28 August 2012

CONTEAZA NUMAI CE IESE DIN...INIMA...

     Intr-o duminica, in timpul serviciului de evanghelizare, dupa bunul si vechiul obicei, la un moment dat trece si farfuria in care trebuie pus darul de buna voie. O sora, gindita tare, baga mina in poseta , scoate bancnota si o pune in farfurie...Dupa o vreme, inainte de terminarea serviciului i se pare ca parca ceva n-a fost in regula si cauta in poseta...Si ce sa vezi? In loc de bancnota de 1 dolar, daduse suta de dolari care o avusese impaturata si pusa bine in alta despartitura a posetei...
     Abia a apucat saraca sa se cinte ultima cintare si, repede...si-a facut loc ca sa ajunga la fratele casier si sa-i spuna ce i s-a intimplat.
    -Stii frate...nu stiu cum n-am fost atenta si in loc sa pun dolarul pregatit, am pus suta de dolari pe care o tineam acolo, de rezerva...
     Fratele casier, om intelept incearca sa o lamureasca ...
    -Nu-i nimic sora...nu te supara degeaba ...Domnul stie exact cit ai avut in inima sa dai ...

25 August 2012

ONOMASTICA - DRASTICA...

     Am pus deunazi niste poze facute joi seara la o masa avuta impreuna cu surorile de la biserica..."babutele mele" cele care se pun o data pe luna la dispozitia Domnului si fac pachete si mai trimitem cite ceva, pe undeva... in Romania. Linkul este aici...http://www.peginduri.com/2012/08/eu-si-babele-mele.html.
     Toate bune si la locul lor...pina astazi  cind am primit un comment de la un "prieten bun"...si anonim, care ma face atenta asupra unui lucru...
Iata ce spune:
"Anonymous Anonymous said...


E adevarat ca e placuta si frumoasa partasia unei agape. E placut ca ai prietene cu care sa poti sta la masa . Si poate cel mai placut e sa sti ca cineva te iubeste.
Dar, n-am gasit nicaieri in scriptura ca apostolii au sarbatorit impreuna onomastica, sau ca ar fi invatat pe altii sa o tina. Daca gasiti in scriptura ca Dumnezeu accepta asa ceva (onomastica) am s-o tin si eu. Dar daca in scriptura nu scrie acceptul de ce treceti peste ceea ce este scris?
Oare nu ne consideram noi urmasii lui Hristos si nu zicem noi ca tinem invataura apostolilor sau nu suntem noi ziditi pe invatatura lor? De unde dar aceasta forma lumeasca increstinata? Nu este aceasta onomastica preluata de la pagani?
Si-a tinut Hristos ziua sau i-au tinut-o apostolii cumva si eu nu stiu? Eu am gasit scris ca Domnul Isus a dorit ca ucenicii sa sarbatoreasca moartea Sa, nu nasterea Sa.
Doamna Rodica, va amagiti si amagiti si pe bietele babute, daca crezand ca sarbatorind un om (adica cea cu ziua de nastere), apoi puteti sa vorbiti acolo si de Domnul vietii. Se va simti El onorat cand inainte de El este onorata sau odata cu El e onorat si omul?
Am toata certitudinea ca aceasta nu face parte din invataurile apostolilor pe care este zidita biserica lui Hristos.
Si inca ceva, bazat pe proverbul biblic care spune ca ,,Omul darnic are multi lingusitori si toti sunt prieteni cu cel ce da daruri,,. Cred ca sunteti inconjurata de multi lingusitori. Nu ma refer la babutele din poze ci la cei ce va scriu, care va acopera greselile cu linguseli. Ganditi-va bine in ale carui brate stati si daca ceea ce va place place si Domnului sau e doar o forma de credinta dar fara suport biblic. Eventul ii dati dumneavoastra o interpretare biblica ca sa va linisteasca constiinta.
Cine va scrie stie ce scrie si numele meu nu are importanta. Daca doriti totusi un nume numiti-ma un prieten de departe.
V-am scris spre binele sufletului dumneavoastra si de ce nu al multora care au urechi de auzit sa auda.
   M-am gasit ca-i raspund imediat dupa ce am citit acest comentariu. Si iata ce i-am spus...


