22 January 2011

SCRISOARE DE LA TUSA MARTA

     Exista ceva sau cineva in viata voastra care sa va inspire? Eu am avut binecuvintarea sa am citiva...Tusa Marta este unul dintre acesti oameni. Desi trecuta de 70 de primaveri, desi obisnuita sa duca greutati...uneori pe durate lungi...stie sa aleaga bobitele de roua din viata ei si sa le dea valoare, sa le admire frumusetea si sa le guste cu placere esenta, ca sa-si potoleasca setea.
     Ne este sete in viata asta? Cei educati in domeniu spun ca de cele mai multe ori confundam setea cu foamea si multi dintre noi asa se ingrasa...din nepricepere. Sintem confuji...Asta-i chiar culmea - sa nu stim cind ne este sete?! N-ati observat ca uneori , preocupati cu cite ceva interesant , uitam ca ne este foame? Poate ca nu ne este...poate ca avem nevoie in viata de lucruri deosebite - numai ca tragedia este ca ele se intimpla in jurul nostru...noi sintem cei care nu ne cascam ochii sa le vedem. Exact asa cum Lazar statea la poarta bogatului care trecea pe linga el in fiecare zi. Si nu l-a observat - desi l-a vazut - ca doar nu era orb. Nimic de zis ca si-a adus aminte de el dupa ce a murit- semn ca ceva tot stia- dar nu fusese interesat sa afle mai mult...
   Eu cred ca de multe ori ne este sete de viata...si nu recunoastem simptomul. Sintem obisnuiti cu peisajul din jur si nu-i mai dam atentie. Trebuie oare sa lase Dumnezeu sa se intimple o explozie ca sa ne atentioneze? Viata este interesanta si deosebita daca facem efortul sa o observam putin...
     Ei...si asa cum va spuneam la inceput, matusa asta a mea care de fapt este verisoara cu tatal meu, a fost dintotdeauna o sursa de inspiratie. Ca virsta este apropiata cu mama mea, dar ca stil de gindire si in felul cum despica firul in patru...sintem pe-un gind de tare multe ori. Aproape 5 ani a stat linga sotul ei paralizat tinindu-l de mina...amintindu-i cine a fost, amintindu-i cine a dorit sa fie...amintindu-i incotro se duce...I-a citit, i-a explicat, i-a cintat, si a trait pentru el, renuntind sa traiasca pentru ea...
     In jurul ei, copii, gineri, nora, nepoti...au creat ...suportul vietii intregii lor familii- s-au extins , au dat mina unul cu altul si au impartit si bucurii si necazuri...si cele usoare si cele mai grele.
     Asta vara i-am vizitat- dupa 30 de ani ...si m-am simtit ca acasa...Iata mai jos stropul ala de roua de care vorbeam, pe care Tusa Marta il descrie atit de delicios...si uitati-va cum in citeva fraze putem sa ridem de prezent, sa ne amintim de trecut cu nostalgie ( matusa Susana e moarta de multa vreme, iar Bunu...numa' ce a plecat la Tatal de citeva saptamini), putem sa filosofam...si in toate sa gasim frumusetea vietii...traind si multumind Celui care a creat viata...Iata scrisoarea ...

   

      Draga Rodica
 La noi ninge de ceva vreme ,totul e alb, imaculat - doar cei ce merg la serviciu au facut carari. Am imbatrinit cu inca 5 ani in ultima vreme , asa ca stau cuminte in casa si mai incerc sa uit  ultimii ani cetind cind una cind alta .
      Ieri am vrut sa  deschid casuta postala a lui Danut si nu stiu pe ce butoane am apasat dar au ajuns la  voi niste e-mailuri goale. Cind au venit copii acasa si mi-au spus - am ramas ca matusa Susana. 
     Avea cam 14 ani matusa...si cobora o parte a muntelui prin padure sa ajunga acasa. Deodata aude un zgomut si se opreste sa vada ce este .O haita de lupi vreo 8-9 traversau padurea prin fata ei pe cararea bine stiuta. A cazut in fund - a cascat gura  si a strigat din toate puterile : "lupul maaaa"… da nu a iesit nici o silaba din gitul ei. A scapat teafara  si a multumit Domnului care a inchis gura lupilor. 
     Asa am ramas si eu ieri cu gura cascata ca v-am dat un gind in plus. Suntem bine si multumim Domnului care este bun si milostiv .Duminica  a fost o vreme frumoasa si am reusit sa merg la biserica . Am ramas impresionata.  Nu ori cine zice Doamne Doamne va intra in imparatia cerurilor…. deci atentie Marta .
     Ma uit pe geam si ninge si acum... pe vremea cind erau copii mici faceam cu Bunu pe terasa un mare om de zapada. Acum nu mai are cine  si nici pentru cine - Bunul s-a dus acasa si copii au crescut. 
     E totusi frumos. Cred ca te-am plictisit putin, dar asa sint batrinii... Te saruta  pe tine si toti ai tai...
Tusa  Marta  

3 comments:

carmen bogdan said...

...cine n-are un batran sa-si cumpere...spune o zicala romaneasca si nu ma mir de ce. Si eu am intalnit in viata mea chiar din tinerete oamnei mai in varsta care mi-au fost tare dragi si de la care am invatat multe si a caror commpanie imi lipseseste de multe ori. Dar vorba altui proverb romanesc :nu venim toti odata si nu plecam toti odata, fiecare isi are timpul sau. Multumesc Domnului ca in bunatatea sa a facut posibil sa intalnesc astfel de oameni. Din ce ai scris vad ca si tu ai motive sa multumesti pentru astfel de suflete...

cherie said...

La multi ani ! Pentru Tusa Marta. Deci si tusa Marta se ocupa cu internetul . Ce ti-e si cu tehnica asta.................

Marta said...

Multumesc pentru apreciere si urari
lui Carmen si cherie .Domnul sa va sfinteasca zi de zi Marta