PLING ROMANII...

https://www.facebook.com/muzirom/videos/1607981952804339/?fref=nf

DE ZIUA ROMANIEI

http://www.youtube.com/watch?v=E9knz-X75BU

PE-UN PICIOR DE ...IAD...

Unde-i Romania? Romania aia unde si hotii aveau un simt al masurii...

http://www.youtube.com/watch?v=zDRhEA_XMmQ&feature=player_embedded#!

OMENIA LA ROMANI

Am primit textul de mai jos de la rudele mele, Iacob si Asineta Nicoara. Banuiesc ca este scris de vreun nepot de frate. Nicoara Iacob a fost prietenul tatalui meu de cind ma stiu...si s-a casatorit cu nepoata lui Buna mea. Pe vremea cind nu puteam sa vorbesc bine ii spuneam Fa Nicoara ( de la fratele Nicoara- si asa ii zic si astazi). Textul m-a bucurat. Avem nevoie sa ne uitam mereu la lucrurile bune...la cele pozitive. Ne-am invatat de pe vremea comunismului cu critica si autocritica si nu ne mai iasa din singe. Daca Dumnezeu ne-a iubit atit de mult ca a trimis pe Fiul Sau sa ne rascumpere...trebuie ca a gasit ceva valoros si in noi romanii.

Dar mai bine sa-l las pe acest Ioan Nicoara sa va spuna povestea lui...

....................................

de Ioan Nicoara

Citind  presa romaneasca,esti surprins de multitudinea stirilor negative din tara; furturi, violuri, scandaluri, batai, coruptie, minciuna, crime si tot felul de lucruri rele ce se petrec. Ai impresia ca romanului nu i-a mai ramas nimic din calitatile de altadata. De aceia, unora din concetatenii nostrii de pe aici (saturati cu informatii negative),le este si rusine sa spuna ca sunt romani. Sa fie oare asta realitatea?  Nicidecum! Daca faptele rele isi gasesc atata publicitate in coloanele ziarelor, dece nu si-ar gasi spatiu si faptele bune!?

Se stie ca daca-i repeti  mereu copilului ca-i prost, tampit, golan, puturos, ticalos….si altele de felul asta atunci sa nu te astepti ca are sa iasa un baiat bun.Cine are interesul sa denigreze o natiune, daca nu dusmanii ei? Repetandu-li-se mereu atributele negative ale neamului lor,ajung unii sa spuna ca ;”-romanii sunt un popor de hoti” si sa se fereasca de compatriotii lor.  Unii si-au schimbat chiar numele.

Lucrand ca interpret la Fundatia Tolstoi; venise un roman din Germania; Sacagiu N.,care s-a speriat auzind ca mai sunt romani aici in capitala Arizonei. Mi-a zis sa nu spun nimanui ca el e roman si ca nu vrea sa cunoasca pe niciunul. Sacagiu N. cu familia lui,a plecat apoi la New York si i-am pierdut urma. Peste cativa ani, aparea un  anunt intr-un ziar romanesc de aici.  O mama disperata din Bucuresti isi cauta fiul (S.N) emigrat in SUA,  prin anii 1987-1988. Era omul de care ma ocupasem personal. I-am scris femeii ca venise aici in Arizona, dar ca dupa 6-7 luni am auzit ca a plecat la New York cu sotia si cei doi copii…Ca nu voia sa cunoasca nici-un roman si insasi pe mine m-a acceptat de nevoie, ca nu avea masina si nu stia engleza.

 -Draga doamna, banuiesc ca de aceia nu va scrie fiul dumneavoastra, pentru ca sunteti …romanca.

Cu durere i-am scris aceste cuvinte dar nu puteam sa mint. Imi spunea Sacagiu ca romanii pe acolo prin Germania se tineau de rele; mai ales de hotii. Si pentru asta blamezi tu toata natiunea ta !?   Parintii si bunicii mei au fost oameni simplii, au muncit din greu pentru traiul vietii, au trait in pace si bune legaturi cu vecinii; cum as putea eu sa-i categorisesc negativ??  Cum as putea eu sa spun ca romanii sunt un popor de nimic,cand experientele  m-ar contrazice ?

Sa dau doar cateva exemple. In vara lui 1977, am umblat doua saptamani pe jos, prin Maramures. Pe valea Viseului, in comuna Petrova, am tras la casa invatatorului (pensionat) Chirilean Vasile. I-am spus ca lucrez la Arad cu un fost elev de-a lui (Pasare Petru) si l-am intrebat daca ma poate gazdui o noapte. In curtea lui erau trei masini cu numar de Galati.