 Rodica Botan said...
Prietene de departe...in primul rind...nu eu m-am sarbatorit acolo. Era ziua noastra - a surorilor (o data pe luna) cind ne intilnim si avem partasie - si cinam impreuna. Daca s-a intimplat ca am implinit 57 de ani cu citeva zile inainte si doamnele din biserica s-au gindit sa faca o mica sarbatoare din asta... drept sa-ti spun ca nu vad in gestul lor decit ca si-au exprimat dragostea... Si daca asta este o gresala, atunci cu siguranta Domnul nostru o sa ne ierte, si pe mine, si pe ele.
Nu scrie in Biblie de onomastica - dar scrie de ceva si mai grav- cum ar fi mincarea jertfita idolilor. Si ce scrie despre ea? CA O PUTEM MINCA LINISTITI atita vreme cit nu facem rau credintei slabe a unuia dintre cei incepatori in ale credintei. Ca, nu ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese - si ce-i rau iese de obicei din inima oamenilor. Deci atentie... Ni se mai spune sa nu judecam... pentru ca cu aceeasi judecata vom fi judecati. Acuma putem foarte bine sa ne judecam unii pe altii pina la venirea Domnului ca- toti- DAR TOTI OAMENII SINT PACATOSI...daca nu intr-un fel, atunci in alt fel. Dumneata esti pacatos ca si mine chiar daca nu-ti serbezi onomastica. Stii de unde stiu? Din Biblie - ca acolo spune ca Christos a trebuit sa vina ca n-a existat o alta persoana fara pacat ca sa poata sa ne rascumpere. Si dumneata ai fost rascumparat pentru pacatele dumitale si eu pentru pacatele mele. Stiu ca pacatele mele sint mai grele - si ai dreptate. Desi onomastica asta pe care nici n-am stiut cel putin ca o serbez inainte de a pasi in acel local este un lucru fain pe linga pacatele urite de care sint vinovata... si te asigur ca nu vrei sa le stii. Dar Domnul meu le stie - pentru ca a trebuit sa rabde pentru fiecare din ele. El a platit insa si pentru pacatul pe care ti-l faci dumneata acuma judecind din punctul dumitale de vedere...
Eu iti dau si eu...daca vrei sa iei - un sfat la fel de prietenesc. Lasa-te de judecati, mai ales ca nu cunosti amanuntele! Pavel s-a facut totul pentru toti, ca sa-i cistige pentru Christos. S-ar putea citeodata sa-ti faci pacate fara rost judecind in pripa... Si nu o spun pentru acest caz - ca nu ma afecteaza cu nimic in afara faptului ca imi pare rau ca te-ai suparat....si  imi pare si mai rau ca te-ai suparat degeaba.
Doamnele mi-au dat si citeva cadouri - (asta daca chiar vrei sa te superi tare de tot) ...hai sa-ti spun si asta. Ele toate sint pensionare si abia aduna banii ca sa vina o data pe luna la "petrecerea" asta... asa ca am primit niste cupoane. Una imi oferea un prinz acasa la ea...alta s-a oferit sa ma ajute la treaba (si am onorat-o deja cu raspunsul ca am citiva saci de haine de trimis in Romania care trebuie spalate si calcate) ...si a treia care are o pensie mai bunicica mi-a oferit o cina afara la un restaurant. Eu sint un emigrant... intr-o lume care mi-e perfect straina... pretuirea acestor femei credincioase  este un dar trimis de Domnul. Nu judeca, te rog, ca-ti faci singur rau. Foloseste energia asta de a critica mai bine inspre a incuraja. Cind te uiti in jur, incearca sa gasesti cel putin tot atitea lucruri bune cite rele gasesti. Bunatatea noastra trebuie sa fie cunoscuta de oameni...nu spiritul nostru ascutit de critica. Daca Domnul are ceva impotriva mea si vrea sa ma disciplineze - El o poate face singur treaba - nu are nevoie de ajutorul nimanui. Si iti marturisesc ca m-a disciplinat si pina acuma si se ocupa de mine insistent si permanent. Asa ca nu te mai ingrijora... El este Tatal meu, si El ma mustra cind este nevoie. Acuma nu m-a mustrat... m-a facut doar sa zimbesc si sa te iubesc asa cum esti...
Si data viitoare cind mai scrii - sa auzim numai de bine... adica sa ne spui ce lucru minunat a facut Domnul in viata ta... ca asta sintem trimisi sa spunem oamenilor...nu-i asa?
........
