Ce-mi mai trece prin cap...6/10/2011

Cind eram adolescenta, prin clasa a zecea, tatal meu lucra cu niste francezi la Preparatia Coroesti din Vulcan. De la ei a primit niste reviste cu masini …aveam un teanc . Mi-amintesc cu cita curiozitate priveam la fiecare poza, examinam fiecare detaliu…si visam la fericiri pe care nu stiam ca numai in …imaginatie le pot atinge.

Ohhhh…sa ai asa o masina- parcata in fata unei case frumoase…sa stai la o cafeluta intr-o cafenea atit de draguta…sa ai bani sa iti cumperi ce iti place…lucruri care la virsta si la conditiile Romaniei de atunci pareau imposibile…cite clipe am irosit visind cai verzi pe pereti?

Si au trecut anii, si lucrurile s-au mai schimbat; fascinatia insa a ramas. Herghelia de cai verzi…era din ce in ce mai mica…Cumva in mintea mea tinara si neexperimentata de atunci , bunastarea si fericirea erau daca nu surori gemene atunci cu siguranta ceva rude foarte apropiate. Asa era pe vremea cind eram in jurul lui 20…o parte din mine inca mai credea sfirsitul povestilor cu Feti Frumosi si Ilene Cosinzene…”si au trait fericiti pina la adinci batrinete”…

Timpul insa a trecut…nu stiu cum …si nu stiu cind!!! Inca mai am imaginatie… si inca e bolnavioara; numai ca imi imaginez cele mai tragice situatii - daca nu tin mina pe maneta de control. Ca sa fac drum imaginatiei spre locuri mai placute trebuie neaparat sa deschid Scriptura si sa citesc promisiunile Domnului ca altfel in unele cotituri ale Vaii Umbrelor…este chiar sinistru si simtamintul de teama nu ma paraseste. Atunci privesc la munti…si astept…si intreb…”de unde imi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul…” Asta era Psalmul pe care-l recitam cu Buna mea in copilarie in fiecare seara cind dormeam la ea.

Asa-i pe aici pe jos…traind in dimensiunile astea terestre. “Si-asa se duce-o zi …ca alta. Si toate trec in …vesnicii...”
……………….
De obicei duminicile dupa biserica, daca nu invit pe cite vreo babuta din biserica sa vina cu mine la masa ( daca ele sint babute- oare eu ce-oi fi?- Nu-mi raspundeti , va rog!!!), ma duc singura. Cind sint singura am vreme sa mestec in ceaunul cu ginduri, si mai totdeauna ma aglomereaza si ma burdusesc amintirile .

Stam duminica trecuta de una singura intr-un restaurant elegant; am comandat ce mi s-a parut mai bun si mai atragator din meniu, fara sa ma uit la prêt ca pe vremuri…si ma gindeam ca eram mult mai fericita pe vremea cind cu greu imi pastram cei doi lei de cafea ca sa ies cu colega mea de la geologie, Doamna Belea Luiza sau cu colegele de la catedra de chimie…la bufetul Institutului. Nici nu stiu ce mai aveau acolo…cred ca tigari. Ba odata am cumparat banane…Chiar!!! Din ultimul meu salariu (avans) am cumparat numai banane- citeva kilograme…va dati seama ce bani faceam…?!

Mi-amintesc cum pe vremea aia imi croiam din haine vechi ceva nou…si cum fiecare nastur si fermoar avea o destinatie precisa si prezenta un interes deosebit. Banuiesc ca la vremea aia stiam sa si port orice cirpa cu o eleganta si o alura deosebita. Cind imi puneam o palarie in cap…era cu sic- si o faceam destul de des!!!...Acuma singura palarie care o mai port este una de paie sa sperii ciorile care vin la ciresul din fundul gradinii…

Si de-acuma …pe la rindurile astea, poate ati vrea sa stiti daca are sens toata dscutia de pina acum?…Cred ca da, ca doar n-am sa recunosc ca mi-am risipit si eu scriind si voi citind timpul de pomana. Si uite ce m-a inspirit la vorba…Valorile care le aveam in tinerete s-au schimbat? Valorile nu cred ca se schimba- noi ne schimbam…si alegem alte valori.

Fericirea este…o ecuatie cu multe necunoscute. Prea multe …Pe masura ce le aflam , realizam ca fericirea nu depinde de ele. Daca am crezut ca bunastarea, stabilitatea financiara poate sa ne faca fericiti,… aflam curind dupa rezolvarea acelei “necunoscute” ca nu este adevarat.

Multumesc Domnului pentru ca inca am o slujba – nu neg ca asta este foarte important in viata. Si drept sa va spun ce m-a pus pe ginduri sa scriu cele de mai sus a fost un comment a lui abbu la postarea mea despre ingeri. Spunea abbu ca unii au primit vestea ca si-au pierdut slujba si au alte preocupari mai serioase decit sa se ocupe de ingerasi…. Si e adevarat - mai ales daca ai citiva dependenti marunti pe linga tine.

Dar stiu ca indiferent pe ce scara sociala am fi , pentru piinea cea de toate zilele trebuie sa ne rugam ( si sa lucram). Asa ne-a invatat Domnul Isus. Si El a promis ca va avea grija de nevoile noastre. Pe partea asta de cer nimic nu este stabil…nici slujba si nici bogatia.

Asa ca stabilitate nu este in bani si alte lucruri cit intr-o relatie apropiata cu Cel care are in mina Lui soarta noastra a tuturora. El este solutia la toate problemele noastre. Linga El ecuatia vietii mele este pe cale de solutionare - intotdeauna.

Mi-am varsat focul inimii adesea in fata voastra ca sa vedeti ca nu vorbesc din virful buzelor.Tot mai mult uitindu-ma in jur vad ca nu sint singura care trec prin incercari…si nu sint nici singura…pentruca Dumnezeu ma are in planul Lui…si asta face diferenta. Indrazniti si voi sa va apropiati de El. Fara ceremonii si fara tam-tam ci singuri, in camaruta voastra, spune-ti Lui Isus orice durere…si n-o sa va para rau…

