum se cuvine ci reprezentam o religie personala croita dupa cum ne place noua. Dar nu intotdeauna. Lasind la o parte impotenta mintala a lui Becali ( sa-mi fie iertata expresia dar n-am gasit una mai potrivita)...vedem cit de evidenta este lipsa de cunoastere si de intelepciune si a celorlalti. Si da...gasesc ca si noi avem un pic de vina. Ca daca ii gasim numai pe altii vinovati- chiar daca sint - nu ne va ajuta la nimic.
    Si la ce anume ma gindeam? La faptul ca daca am spune mai mult si mai bine si mai corect oamenilor despre Christos, ar stii si ei in ce credem si nu ar debita prostii ca Becali si nu ar agreea cu el asa cum o fac. Faptul ca incultul asta arogant spune asa niste prapastii este in mare parte si pentruca nu are habar la subiectul respectiv.
    Avem nevoie sa spunem oamenilor despre Christos si sa-i educam noi despre credinta in El. Mostenita...exact cum spune tipul asta necrescut. Ca doar si noi ca si celelalte religii crestine AM MOSTENIT aceeasi Biblie si Acelasi Mintuitor- ca numai unul este - dar ca sa stii asta trebuie sa-L cunosti personal. Daca cei care au agreeat cu Becali ar fi citit Biblia si apoi ar fi avut cunostiinta de credinta noastra, nu s-ar fi adunat sa spuna timpenii ca le-ar fi fost rusine.
     Dar banuiesc ca nici noi nu ne-am facut sau nu ne facem destul datoria sa lasam pe cei din jur sa stie ce credinta avem. Asa ca discursul asta reflecta in parte si lipsa noastra de activitate, de preocupare in cele sfinte...reflecta foarte bine faptul ca neglijam porunca data de Domnul Isus. Sa ne-o amintim deci..."Mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia". Trtebuie s-o facem la timp si nelatimp , la orice faptura - si cu ocazia asta...poate cineva acolo in Romania sa-l informe si pe 'mnealui - fruntea prostiei romanesti cum stau lucrurile.

29 November 2012

CITE BIBLII AVETI IN CASA?

     Pe blogul lui Cella am citit un articol despre un frate de al nostru din Laos care a fost inchis pentru credinta lui. Dati un click aici...http://asteptandminunile.blogspot.com/2012/11/bounchan.html
     Gindul care m-a acuzat a fost acela ca omul asta a rabdat bataie si suferinta cu bucurie doar ca sa aiba o Biblie. Si noi o avem...una sau mai multe; dar Doamne nu ne tine in seama indiferenta si da-ne un gust si o dorinta sa citim Cuvintul Tau. Stiu eu de ce spun asta- si nu neaparat pentru voi...

POZE PENTRU CONCURS - LIA CORBU (1)




CUTIA CU BIJUTERII ( Concurs Nov 2012 - nr 1)


De Liliana Corbu
De vreo cativa ani în lunile de toamna-iarna ma cuprinde melancolia amintirilor. O terapie fara de care sufletul meu nu ar mai avea vigoare si nici speranta. In vara aceasta am fost cu copiii in vacanta, in casa in care am copilarit. De acolo si-au ales cateva lucruri pe care le-au luat drept amintire. Noris si-a dorit…cutia de bijuterii. O cutie frumos impodobita, ce are o poveste simpla. Desi am fost infiata si extrem de iubita de parintii mei, nu am fost un copil crescut in Lux. Totusi, intr-o vacanta de vara, mama m-a lasat pentru intaia dată in tabara la mare…la Marea Neagra. Am plecat in tabara cu regretatul domn învatator Lepadatu, si cu alte doua invatatoare ..la Tuzla. Prima mea ”despartire ”de parinti. Deja eram obisnuita cu bataia de joc a colegilor pe seama poreclei ce mi-o purtam ”Infiata” , in acea tabara…toti ma strigau la randul lor….Infiata. Nu a fost o tabara prea draguta, mai ales ca m-am ranit intr-o scoica…si acum port cicatricea pe piciorul stang. Mama, femeie simpla, nu fusese in viata ei la mare așa că, nestiind ce se petrece pe-acolo, nu mi-a dat bani prea multi la mine. Din cateva sucuri si gogosi cumparate, am reusit sa-mi termin rezerva ”financiara”. Se apropia ziua plecarii. Vazusem pe tarabele de pe plaja diverse cadouri-amintiri dar cel mai mult mi-a placut o cutie de bijuterii, pe care ma gandeam sa o cumpar cadou pentru mama. Cum nu mai aveam suficienti bani am impumutat de la invatator si am cumparat cutia. Stiam ca mama nu avea bijuterii dar speram cumva că deîndată ce va avea cutia isi va cumpara macar o brosa, un inel…ceva. Am ajuns acasa si i-am dat cadoul. Mare i-a fost mirarea intrebandu-ma : ”de ce i-am adus o cutie de bijuterii? ” – cand stiam bine ca ea nu avea asa ceva. Calma si zambitoare mi-a spus ca va pastra cutia ca pe propria ei bijuterie… Asa a facut. A pastrat cutia , dar in ea niciodata nu a fost vreo bijuterie. Au trecut de-atunci mai bine de 30 de ani. Privesc adesea cutia si-mi dau seama ca sunt nu sunt atat de diferita de mama. Bijuterii nu prea am – dar imi plac . Totusi, cutia aceea imi pare atat de valoroasa… De fapt , cutia nu a fost niciodata goala. A purtat si poarta in ea parfumul sufletului mamei… Poate ca nu voi avea niciodata bijuteria sclipitoare din vitrina vreunui magazin dar, am cea mai pretioasa bijuterie- viata mea alaturi de toti cei dragi mie, si amintirea mamei. MAMA, simpla femeie, cu aroma de cozonaci si placinte poale-n-brau in locul parfumurilor delicate, cu tot ceea ce insemna COPILARIE….si ca orice copil …visez la lucrurile din vitrină.

