Ma gindeam aseara... cit ne straduim sa dam o educatie copiilor si nepotilor nostrii. Atita atentie la fiecare materie; sa fie buni la matematica, la engleza…sa cinte si la cel putin un instrument…plus sportul…sa nu neglijam educatia fizica. Unii ne-am facut viata, orarul zilnic varza, incercind sa acomodam toate evenimentele sportive sau muzicale ale copiilor nostrii.
Copii nostrii sint precoce…sint plini de cunostinte. Ma uit cu admiratie cum ma descurca nepotii mei la computer; si eu lucrez cu citeva programe si fac harti electrice…si totusi…acasa…la computerul meu personal, ma descurca copii, nepotii; ei stiu mai mult decit stiu eu si tin pas cu noua tehnologie…in timp ce eu nu stiu cum reusesc dar tot cu citiva pasi in urma ramin...
Si ne uitam la ei cu admiratie, sau ne ingrijoram pina peste, daca nu exceleaza la materiile de scoala. Nu avem insa prea multa ingrijorare de cit de intelepti au ajuns. Parca ne multumim ca sint plini de cunostiinte.
Cunostiinta si intelepciunea sint doua lucruri diferite. La ce-ar ajuta unui om sa cistige intreaga lume, spune Biblia, daca isi pierde sufletul? Si totusi ne stoarcem ultima picatura de energie din noi ca sa alergam in toate directiile si sa ne asiguram ca copii nostrii au stors toate cunostinte posibile la orice materie. Ne straduim sa le asiguram de toate din punct de vedere material. Sa nu duca lipsa de nimic…chiar am considerat toate nevoile lor?
Dar intelepciunea? Inceputul intelepciunii este frica de Domnul. Cita straduinta punem sa ne asiguram ca le-am dat sansele sa il cunoasca pe Dumnezeu…sa-I admire maretia, sa se teama de El si totusi sa-L iubeasca?
Sint copii nostrii echipati cu intelepciunea necesara; sint pregatiti pentru vesnicie? In timp ce criza economica se adinceste si grija zilei de miine este din ce in ce mai prezenta…sa nu uitam de ceea ce este cel mai important. Cum zic americanii…"first things first" (cele mai importante lucruri in primul rind). Sa fim siguri ca copii nostrii, nepotii nostrii cresc in intelepciune zi de zi.
La mine la lucru, avem un plan in caz de urgenta. Exista un loc in afara cladirii unde ne intilnim daca ceva se intimpla. Exista o persoana care trebuie sa numere pe toata lumea sa fie sigur ca nimeni n-a fost lasat in cladire de pilda, ca toata lumea e salvata...
Asemenea planuri trebuie sa existe si in familii, in caz de incendii…sau alte calamitati. Avem noi credinciosii un plan de viitor? Am spus noi copiilor si nepotilor nostrii ca timpul e aproape , ca venirea Domnului nu poate intirzia prea mult? Exista o pregatire necesara oricarei calatorii. Sintem noi pregatiti pentru evenimente mai mari decit …criza economica mondiala?
Vremurile de acuma sint vremuri de urgenta…Aveti pe cineva in familie responsabil cu numaratoarea? Sint toate capetele numarate, gata pentru orice eventualitate?
Evreii faceau mereu, mereu numaratoarea…nu ar fi rau sa incepem sa numaram si noi … si sa fim siguri ca pe ultima suta de metrii a acestei calatorii cei pe care ii iubim sint toti prezenti…
5 comments:
Multumesc,Rodica! Ce minunat gand. Am si plecat sa "numar". Mi-au dat lacrimile cand am citit.
Elisabeth...si eu ii numar mereu in fata Domnului...in fiecare seara...sa nu-mi iasa vreunul minus la gestiune!!!
Blessings
Uite o problema cu care ne tot framantam de cand au inceput copiii nostri scoala: sunt ore intregi pe care le petrec ajutandu-i la lectii, ducandu-i la muzica sau la sport, invatandu-i limbi straine ... intreaba-ma cand mai am timp sa citim impreuna din Biblie sau sa invatam versete si ce inseamna ele ... Am citit pe vremuri o chestie care m-a marcat si la care ma gandesc din ce in ce mai mult: "intelepciunea incepe abia dupa ce termini de citit o carte", adica degeaba ai cunostinte daca nu stii sa le folosesti ! Si asta se intampla cu generatiile de copii care cresc in era vitezei si a internetului, au o gramada de informatii, dar nu au discernamantul de a le aplica si se instraineaza din ce in ce mai mult fata de Dumnezeu, crezand ca ei le stiu pe toate si detin adevarul suprem !
Pe de alta parte, ma uit la vecini, colegi sau prieteni, oameni fara o relatie sanatoasa cu Isus Hristos si ma intreb ce ii mai deosebeste pe parintii crestini de cei necrestini, care alearga si ei cu copii la scoala, la sport, la muzica ? Doar mersul la biserica duminica si rugaciunea pentru masa ? ... Si uite cum "invitam" lumea si valorile ei in casa noastra !!!
PS: chiar vreau sa scriu un articol pe tema asta, dar nu ma asteptam sa fie la tine, pe blog ... :) Scuze pentru lungimea comentariului !
LeeDee...nu te ingrijora de lungimea commentului...
Cind am scris acest articol m-am gindit la rugaciunile de seara in care ii numar pe fiecare si cersesc pentru fiecare...dintre cei ce mi-a fost dati...
Post a Comment