Doamne trezeste-ne la realitate

Am incercat zilele astea sa ma gindesc la un subiect care sa reflecte anul 2020. Daca cineva iti spunea mai demult ca are vederea 20/20 inseamna ca are o vedere cit se poate de buna, de corecta- mai bine de asa nu se putea. Dar acest corect si apropiat de perfectiune 20/20 de altadata nu se mai potriveste si de acum incolo va trebui sa inlocuim expresia cu altceva - ca daca privim la viata prin prisma acestui an vom avea o cu totul alta parere. In Septembrie am iesit la pensie si ca orice pensionar care are ceva timp la indemina am inceput sa imi permit lucruri de care nu am avut timp inainte- si sa imi satisfac unele curiozitati. Am citit ceva despre uriasi...am citit cite ceva din Evangheliile care nu au fost duhovnicesti si nu au fost incluse in Biblia noastra pe care o avem astazi. Aceste carti insa vorbesc despre unele subiecte de care se aminteste in Biblie doar in treacat si dau mai multe amanunte cititorului despre timpurile vechi, despre imprejurari si oameni...cum ar fi aparitia uriasilor ( nephely) ca urmare a impreunarii ingerilor cazuti cu fetele oamenilor. Se pare ca in vremea cind Dumnezeu a hotarit sa trimita potopul, diavolul lucra disperat in a schimba DNA-ul, genetica omului creat de Dumnezeu. Si cind am citit asta , mi-am amintit de joaca oamenilor de stiinta din ziua de astazi care incearca sa faca acelasi lucru. Cloning animale, si poate si oameni...stim noi ce se petrece in laboratoarele sofisticate ale lumii? Biblia zice ca venirea Domnului Isus va fi intr-o vreme in care starea pacatoasa a omenirii va fi la fel de jalnica ca pe vremea lui Noe...Si uite ca pina si acest aspect cumva inca partial inteles sau cunoscut noua se vadeste a fi cumva asemanator cu vremea in care ingerii cazuti au incercat sa schimbe genetica omenirii. Si amanuntul asta il scriu cu o singura dorinta - aceea de a urgenta mesajul de chemare la mintuire. E ca si cum am auzi si am vedea primele zvicniri ale unui vulcan din apropiere si stam cu celularul in mina , povestim si luam clipuri ...si ne punem viata in primejdie nefacind nimic in sensul de a ne salva viata. Oameni buni, prieteni dragi, rude, copii, nepoti...traim zilele descrise de atitia profeti ...ar trebui sa fim ca Ninivenii care s-au imbracat in saci si s-au cosmetizat cu cenusa- in frunte cu imparatul lor. Traim sfirsitul istoriei...si parca il traim nepasatori. Avem toate informatiile necesare sa intelegem momentul acesta important si unii dintre noi stam ca paralizati si nu facem nici o miscare. Cel rau cistiga teren - si il cistiga din cauza noastra ca nu facem ceeace ni s-a spus sa facem. Businessul nostru ar fi fost sa evanghelizam lumea...dar ne-am inchis in patru pereti si un program scurt de duminica, iar restul timpului l-am dedicat vietii pe pamint. A trecut timpul si n-am lucrat pentru Domnul si in timpul asta diavolul si-a adunat o multime de partea lui. Acum ne uitam si nu ne vine sa credem in ce lume traim...parca ieri era altfel...parca oamenii nu erau asa de rai...parca nu eram asa de amenintati de ziua de miine. Tot ce pot sa fac este sa ma uit sa vad daca am rezerve suficiente de ulei pentru candela. Ginditi-va ca asta traim acuma...cu pandemia asta ...nu se mai poate merge la biserica...nu te mai poti intilnii ca odinioara cu fratii...de unde iti cumperi ulei daca pina acuma nu ti-ai pus ulei de rezerva in camara sufletului? Domnul vine foarte curind. Va implor cercetati daca aveti rezerva de ulei...si faceti-va rost de el pina se mai poate. Lasati lumea sa se aprovizioneze cu hirtie igienica...Stiu ca pare o gluma dar este o gluma trista. Noi in Romania am trait ani multi fara acest produs. Parca diavolul si-a pus in gind sa rida de omenire cind am alergat cu totii sa ne aprovizionam cu ce? Cu hirtie igienica!!! Doamne trezeste-ne la realitate - sa putem face diferenta intre dreapta si stinga si bine si rau. Trezeste-ne, da-ne intelepciune si ajuta-ne sa fim gata la venirea Ta.

GINDURI DE PANDEMIE...

Deunazi am vorbit cu sotia unui pastor de tineret de la o biserica americana care avea acces la unele informatii legate de biserici. Imi spunea ca guvernul ofera ceva ajutor financiar bisericilor ca sa ajute comunitatile cu care lucreaza. Din cauza pandemiei multi oameni si-au pierdut serviciile temporar sau permanent si putin ajutor material insotit de unul spiritual le-ar putea prinde bine. Numai ca, unele biserici spunea ea, folosesc finantele sa isi plateasca angajatii, biluri si proiecte, nu sa ajute comunitatea. De fapt, asa cum zice Biblia..." de la inceput nu a fost asa"...Si lucrurile mergeau mult mai bine. Cind oamenii erau in nevoi Biserica era locul unde gasea ajutor omul nevoias. Biserica se ocupa sa ii cunoasca pe acesti oameni si sa le inteleaga bine nevoile, si acest ajutor era specific sa ridice omul necajit din groapa in care era si sa il puna pe picioare. De cind insa guvernul s-a amestecat in aceasta latura sociala care apartinea bisericii, oamenii primesc ( cel putin in America) un ajutor social care nu se ocupa de radacina problemelor ci doar de consecintele problemelor, asa incit oamenii ramin in starea lor de neajutorati pe termen lung sau permanent. Asa ca ce imi spunea sotia acestui pastor nu m-a surprins prea mult. De fapt in ultima vreme nimic nou nu ma mai surprinde. Asa cum nu ma surprinde nici inchiderea bisericilor. Diavolul este concentrat in a distruge orice lucru bun...Oare nu stie Dumnezeu ca s-au inchis bisericile? Cum de nu a intervenit inca? Curios insa, ca de cite ori incearca diavolul sa faca ceva rau Dumnezeu poate sa dirijeze lucrurile in asa fel incit de fapt lucrarea lui sa ajute la progresul nostru - daca staruim in viata noastra alaturi de Mintuitorul nostru. Dumnezeu stie ca s-au inchis bisericile ...si unele chiar trebuiau inchise. Ma gindesc la cele care nu mai predica Evanghelia ci prosperitatea. Cele care nu au nimic de a face cu Imparatia de sus ci construiesc din greu una aici jos. Sau...chiar unii dintre noi putem fi dintre cei care merg la biserica din obligatie, sau obisnuinta, sau sa ne intilnim cu prieteni. Ne-am gasit un loc cald si placut si ascunsi intre patru pereti credem ca simpla noastra prezenta acolo ne este suficienta sa mostenim o rasplata vesnica. Suntem comozi si am uitat porunca..."mergeti in toata lumea". Oare asta sa fie motivul pentru care Dumnezeu a ingaduit sa se inchida bisericile? Ati auzit cumva si de biserici moarte? Pai mortii trebuie ingropati, nu? Datoria noastra este sa lucram in via Domnului si mi se pare ca si in ultimul ceas al zilei, Stapinul inca a chemat lucratori in via Sa. Ca uite cum merge lumea daca nu are sare si lumina sa ii dea gust si sa nu bijbiie. Datoria noastra este sa lucram nu sa stam cu "degetul in gura" sau mai pe secolul nostru...cu celularul in mina. Sunt atitea de spus despre zilele in care traim. Si noi evanghelicii am ajuns sa vem pareri impartite despre absolut orice subiect. Educatie, politica, sanatate. Ne ducem sau nu la vot. Cu cine votam? Cine ne educa copiii? Sau...ce consideram educatie? Biblia ne spune sa CERCETAM TOATE lucrurile. Biblia ne invata sa facem alegeri potrivite cu Voia Domnului. El are un plan cu noi care nu depinde nici de guvern nici de vreo religie anume ci este planul Lui specific pentru noi. Si El asaza lucrurile prin care trebuie sa trecem in calea noastra. Daca avem dorinta sa fim misionari ( si toti ar trebui sa fim) gasim destui salbatici in casele noastre sau in jurul nostru care trebuiesc scosi din jungla pacatului si indrumati si iubiti. Romania for Christ este doar o voce care vrea sa ne mobilizeze sa luam parte la aceasta lupta de a scoate cit mai mule suflete din ghiara diavolului. Sa ne echipam dar pentru lupta. Maranatha!

Ce mai asteptati?