-Domnule Nicoara, am multe neamuri sosite in vizita si trebuie sa mai impart din ei pe la vecini,dar vorbesc eu cu vecinii si fi fara grija.

Seara,cand am coborat de pe dealuri, de la fragute si zmeuris, ma asteptau cu o masa buna, dupa care o vecina a venit dupa mine. E de prisos sa spun ca m-au primit oamenii cu toata cinstea si m-au culcat in “camera cea buna”. Dimineata nu m-au lasat sa plec nemancat si n-au vrut nici-un ban de la mine.

A doua zi tocmai ma oprisem sa schitez o sura de paie, tipica, pentru a avea  un subiect de tablou. O tanara nevasta se opreste pe drum si leaga vorba cu mine. Ii spun de unde sunt si incotro ma indrept. In  cele cateva minute imi spune ca e din Slatioara (maritata in Petrova) si zice ca daca trec prin comuna ei natala sa intreb de…cutare, ca parintii ei locuiesc in centru, peste drum de cooperativa si sa le spun ca am intalnit-o si ca pot dormi la ei.

In comuna Bogdan Voda, am ajuns seara foarte tarziu. Am cautat o familie care erau veri cu colegul meu de lucru. Oamenii se culcasera. Am insistat totusi, ca nu mai puteam continua prin ploaie toata noaptea. S-au sculat oamenii  si au deschis usa…strainului.

-Vai, da esti ud pana la piele. Sa te schimbi si sa-ti pui hainele aici langa soba sa se uste…..Ii fi flamand…Avem niste ciuperci fripte cu zmantana, ramase de aseara…daca ti-or placea.

Femeia mi le-a incalzit si am mancat bine, ca eram rupt de foame, dupa o zi peste dealuri si vai, fara merinde.  In casa lui Ardelean Vasile, din Petrova am mancat placinte cu branza si lapte, ca la mama acasa..Nu am fost refuzat nicaieri, desi nu ma cunostea nimeni pe acolo.

Dar nu numai in Maramures; in Moldova, prin Carpati, pe oriunde am umblat, am intalnit atatia oameni cumsecade.  Pe cand eram la “Strungul” in Arad, am recitat multor colegi de lucru niste poezii satirico-politice, ce le compusesem. Daca vreunul m-ar fi denuntat, cu siguranta ca as fi infundat puscaria pe mai multi ani.

Voi mai nota ca in vizita mea in tara, in vara lui 1995, am stat patru zile la cabana Gentiana, din Retezat... Aparatul de filmat mi-a fost pe masa, in bucatarie, zi si noapte. Cabana era plina cu turisti tineri ROMANI, unii soseau altii plecau. Nu mi-a disparut nici-un dolar.Tot cu aceiasi vizita, parcurgand de la Aiud la Abrud, undeva pe dealurile Ponorului, am cerut la o casa un pahar cu apa, dar omul mi-a sugerat ca-i  mai bun un pahar cu lapte, si femeia mi-a adus proaspat muls. Intrucat nu treceau masini pe acolo, s-au oferit sa ma gazduiasca peste noapte, dar am plecat la drum mai mult pentru frumusetea peisajului.

Sa mai spun ca am oprit o masina intre Campeni si Abrud - care m-a dus pana la Gurabarza? Ma luase un miner. La coborare, n-aveam bani potriviti. Se inoptase. A oprit in fata unui magazin, asteptandu-ma in strada. Imi lasasem sacosa cu aparatul de filmat  si alte cele in masina lui. Omul putea s-o ia din loc, ca nici nu oprise motorul. In Deva, una de la casa de schimb a fugit dupa mine pe strada sa-mi dea restul de la o suta dolari, ca eu ma incurcasem.

In occidentul “civilizat”, daca bati la usa unuia cerand un pahar cu apa, acesta iti cere sa te legitimezi mai intai. Dar ai sanse sa-ti iasa omul in prag cu pistolul, ori sa sune dupa politie. Exceptii sunt desigur in toate partile lumii, dar marea majoritate  a romanilor ,trecand peste toate adversitatile, au ramas oameni de omenie.

FINIX – Arizona 26.12.1996                                                            Ioan Nicoara

PRIMA IMPRESIE...