De cind am scris acest comentariu, mi-au mai trecut multe prin cap. Mi-am amintit de Domnul Isus care a avut de-a face cu fariseii. Imi vine sa cred ca o parte din ei erau bine intentionati. Unii au urmat cu toata dragostea si puterea lor legea care le-a fost data. Tinarul acela bogat vine la Domnul Isus si e convins ca a facut totul... pentru ca intr-adevar facuse tot ce-i statuse in putere sa traiasca legea ...dar... Domnul Isus ii stie slabiciunea. Ii spune sa-si imparta averea. Omul iubea banii- asta implica lacomie, zgircenie... un idol destul de greu de lepadat. Domnul Isus ne cunoaste slabiciunile. Si ale mele si ale tale ...Eu le am pe ale mele...multe, grele- dumneata o ai cu judecata si onomastica... Toti trebuie sa ne pocaim... 
     Prietene...( pentruca asa te-ai prezentat), sint sigur ca nu din rea vointa ai scris comentariul- dar...lasa-ma un pic sa iti explic ce inteleg eu din ceea ce ai scris. Poate altii nu sint de acord si o sa aflam asta. Ii rog sa isi lase parerea. Eu cred ca Biblia cuprinde tot ce avem necesar ca sa ne ghidam in viata. Nu scrie nicaieri de onomastica - e drept. Pentru ca nu era nevoie. Biblia spune de mai multe ori "Bucurati-va" decit "plingeti". Nu scrie nici sa ne sarbatorim si nici sa nu ne sarbatorim... pentru ca asta chiar este ridicol si lipsit de importanta. Dumnezeu ne da si libertati...avem libertate in El...
     In 1992 m-am electrocutat la 12.000 de Volti. De atunci sarbatoresc in fiecare zi viata care mi-a fost data a doua oara de Dumnezeu. Sa vad cine ma poate opri sa nu sarbatoresc?... Onomastica este asa... de mai putina valoare ca sarbatoarea continua in care traiesc eu in ultimii 20 de ani. Viata asta este un dar si daca te uiti pe blogul meu ai sa vezi ca ma straduiesc sa recunosc si sa fiu recunoscatoare pentru orice lucru bun primit de la Domnul. Astazi am fost din nou in sarbatoare. Am fost si mi-am vazut copiii. Si fata mea cea mica, care traieste in dureri tot timpul, are speranta unui medicament care pare ca lucreaza mai bine. Opreste-ma de a sarbatori daca poti! Tot ce este bun vine de la Domnul- orice dar...ORICE... De ce sa nu sarbatoresc? Apostolii n-au avut experienta mea...si ei au trait planul pe care Dumnezeu L-a avut pentru ei in timp ce eu imi traiesc propria viata- calauzita bineinteles de Duhul Lui care este clar si precis atunci cind imi vorbeste. Ti-amintesti ce am zis inainte? In 1992 mi-a vorbit intr-o explozie din care majoritatea oamenilor nu ies cu viata. El ne vorbeste fiecaruia...si probabil ca n-a vorbit pina acuma nimanui despre onomastica pentru ca nu era important sa vorbeasca. Sint lucruri mici pe care le-a lasat la alegerea noastra. Sau crezi ca ti-au fost incredintate dumitale sa le talmacesti- sau rastalmacesti?
Acuma sa discut putin despre lingusitorii de care ai amintit. Din nou ai sarit calul. Pe blogul asta oamenii si-au spus parerea de fiecare data exact asa cum au simtit - si le-am onorat parerea - chiar daca nu am fost de acord cu ei si chiar daca nu mi-a placut. Si nu numai pocaiti de-ai mei, ci si oameni care doar stiu ceva despre credinta sau cred in felul lor- diferit, bazati pe mai multe sau mai putine cunostinte sau experiente personale. Ba chiar am discutat cit m-a dus pe mine capul si cit au dorit dinsii sa discute, anumite subiecte cu care am fost in discordanta. Sint la momentul ala din viata cind ma intereseaza putin parerea lumii - ca sa-mi fac cariera din prestigiul pe care l-as dobindi; sau ma intereseaza prea putin daca parerile mele nu convin cuiva care ma citeste. M-ai vazut ca sint pacatoasa si nu te contrazic. Eu scriu pentru cei ca mine ...care inca isi sarbatoresc onomasticile- sau altii le-o sarbatoresc; care inca fac greseli, care sint pacatosi si nu pot trai o viata perfecta. Noua insa Domnul Isus ne-a promis iertare si mintuire. El ne-a promis odihna vesnica, pace si...bucurii. In cer o sa sarbatorim o noua onomastica. Vom primi un nume nou... ce zici de asta? Si vom trai in permanenta sarbatoare - pentru ca El, Christos va fi cu noi...
Am scris o groaza...ca uite ca nu-mi vine sa raspund "linguselilor", dar cind am cite un critic... nu ma mai pot opri din discutii... Domnul sa ne calauzeasca si sa ne dea lumina. Nu uita... In cele esentiale putem sa fim impreuna si in cele neesentiale putem sa avem pareri contradictorii. Adevarul  este El- si intr-o zi il vom cunoaste in totalitate. Pina atunci... asteptam...