   
     10-20-2011
     Astazi ascultam la radio o predica a unui pastor local, de la Biserica Big Valley- o biserica mare. Pastor Rick spunea ca in tinerete viata lui a fost cu totul diferita de cea pe care o traieste acum. Pe vremea liceului era si el unul dintre cei care beau, fumau, se drogau si faceau tot ceea ce libertatea si bunastarea a ingaduit sa faca tineretul acestei tari bogate.
    Era in ultimul an de liceu si in echipa de basketball a liceului. Impreuna cu un prieten de-al lui programasera un weekend de destrabalare ...si in timp ce isi faceau planuri au trecut pe linga un "boboc" de clasa a 9-a...Le-a placut baiatul ca il stiau cuminte...si s-au gindit sa-l "initieze" in activitatile lor de weekend. Ceea ce au si facut.
     Anii au trecut...si nu de mult Pastorul Rick s-a intilnit cu acel baiat, de-acuma om in virsta - devenit o epava umana, gratie bunei initieri care i-a dat-o el si prietenul lui.
........................
    Ma opresc cu povestea aici ca nici el n-a continuat. Ce-ar fi putut sa spuna altceva decit regret, durere, neputinta de a face ceva pentru un suflet pe care in lipsa lui de intelepciune l-a impins spre pacat si durere...Tineri sau batrini , zilnic sintem personajele principale ale unor scene care pot sa cladeasca pe cineva sau sa distruga...Putem mingaia, calauzi, indemna, sustine pe cineva printr-un singur cuvint, o privire, o actiune; si tot la fel putem darima printr-un cuvint, un gest necontrolat, o privire indifereanta sau searbada.
     Oamenii au nevoie de ajutor. Nu putem stimpara foamea si durerea si nu putem acoperi nevoile tuturor oamenilor pe linga care trecem. Dar putem sa impartim un zimbet cald, o vorba inteleapta sau duioasa, un gest...Putem sa ascultam cind cineva isi exprima o durere - si acest lucru ajuta. Putem sa imbratisam pe cineva care plinge, putem sa ne rugam cu cineva care are nevoie de ajutor divin...Putem! Si Biblia spune ca "Pot totul in Christos care ma intareste!"
     Pai daca-i asa...ma intreb...ce mai asteptati? As fi curioasa in multimea zilelor ce urmeaza ce momente frumoase puteti sa culegeti in spiritul acestor ginduri. Succes!!!

CERUL NU-I UN LOC RAU...

6-19-2010
Astazi am lucrat in gradina si cit am facut efortul fizic pe-acolo a fost ok. Dar m-am obosit si am venit inauntru pe dupa-amiaza. Si desi n-am motive noi sa ma apuce plinsul…m-a apucat asa o jale si o stare de anxietate… Adineauri am deschis Biblia sa caut un cuvint care sa-mi dea speranta si mingaiere… si ochii mi-au cazut pe 1 Corinteni 15:35. Titlul acestui fragment este…”Cum vor invia mortii”…Si m-am gindit eu …”No, asta Cuvint de mingaiere, Rodico…”
Dar de cum am inceput sa citesc, mi-au venit niste ginduri pe care nu le-am mai avut inainte. Intii insa sa va spun ce am citit…”Dar va zice cineva:”Cum inviaza mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?” Nebun ce esti! Ce semeni tu, nu inviaza, daca nu moare mai intii. Si cind sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intimpla; fie de griu, fie de alta saminta. Apoi Dumnezeu ii da trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei.”

De ce mi-am cascat ochii mari la textul asta? Pentru ca, cu citeva zile in urma, am avut o discutie cu o colega tocmai despre cum vom fi la inviere. Numele ei este Macky. Si la inceput, cind Macky a venit sa lucreze pentru compania la care lucrez si eu, nu putea accepta nici o discutie despre Dumnezeu. Acum sa nu credeti ca Macky nu are cunostinte biblice… nu… e foarte in tema cu absolut orice text. Macky a fost suparata pe Dumnezeu pentru mult timp… pentru ca fiul ei cel mai mare a fost lovit de o masina si a murit la 13 ani. Soferul masinii era beat; si Macky l-a facut responsabil pe Dumnezeu pentru acel accident. Dar de la dezvaluirea asta a trecut putin timp… si de unde la inceput nu voia sa vorbeasca despre Dumnezeu, acuma participa si imi da chiar lectii in teologie citeodata. Vedeti, nu mi-am ascuns niciodata credinta, dar nici nu pozez ca fiind sfinta Filofteea… Stiu toti ca sint un pacatos iertat si merg la biserica asa cum bolnavii se duc la spital; asa le-am explicat eu unor colegi care nu le au cu biserica. Am bagat de seama ca daca nu faci pe savantul cu ei si nu dai lectii de sfintenie, ci le marturisesti ca esti in scoala lui Christos si inveti cite ceva nou tot timpul, le e mai usor sa se asocieze cu tine…

Dar sa revin la text… si spun drept ca n-am auzit inca nici o predica pe subiectul asta- cum o sa fim la inviere si tare sint curioasa. In primul rind, de cind era sa mor in 1992, gindul mortii este ceva intiparit atit de adinc in mintea mea, incit nu-l mai pot scoate de acolo. Inainte de accident stiam ca o sa mor odata, ca doar toti oamenii mor… dar era un gind pe care il aminam, il pastram pentru mai tirziu. Dar de la accidentul acela (am atins o sursa de 12.000 de Volti si am fost arsa 37% din corp + arsuri interioare), orice hotarire pe care o iau este filtrata prin gindul asta…”dar daca?”…La inceput n-am putut sa dorm; gindul mortii nu este ceva usor de purtat – dar dupa o vreme si multa terapie, m-am gindit ca pe anumiti dusmani trebuie sa ti-i faci prieteni - si cu gindul asta am simtit ca trebuia sa ma imprietenesc, dat fiind faptul ca mai devreme sau mai tirziu tot aveam sa fiu fata in fata cu eternitatea.

Asa ca…am inceput sa ma gindesc nu la moarte…ca as vrea sa cred ca ea este doar o usa care se deschide si se inchide…ci la ceea ce este dincolo de acea usa. Am zis eu in mintea mea ca pe Domnul Isus dupa inviere ucenicii nu L-au mai recunoscut fizic…la fata. Doar cind le-a frint piinea, atunci I-au recunoscut gesturile. Asa ca am tras concluzia ca trupul nostru va fi diferit in aspectul lui fizic…dar ca ne vom pastra din esenta noastra ceva…si dupa acel ceva vom fi recunoscuti.

Textul pe care l-am citit adineauri parca mi-a mai dat de gindit. Saminta…asta este tot ce ramine din noi. Si saminta are toate atributele plantei noi in devenire si poarta acele trasaturi, calitati, atribute scrise in DNA-ul ei…Deci vom duce cu noi ceva din ce am acumulat in aceasta lume. Nu, nu vom duce nimic din ce am acumulat material… mintuirea este gratis, faptele vor fi rasplatite… dar saminta din care se va naste prin moarte (ca saminta trebuie sa moara ca sa produca noua viata) noua fiinta, va avea in ea toate calitatile de valoare ale fiintei care ai fost aici jos.

Eu nu sint teolog…si astea sint gindurile mele. Poate ca si voi aveti ceva de adaugat. Mi-ar placea sa va aduceti opiniile …poate aveti o intelegere mai adinca. Cit despre mine, in concluzie la textul din seara de azi…m-am gindit sa ma ocup bine de aceste calitati care vor fi atributele noii mele fiinte intr-o zi, cind Domnul va hotari sa ma ia la El. Si n-as vrea sa ma gindesc la acest episod cu frica, ci cu entuziasm…Daca cerul este acel loc minunat de care vorbim…cum de nu vorbim mai des de el…cum de nu asteptam cu nerabdare?

Pastorul meu ne-a povestit odata ceva despre prietenul lui cel mai bun. Si zicea ca acest prieten a fost anuntat de doctor ca are cancer si ca va muri in scurt timp. Toata familia, prietenii, cunostintele l-au inconjurat, si care mai de care avea o noua sugestie pentru el…un tratament naturalist…ceva ce vroiau sa incerce. Pastorul meu spunea ca si el, ca si altii s-a dus la el cu ceva sugestii… Prietenul lui insa i-a dat asa un raspuns, ca l-a lasat pur si simplu cu gura cascata…el i-a spus…”nu stiu de ce va ambalati asa…cerul nu-i un loc rau!”