"Un imparat intareste tara prin dreptate, dar cine ia mita , o nimiceste."
Proverbe 29:4
……………………..
De ce acest verset pentru astazi? Pentruca mergind pe urma ultimelor amintiri, am dat de prima impresie pe care am avut-o pasind din avion in Bucuresti dupa 30 de ani.

Am venit din Istambul si in Bucuresti trebuia sa facem transferul bagajelor pentru continuarea calatoriei cu un alt avion spre Cluj. La bagaje un tinerel simpatic, straduindu-se sa mentina o fata rece, profesionala. Doi alti tingalai de aceeasi virsta, cu camasi albe si impodobiti cu aceeasi uniforma se chicoteau dupa aceeasi tejghea la citiva pasi.

Sora mea (desi de 39 de ani arata nici 29), umblata prin lume, simpatica si sigura de sine, intinde actele si punem valizele pe banda. Tinarul se uita la pasapoartele noastre de USA. Se duce linga ceilalti doi si se "sfatuiesc" - dar de fapt mai mult se chicotesc ca niste scolarite adolescente. Se intoarce din nou serios la tejghea, se uita la pasapoarte si la ticketele de avion cu multa importanta... si ne lasa sa asteptam... Nu stiu ce face pe-acolo si dintr-o data valiza mea, care fusese sub greutate in Istambul, creste in greutate sub ochii nostrii…Eu si sora mea ne uitam una la alta. Zice tinarul cel serios…

-Imi pare rau, dar trebuie sa scoateti ceva din bagaj ca e prea greu.
-N-am cum sa scot…zice sora mea iritata. In Istambul a fost ok. Daca scot de acolo trebuie sa pun in cealalta valiza si tot una este.
-Dar va costa…zice din nou tinarul, mentinindu-si fata inexpresiva. Ceilalti doi tineri se chicotesc in continuare mai incolo. Isi dau coate. Tinarul nostru se duce pina la ei... Se consulta…se intoarce. Se uita la noi nedumerit…Repeta ce-a spus mai inainte…Costa…

-Este ok…zice sora mea…nici o problema…platim…
-Dar va fi in jur de 40 de dolari... se agita tinerelul nostru…Vreti chitanta?
-Da, sigur ca vreau chitanta... zice Claudia mea senina …
Tinerelul se muta, se suceste…cauta dupa ceva hirtie sa scrie…
-Chiar vreti chitanta? Se repeta el ca un ecou ?... Claudia raspunde promt…
-Bineinteles…cit costa?

Ceilalti doi se agita…ceva cu "lasa maaa…" se cotesc…tinerelul nostru se uita la ei…misca miinile pe tejghea cu pixul in mina dar nu scrie nimic, sau nu gaseste chitantiera…Stam ca prostii si ne uitam:noi la el…el la noi… timp mort si inconfortabil pentru toti. Tot ce s-a putut spune despre acest subiect s-a epuizat si stam cu totii timpi uitindu-ne unii la altii ...pina cind intr-un tirziu, mi-aduc aminte in sfirsit unde sint si mi-amintesc de obiceiurile pamintului stramosesc…

Zic eu…rizind a proasta…si dind dim mina sa intaresc cuvintele...
-Ohhhh…acuma inteleg…Nu mai vrem chitanta…e bine si fara chitanta…cit costa?
-20 de dolari este ok? Zice tinerelul fisticit si rosu ca un mar Ionatan…rasuflind usurat ...
-E ok…zic eu…e ok…
Claudia se uita la mine tifnoasa. Si eu am stiut ce vrea, zice ea pe englezeste …rastindu-se la mine pe soptite. Trebuia sa ma lasi sa il invat o lectie.
-Ne costa mai mult lectia asta zic eu…am economisit 20 de dolari.Dar profesoara din ea raspunde pedagogic…
-Da, dar asa n-o sa invete minte niciodata …merita sa dau 40 de dolari si sa iau chitanta…
………………
Dam sa plecam…Tinarul devine foarte politicos dintr-o data. Aud din nou dupa 30 de ani un salut plin de intelesuri…
-Sarut mina, doamna…
…………..

Am intrat in Romania…si zimbesc amintirilor…Imi amintesc instantaneu si de Glossa lui Eminescu…
"Vreme trece, vreme vine, toate-s vechi si noua toate...
Ce e rau si ce e bine te intreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama…"

"Welcome to Romania"...