POVESTEA PORCULUI...( adica n-o maninca nici porcul ) ...in versiune americana...


     Acu’ vreo doua zile am vazut o secventa pe care vreau sa vi-o descriu. Era o discutie despre minunatul sistem medical “inventat” de Obama. Solomon zice ca nu e nimic nou sub soare…si pentru noi , cei veniti din Romania comunista sistemul socialist este ceva “deja vue”…si ne trec fiori pe sira spinarii gindindu-ne la ce va aduce . Dar sa va povestesc scenele vizionate…
     Doi credinciosi erau interogati vizavi de sistemul asta de sanatate blagoslovit de Obama - Obamacare. Cine sint astia doi nici nu are importanta…zic eu. Important este ce au spus. Intrebarea era…de ce nu sint de acord dumnealor cu sistemul asta socialist de medicina care ofera servicii la toata lumea? Ei, oameni religiosi ar fi trebuit sa fie fantastic de fericiti la o asa perspectiva. Sau nu asta este crestinismul? Religia care promoveaza dragostea pentru aproapele?
     Am asteptat cu gura cascata sa aud raspunsul- pentruca felul cum a fost pusa intrebarea facea ca de la inceput crestinii care nu sint de acord cu Obamacare sa apara intr-o lumina proasta. Dar am avut satisfactia unui raspuns din partea unuia din cei doi peste asteptarile mele.
Va spun acuma ce zicea…
     Imaginati-va ca doi oameni se plimba pe o plaja. Unul are la el un sandvici – celalalt n-are nimic. Cel fara mincare este flamind. La un moment dat ii spune celui cu pachetul de mincare…”Mi-e foame…n-ai vrea sa-mi dai sandviciul tau?”…”Cum sa nu” , raspunde omul - si i-l da. Ce avem aici? Doi oameni multumiti. Unul a fost flamind si a mincat si acum e recunoscator – si celalalt a avut ceva si a putut cu ceea ce a avut sa ajute pe un alt om si este satisfacut ca a facut o fapta buna. Asta este problema rezolvata usor in mod crestineste.
     Dar ia sa vedem cum o rezolva Obama? Iaca cum…
     Aceeasi oameni pe aceeasi plaja. Acelasi lucru: unul flamind si fara straita cu mincare- si celalalt cu sandviciul in buzunar. Obama pe calul lui alb trece pe acolo, scoate pistolul si il pune la capul aluia cu straita cu mincarera. Ia sandviciul de la el si in mod glorios i-l da celui care n-avea. Iaca schimbarea s-a facut si Obama este satisfacut. Dar este singurul satisfacut. Cel cu revorverul la cap este pe drept socat si miniat ca cineva i-a luat ce era a lui fara sa aiba dreptul s-o faca. Cel care a infulecat pita aluilalt a invatat ca nu mai trebuie sa se ingrijeasca de cele ale gurii ca vine Obama pe un cal alb de cite ori i-e foame. Cel cu sacosa goala se simte uzat – tras pe sfoara, nedreptatit – si cel cu burta plina nu este multumitor nimanui- pentruca Obama i-a zis ca e dreptul lui sa aiba sanviciul numai pentruca…Iar Obama care nu si-a dat sandviciul  lui la nimeni- este un mare erou desi n-a creat decit o situatie de confruntari si ura si nedreptate si nicidecum conditia umana in care oamenii sa se ajute intre ei si sa aiba o relatie omeneasca normala.
     De fapt asta este socialismul de care unii dintre noi am fugit cit ne-au tinut picioarele. Asta este socialismul de care au fugit unii dintre romanii nostrii peste granite unii pierzindu-si chiar viata.
     Discutia continua cam asa…
     Noi stim ca in jur de 10% din populatie este in starea fizica sau mintala in care nu pot sa munceasca. Acesti oameni trebuie ajutati - neaparat. Biserica facea pe vremuri treaba asta dar guvernul s-a gasit sa se amestece el in treburile de binefaceri. Felul cum lucrau bisericile era insa felul crestinesc de care vorbeam la inceput unde omenescul din noi avea sansa sa se cristalizeze si sa ia forme minunate. Oamenii erau ajutati sa se pun ape picioare, sa se integreze din nou in munca, sa aiba simtul raspunderii, sa fie doritori sa-si aduca aportul personal societatii sis a se intretina singuri pe cit se poate. Noi stim ca cei 90% care pot sa traga la caruta vor trage caruta cu cei 10% care nu pot. Si oamenii o fac cu simtul datoriei si cu dragoste crestineasca. Dar ce te faci cind vine Obama si urca in caruta din ce in ce mai multi…si erau in urma cu citiva ani in jur de 40%...si inca ceilalti puteau sa traga caruta si o faceau cu buna dispozitie dar si cu speranta ca eventual , pe masura ce cresc, sau se fac bine, cei din caruta se vor da jos si vor ajuta si ei.
     Dar vine Obama pe calul lui alb si are el o discutie principiala cu cei de trag la caruta…ii face in toate felurile…hapsini si rai ce sint ca trag asa de greu – muncesc asa de mult ca vor sa aiba numai ei…numai si numai din egoism muncesc asa de greu…si nu-i chiar echitabil -  sa imparta ce au agonisit cu cei din caruta…ca asa este drept ( zice el). De luat la cunostiinta faptul ca nu ce are el trebuie impartit doar ce au agonisit altii…
     Si uite asa unii din cei ce trag la caruta se gindesc acuma ca n-are rost sa mai traga asa de greu – ca doar nu-s nici ei  chiar fraieri -  ba poate ar trebui sa se urce si ei in caruta ca doar si ei au obosit si doar oricum Obama le ia ce au adunat in cosarca sa dea la altii – ce?!…ei nu pot trai “bine mercy” si sa nu se mai zbuciume atita degeaba? Si multimea din caruta creste, in timp ce pedestrimea ce trage la hamuri scade in numar. Curind caruta s-a oprii- asa cum s-a oprit in tarile socialiste din Europa. Ca “De unde tot iei si nu pui, Curind se ispraveste. Banul e facut rotund, Lesne se rostogoleste…”
     Si am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa…Ca Obama sta si striga de pe-o buturuga- si a prostit multa lume cu socialismul lui care nu-i decit o maaaaare si urita minciuna….