NU FACETI...

ROMANI 14: 16..." Nu faceti ca binele vostru sa fie grait de rau"

   


     Aproape amuzant, nu? Adica cum?...Faci un bine si tot tu faci ce faci ca binele tau sa fie grait de rau. M-a intrigat versetul asta pe care il stiam demult dar parca azi l-am inteles altfel. Si nu...nu ma gindeam la altii. Ba da...ca mint!!! Dar in acest proces mintal in timp ce ma gindeam la altii mi-am amintit si de mine.
     Poate noi astia care suntem pusi pe facut bine altora, ar trebui sa ne cam examinam cind facem binele. Poate facem eforturi pregatind un tort frumos si gustos si suntem gata sa il prezentam cuiva - dar avem guturai si ne curge nasul si tusim...si ...ce mai ...am tusit pe tort! Cineva a vazut toata ploaia aia de virusi pe tort...si stiind pentru cine este tortul s-a dus si l-a avertizat.
     Acuma- initial gestul a fost remarcabil, dar executia a fost proasta. Si in loc ca gestul nostru sa fie apreciat- sfirseste fiind vorbit de rau. Asta este doar un exemplu, dar noi stim de cite ori am calcat in strachini. Fiecare dintre noi!
     Daca un pahar de apa dat cuiva va fi rasplatit de Dumnezeu, imaginati-va cita marfa stricata trimitem noi sus pentruca ori prin gesturi marunte si necalculate ne minjim reputatia noastra de crestini, ori facem lucruri de ochii lumii sau din obligatie sau sa nu ne simtim vinovati ca nu am facut.
    Biblia spune ca timpul este scurt si sa rascumparam vremea. Dar nu numai Biblia spune ci si lumea intreaga este in ziua de azi lamentata si intrigata si infricosata de evenimentele zilnice. Domnul este la usa ...se aud pasii ...
     Sa ne trezim dar si sa ne facem o revizie : avem candela, avem ulei, ne-am pregatit hainele, ne-am spalat pe dinti ? Ca s-ar putea sa vorbim de Domnul cu cineva si o sa ne puta gura! Ca degeaba vorbim lucruri bune daca mirosul ce il raspindim le intoarce stomacul pe dos celor din jur.
     Si acuma ca sa nu ma vorbiti de rau am sa citesc inca odata pentru mine insami si sa-mi asum ce mi se potriveste din cele ce am scris.
     Maranatha!
 

   

VIATA DE ...CIINE...9-26-12

Ce am sa scriu acuma…este o poveste tare veche…este povestea trista a unui ciine. Si povestea este adevarata…si s-a intimplat intr-o vale la poalele Paringului. Pentru un motiv sau altul, nu-mi mai amintesc exact pacatele acestui ciine: ori a mincat un pui de gaina, ori nu stiu ce boacana a facut, dar ciinele a fost alungat de la casa. Dar cit era el de ciine…isi iubea mult cotetul lui de ciine si ii iubea si pe stapinii lui …ca altfel nu-mi imaginez cum pleca de fiecare data cind era alungat - ca n-avea sarmanul incotro ...dar revenea la fel in fiecare seara acasa. Stapinii parca infuriati din ce in ce mai tare de indaratnicia lui, intr-o zi au vrut sa puna capat acestei neintelegeri odata pentru totdeauna…si au adunat o gramada de pietre si au dat cu pietre si cu bita dupa el si au strigat si l-au amenintat cum au stiut ei mai bine. Si pleca sarmanul iara…in fuga mare, sa scape de ciomageala…dar dimineata facu ce facu si sari gardul si pe cind s-au trezit stapinii…el era din nou in curte.

Daca au vazut stapinii ciinelui ca nu scapa de el nicicum, l-au pus in trasura si l-au dus departe in mijlocul padurii si l-au lasat acolo. Si au trecut zilele…si au rasuflat stapinii usurati ca in sfirsit au scapat de el. Dar, spre surpriza lor, dupa vreo doua saptamini ...s-au trezit cu el inapoi. Era amarit, slab si jegarit…nemincat, plin de scaieti… si statea de data asta in fata portii asteptind parca ceva. Era culmea sa nu-ti faci mila de el. Stapinii, cit au vrut ei sa scape de el, au fost totusi prinsi de duiosie… Au mers in casa si au luat o bucata de piine si au venit cu ea la poarta sa i-o dea. Dar ciinele i-a privit lung si nu s-a miscat…si nu s-a apropiat nici de bucata de piine ce i-au aruncat-o. Se vedea pe el ca e flamind…dar numai privea trist la bucata aia generoasa de piine si atit. L-au chemat pe nume…l-au chemat duios, s-au aplecat sa fie la nivelul lui…cu vocile schimbate…Ce mai…loialitatea ciinelui i-a coplesit…si l-ar fi luat inapoi din toata inima…E drept ca le-a gresit ...dar la urma urmei, era si el numai un ciine…nu?

Dar tabloul a ramas la fel…Ciinele …bucata de piine si…stapinii milosi... Au stat asa o vreme indelungata si s-au privit…pina cind, incet si trist ciinele s-a intors si a plecat fara sa se fi atins de piine si fara sa se mai uite inapoi.

Viata de ciine...

STIREA ZILEI!!!

 

Plângerile lui Ieremia 3:22-23 VDC

"Bunătăţile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Și credincioșia Ta este atât de mare!"

     SUNTEM ABSURD DE DEZINFORMATI. Suntem bombardati cu toate relele, crimele, uriciunile, minciunile si gunoiul acestei lumi. Nu ai cum sa iti protejezi ochii, urechile, mintea si inima de atita uriciune. Si suntem hraniti cu aceste informatii zilnic - un fel de regim pe care satana l-a creat ca sa ne doboare , sa ne fure speranta, sa ne anihileze.
     Dumnezeu ne-a creat cu un scop si ne-a oferit totul ca sa stim ca suntem in mina Lui, ghidati ( daca ne lasam sa fim ) de El si protejati la nevoie de mina Lui. Si in loc sa fim plini de energie si activi in via Lui...iata-ne tirindu-ne anevoie zilele si irosind timpul vaicarindu-ne speriati.
     Da, satana este la lucru si da...lumea a innebunit- DAR...noi stim ca Isus a biruit deja si victoria ii apartine Lui si celor ce cred in El.
     Stiati ca promisiunile Domnului se innoiesc in fiecare dimineata? Stiati ca indurarile Lui nu sunt la capat? Stiati ca Domnul mai are bunatati sa ne imparta?
    Daca nu stiati sau ati uitat amintiti-va ca si mine in aceasta dimineata. Si cu aceasta informatie noua, traiti o zi binecuvintata. Eben-Ezer! Maranatha!

AI ULEI IN CANDELA?