ZI DE INSPECTIE!!!

Mai viziteaza si parintii pe copii citeodata. Nu de altceva dar sa vedem si noi daca este casa maturata, baia curata, patul facut...si ceva pe masa!? Asa ca...ati banuit... astazi a fost zi de inspectie ...la Fresno. Copiii sint in regula. Si...am plecat acasa satui si multumiti.
Doamne ajuta!!!







24 August 2012

FIECARE LA LOCUL LUI...


     Pe blogul fratelui Ionescu, apar fel de fel de subiecte pertinente vietii noastre de credinciosi. Un subiect care apare destul de des…la anumite intervale de timp…este unul care discuta rolul femeii in Biserica. Cel la care ma refer este "Rolul femeii in biserica? La locul ei!". Bine spus! Numai ca "locul ei", al femeii, este vazut de fiecare barbat ...cam cum il duce...capul. Si n-ar fi rau daca ar fi EXACT asa cum am zis...adica sa-l duca Capul - biblic vorbind capul unui barbat trebuind sa fie Christos. 
     Nu ma interpretati cumva gresit. Nu sint impotriva la nici macar o litera din Scriptura - (si chiar daca as avea asemenea ginduri ar trebui urgent sa le tai de la radacina) . Dumnezeu a facut o rinduiala si asa este - ca tot ce a facut El este bun - este perfect. Uneori nu intelegem acest lucru pentruca nu cunoastem toate amanuntele, toate detaliile. Uneori ni se face cunoscut raspunsul la intrebarile ce le punem, alteori nu ni se face - si decizia de a dezvalui ratiunea alegerilor pe care le face Dumnezeu nu este a noastra ci a Lui. Tot asa cum noi decidem in functie de copilul ce-l crestem – cind sa-i vorbim despre anumite lucruri esentiale din viata dar care tin de viata matura. Nu toti copii se dezvolta in acelasi ritm si nu toti se maturizeaza la fel. Banuiesc ca Dumnezeu care ne stie mai bine decit ne cunoastem noi copiii nostrii decide in functie de maturitatea noastra sa ne faca anumite lucruri cunoscute sau nu. Si in multe cazuri raspunsul la intrebarea “de ce?” este un mister. Nu este un mister pentru Dumnezeu- ci este un mister pentru noi. De ce a ales Dumnezeu ca sa il faca pe Adam primul, de pilda? De ce a luat o coasta de-a lui sa faca femeia? Poate ca exista un raspuns bun la aceasta intrebare dar n-are rost sa agonizam in cautarea lui. Chiar cunoscind raspunsul nu ne-ar schimba situatia cu nimic, si Dumnezeu nu se simte obligat sa ne faca cunoscute lucruri care nu ne folosesc. El ne-a dat insa toate informatiile necesare vietii si daca nu le avem este pentruca nu citim Cartea in care se afla ele scrise.
     Acuma dupa aceasta lunga introducere am totusi si eu o …durere. Sa nu-i zic chiar durere, pentruca e mai mult o iritare ceea ce am. Majoritatea barbatilor care scriu acolo la acest articol, (crestini buni de altfel) isi dau in petec ( zic eu) cind , de fiecare data cind apare acest subiect sar in sus ca porumbul cind se transforma in floricele…Daca ar putea, unii dintre dinsii ne-ar scoate pe noi femeile din orice actiune bisericeasca…Unul dintre fratii care comentau ( si la urma am sa va pun linkul) zicea ca o sora nu poate avea studiul biblic cu surorile…Mai sa fie…mi-am zis!!! Si cred ca asta m-a iritat cel mai mult. Dar atunci ce sa faca ? Sa organizeze o sesiune de birfa? Sau femeile au voie numai la clase care sa le invete cite colturi are un batic?