28 November 2012

CURIOZITATI?

http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/piri-reis-Si-harta-care-nu-trebuia-sA-existe

alege-ti dumnezeul...


     Jocurile astea pe computer au innebunit deja o parte din tineret. Unii care au trecut chiar de virsta copilariei si a adolescentei  inca mai pierd timpul aiurea si hranesc aceasta adictie. Va amintiti de Pac-Man…bulina aia galbena cu gura mare mincatoare de alte buline? Ce inocent pare jocul acela pe linga jocurile de astazi!
     Au evoluat jocurile tehnologice si astazi exista jocuri de toate domeniile imaginabile; iar unele sint deadreptul grotesti si de-o cruzime infioratoare. Asemenea jocuri aduc crima la o stare de obisnuinta si influenteaza starea de spirit a jucatorului furindu-i sensibilitatea si anulindu-i sentimentele in raport cu actele crude…barbare…Imi imaginez ca parintii  trebuie sa fie foarte cu bagare de seama si selectivi in alegerea cadourilor pentru copiii lor.
     Dar mai nou s-a inventat un alt joc foarte periculor…si jocul asta se bazeaza pe mitologia Greaca. O lume fantastica de eroi, zei, armate, arme …E interesant insa cum se incepe acest joc. Trebuie sa mergi online ca sa te inregistrezi, sa-ti alegi un zeu…(un dumnezeu) si sa-ti construiesti tu singur imperiul tau…Imaginati-va aceasta intrebare…”Alege-ti dumnezeul”…si implicatiile acestui gind strecurat in mintea tinara a unui copil sau adolescent…
    Biblia zice ca unii au ochi si nu vad si urechi si nu aud. Nu credeti ca acest verset este o prorocie cu privire la zilele ce le traim? Sint lucruri care ne sint exact in fata ochilor…numa’ ca nu ne lovesc in frunte sa ne trezeasca la realitatea ce-o traim. Dar ne trezim?

27 November 2012

SURPRIZA...




Poate cineva ma lamureste. Pun cite o rochie in dulap si nu o imbrac o vreme…si cind vreau sa o imbrac din nou…surpriza!!! A intrat la "dulap" sau ceva…ca nu mai intra pe mine!!!

26 November 2012

FARA CUVINTE...

https://www.youtube.com/watch?v=iFRKJ6PZZ3c&feature=em-subs_digest-vrecs

CIORBA DE "APA PRAJITA"

In unul din articolele anterioare vorbeam de "apa prajita"…si unii au considerat termenul tare hazliu. Dar …la noi in casa multe lucruri hazlii s-au intimplat…de-a lungul anilor si "apa prajita" are si ea povestea ei.