 
 Vorbeam astazi cu o pesoana care era foarte depresionata. In urma unor inbolnaviri in familie, socul a fost atit de puternic incit a zdruncinat-o din temelii. Si asta nu e un caz unic. Cu cine vorbesti, tot de necazuri si probleme si depresii auzi. Schimbarile sociale, pandemica, pierderea joburilor, dezechilibrul financiar si teama necunoscutului in care am intrat cu totii...ne produce frica, neliniste...
     Si persoana respectiva imi spunea ca orideciteori ii vin ginduri negre si nelinistitoare o voce launtrica ii aminteste ca Dumnezeu este intotdeauna prezent, ca El ne tine de mina cind trecem prin vaile pline de umbre, ca El ne intareste si ne face invingatori chiar daca suntem slabi.
     Mi-a venit asa deodata in minte cele 10 fecioare care asteptau cu candelele aprinse venirea Mirelui. Si mi-a trecut prin minte ca tot ce am adunat din Cuvintul Lui in inima noastra este ca o rezerva de undelemn pentru zilele grele care vin. Toate promisiunile Lui nu sunt altceva decit undelemn pe inimile noastre nelinistite. Ce se va intimpla miine? Orice s-ar intimpla Dumnezeu este in control. Nici pandemia , nici starea financiara precara, nici haosul strazii ...nimic nu ne poate atinge daca El pune stavila acestor lucruri. Iar daca El ne lasa sa trecem prin ele, nu le trecem singuri ci de mina cu El.
      Aasadar, cit inca se mai poate , sa cumparam ulei pentru candela sufletului nostru. Stiu ca unii au facut ( si eu) rezerve de hirtie igienica si alte lucruri esentiale. Dar daca mincarea este esentiala trupului , Cuvintul Lui este esential sufletului. Si ce cistig ar avea un om daca ar cistiga intreaga lume dar si-ar pierde sufletul?

UNDE-I ADEVARUL?

   
     Sunt sigura ca nu sunt singura in cautarea adevarului in ziua de astazi. Ca este vorba de politica, istorie, medicina, realitatile zilei...sau orice altceva. Suntem bombardati cu minciuni din toate directiile. Si ne certam unii cu altii pina la singe ...pentru iluzii sau idei deseori eronate. Cit este de complicata lumea in care domneste minciuna. Cit de nesigura si periculoasa este.
     Mi-e dor de pace si de liniste. In afara de cintecele pasarilor si zumzaitul insectelor parca nici muzica nu o mai suport. O vreme am crezut ca trecerea spre sau prin batrinete este vinovatul principal in starea asta de nesiguranta si neliniste. Dar vad ca si copiii si chiar nepotii mei se uita nedumeriti in jur intrebindu-se ce se intimpla cu lumea in care traiesc.
     Dupa setea care o avem de liniste si de ordine si siguranta si adevar...este clar ca nu am fost facuti sa traim in minciuna si haos. Dumnezeu crease un colt de rai in Gradina Edenului pentru om. Pe vremea cind adevarul era adevar si pamintul era fericit...si omul era fara griji. De cum a enuntat sarpele prima minciuna, omul a devenit temator, rusinat, vinovat...si s-a ascuns. Asta este rodul minciunii.
     Lumea in care traim noi nu mai cunoaste adevarul - nu l-ar mai putea recunoaste intre atitea minciuni cite se vintura peste tot. Un singur lucru a ramas neschimbat. O singura ancora ne poate tine ancorati de adevar. Este crucea pe care Domnul Isus a platit pretul nesabuintei noastre. El este singurul ADEVAR pe care il putem inca gasi si de care ne putem inca ancora.

HAITA DE LUPI...(2008)

Tatal meu este un bun povestitor. Ieri la ora de rugaciune ne-a povestit o intimplare reala povestita de fratele Marisescu, un batrinel din vechea biserica din Petrila, de unde am venit noi. I-am spus ca am sa-l pun pe blog …m-a amenintat ca nu ma mai lasa inauntru cind vin la ei si ma tine la marginea covorului.
Mi-a mai sugerat sa scriu doar ca stiu povestea de la unul de la Dealul Babii…Acuma, vedeti si voi cit sint de ascultatoare. Am 54 de ani si tatal meu 77. Cum sa ma mai pedepseasca? Poate scap si nu ma afla. Are computer dar daca n-o sa-mi citeasca articolul…data viitoare cind merg in vizita o sa ma lase sa intru si pe covor…

Si acum povestea lui cu tilc. Zicea el ca intimplarea s-a petrecut pe Clisura Dunarii. Imi amintesc ca in copilarie am mers pe drumul ala, dar acuma cred ca nu mai exista de cind a fost construita hidrocentrala de la Portile de Fier si Dunarea a acoperit insula Adakale…Dar oricum, intimplarea s-a petrecut pe-acolo pe undeva. Un grup de tigani lautari, s-au dus intr-un sat indepartat de acolo pentruca sa cinte la o petrecere de nunta. Si au petrecut ei bine acolo, au cintat cu vioara si burduna si tambal si acordeon…si cind petrecerea s-a terminat, s-au urcat inapoi in caruta si s-au indreptat spre casa. Doar ca pe la mijlocul drumului, pe un loc salbatic si parasit, au fost atacati de o haita mare de lupi. Lupii s-au apropiat de ei si i-au inconjurat. Calul s-a oprit speriat si oamenii din caruta nici ei nu erau mai curajosi…

Nu fusesera ei prima victima a lupilor si stiau bine ca nici ei si nici calul n-au scapare. Cel mai batrin dintre ei si cel mai curajos, le zice la un moment dat…
-Mai…tot am cintat noi toata viata…hai…luati-va instrumentele si sa-i zicem una buna . Daca tot murim, cel putin sa murim facind ceva ce am indragit toata viata…Si s-au pus lautarii nostrii pe cintat.

De unde lupii urlau inainte…cind a inceput taraful sa cinte, au incetat sa mai urle…si rind pe rind s-au intors si au plecat unul cite unul…De la o vreme au putut urni si calul din loc si au tinut-o intr-o cintare pina au ajuns in satul lor…
…………………..

Tatal meu a zis ca el a incercat sa-i cinte la un ciine cu muzicuta sa vada ce reactie are…Va imaginati ca , ciinele n-a suportat sunetul muzicutei asa cum nici lupii n-au putut suport sunetele acute ale viorii…

Acuma, eu mi-am tras “folosul” din povestea asta. M-am gindit de cite ori in viata nu ne simtim incoltiti de probleme ca de o haita haina de lupi…intr-o parte urla o boala, in spate te string de git finantele, la dreapta te ataca cineva la munca…si ajungi disperat si nu vezi nici o iesire . Cind te apuca tremurul si groaza si n-avem unde sa mai alergam sau nu ne mai tin picioarele…ridica miinile spre cer si cinta o cintare de lauda. Cel rau nu suporta sa-i aducem lauda Lui Dumnezeu . Urechile lui gingase nu pot asculta nimic bun...asa ca ne va scuti de prezenta lui in scurt timp...Si nu uitati...trebuie s-o tinem intr-o cintare pina ajungem acasa la Tatal Ceresc...Acolo numai vom fi in siguranta.

Tatal meu a ales aseara Psalmul 147. Laura mea, mi-a spus saptamina trecuta ca intr-una din zilele ei cele mai negre a deschis Biblia si a citit Psalmul 34. Si ca de atunci, de cite ori e necajita, citeste acest Psalm.
Iata citeva versete din el…

“Cind iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine. Cind striga un nenorocit, Domnul aude, si-l scapa din toate necazurile lui. Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El, si-i scapa din primejdie. Gustati si vedeti ce bun este Domnul. Ferice de omul care se increde in El. Temeti-va de Domnul, voi sfintii Lui, caci de nimic nu duc lipsa cei ce se incred in El!”

