13 November 2012

Micul dejun cu...Isus


Ioan 21:1-14 “Dupa aceea Isus S-a mai aratat ucenicilor Sai la Marea Tiberiadei. Iata cum S-a aratat: Simon Petru, Toma, zis Geaman,Natanael din Cana Galileii, fii lui Zebedei, si alti doi din ucenicii lui Isus,erau impreuna.Simon Petru le-a zis:”Ma duc sap rind Peste.” “Mergem si noi cu tine”i-au zis ei. Au iesit si au intrat intr-o corabie; si n-au prins nimic in noaptea aceea. Dimineata Isus state ape tarm ; dar ucenicii nu stiau ca este Isus. “Copii le-a zis Isus,”aveti ceva de mincare?” Ei I-au raspuns:”Nu”.
El le-a zis:”Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei, si veti gasi.”Au aruncat-o deci, si n-o mai puteau trage de multimea pestilor. Atunci ucenicul, pe care-l iubea Isus a zis lui Petru:”Este Domnul!”. Cind a auzit Simon Petru vca este Domnul si-a pus haina pe el, si s-a incins, caci era dezbracat, si s-a aruncat in mare. Ceilalti ucenici au venit cu corabioara, tragind mreaja cu pesti, pentruca nu erau departe de tarm decit ca la doua sute de coti. Cins s-au pogorit pet arm au vazut acolo jaratec de carbuni, peste pus deasupra si pine, Isu sle-a zis:”Aduceti din pestii pe care i-atio prin acum.” Sion Petru s-a suit in corabioara si a tras mreaja la tarm, plina cu o suta cincizeci si trei de pesti mari: si macar ca erau atitia, nu s-a rupt mreaja. “Veniti de prinziti,” le-a zis Isus. Si nici unul din ucenici nu cuteza sa-l intrebe:’Cine esti?” caci stiau ca este Domnul. Isus S-a apropiat, a luat piinea, si le-a dat; tot asa a facut si cu pestele. Aceasta ers s treia oara cind Se arata Isus ucenicilor Sai, dup ace inviase din morti.”
......................................................................... 
     Acuma majoritatea stiti ca asta este “pescuirea minunata”. Un text ultra stiut si predicat. Ce noutati sa va mai spun eu, un “nima-n drum” cum avea buna mea obiceiul sa spuna despre cineva care nu avea nici o importanta. Dar…ascultind duminica la predica am descoperit pentru mine ceva ce nu gindisem, nu auzisem, nu intelesesem inainte.
     Stiu ca ne este destul de usor sa creeam in minte peisajul acela fantastic…corabia, oamenii, pestii…si pe Isus asteptind pe tarm. S-au facut tablouri grozav de frumoase pe tema asta si s-au exploatat toate unghiurile posibile. Dar pentru moment faceti in minte o imagine noua. 
     Imaginati-va ca aceasta mica “corabioara” este petecul vostru de viata. Imaginati-va ca Domnul care a fost cu voi o vreme si v-a aparat si v-a hranit si v-a sustinut a murit. Ok…si dupa trei zile  a inviat – dar mai apoi S-a dus…si apare doar din cind in cind la momente neprevazute ( sau asa vi se pare). Ati avea poate nevoie de El mai des…Sinteti necajiti in corabia voastra – si eu in corabia mea la fel. Aveam energie si aveam directie cind Isus era linga noi dar acuma parca s-a departat ( sau asa ni se pare) si uite ca noi ne-am intors la vechea meserie. Nu mai sintem nici atit de prinsi cu activitatile la Casa Domnului ( si asta poate fi chiar realitatea – nu ni se mai pare)…sintem inca credinciosi ( sau asa ni se pare) dar am renuntat de o vreme la noua profesie pe care am insusit-o cind am devenit ucenicii Lui ( poate fi foarte real)- aceea de a  pescui oameni. Acuma doar pescuim…ce-o fi…si pesti citeodata. Adica ne straduim sa pescuim ca uite ne-am zbatut o noapte intreaga si n-am prins nimic. ABSOLUT NIMIC…Si nimic nu ne mai merge…
     Si ne zbatem pe petecul nostru de viata fara nici un rezultat …si sintem obositi, flaminzi…depresati…dezorientati…Si vine sau se apropie parca dimineata - dar ce bucurie poate sa ne aduca cind sintem goi si cu miinile goale…ca si Petru. Nu pentruca nu ne-am straduit, nu pentruca nu stim ce sa facem…ci pentru un motiv necunoscut noua - nimic bun nu se mai intimpla in viata noastra…absolut nimic.
     Dar uite aici povestea mea ia o intorsatura  “minunata”. Nu odata…ci de fiecare data cind am trecut printr-o noapte grea, cind m-am aflat obosita si necazita si dezamagita in corabia vietii mele, am ajuns sa vad in sfirsit...ca parca mijesc zorile…si ce credeti? Dupa fiecare noapte se face intr-adevar dimineata. Si nu numai - dar Domnul in bunatatea Lui m-a asteptat de fiecare data dupa cite o noapte grea cu micul dejun. Ati mincat vreodata un breakfast pregatit de El? Si dupa o noapte de frig…sa stai la caldura focului facut de El, sa intinzi mina dupa hrana pregatita de El si sa mai si numeri binecuvintarile trimise de El in contul oboselilor mele fara nici un rezultat – numai ca sa stau linistita si sa-mi maninc piinea fara sa ma mai ingrijorez de ziua ce-mi sta in fata…?!
     Ei…treaba asta ma umple de sperante. Domnul Isus si-a pus stergarul pentru mine de multe ori…si in multe situatii. Dar sa fi servit breakfast dupa o noapte neagra si zbuciumata mi se pare asa un tratament regal…Numai indragostitii mai au parte de asemenea servicii- am auzit eu pe unii care au servit breakfast in pat dimineata…Pai asta da tratament de prima clasa!!!
     Si stiti ce? Povestea asta nu-i una de spus ca sa adormi copii. Este o realitate – si mai cred ca si realitatea mea si realitatea oricarui copil al Domnului …cred ca pentru toti cei ce trec prin astfel de nopti grele …mai devreme sau mai tirziu se apropie dimineata…puterile ma cam lasa si oboseala m-a rapus dar am speranta. Nici un success in meseria asta veche…si parca sint Simon si nu ma port ca Petru dar El imi va da si mie un nume nou…si ma va chema pe numele acela nou la masa…si am sa fiu o persoana noua cu un nume nou...Breakfast cu Isus…ce tratament regal pentru un "nima-n drum" cum sint eu...