Fratii mei care sint gemeni si sint cu 16 ani mai mici ca mine erau tare mofturosi la mincare. Mama mea gateste foarte bine dar ei gaseau la fiecare mincare cite o pricina. Si pentruca carnea nu le trebuia, iar vegetalele le scoteau afara din farfurie, intr-o zi, mami le-a prezentat cind au venit de la scoala un nou soi de mincare dupa reteta inventata de ei. Ea a numit ciorba…"ciorba de apa prajita", pentruca nu avea nici carne si nici vegetale, numai putina sare de…gust…

Mmmm…sa tot maninci…exact dupa gustul lor!!!

Au stat fratii mei in fata farfuriilor pline cu "apa prajita" si au mincat piinea cu noua ciorba…ca altfel n-a fost chip sa plece de la masa…
…………
Morala? Uneori trebuie sa le dam copiilor ceea ce vor…?!!!!

25 November 2012

UNDE TRAIM...




"Traim intr-o tara a carei doctori distrug sanatatea, avocatii distrug justitia, universitatile distrug cunostiintele, guvernul distruge libertatea, presa distruge informatia, religia distruge morala si bancile distrug economia."
 -Chris Hedges

SEMINTELE DESCURAJARII...

Am citit o poveste...cu tilc. Va redau o portiune aici...

Semințele descurajării și disperării

O poveste de demult spune că un țăran a dat într-o zi peste șura unde Diavolul își păstra semințele ce intenționa să le semene în inimile oamenilor. În dialogul ce a avut loc între cei doi, țăranul a aflat că cea mai mare cantitate de semințe gata de semănat erau cele ale descurajării și disperării. Mai mult, țăranul a aflat că acele semințe nu erau pretențioase, ci creșteau în orice teren, cu excepția unuia.Și mă rog, care teren este acela? 


iar restul povestirii o gasiti aici:
 http://radoinicolae.blogspot.com/2012/11/semintele-descurajarii-si-disperarii.html

SECRETELE SUCCESULUI...





Cistigatorii si-au facut simplul obicei de a face lucrurile pe care cei care pierd nu-s determinati sa le faca!
.....................

Winners have simply formed the habit of doing things losers don't like to do. 
(Albert Gray)

...e plin de miraje pamintul...

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=8LtZ00Up9cQ

24 November 2012

TOT DESPRE MULTUMIRE...


Si eu 'numa observ - nu critic!!!





Nu conteaza ce faci...cineva o sa critice...
(criticii)

DA DOAMNE PLICTISEALA...




http://radoinicolae.blogspot.com/2012/11/o-existenta-plictisita-ce-poate-fi.html

MULTUMIRILE DE DIMINEATA...(thanksgiving 2011)