IN LABIRINT (10/15/2011)

     Am mai si tacut un pic...Ce bine ar fi fost sa fiu tacuta inaintea Domnului -  muta si impresionata dincolo de puterea de a mai articula vreun cuvintel. Asta este starea potrivita si asta este sfatul care ni-l da Biblia nu sa rascolim cu buzele intreg pamintul - cum zice psalmistul.
     Dar n-a fost asa...N-am ajuns la starea aia minunata in care sa doresc sa tac ca sa pot sa-L aud numai pe El. Nu sint fara respect - nu... ma minunez de Slava Lui, de Dragostea Lui, de Rabdarea care o are cu mine, ca apoi sa imi aduc repede, repede  lista mea de pobleme sa I le spun. Si I-am spus de-atitea ori. I-am spus chiar si cum sa mi le rezolve. Numai de m-ar asculta...Se pare insa ca Dumnezeu crede ca El stie mai bine cum sa-mi rezolve nerezolvatele mele...ca sa nu zic necunoscutele.
     Dar de data asta am tacut ca am ramas si fara idei...Imaginati-va un labirint lung si intortochiat in care ati alergat de v-ati scos sufletul ca sa iesiti din incilceala aia...doar ca sa realizati ca sinteti la capatul puterilor si nici vorba de iesire...Si nu mai esti nici minios, nici plingaret, nici nu mai dai vina pe nu stiu cine care te-a facut sa intri in labirintul respectiv- pur si simplu te trintesti jos si mintea ti-e goala...ba esti asa de istovit ca nici nu-ti mai pasa daca iesi de-acolo...Tacerea unui infrint...
     Culmea este ca e cald si bine in California...am deschis draperiile si a navalit lumina inauntru; am deschis geamurile si aerul de toamna nici prea, prea si nici foarte, foarte te imbie sa-l respiri...o respiratie adinca care sa-ti umple plaminii . Tot lucruri pentru care nu multumesc ...nu-mi aduc aminte sa multumesc Domnului pentru cele ce-mi da. Doar daca n-as vedea lumina si daca n-as putea respira, doar atunci m-as gindi la binecuvintarea care o am atunci cind imi deschid ochii sa vad lumina sau cind iau o gura de aer si pot sa respir.
     Am avut in dimineata asta micul dejun la mine acasa cu sora mea. Mi-a povestit de un copil din clasa ei care are cancer - o tumoare la cap...si care se straduieste sa nu lipseasca de la scoala, sta in prima banca, fiindca nu mai vede bine la tabla si are 4.0 la invatatura (cum ar fi fost la noi 10 pe linie). Aseara l-au transportat de urgenta cu elicopterul din Modesto la San Francisco sa il opereze. In perspectiva asta...iti piere cheful sa te mai plingi de ceva- ca nu mai face sens plingerea noastra.
    Cum am zis...e o zi obisnuita aici in Modesto, California...Aer suficient de respirat, lumina, apa, mincare si restul dupa nevoi. Labirintul de care incepusem sa ma pling la inceput este pina la urma chiar frumos ornat...se aud voci de pe celelalte alei...am auzit si citeva hohote de ris...Mersul pe jos este un exercitiu bun pentru orice virsta si apoi mi-am adus aminte de o cintare ...m-am ridicat de jos unde ma trintisem ca unul care nu mai vrea sa lupte si am inceput sa fluier...Melodia pare chiar vesela...
     Cuvintele cintecului imi staruie in minte chiar daca buzele numai le fluera...si parca am aprins un bec si s-a facut dintr-o data lumina si in mintea mea...
"De sint citeodata-ntristat
Si-n inima mea disperat
Pe cind n-am ce sa ma-ntristez
De lucrul pamintesc...
Atunci strig catre Dumnezeu
Sa-mi stimpere necazul meu
Ca grijurile-astea lumesti
Nu sint daruri ceresti..."

ESTI PIERDUT? NICI O PROBLEMA...

09/17/2010
"In anii studentiei, am lucrat pe post de ghid , conducind grupuri de baieti in iesiri in Rocky Mountain National Park din Colorado. Intr-o astfel de ocazie, unul dintre micii mei alpinisti, a ramas in urma grupului si apoi s-a ratacit pe o alta carare. Cind am sosit cu grupul la destinatia noastra, abia atunci am observat ca el lipseste. Inebunit am plecat sa il caut prin padure.

Chiar inainte de lasarea serii, l-am gasit stind pe o piatra linga un lac mic- singur si speriat. De bucurie, l-am imbratisat si apoi l-am luat in spate si asa l-am dus inapoi la colegii lui care il asteptau in jurul unui foc de tabara.

Intr-o poveste scrisa de scriitorul scotian George MacDonald, el descrie o femeie tinara care a gasit un copil pierdut in padure. Ea l-a luat in brate si l-a dus acasa la tatal ei; si in momentul acela i-a fulgerat prin minte gindul care mai apoi n-a mai parasit-o niciodata. "Acum a inteles in sfirsit inima Lui Isus, Fiului Omului care a venit sa caute si sa gaseasca tot ce era pierdut." si sa-I duca la Tatal Lui , acelasi Tata care va deveni si Tatal lor."
……………………………….
Citeam astazi aceste rinduri scrise de David Roper. M-am uitat cu ochii mintii in jur. Lume obosita, lume speriata, lume stresata, dezamagita, depresata…oameni fara directie, fara scop si fara speranta, la tot pasul. Asta este starea de peste tot; ca e vorba de Romania, America, ori Europa. Ieri la radio dadeau niste statistici uluitoare- cum ca unul din 7 americani sint in "poverty"…saracie. Unul din 10 americani si-a pierdut casa…Si lucrurile nu merg bine in intreaga lume. Sa nu mai spun ca rata mortalitatii a ramas tot…100%. Atunci …ce asteptam. Oamenii trebuie sa stie ca exista ceva dincolo…ca viata si lucrurile de aici sint doar umbra lucrurilor viitoare. Ca sintem in garderoba sufletului si ca va veni momentul sa dam jos trupul asta muritor si sa imbracam un trup vesnic. Ca sintem in starea aia de repetitie inaintea marelui concert…ca sintem in scoala vietii si ne deprindem cu tot felul de atitudini si indeletniciri, ne deprindem cum sa traim frumos si ca in timpul zilei, ca atunci…in Marea Zi…sa fim gata antrenati pentru noua viata.

Nu este totul aici…si nu se termina totul la groapa. Uitati-va in jur si spuneti prietenilor, vecinilor, rudelor, cunoscutilor…ca exista Dumnezeu, exista Viata Vesnica, exista Speranta, si exista Fericire. Si aratati-le directia intr-acolo…sau luatii de mina, sa ii trageti dupa voi; numai nu stati nepasatori. Indiferent cine esti…indiferent ce ai facut…ai posibilitatea sa iti lasi trecutul in urma si sa pasesti pe un drum nou. Domnul Isus a venit din cer ca sa ne aduca aceasta veste. El personal a platit pretul - ca sa iti faca posibila aceasta sansa.

FIRUL DE PAR

   

     Dupa o luna jumatate de carantina...azi m-am aventurat pina la Fresno sa-mi vad copiii. Este pentru prima data cind pe Deb nu am vazut-o pentru atita timp. Deb sta la 2 ore de mers cu masina, iar Laura la 12 ore intinse de condus.
     Stind de vorba cu copiii mei: Dany si Debby...am comentat faptul ca in tinerete cind nu avem experienta vietii, ne facem tot felul de planuri si vise si apoi avem curajul si determinarea sa implinim tot ce ne-am planuit. Si pentruca cel mai adesea planurile noastre nu se implinesc cum voim noi, mai ales daca suntem copiii Domnului si El are alte planuri cu noi, ne ofilim de necaz si deznadejde.
     Discutia noastra a fost interesanta si folositoare. In viata trebuie sa fim multumiti cu ce alege Dumnezeu pentru noi. Trebuie sa acceptam, sa ne acomodam si sa ne bucuram de absolut tot ce ni se da sau tot ce ni se ia. De multe ori El ne ia ceva din mina nu pentru alt motiv decit ca vrea sa ne puna in schimb altceva mai bun, mai necesar, mai folositor.
     Stiind ca El este in controlul vietii noastre ar trebui sa ne dea liniste sufleteasca. Ce mi s-a parut cumva hazliu a fost ca la un moment dat mi-a venit in minte faptul ca Biblia spune ca nici un fir de par din cap nu ne cade fara stirea Lui. Va puteti imagina asa ceva? Adica nici eu nu stiu cind imi cad toate firele...cele mai multe cad fara sa stiu, fara sa am cunostiinta de ele...Unii ne trezim cheli si nu stim cind s-a intimplat...DAR...Creatorul nostru stie!
     Bazati pe informatia asta...dragii mei...respirati adind si relaxativa. Ca si daca am vrea sa fim in total control al vietii noastre nu am putea sa avem performantele Lui Dumnezeu. El pasarea hraneste...si imbraca pe crini cu cele mai frumoase si mirositoare straie...El ne poarta de grija si cind suntem treji si cind dormim...si cind viata pare linistita si cind viata este tulbure.
     EBEN- EZER!!!