     Un alt frate se lega de poeziile lungi pe care le spun surorile…Mi-a amintit de Ana care se ruga in templu. Preotul Eli, care ar fi avut treburi mult mai importante de facut ( aviz la cei care comenteaza aiureli pe subiectul asta) o judeca si o analizeaza pe Ana care cu durere isi varsa focul inaintea Domnului. Eli nu se opreste la a da din cap dezgustat dar o si jigneste pe biata femeie. Si de ce zic eu ca preotul Eli ar fi avut treburi mai importante? Pentruca copiii lui traiau intr-o cumplita neorinduiala la usa templului cu femeile care erau pe acolo si pentruca furau partea din jertfe care trebuia data Domnului. Dar in loc sa se ocupe de treburile lui importante, Eli se ocupa de...cit de lunga este poezia sorei X...sau cite colturi are baticul sorei Y...pardon...se ocupa de rugaciunea Anei, ca si cind Domnul ar fi surd si orb si n-ar fi auzit-o pe Ana sa-i faca El observatii cum sa se prezinte la Templu...
     Si din nou spun ca ce spune Biblia este "Da " si "Amin"...Si surorile citesc Biblia si stiu ce le este permis si ce nu. Dar ca sa stie si sa invete, surorile mai batrine sau mai intelepte le invata pe cele tinere...nu asa scrie in Biblie?...le invata chiar cum sa se poarte in familie...Si le invata din Biblie, ca doar nu din revistele lui Oprah...si atunci cind se aduna sa invete...pentruca invata din Biblie, nu se numeste ala "Studiu Biblic"?, si nu-i ocupatia asta o treaba recomandata si recomandabila? 
     Femeia de la fintina lui Iacov a facut un act misionar impresionant. Si l-a putut face cu succes pentruca s-a intilnit cu Christos si i-a dat apa sa bea...apa vie...Femeia s-a dus in sat si a spus la toti ce i-a facut ei Domnul. Imaginati-va ce s-ar fi intimplat daca dadeau citiva din comentatorii fratelui Ionescu de ea...Stiti ce s-ar fi intimplat? S-ar fi discutat despre cei 5 barbati si cit este ea de prapadita si cum sa lasi o asemenea fiinta sa vorbeasca? Si mai este si femeie...Imposibil! Sa i se aduca un batic maaaare care sa-i acopere si gura. 
      Si din nou revin la ce scrie in Biblie. Fratele Ionescu a dat un raspuns bun. Femeia trebuie sa fie in biserica la locul ei. Si locul barbatului unde este? Sint sigur ca are un loc de cinste reprezentindu-L pe Christos . Asta este locul barbatului. Si Domnul Isus nu s-a purtat niciodata asa cu nici o femeie...nici cu cele mai prapadite si mai pacatoase. Ar fi tare bine ca si barbatii sa-si cunoasca locul lor si sa dea cinste vasului mai slab - tot o treaba biblica. Ca din cauza multor comentarii aiurea ( pe blog sau in afara blogului) multe rugaciuni nu sint ascultate. Si treaba asta este tot biblica. Am invatat-o la un studiu biblic facut de babutele din biserica unde merg...
      Dintr-o data ma simt mai bine...Uite-asa...fiecare la locul lui... Si pentru cei care nu sint de acord cu mine...m-am pus singura la colt- asa ca - sa nu-mi mai poarte grija...Sint si eu la locul meu...


http://popaspentrusuflet.wordpress.com/2012/08/19/rolul-femeii-in-biserica-la-locul-ei/#comments

23 August 2012

EU SI BABELE MELE...