     In sfirsit este...astazi. Am asteptat ziua de astazi cu nerabdare. Astazi  este Joi si nu merg la lucru si miine este Vineri si nu lucrez, apoi vine Simbata si Duminica si numar zilele pe degete: patru zile de huzureala.
     M-am trezit la ora la care trebuia sa ma duc la munca. M-am uitat la ceas si am zimbit si m-am intors pe partea aialalta. Somnoroasa am inchis ochii si m-am intors pe partea aialalta mormaind cu placere...Thank you Lord pentru astazi...pentru odihna ce ne-o dai.
     Stau acuma in pijamale in fata computerului- si bine ca nu ma vedeti prin ecran...ok...ok...nu m-am pieptanat inca- si ce-i cu asta? Astazi fac ce vreau...am sa multumesc Domnului si pentru libertatea ce-o am de a alege - astazi am intentia sa-i multumesc pentru cite lucruri am sa-mi amintesc ...daca bineinteles nu ma pierd in alte ginduri ; intentia o am dar parca am ADD si nu ma pot oprii din a porni cu gindul in o mie de directii in acelasi timp...
     Intr-o lume care este din ce in ce mai confuza...in care multi mor din nestiinta ca nu stiu ce sa mai faca, Dumnezeu mi-a dat un scop si o directie. Ma bilbii adesea si ma ingrijorez de ORICE s-ar intimpla DAR eu stiu ce ma asteapta la sfirsit- oricare si oricind ar fi acel sfirsit. Eu am speranta unui loc mai bun si un timp fara sfirsit si o viata fara lacrimi intre-o imbratisare eterna - aceea a Domnului care ne ia si ne duce acasa cind ne terminam calatoria pe pamint.
     Intr-o lume care trece printr-o criza economica puternica...pot sa multumesc Domnului ca eu nu simt criza asta financiara de loc - si asta nu este nicidecum o reflexie a faptului ca sint mai buna, mai credincioasa, mai desteapta decit altii...ci tine de promisiunea Lui fata de mine - aceea ca-mi va purta de grija...si o face cu credinciosie chiar daca eu nu sint atit de credincioasa...El ramine totusi credincios pina la sfirsit.
     Intr-o lume care a innebunit ...si nu trebuie sa va explic ce se intimpla- deschideti doar televizorul si vedeti...eu mai am inca un sens de normalitate- si acest send creste de fiecare data cind deschid Scriptura sau ascult la Cuvintul Lui. Pentruca Cuvintul Lui imi clarifica pina si situatiile zilnice prin care trec...si intelegindu-le mai scap de neliniste.
     Intr-o lume in care intunericul spiritual este gros si ceata spirituala domina...mai sint oaze de lumina si claritate unde Cuvintul Lui Dumnezeu lumineaza cu putere si de unde ne alimentam ca sa putem sa tinem luminita noastra vie . Multumesc Doamne pentru Biserica ...si pentruca acolo INCA se mai propovaduieste Cuvintul Tau curat si neamestecat cu filozofiile si interpretarile lumii.
     Astea sint gindurile mele din dimineata aceasta: pe linga faptul ca parintii, fratii, copiii, nepotii si prietenii apropiati sint in viata- fiecare in drumul lor catre o masa plina cu bunatati pentru trupul lor si sper ca si o masa spirituala plina cu multumiri. Pentru mine si pentru ei ma rog astazi ca sa avem bunul simt si dicernamintul, intelepciunea sa multumim Domnului pentru tot ce avem...este singurul lucru pe care il putem face si nici asta nu-i pentru El ci pentru ca sa ne cuplam Adevarului - ca altfel, daca nu avem o stare smerita si multumitoare, nu putem sa ne apropiem de El. Si adevarul este ca nimic bun n-ar exista in viata noastra daca nu ar venii ca o binecuvintare de la El...
     Doamne primeste gindurile mele de multumire, si ajuta-ma sa stau in fata Ta in starea potrivita ca sa pot sa-ti multumesc. Ca n-am nici un drept la binecuvintarile care mi le-ai dat...ca toate sint datorita harului Tau de care mi-ai facut si mie parte. Multumesc!

MULTUMESC...(THANKSGIVING 2010)

Doamne…azi e Ziua Multumirii la Americani. Si eu sint americana…ca pe pamintul asta nu mai am alta cetatenie. Americanii au o istorie pe care si-o amintesc de Ziua Multumirii, de Thanksgiving. Eu am o istorie personala insa …am motive peste motive de multumire, ca daca as multumii cum trebuie mi-ar trebui 365 de zile din an si tot n-as termina sa-ti multumesc.

Doamne …anul asta a fost greu pentru mine si pentru familia mea. Dar cred ca a fost greu si pentru Tine. Ca nu Ti-a fost usor nici Tie sa ne vezi suferind si trecind prin atitea incercari, numai ca sa ne poti schimba si transforma ca sa ajungem la o stare mai potrivita. Ti-am cerut Doamne sa ne pregatesti pentru cer…dar nu m-am gindit ca asa o sa procedezi. Nu-mi prea plac procedurile Tale Doamne, dar trebuie sa-ti dau dreptate- procedurile tale aduc rezultate…

Asa ca…iti multumesc si pentru dureri si pentru necazuri si de un milion de ori mai mult pentru bucurii - desi sint sigura ca ar trebui sa-ti multumesc mai mult pentru dureri ca alea o sa ne fie mai de folos decit bucuriile. Stiu ca …continui sa fiu o problema pentru Tine – ca-s tare incapatinata- doar stii bine ca Tu m-ai intocmit luind din aluatul stramosilor mei si alegind cromozom dupa cromozom pina ai facut un buchet de toata frumusetea…si m-ai creat asa ciudat si asa intortochiat ca ma mir si eu de mine uneori…Dar stiu ca Te descurci cu mine ca nici prin cap nu-mi treceau unele lucruri ca ar fii posibile si uite ca Tu le-ai realizat chiar cu “Canuta om sucit”- eu in persoana.

De cite ori Te-am strigat cind am fost aproape de nebunie Doamne…si n-am mai stiut unde sa strig…ca toti au luat-o la fuga…numai Tu Doamne nu Te-ai departat. Daca am fost vreodata departe de Tine este pentruca eu am luat-o la picior si m-am dus aiurea- niciodata Tu. Si cite rugaciuni sarace cu duhul le-ai trecut cu vederea si le-ai onorat…si cite binecuvintari ai revarsat peste mine si cei dragi mie…a curs si a dat peste…si au vazut si altii…

Doamne…nu exista ceva bun in viata mea pentru care sa nu trebuiasca sa-Ti multumesc…Asa ca oricit de nesatisfacator ar fi efortul meu…Te rog primeste-l…ca-i de la mine…om sucit…ciobul de care Te-ai milostivit de atitea ori…

Iti multumesc …

THANKSGIVING 2009!

