12 March 2016

GINDIND CU VOCE TARE...


     
     Mi-a ramas in minte ceva ce mi-au auzit urechile cu citeva zile in urma… Cineva vorbea despre minciuna lui Iacov… atunci cind a furat dreptul de intii nascut al fratelui sau Esau. Si zicea respectivul: ”Nu-mi vine sa mai citesc Vechiul Testament”. Cum, domnule, este posibil ca Dumnezeu sa cladeasca pe aceasta situatie? Cum? Si apoi mama acestuia… complicea si initiatoarea situatiei. De neinchipuit – si asta pe paginile Sfintei Scripturi. Iar Dumnezeu este Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov…”
…N-am avut atunci raspuns imediat, desi intrebarea mi s-a parut valida . Asa ca am ramas cu intrebarea in minte sperind ca mintea va gasi un raspuns potrivit daca ii dau suficient timp de rumegat sau daca Dumnezeu Se indura sa ma lumineze cumva.
     Astazi, citind ceva dimineata, am dat peste fraza asta… ”Citeodata cind vreau sa aprind focul, mi-l stinge vintul. Dar dupa ce am pornit focul, suflarea vintului este cea care intretine focul. Asa ca in prima faza eu zic ca vintul nu e bun, pentru ca lucreaza impotriva planurilor mele, pe cind in al doilea caz, vintul e bun pentru ca ma ajuta in ceea ce fac.”
     Nu este asta un paradox? Sint multe situatii greu de inteles in Biblie. Revenind la Iacov, Dumnezeu, care stie inima omului si cunoaste istoria vietii noastre dinainte de a deveni noi acel “ plod fara chip” in pintecele mamei noastre, El a stiut ca Esau nu dadea doi bani pe pozitia care o avea, pe famile si pe Dumnezeul parintilor lui… si ca Iacov care a furat drepturile fratelui sau pretuia acea pozitie si avea un asa mare respect de Dumnezeu, ca si-a pus viata in joc. Faptul ca a trebuit sa fuga departe de casa lui, de parintii lui… este un pret pe care Iacov l-a acceptat in schimbul acelei pozitii importante. Dumnezeu cunoaste inima noastra atit de bine, incit pretuieste pina si faptele bune NUMAI daca sint facute cu o motivatie buna, altfel n-au valoare… Nu scrie ca batrinica aceea care a dat doi banuti daduse mai mult decit bogatul care a aruncat mult in tezaur - mult, pentru ca avea de unde… si posibil sa fi aruncat banii in tezaurul templului doar de fala si ca sa fie apreciat...
     Nu-i un paradox faptul ca un tilhar care spune doar doua vorbe pe cruce inainte de a-si da duhul a ajuns in rai, pe cind fariseul care a tinut toate legile si regulile stricte ce i s-au dat nu are sanse sa vada fata lui Dumnezeu? Cine indrazneste sa judece ce este bine si ce este rau in afara lui Dumnezeu? Ne incredem asa de multe ori in judecata noastra, in simtamintele noastre care se schimba de la o zi la alta si suntem influentati de ele, ca focul din povestea de mai sus… o data in bine si o data in rau. Atunci ce-i de facut?
Uite un verset care sa ne dea raspuns sau… sa ne dea si mai mult de gindit…
     Eclesiastul 13:16 si 17… ”Nu fi prea neprihanit si nu te arata prea intelept; pentru ce sa te pierzi singur? Dar nu fi nici peste masura de rau si nu fi fara minte: pentru ce vrei sa mori inainte de vreme?” Cind o sa mai am nedumeriri precum cea de mai sus… am sa-mi dau aceste doua versete ca raspuns si am sa zic un “da” si “amin” la tot ce scrie in Biblie, chiar daca face sau nu face sens pentru mine… Aici oricum cunoastem in parte… odata o sa cunoastem deplin. Pina atunci… se cere credinta…

5 comments:

cherie said...