     Astazi la ora 6pm - dupa lucru, m-am intilnit cu...babutele mele de la Biserica. Am crezut ca luam doar asa o masa la China Town Restaurant. Mare mi-a fost mirarea cind am inteles ca imi sarbatoreau ...din nou ...ziua de nastere.
Pai asa sa tot traiesti...Deci...  in seara asta ne-am "chinezit" un pic...
     Mesajul lui Monica a fost acela de a primii mustrarile cu bucurie si seriozitate. Iata un subiect greu de ...digerat. Dar cit de important...Dumnezeu mustra doar pe cine iubeste ; si parintii care isi iubesc copiii ii disciplineaza. Prietenii adevarati isi spun adevarul chiar daca adevarul este greu de spus citeodata si doare. Unele dureri sint necesare - ca altfel n-am stii ca trebuie sa ne indreptam.
      Tot ginduri cu folos, si spuse in jurul unei mese incarcate si unei audiente dispuse sa asculte Cuvintul. Inca o seara binecuvintata...












22 August 2012

INTREBAREA ESTE NU "DACA"... CI... "DE CE"?!



     L-am prins pe Ravi Zacharias astazi la ultimele fraze ale emisiunii de radio de dimineata. Vorbea despre Damasc si de situatia de acolo. Doar ce avusese o convorbire telefonica in Damasc cu un prieten de-al dinsului si din ceea ce spunea prietenul lui din Damasc, exploziile sint tot mai aproape de locuintele oamenilor. Si…spunea prietenul lui, bisericile sint pline …pline de oameni care cauta ceva acolo…in aceste vremuri grele pentru ei. Dar oare ce cauta?
     Mai spunea Profesorul Ravi ca tot in Damasc la o Universitate, cu citiva ani in urma avea una dintre intrunirile  lui de apologetica ( unde studentii de obicei pun intrebari sau isi exprima ideile – de obicei ateiste sau din puncte de vedere diferite decit cele crestine- si Ravi le raspunde)- ei…si acolo era un cleric musulman renumit (bineinteles i-am uitat numele) care la sfirsit a dat mina cu el si i-a spus…”cred ca a venit timpul pentru noi musulmanii sa nu mai punem intrebarea –DACA – a murit Isus pe cruce, ci sa intrebam…DE CE a murit?!
    Am gasit eu ca intrebarea face sens si pentru noi in zilele pe care le traim . Damascul este cel mai batrin oras in existenta- din cite-mi amintesc…vreo 4000 de ani. Sora mea spera sa il vizitam pe viitor. Daca o sa se poata, bineinteles …si daca n-o sa-l demoleze pina atunci…Intrebarea face sens pentru Damascul care traieste zile fierbinti din toate punctele de vedere si face sens si pentru noi. Cum am putea sa raspundem noi la intrebarea…”De ce a murit Christos?”.
     Budha a venit sa aduca enlightement, Mahomed sa organizeze pe arabi, Confucios sa-i intelepteasca pe chinezi, si alti invatatori de religii au venit cu diferite scopuri. Numai UNUL a venit sa moara…si Acela este Domnul Isus Christos. Interesant scop…nu-i asa? Ca sa alegi sa mori pentru cineva…trebuie sa ai un motiv puternic…trebuie sa iubesti acea persoana. Dragostea presupune  existenta unei relatii intre persoana care se sacrifica si persoana pentru care se sacrifica.
     De aceea Crestinismul NU ESTE O RELIGIE. Crestinismul este o RELATIE . In toate celelalte religii trebuie sa faci ceva sa ajungi undeva…in Nirvana de pilda…la o stare mai inalta si mai buna. La mormoni isi si aleg cerul in care sa se stramute…unii sint mai speciali ca altii si se duc tot mai sus pe cind cei mai simplii ramin mai pe jos. Ca nici nu stiu cum socotesc ei care-i mai jos si care-i mai sus intr-un Univers infinit… Care-i punctul fix de la care pornesc?
      Si relatia asta din crestinism este intre noi si Cel care a murit pentru noi; si raspunsul de care vorbea clericul musulman este simplu. Isus a  murit pentru mine…sau pentru tine…ca sa ne demonstreze dragoste, ca sa ne scoata din imposibilul in care exista omul chiar si pe vremea legilor lui Moise…ca legile erau imposibil de tinut- si perfectiunea nu se putea obtine prin lege.
      Daca oamenii  din Damasc se inghesuie la ora asta  in biserici sa afle ADEVARUL…sa afle tainele vesniciei , cit trebuie sa fim de absurzi sa nu cautam si noi din vreme dupa acest Adevar- inainte sa ne loveasca o boala, sau vre-un glonte? Ca pina la urma tot ajungem sa cautam dupa raspunsuri – mai devreme sau mai tirziu. Si de ce oare nu le-am afla aceste raspunsuri mai devreme si sa traim in tihna stiind ca nimic nu ne mai poate ameninta – ca avem o relatie cu Acela care tine in miinile Lui secretul vesniciei …