Am citit ce am scris anul trecut dupa Thanksgiving. Anul trecut am petrecut sarbatoarea la fratele meu acasa. Am fost acolo toti: parintii mei, fratii mei , copii mei si copii copiilor mei…plus fratii din biserica si alte rude. Amintiri…de neuitat. A trecut de atunci numai un an …dar parca a trecut mai mult de atit. A trecut o epoca. Tara in care locuim s-a schimbat, situatia noastra s-a schimbat, relatiile s-au schimbat. Am avut din nou o masa bogata? Bineinteles ca am avut, si m-am bucurat cu cei putini cu care am stat in jurul mesei. Dar …ceva anul asta a fost diferit…foarte diferit.

In mintea noastra cuvintul multumire implica bunastarea, abundenta, plinatatea, implinirea…din toate punctele de vedere, dar mai ales materialistic vorbind. De aceea poate si sarbatorim ziua multumirii facind exces de mincare , adunindu-ne familia si prietenii in jur si facind o sarbatoare din asta. M-am intrebat insa…pe cine sau cui am multumit? Unul este stomacul – asta e precis, pentruca el are satisfactia bucatelor celor mai alese. Apoi este omul cu emotiile lui care si-a adunat pe toti cei pe care ii iubeste si este satisfacut sa-i vada, sa-i simta, sa-si petreaca timpul cu ei…

Dar realitatea este ca multumirea noastra ar trebui sa fie pentru Cel ce ne-a dat atit piinea cea de toate zilele cit si familia, prietenii, serviciul, casa, si sanatate si pace sa ne bucuram de toate lucrurile.

Am gasit citeva proverbe din popor despre multumire…Iata ce spun ei…
-La multumire nu se ajunge printr-o mai mare bogatie, ci prin mai putine pofte.
-Multumirea il face pe sarac bogat; nemultumirea il face pe bogat sarac.
-O inima multumita se bucura de doua ori pentru o binecuvantare: prima data cand o primeste si a doua oara cand isi aduce aminte de ea.
-Inainte de a fi un sentiment, multumirea este o datorie…

In Biblie, in Proverbe 17:1 , citim ca …este ”Mai bine o bucata de piine uscata , cu pace, decit o casa plina de carnuri , cu cearta.” Semn ca multumirea nu este neaparat asociata cu bunastarea materiala. Semn ca Pacea este cea care da gust abundentei si lipsa ei face bunastarea sa ramina fara gust si fara rost. Proverbe 10:3…”Domnul nu lasa pe cel neprihanit sa sufere de foame, dar indeparteaza pofta celor rai.” Sint multi care au mesele pline…dar n-au pofta de mincare…

Ne-am obisnuit sa credem ca multumirea vine din faptul ca avem mult…ca avem de toate. N-ati observat insa pe copii de bani gata cit sint de nemultumiti? N-ati bagat de seama ca cei care provin din familii sarace au mai mult respect de parintii lor decit cei care au avut mai mult decit le-a trebuit? Avem noi o stare de multumire potrivita…si daca o avem, fata de cine o avem? Am trecut in ultimul an prin tot felul de experiente…M-am simtit in mare parte a fii o victima…m-am simtit nedreptatita uneori, fraustrata alteori, prea multe probleme…cum sa fiu acuma multumitoare pentru un an atit de greu?

Daca Dumnezeu ne cunoaste, daca a hotarit fiecare situatie din viata noastra…ma intreb de ce imi permit sa ma simt victimizata? Orice…dar orice mi s-ar intimpla…Nu a promis El oare ca va fi cu noi? “Cheama-ma in ziua necazului…” ne-a spus… si conform promisiunii Lui, a fost acolo, prezent in mijlocul situatiei in care m-am aflat si m-a scos de fiecare data afara din ea.

Mi-am amintit de cei trei tineri in cuptorul cu foc…ei s-au hotarit sa fie multumiti cu orice alegere ar fi facut-o Dumnezeul lor. Ei au zis…Daniel 3:17-18…”Iata, Dumnezeul nostru, caruia ii slujim, poate sa ne scoata din cuptorul aprins, si ne va scoate din mina ta, imparate. Si chiar de nu ne va scoate, sa stii, imparate, ca nu vom sluji dumnezeilor tai, si nici nu ne vom inchina chipului de aur, pe care l-ai inaltat.”
Asa ca…oricare ar fi motivul flacarilor prin care trebuie sa trecem, trebuie sa o facem cu multumire in inima, pentruca Dumnezeu are un plan si acel plan se va implinii cu sau fara noi. As prefera sa se implineasca si cu consimtamintul si participarea mea. Va marturisesc ca am inca o inima rea si o atitudine nepotrivita – semn ca Dumnezeu inca are de lucru cu mine.