MATERIALISMUL...O CONDITIE A INIMII!!!

     Materialismul...o teorie care spune ca materia fizica este singura realitate fundamentala si care explica ca toate fiintele si procesele si fenomenele pot sa fie explicate ca un rezultat al acestei materii...
     O teorie...ca si teoria ca pamintul ar fi plat si daca mergi , mergi si iara mergi si ajungi prea departe s-ar putea sa cazi de pe pamint. Sau ...teoria chibritului. Am vorbit de multe ori de teoria chibritului dar nu-mi amintesc exact daca mi-a spus cineva vreodata in ce consta. Nu cred insa c-am pierdut mare lucru daca n-am aflat; s-ar putea sa fie tot la fel de adevarata ca si materialismul...cum ii zicea pe vremea cind studiam la scoala? Materialismul dialectic...???
     Dar sa revin la gindurile care m-au facut sa incep discutia despre acest subiect. In America exista un business care se ocupa cu inchirierea unor camarute...mai mici sau mai mari unde oamenii isi duc unele lucruri care nu le mai incap in casa si le pastreaza acolo. Majoritatea nu le mai aduc acasa niciodata...uneori nu mai au bani sa platesca chiria  si dupa o vreme continutul acestor magazii este vindut la licitatie. Am vazut recent la TV niste emisiuni in care niste tipi merg si participa la aceste licitatii si cumpara uneori pe nimic continutul acestor magazii. E ca un fel de...loterie. Uneori lucrurile pe care oamenii le-au depozitat acolo sint pretioase...altadata te apuca mila cind te gindesti ca oamenii au platit ani  de-a rindul chirie ca sa pastreze niste gunoaie.

     Adesea proprietarii acestor magazii trebuie sa vinda ei lucrurile pe care le-au adapostit acolo ca sa plateasca chiria din urma...Am vazut atitea situatii care sint de la comic la drama; pentru ca oamenii nu se pot desparti de gunoaiele adunate...
    Dar aceste exemple sint privite de la distanta. Am putea fiecare sa ne uitam mai aproape, in propria noastra viata si sa gasim destule relatii intime intre noi si...unele obiecte pe care le caram dupa noi si de care nu ne putem desparti. Noi emigrantii, cei care am venit din Romania comunista in primul rind, si care ne-am dorit sa avem anumite lucruri pe care nu le-am putut avea in timpul comunismului...noi parca avem un atasament si mai puternic . Pina si obiectele care se defecteaza le pastram...dar daca...cine stie cind...o sa le reparam, sau le putem folosi cu alte scopuri...sau mai stiu eu ce motiv inventam...Numai sa va amintesc cite pungi de plastic avem dosite si adunate prin sertare si rafturi...dar borcane?
     Multimea de obiecte ne da mult de lucru: sa organizam, sa curatam, sa mutam dintr-un loc intr-altul. Cu cit mai multe lucruri avem cu atita sintem mai ocupati. Putem sa ne intrebam pe drept daca noi posedam aceste lucruri sau ele ne posedeaza pe noi.
     Si acum un adevar trist...cit pare de ridicol atit este de adevarat. Lucrurile ne pot indeparta de Dumnezeu. Ori ca muncim ca nebunii sa le agonisim, ori ca sintem preocupati sa nu le pierdem, ingrijorati, obsedati...Lucrurile pot pune stapinire pe noi mai usor decit putem noi sa punem stapinire pe ele. Uneori inca le platim...in rate, pe carduri...si nu sint ale noastre dar ele ne poseda deja...sintem robii lor.
     Si atunci ce este materialismul? Ceea ce am invatat in scolile comuniste... o teorie care spune ca materia fizica este singura realitate fundamentala si care explica ca toate fiintele si procesele si fenomenele pot sa fie explicate ca un rezultat al acestei materii...??? Sau...o conditie a inimii? O alta smechereala de-a satanei sa ne tina ocupati, obsedati, ingropati in datorii si...departe de Dumnezeu...

PSALMII MEI...

     M-am gindit azinoapte la David si la ceilalti care au scris Psalmi...ce au scris ei in Psalmi este ca si un jurnal in care au scris despre maretia lui Dumnezeu, despre slava Lui, au cerut ajutor Domnului si I s-au inchinat cu recunostiinta . Observatiile lor in trairea lor cu Dumnezeu.

     Eu in zilele astea lucrez in noua mea gradina. In perspectiva mutarii mele la o noua locatie, am transferat multe din plantele mele . Ca si fosta gradina parcela de pamint pe care imi instalez gradina este tesuta cu iarba de Bermuda. Trebuie sa destelenesc fiecare palma de pamint. Inca lucrez febril...dar in acelasi timp vad cum plantele care s-au acomodat deja isi misca gratioase in adierea vintului frumuasetea lor. 

     Se zice ca a doua Biblie care vorbeste despre Dumnezeu este natura insasi. Lucrind in gradina , cu capul plecat adeseori si cu fruntea transpirata nu pot sa nu ma inviorez si sa ma trezesc zimbind frumusetii create de Dumnezeu. Si cind te gindesti ca El a facut tot ce exista pe pamint in anticiparea crearii omului. Nu ne-a pus intr-un desert urit semanind cu scenariile filmelor de fictiune...Ci intr-o gradina plina de frumusete.

     Acestui Dumnezeu minunat as vrea sa ii scriu si eu Psalmi si sa ii multumesc ca dinainte de a exista omul a facut totul totului tot ca sa se simta bine. De la miros  la culoare , de la forma la gust...As vrea sa aduc multumiri Celui ce ne-a pretuit atit de mult incit ne-a inconjurat cu frumuseti si bunatati cit nu putem noi cuprinde.

     Gata...vreau sa scriu Psalmi...vreau sa ii aduc onoruri si multumiri. Doamne da-mi si cuvinte ca numai Tu poti sa pui intelepciune in mine sa gasesc cuvinte potrivite...

SISTEMUL DE ALARMA...

Aici in tara unde locuiesc avem tot felul de sisteme de alarma. Aproape toate masinile il au...iar la case il instalezi daca vrei. Unele sint conectate la politie, si daca sistemul de alarma este activat , cind cineva intra in casa pe timpul respectiv, in scurt timp o sa fie surprins ca...apare politia sa vada ce s-a intimplat.

M-am gindit ca si noi crestinii ar trebui sa avem ceva sisteme de alarma. Si de fapt ele exista dar trebuie sa le "instalam"...si apoi sa le "activam " zilnic.


Ceva in stilul…”pregateste-te sa intilnesti pe Dumnezeul tau”…sau…”cautati-L cita vreme se poate gasi”…”nu va inselasi singuri”… si “ziua Domnului este aproape”…sau “rascumparati vremea”…

Tot felul de sisteme de …alarma...care sa-l tina pe cel rau la distanta...si pe noi, alerti.

Ti-ai instalat un astfel de sistem? Il activezi ...zilnic?

PREGATIRI DE NUNTA...