9 comments:

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Rodica draga,
Eu experimentez de 32 de ani o rugaciune si mai buna ,,DE LAUDA.;;E o poveste mai lunga cum am inteles asta direct de la El si nu de la vreo predica sau om sau biserica sau carte
Incepe ziua si termin-o cu Lauda. Cum:Psalmi,Cantari Alege ca ai de unde si sant destule pentru fiecare zi a anului si mai mmulte pe zi .Cand uit de aceasta, ma apuca si pe mine depresia vanitatii vietii,ca sa nu zic de alte dureri.Dar Domnul mi-aduce aminte mereu si mereu .Tot El!!
Dupa cativa ani adica acum 28 de ani am gasit din intamplare o carte in Engleza la un garajsell si cand am vazut m-am intrebat: Cine a scris cartea mea? Eu trebuia sa o scriu dar a fost altul mai vrednic (cartea era deja veche si zdrentuita dar m-a atras titlul :IN RUGACIUNEA DE LAUDA ESTE O DINAMITA Si dupa alti 20 de ani am tradus-o si o gasesti AICI (la al doilea blog al meu facut special sa pot posta carti si articole mai lungi)
http://ioan17.wordpress.com/2012/06/05/carte-in-rugaciunea-de-lauda-este-o-dinamita-de-don-gosset/

cherie said...

Din ce scrii tu si aicisia eu am tras o concluzie pe care o am mai de mult, citind ce scrii. Stiu ca tu, chiar dupa ce iti voi scrie ... nu o vei insusi... dar scriu.
Pescuirea minunata nu se refera la alti adepti intru Hristos, ci in intarirea credintei tale, citeste cuvantul lui Dumnezeu atunci cand esti in cumpana si gaseste raspunsul...
Daca ai un dejun cu Iisus inseamna ca el iti aminteste ca exista si cum exista el? In evanghelie. Gaseste sfatul lui acolo si nu astepta sa faca el ceva pentru tine. El iti da bunadispozitie a unei mese senine, dar tu dupa aceasta masa, cauta sfatul lui pentru mai departe.
El pescuieste, nu tu. Pescuirea minunata nu inseamna ca Iisus ne prinde in placa ca sa aiba apostolii ce sa manance. Asta ar fi ceva tare egoist.

Marta said...

Si asta face parte din lupta vietiidar Domnul Isus ne spune :Indrazniti ca Eu am biruit ....
Stiu cum e sa fi in teasc de aceia zic si acum Doamne ajuta necredintei mele . Te iubesc si te am aproape de inima mea .

elena marin-alexe said...

Am savurat aici la tine micul dejun cu neasemuitul meu Domn.
Ai dreptate, Rodica.E minunat că El alege să servească micul dejun cu mine..o nima-n drum..
În veci să fii binecuvântată, draga mea dragă!