Astazi ii multumesc pentruca nu m-a abandonat. Pentruca in ciuda atitudinii mele a continuat sa slefuiasca piatra tare si impotrivitoare din care sint facuta…Ii multumesc ca inca mai lucreaza la caracterul meu desi experientele prin care ma trece uneori sint foarte departe de a fi placute. Realizez ca daca n-as fi atit de incapatinata i-ar fi mai usor. Dar …asta este natura mea si uneori singurul lucru pe care-l pot spune este…”asa cum sint la Tine vin”…si raspunsul Lui este intotdeauna…”Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati…” Daca asta nu este motiv de multumire…nu stiu care poate fi!

CUI II MULTUMESC DE ZIUA MULTUMIRII? (2008)

In curind este ziua multumirii. O sa o sarbatorim din nou cu tot fastul. O sa cautam un curcan potrivit…organic daca se poate. Sintem grijulii – mincam tot ce este mai bun. Linga curcan le sta bine la tot felul de alte mincaruri gustoase. Sa fie masa cit se poate de eleganta...si delicioasa si compania cit mai vesela ; nu facem economie la nimic ...dimpotriva - lasa sa fie mai mult sa ne ajunga - sa ne saturam - sa mai si ramina pentru a doua zi . Este doar “ziua multumirii”.


Cind Sora Aurelia Gabor mi-a trimis mesajul in care ne cerea sa scriem ceva de ziua multumirii, m-am gindit ca aproape tot ce facem de ziua multumirii este ca sa ne multumim noua… si... nu stiu exact pentru ce ?!

Banuiesc ca nu sint singura vinovata. Pare ca intreaga rasa umana are o problema in ce priveste multumirea. Mi-am amintit de poporul evreu scos din Egipt cu mina puternica , trecut prin mijlocul Marii Rosii ca pe uscat…hranit cu mana din cer si cu apa din stinca…si cum au multumit Domnului? Au cirtit…40 de ani…

Ilie…cere foc din cer si i se da…si in loc sa multumeasca Domnului pentru victorie , se depreseaza omul lui Dumnezeu …

Solomon…cere si primeste intelepciune…si nu orice intelepciune ci intelepciunea care sa il ajute sa faca alegeri potrivite pentru el si pentru poporul Lui Dumnezeu …si ce face pina la urma? Cum multumeste Lui Dumnezeu pentru toata bogatia si prestigiul si puterea care i s-a dat? Traieste intr-un huzur nemaiauzit si isi "da voie" ...gaseste de cuviinta , isi dea friu liber oricarei dorinte de a acumula si de a incerca tot ce crede ca l-ar putea face fericit...Si in nebunia asta da voie nevestelor lui straine sa construiasca altare la alti dumnezei...la dumnezeii lor…

Nu, ca nu sintem nici noi mai breji – nicidecum. Profitam de orice ocazie ca sa ne simtim noi bine…si credem ca in felul asta ii multumim Domnului. Sa fiu sincera …am stat si m-am gindit cum ar trebui sa fie multumirea care sa o aduc Domnului anul asta…si am realizat ca nimic din ce fac nu seamana a multumire. M-a trecut biruitoare prin atitea incercari si multumirea mea este o stare permanenta de ingrijorare- ai zice ca n-a facut absolut nimic pentru mine, niciodata. Starea depresiva a lui Ilie este ceva la moda nu numai la mine dar si la cei care ca si mine au fost hraniti de corbi de-atitea ori. Cit despre altare la dumnezei straini…nu-i mai cinstim pe Baali cei vechi…avem noi altii moderni. Unul dintre ei este eul nostru…caruia ne straduim sa nu-i lipseasca absolut nimic.

Unul imi vine in minte care a stiut sa multumeasca…tilharul de pe cruce. El si-a recunoscut starea, si in durerile si chinurile lui a putut sa il mustre pe celalalt tilhar pentru felul cum vorbea cu Domnul Isus… N-a mai fost preocupat de el personal - ca recunostea sarmanul ca el isi merita soarta. Si pentru mine cel putin asta este misterul; nu putem sa fim multumitori pina nu recunoastem ce meritam – abia atunci putem evalua ce am primit si abia atunci putem cu adevarat multumii.

Apoi cea care sta ca un tablou de multumire ...la picioarele Domnului Isus - Maria Magdalena...spalindu-I picioarele cu lacrimile ei si stergindu-le cu parul capului ei. Asta este cu adevarat un tablou de multumire...

Doresc ca de aceasta zi de multumire sa am atitudinea tilharului; sa accept si sa recunosc ce merit; si ce merit eu este pedeapsa…dar dragostea Lui Dumnezeu a fost atit de mare ca a jertfit ce a avut mai scump - pe Domnul Isus, pentru mine…Cum sa ii multumesc oare Aceluia care m-a salvat de la moarte? Poate o sa invat putin de la Maria Magdalena...

