UMBRELA...

"Credinta este atunci cind crezi ceea ce nu vezi, iar rasplata credintei este sa vezi cu ochii ceea ce ai crezut."
Sfintul Augustin
.......................

Laverne W.Hall- tradus Rodica Botan
      Cimpurile erau arse si cafenii din lipsa de ploaie, si culturile erau ofilite si aplecate catre pamint setoase de apa. Oamenii erau plini de ingrijorare si iritabili uitindu-se intr-una spre cer dupa vreun nor sau vreun alt semn ca s-ar schimba vremea si care sa-le usureze disperarea. Zilele s-au scurs si au devenit saptamini de agonie...si ploaia nu venea...
     Pastorii bisericilor locale si preotii au chemat oamenii din sat in piata centrala la o ora de rugaciune in simbata care urma. Unii dintre preoti au mentionat ca oamenii pot aduce orice obiect religios care sa-i inspire...
    Asa ca in urmatoarea simbata la ora 12 oamenii din sat s-au adunat in masa... umplind piata centrala, cu fete pline de anxietate si cu inimi pline de speranta. Conducatorii religiosi au fost impresionati sa vada atitia oameni si varietatea de obiecte religioase pe care fiecare dintre ei le tinea strins in mina- carti de rugaciune, Biblii, rozarii, crucuiulite...
La sfirsitul orei de rugaciune, ca la o comanda magica, o ploaie blinda incepu sa se cearna peste audienta adunata in piata. Strigate de bucurie s-au ridicat spre cer si oamenii au ridicat miinile in sus cu obiectele aduse, multumind Lui Dumnezeu plini de gratitudine.
     Din mijlocul multimii insa s-a distins un obiect mai mult decit toate celelalte - un simbol care a umbrit toate celelalte simboluri aduse... Un baietas de 9 ani adusese cu el o...umbrela.