20 August 2012

CHANGE...(schimbare...)

     De cind a cistigat Obama alegerile cu acest refren "Change" (atit de nou la ora aia si atit de uzat astazi)... schimbarile au devenit lucrul cel mai "stabil" in viata cotidiana. Si viteza cu care se fac aceste schimbari te uluieste. Obisnuiam sa credem ca a fi schimbat este un lucru bun. De obicei schimbarea insemna imbunatatire, crestere, o transformare in bine...
     Numai ca atit pe tarim politic cit si pe tarim social schimbarile din ultima vreme nu ne sint de mare folos...ci mai degraba ne streseaza, ne ingrijoreaza, ne imbolnavesc chiar.
     La mine la lucru se fac atitea schimbari ca nu apucam sa ne obisnuim cu un program, cu o procedura si se trece la alta. Regulile se schimba, legile se schimba...uneori fara chiar sa stim. Nu apuci sa te obisnuiesti cu ceva pina se schimba din nou.
    Am mai aflat deunazi de exemplu ca daca o masina de politie este oprita pe partea dreapta controlind actele la cineva, masinile care sint pe prima banda trebuie sa treaca pe cealalta banda si sa miscoreze viteza cu 20 de mile mai putin. Cica legea s-a dat in 2010 - dar eu pina saptamina trecuta nici n-am auzit de asa ceva...
     Joi am avut o clasa ca sa ne instruiasca intr-un alt program autocad... si ne-au aratat atitea schimbari ca mi s-a facut rau si a trebuit sa plec. Am luat un xanax si m-am dus acasa... si daca nu ar trebui musai sa lucrez, nu m-ar mai fi vazut pe-acolo pina-i lumea...
     Ducindu-ma la lucru azi dimineata si amintindu-mi ca trebuie sa lucrez cu noul program, m-am tot gindit la toate schimbarile din jur - la cit de schimbatoare este lumea in care traim si cit de daunatoare este atmosfera asta de continua schimbare. Se schimba parintii...se schimba fratii...se schimba copiii, prietenii, cunoscutii...si ne schimbam si noi...Exista un singur lucru stabil...si care ramine asa pe vecie...este Dumnezeu. El este Cel ce este. El nu a fost, este si va fi... EL ESTE. Nu exista schimbare la El si nimic din ce spune El nu se va schimba vreodata. El a promis ca va fi cu noi pina la sfirsit? Nu exista schimbare acolo. El a zis "cu nici un chip nu te voi parasi?" Pai asta este lucru sigur...
     Si in lumea asta care ne ameteste cu schimbarile ei... avem un centru de echilibru in Isus Christos. Petru a putut sa paseasca pe ape - si nu exista ceva mai miscator ca valurile marii... si noi putem sa avem siguranta in furtunile vietii, cind totul in jur se schimba, cind totul pare ca se naruie... trebuie doar sa-L apucam de mina... pe El, Cel care ramine Acelasi in veac...

IATA REZULTATELE CONCURSULUI...

1. Cella
2. Unursinoras
3. Adama
4. Lia
5. Oana

Premiul cel mare va fi distribuit in urmatoarele zile... Dar si ceilalti vor primi cite un premiu. Din nou, va rog sa aveti putina rabdare pina ajunge la dumneavoastra. Va multumesc pentru participare. BINECUVINTARI SFINTE TUTUROR!

http://unhealthygirl.com/2012/08/12/votati-3/