19 March 2016

DEOCAMDATA PASARELELE CINTA...

Ieri pe facebook am citit urmatoarele rinduri scrise de Deb si insotite de o poza:

"while doing some much needed spring cleaning, i came upon the dreaded medicine cabinet. these are just a very few of the many (COUNTLESS) nasty opioids|meds the physicians prescribed. i just want to take the time to thank G-d + my family for supporting me in getting off of the last of all my medications three weeks ago. the illness + pain are ever present, BUT i feel like a new woman- the sun is shining again , the birds are chirping🕊, somehow even my pups are happier 🐶.
G-D is AMAZING, what can i say? 💞💞
"When the righteous cry for help, the L-rd hears & delivers them out of all of their troubles. The L-rd is near to the broken-hearted and saves the crushed in spirit. Psalm 34:7-8."
Vreau sa va impartasesc minunea din familia mea... Nu... nu este singura minune, dar este cea mai recenta. Pentru majoritatea cititorilor mei care nu inteleg engleza, am sa traduc. Si pentru cei care nu mi-au citit niciodata blogul, am sa explic. Debora este fetita mea cea mai mica - are... 32 de ani. Ultimii 10 ani au fost ani grei, in care tot felul de probleme de sanatate au atacat-o in mod sistematic. Are 9 operatii abdominale si probleme de sanatate rezolvate si nerezolvate. Am citeva articole pe blog scrise in momente grele prin spitale; si cum le gasesc am sa le pun linkurile mai jos. 

Ati auzit de cineva sa aiba doua utere? Dar de endometrioza ati auzit? Dar de "redundant intestine"? Adica sa ai mai mult intestin decit ar putea sa incapa in abdomen? Doar parte din problemele cu care ne-am luptat. Si zic "ne-am" pentru ca este imposibil daca ai pe cineva bolnav in familie sa nu te implici si tu; este imposibil sa traiesti o viata normala, cu un program normal. Ca si viata celorlalti din familie este atit de afectata, incit nu mai pastreaza nimic din normalitatea obisnuitului.

Au fost zile grele, si nopti si mai grele. Au fost nopti in care m-am rugat si am zbierat la Dumnezeu. Plinsul s-a transformat in racnet de durere si mi-era teama ca ma aud vecinii si o sa cheme politia ca se intimpla ceva nebunesc in casa mea. Asta din punctul meu de vedere, dar imi imaginez ca nici Danny nu a dus-o prea bine si am tot respectul pentru ginerele meu care a stat linga fata mea si a iubit-o in cele mai dificile momente ale vietii ei... si nu au fost putine acele momente. De multe ori m-am temut pentru casnicia lor. Dar Dumnezeu este minunat. Rugaciunea mea pentru ei doi a fost ca Dumnezeu sa ii schimbe si sa ii insanatoseasca dinauntru spre afara

Am sa va traduc acum ce a pus Deb ieri pe blog si ce am copiat mai sus. Dar nu inainte de a-I multumi Domnului pentru toate lucrurile si de a va anunta ca Deb face astazi biscuiti cu ciocolata, ca sa-i duca la oamenii strazii si coace si ceva biscuiti pentru ciinii lor. Asta este preocuparea ei de weekend, si nu pot sa nu ma simt ca o milionara sau ca cineva care a cistigat Premiul Nobel. Dumnezeu raspunde rugaciunilor... doar ca o face in timpul Lui si intr-un mod total neasteptat... imi vine sa rid si sa pling in acelasi timp. Domnul este bun tot timpul. Tot timpul Domnul este bun!!!
Si acum traducerea :
In timp ce faceam mult asteptata curatenie de primavara, am ajuns la infricosatorul cabinet de medicamente. Ce va arat aici sint doar putine din multele si fara numar medicamente de durere (opioids|meds) prescrise de doctori. Vreau sa folosesc aceasta ocazie sa Ii multumesc Lui Dumnezeu si sa-i multumesc familiei mele pentru suportul ce mi l-au dat, ca sa renunt pina la ultimul medicament ce il mai luam, cu 3 saptamini in urma. Inca sunt bolnava si inca am dureri, dar ma simt ca o femeie noua. Soarele parca straluceste din nou si pasarile cinta, si parca si catelusele mele sunt mai voioase. Dumnezeu este minunat... ce mai pot zice?
Psalm 34:7-8 "Ingerul Domnului tabaraste in jurul celor ce se tem de El si-i scapa din primejdie. Gustati si vedeti ce bun este Domnul! Ferice de omul care se increde in El!

As vrea ca ceea ce am scris mai sus sa-i incurajeze pe cei care trec prin situatii similare. Nu este sub nicio forma un act de lauda personala - Doamne fereste! Toata lauda I-o dam Domnului, ca ne-a ajutat pina aici. Vreau doar sa stie cei care asteapta ca si noi cu anii un raspuns la rugaciune ca Domnul nu ignora rugaciunile si ca raspunde in timpul Lui si in forma pe care o considera El potrivita. Ne da ce avem nevoie intotdeauna si se pare ca uneori avem nevoie de durere si necaz, ca sa ne schimbam dinauntru inspre afara. El ne cunoaste mai bine si stie ce avem nevoie... ca ce afacere ar fi sa cistigam toata lumea, si sa fim sanatosi, si sa ne mearga bine, dar sa ne pierdem sufletul? Asa ca... dragii mei prieteni, nu stim ce aduce ziua de mine, dar stim ca nu suntem singuri si ca Dumnezeu vegheaza. Continuam sa ne traim zilele "one day at the time" (cite o zi... la rind), si... ajunge zilei necazul ei. Deocamdata pe la noi, dupa cum ati citit, soarele straluceste si pasarelele cinta. Slava Domnului...


1 comment:

Alina said...

Slava Domnului!!! Domnul sa te binecuvinteze draga Deb pe tine si familia ta!!! Te imbratisej si sunteti mereu in rugaciunile noaste. Te pup pe tine, pe Denny si pe mama ta