23 November 2012

O LECTIE DE MULTUMIRE


MULTUMIRI...(THANKSGIVING 2012)

     Ieri a fost ziua multumirii. Am luat ziua de marti liber de la servici si de atunci am muncit non-stop ca sa pot sa gazduiesc musafirii de ziua multumirii. Livingroomul meu n-a existat pur si simplu pina joi. Si nici mobila n-am avut in el. Si nici n-am gatit. Am comandat mici si prajituri si restul fiecare a adus ce a vrut si i-am prezentat lista cu ce au adus ceilalti si au completat la meniu. Frumusetea a fost ca am fost impreuna - cei care am vrut sa fim impreuna...
     Cum eram deja zob de obosita n-am mai apucat sa organizez nimic altceva. La un moment dat cei mai in virsta au ramas in livingroom si tinerii s-au tras la bucatarie si copiii au luat-o prin gradina. Nu stiu daca atunci am realizat separarea asta, dar uitindu-ma la poze mi-a devenit tot mai evident.
     Uitindu-ma in urma insa si tragind niste concluzii pentru mine...am realizat ca Dumnezeu ne-a multumit din nou dindu-ne ceva de care aveam asa de multa nevoie. Ne-a dat partasia...aceea pe care a restabilit-o la picioarele crucii unde ii da in grija pe mama lui, ucenicului iubit- un om pe care l-a cunoscut doar pentru 3 ani. Acolo la cruce aceste legaturi de dragoste intre oameni au luat forme aproape legale...pentruca Ioan a dus-o pe Maria la el acasa. Ce lucru sfint este partasia...sa ai ceva comun cu oamenii...cu unii cu care te-ai cunoscut de mult, cu altii pe care ii stii de mai putina vreme dar sa ai in comun faptul ca il cunoastem impreuna pe Christos si asta face totul posibil.
     Sint multe lucruri pentru care sint multumitoare - si multe pe care le primesc de la Dumnezeu si nici macar nu-mi amintesc ca mi le-a dat. Ca un copil rasfatat care crede ca totul i se cuvine; si nici nu-si imagineaza cum ar fi altfel. Va dau un exemplu...unul din copiii prezenti mi-a cerut sa tai un rol de dobos nou nout...si mi-a aratat cu degetul ca vrea felia din mijloc. I-am spus ca nu voi taia felia din mijloc, ca trebuie sa se multumeasca cu prima felie si apoi la rind...voi ajunge si acolo. S-a uitat la mine confus...cum pot sa-i refuz?
     Nu asa sintem si noi? Avem in fata atitea lucruri bune pe care ni le-a dat Dumnezeu. De multe ori ne infruptam din tort...dar jinduim dupa o anume felie si vrem ca Dumnezeu sa despice tortul ala frumos pe care-l pastreaza tot pentru noi si sa ne dea felia aia din mijloc...
     Ma uit si nu-mi vine sa ma prea uit la stiri...Nu-i lumea asta cu dosu-n sus? Si cu toate astea avem mai multe motive sa-i multumim Lui Dumnezeu decit are America datorie la China. Abia cind pierdem cite un lucru pe care l-am avut stim sa pretuim. Ma lupt cu inceputurile batrinetii...si Doamne, cite lucruri bune am avut si pe care nu le-am stiut ca le am, ca acum , pe cind le pierd abia inteleg frumusetea si binecuvintarea care mi-au fost o viata intreaga. Am pus mina si am ridicat...orice aproape- fara grija ca n-am putere sa o fac. Acuma cind incerc sa ridic si nu se ridica nimic in sus...ma mir si ma intreb...Si sint oameni care s-au nascut cu neputinte- eu insa am avut in privinta asta binecuvintarea sa am o felie din mijlocul tortului...de unde era mai buna si frumoasa.
     Dar mai mult decit sa-i multumesc Domnului pentru familie si copiii mei ( de aproape si de departe); sa-i multumesc de cei care au fost cu mine si de cei care n-au fost, ii multumesc Tatalui Ceresc pentru Fiul Sau...in care isi gaseste sufletul meu refugiu in zilele cele mai grele. Traim intr-un secol in care depresia planeaza precum ceata - si face ca uneori sa nu stim in ce directie mergem. Dar daca pe orizontala sintem dezorientati, exista totusi o directie sigura. Pe verticala. Este suficient sa ridicam capul in sus si aceea este directia.
    Ce-mi doresc in anul care vine, pina la noua zi a multumirii pe care nu m-as supara sa o petrec la o masa celestiala, lunga...in capul careia sta insusi Christos, este sa traiesc in fiecare zi luindu-mi directia pe verticala. Ceata se va ingrosa, pe masura ce trece vremea- dar busola asta simpla va ramine. Ridic privirile si stiu ca "Acolo-i  Tara Mea...acolo-i viata...Acolo gindul meu se-nalta tot mai sus; Departe de-orice rau, departe de dureri...De unde Domnul meu revarsa mingaieri..."

CIND SCADE ACREALA...



"Cresterea intelepciunii poate fi masurata exact prin scaderea amaraciunii."
..............................

Growth in wisdom may be exactly measured by decrease in bitterness. 
(Friedrich Nietzsche)