Rodica Botan said...

cherie...concluziile noastre nu se intilnesc aci- e adevarat.
-Ai dreptate cind zici ca aici nu se vorbeste de pescuirea de oameni. Asta este o alta discutie cu Petru mai incolo in care ii spune acest lucru. Si gindul amintit era ca Dumnezeu ne trimite in lume sa vestim Evanghelia- El ii spune lui Petru ca il va face pescar de oameni( evanghelist). Dar in ce am scris nu se referea la textul de aici ci la fptul ca Petru era de meserie pescar. El se reintorsese la vechiul om ( si numele ii fusese Simon) cind Domnul il schimbase in pescar de oameni ( si ii daduse un nume nou- Petru-pe aceasta piatra...samd)
-Ideea pe care se vede ca desi am vrut s-o prind, am scapat-o este aceea ca uneori in viata uitam de Domnul si ne reintoarcem la vechea noastra meserie, vechile obiceiuri, naravuri daca vrei. Petru era pescar deci el s-a intors la pescuit. Altii sa zicem o au cu bautul si patima asta ii cheama din nou...sa zicem. Dar dupa cite o perioada neagra din viata cind nimic nu merge bine, Domnul ne asteapta totusi undeva la orizont cu ...micul dejun. El ne ajuta sa iesim din impas - din noapte( pe ucenici ii ajuta cu pescuitul) Asta intentionam sa arat...
-Daca am un dejun cu El asta imi spune ca atunci cind sint in cumpana si mi-e mai greu El este pe-aproape si in mijlocul furtunii ( alta data in alt text) El este pe-aproape si spune furtunii sa se potoleasca. Este diferenta dintre ce simtim noi ( ca sintem singuri) si realitatea ( ca El este aproape)
-Si ultima idee a ta cu Isus ne prinde in plasa pentru apostoli sa manince- nu stiu exact de unde ai scos-o. Gindul meu era ca desi noi incercam sa ne ocupam de cele necesare - adesea obosim degeaba. El ne calauzeste si in directia asta. Experienta mea de viata imi spune ca atunci cind am fost mai disperata ca nu gasesc de lucru- El era in cunostiinta de cauza si mi-a deschis drum si posibilitati sa imi cistig piinea.
-In mare gindul meu era ca si cind sintem in cele mai grele momente din viata- exista si pentru aceea noapte o dimineata si daca avem credinta - undeva la tarm exista un dejun cu Christos care a invins El insusi viata, pacatul nostru - ne-a eliberat si ne asteapta cu duiosie la o partasie cu El...
Alta data o sa fiu mai atenta cum scriu ca sa fie mai clar.

cherie said...

Nu ai fost lipsita de claritate. Eu am fost neclara... Ziceam ca nu ne pescuieste pentruca apostolii (in conceptia mea preotii sau predicatorii ) sa aiba de lucru(adica hrana) ci ca sa ne intareasca, sa ne sprijine, cum zici de fapt si tu.
Credeam ca te referi la evanghelizare, dar am citit eu, cu idei preconcepute.

Mihail said...

Cu 107 cereri de scuze. Dar postarea cu "idee preconceputa" mi-a amintit o ilustrata din alte timpuri.
La un magazin statea lumea la "coada" sau " linie" la carne. Tocma se termina marfa si un cetatean nervos este auzit:
-Mama lui de dictator! Din cauza lui nu am eu carne la copii.
Securitistul il aude. il ia si il duce la sediul lor unde il preda sefului.
Cit seful sta de vorbaa cu omul, agentul asteapta afara pe hol.
Sa zicem ca seful era "colonelul".Colonelul intreaba pe cetatea, despre situaatie si la ce dictator s-a referit in injuratura. Omul spune frumos, calm, "La Hitler!"
Nu a fost acesta dictator? Nu a facut rozboiul mondial? Nu am ajuns noi sa platim despagubiri de razboi? De asta nu avem carne.
Omul este lasat sa plece cu un bon de 5 kg de carne, si , la iesire sa-i spuna agentului care l-a adus sa se prezinte la colonel.
Cind agentul intra la colonel, acesta il intreaba:
- Mai , la ce dictator te-ai gindit cind l-ai arestat pe omul de la magazinul de carne?

Este destul de nostim sa ne trezim pe alte cai din pricina ideilor preconcepute.Multumesc pentru spatiul un pic mai mare folosit de mine. Har si pace iar gindurile noastre, fie si preconcepute sa fie numai cu Domnul nostru Isus.

Rodica Botan said...

Multumesc Mihail, Virginia, Tusa Marta si Elena. Domnul sa ne dea tuturor o perspectiva sanatoasa.

cella profiri said...

Eu mi-am luat o alta lectie din articolul tau ...
Multumesc Rodica ca l-ai scris.