Nu am acum dispozitie sa recitesc biblia, dar nu imi aduc aminte ca dumnezeu ar fi fost incantat de schimbul facut de Esau si Iacovci doar l-a consemnat. Asa este in viata, cel indraznet, cel necinstit reuseste, cel slab este dat la o parte. Din moment ce asa este in viata nu vad dece ar fi altfel in biblie.
Din cate imi aduc aminte doar se consemneaza ce neamuri au iesit din cele doua semnite si caractere, pastori, navigatori, vanaatori... etc (imi amintesc cu aproximatie)Dumnezeu nu intervine in a ne schimba destinul ci doar ne ajuta, ne rasplateste sau ne pedepseste.

Rodica Botan said...

Cherie, trebuie sa citesti. Daca ai citi ai vedea ca este nu tocmai cum expui tu aici. M-am bazat pe Cuvintul scris cind am facut remarcile din articol nu pe filozofii personale. Dumnezeu cunoaste istoria inainte de a se intimpla. Stie din ce sintem facuti si ne cunoaste si inima...

mihaela said...

eu cred ca Dumnezeu l-a preferat pe Iacov pentru că el a apreciat intotdeauna ceea ce Dumenzeu i-a oferit în timp ce Esau a fost indiferent.

Bineinteles ca Dumnezeu n-a gasit niciodata scuze comportamentului lui Iacov, dar a gasit in el ceva important - dorința lui de a nu se mulțumi decât cu maximum-ul din ceea ce putea primi de la Dumenzeu. Iar aceasta dorință a lui a fost fundamentul pe care Dumnezeu a putut clădi. (s-a luptat toată noaptea cu îngerul si nu l-a lăsat să plece înainte de a-i obține binecuvântarea)

Mihail said...

Da, Mihaela, dar, dupa cunostintele mele, tot ceea ce este consemnat in biblie despre Iacov si Esau, este adevarul insuflat de Duhul Sfint.
Aceasta ne spune ca Dumnezeu care a facut cerurile si pamintul, a facut omenirea si planul acesteia(chiar si de mintuire), deci Dumnezeu a facut ca Iacov sa faca...cu Esau...mama il invata sa minta (grozava treaba).
Tare ma tem ca aceasta meditatie, ca ,multe altele , le vom cunoaste deplin doar ATUNCI, atunci cind vom fi vrednici sa cunoastem.
Si mai sunt o multime de acest fel.Sa spui unui pacatos (mare pacate curvia si uciderea) ,sa-i spui "om dupa inima lui Dumnezeu"...pai nu-ti vin e sa intrebi "ce fel de Dumnezeu..."?
Finalul postarii mi se pare cel mai realist lucru: "pina atunci se cere...credinta"! Dumnezeul harului si al pacii sfinte sa ne ajute.

behaituloilorsiglasulpastorului said...

Daca ati fi cunoscut voi pe Cel ce ne vorbeste prin Scripturile sfinte, ati fi luat aminte la ce a zis apostolul Pavel in comentariul lui la ele, facut prin descoperire de la Duhul Sfant si ati fi inteles si realitatea vietii voastre pamantesti , oricine ati fi cei care cititi
" Dar aceasta nu inseamna ca a ramas fara putere Cuvantul lui Dumnezeu. Caci nu toti cei ce se coboara din Israel sunt Israel;
si, macar ca sunt samanta lui Avraam, nu toti sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "In Isaac vei avea o samanta care-ti va purta numele."
Aceasta inseamna ca nu copiii trupesti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii fagaduintei sunt socotiti ca samanta.
Caci cuvantul acesta este o fagaduinta: "Pe vremea aceasta Ma voi intoarce, si Sara va avea un fiu."
Ba mai mult, tot asa a fost cu Rebeca. Ea a zamislit doi gemeni numai de la parintele nostru Isaac.
Caci, macar ca cei doi gemeni nu se nascusera inca si nu facusera nici bine, nici rau - ca sa ramana in picioare hotararea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se facea o alegere, nu prin fapte, ci prin Cel ce cheama -
s-a zis Rebecai: "Cel mai mare va fi rob celui mai mic",
dupa cum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat."
Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu? Nicidecum!
Caci El a zis lui Moise: "Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur."
Asadar, nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila.
( Biblia online, Romani 9)