   

Este ziua de Pasti...o zi atit de importanta cit nici nu putem sa o punemin rind cu alte sarbatori. Domnul Isus a sfirsit lucrarea de mintuire a omenirii. Ne-a rascumparat din sclavia pacatului si suntem liberi. Ce urmeaza sa se intimple cu noi pe viitor este alegerea noastra.
     Dar Pastele asta este un pic...diferit. Cu tot ce se precipita in ultima vreme:  omenirea, pamintul, politica lumii, vremea...tot, dar tot absolut arata catre niste profetii care anunta venirea Domnului Isus- venirea Mirelui...
     Pina si cei necredinciosi au inceput sa isi puna intrebari pe care nu aveau de gind sa si le puna cu putin in urma. E prea de tot...descrierea Bibliei este prea corecta...Problema este ca timpul si evenimentele se petrec unele pe altele atit de repede incit nu stim cit timp mai este si nu stim daca ne mai este alocat timp suficient sa avem luxul sa stam in cumpana cit ne comanda eul nostru .
     M-am gindit un pic la cita treaba este cu o nunta. Ca asa este ilustrata venirea Domnului - ca o nunta. Mereu ma gindesc la parabola cu cele zece fecioare. Dar pentruca am pregatit cel putin patru nunti la viata mea ( am doi frati cu 16 ani mai mici ca mine si cele doua fete ale mele) cam stiu cita munca si alergare si cite toate trebuie pregatite pentru o nunta...plus...la toate alea trebuie sa te pregatesti si tu personal ca sa arati cit de cit ...imbracat si spituit ca de nunta.
     Dragii mei...cei ce cititi rindurile acestea - vreau sa va reamintesc ca suntem in acest timp de pregatire. Trebuie sa fim constienti de insemnatatea acestor momente premergatoare celui mai grozav eveniment ce s-a petrecut pe planeta asta. Nu pierdeti timpul in filozofii si activitati fara rost. Trebuie sa stim si sa credem ca ii apartinem Lui - in primul rind. Trebuie sa avem certitudinea, credinta in El. Apoi sa nu uitam ca la o nunta nu putem sa ne infatisam oricum. Cuvintul Lui Dumnezeu este viu si lucrator si ne va invata ce avem de facut fiecare. Cit ne duce mintea si cit ne impinge inima trebuie sa facem totul ca sa fim gata la venirea Lui.
     Asa ca ...Domnul sa va ajute sa intelegeti ca invitatia asta la nunta Mielului este pentru oricine vrea. Sa ignori invitatia inseamna sa alegi o eternitate in iad. Grabiti-va de va pregatiti si spuneti si celor dragi sa se pregateasca. Domnul vine in curind. Maranatha!

GRATIS NU INSEAMNA FARA VALOARE...

    ( scrisa 12/11/12)
La o stare de vorba ieri cu tatal meu discutam de unele naravuri rele pe care eu (noi, parintii) din nestiinta si dragoste necontrolata le-am sadit in copiii nostri. Si anume ceea ce americanii numesc "entitlement" adica o atitudine ca ei merita si totul li se cuvine fara sa faca eforturi.

    Si daca n-as fi stiut ceva de subiectul asta... dar daca ma gindesc bine am auzit odata o treaba foarte interesanta, si asta era pe vremea cind fiica mea cea mai mare era de vreo 3-4 ani. Deci as fi avut timp sa gindesc si sa imi insusesc invatatura. Era vorba de cartea unui preot sau calugar- nu-mi mai amintesc , care zicea ca pina la 7 ani noi trebuie sa fim robii copiilor nostri. Apoi de la 7 la 15-16- depinde de maturitatea copiilor, noi parintii ii facem pe ei robii nostri (cerindu-le, si invatindu-i, si obligindu-i sa faca ceea ce noi credem ca este necesar ca ei sa invete) - si apoi mai tirziu trebuie sa devenim prietenii copiilor nostri.
    Dar spune asta unui emigrant care a avut o viata - din perspectiva de aici din America sau chiar din alte perspective - destul de grea. Noi vrem sa dam copiilor nostri absolut tot... si daca s-ar putea si o cireasa in virf. Ii hranim cu povesti despre printi si printese si ...ne purtam cu ei ca si cind ar fi aceste personaje de poveste. As putea continua cu tot felul de descrieri ce si cum- dar la ce bun?
     Discutia cu tatal meu a ajuns la punctul unde am zis noi ca tot ce primim de gratis, fara sa muncim, noi oamenii tineri sau batrini... nesocotim. Il faci pe copil sa munceasca pentru un anume lucru - il va pretui. Le dai fara sa faca niciun efort? O sa-l gasesti la gunoi si n-o sa puna niciun pret pe lucrul respectiv.
     Zice tatal meu...
    -Nu facem noi tot asa cu mintuirea? Mintuirea e de gratis si stim ca o primim cind o vrem- si uite de ce atita lume o neglijeaza, o dispretuieste.
     Cum a zis  treaba asta, cum mi-am facut o notita in minte ca sa nu uit. Cit adevar! Ii chinuie Mahomed pe musulmani cu tot felul de treburi. Ba ii tine la Ramadan flaminzi o luna de zile, ba le cere sa se imbrace nu stiu cum... am vazut din aia care se biciuiesc la o anumita sarbatoare- altii isi trimit copiii la moarte sa devina martiri... si o fac. O fac de teama, din tembelie... dar o fac. Si noi primim de la Dumnezeu mintuirea pe gratis... si ce facem? O ignoram, o dispretuim... sintem exact ca si copiii nostri zglobii care ignora darurile bune uneori platite cu sudoare de parintii lor...
    Mare lucru sa invatam ca daca pentru noi este de gratis nu inseamna ca cineva n-a platit pentru acel lucru gratis. Si daca facem greseli din astea... sa nu facem in dreptul Mintuirii, pentru ca neghiobia asta o vom plati tare scump mai tirziu.
     Zic si eu ca simt nevoia sa va spun... nu stiu cine va beneficia de cele ce spun, dar daca numai un singur om citeste si intelege - este o viata salvata de la intuneric la lumina, de la moarte la viata... de la o eternitate petrecuta in abis cu una intr-un loc minunat pregatit de Cel care a platit pretul pentru sufletele noastre.

ZIC SI EU...

   Traim zile...interesante. O lume care a alergat pina acuma la disperare, acuma trebuie sa stea pe loc...si din cauza asta a ajuns cu adevarat la disperare. Am auzit ca in Romania cei de la 65 de ani in sus, pot iesi dupa cumparaturi doar intre 11:00 si 13:00. Cei care stau la bloc nu pot iesi nici macar in curte. Pentru unii asta e dificil.
     Planeta in acest timp respira aer mai curat ca niciodata in ultimele decenii. Ne temeam de cancer pina acum...si deodata ne ingrozim daca ne apuca tusa. Eram siguri de medicamente si obisnuiti sa avem ( noi aici in America) serviciile medicale la dispozitie. Si dintr-o data tot ce ne era familiar a disparut.
     Imaginati-va acuma sa nu mai avem energie electrica - tot ce stim si ce folosim este sustinut de aceasta energie ... si fara ea nu mai stim sa functionam.  Daca Dumnezeu vrea sa ne opreasca din goana noastra nebuna o poate face rostind un singur cuvint. De fapt...asa a si intocmit lumea- prin Cuvint.
     Eram mari si tari si descopeream tot felul de lucruri complicate - dar uite ca de lucrurile complicate nu mai avem nevoie in situatia asta ci de un lucru simplu... poate daca am fi studiat mai bine toate plantele cite au fost create de Dumnezeu am fi avut virusul asta sub control.
     Cit am fi de importanti sau cit am fi de modesti...toti avem nevoie de Dumnezeu. Si ce moment mai bun ca sa il cautam?! Sa il cautam pina mai poate fi gasit ! Amin ?