CU COSU-N CAP...

In Jamaica, intr-un sat femeile se ocupau mult cu gradinaritul. La sfirsit de saptamina, gospodinele se pregateau de piata. Pe drumul plin de praf care ducea la piata, vedeai dis de dimineata cite o femeie cu un stergar in cap, si peste el un cos urias cu legume de tot felul, pregatite pentru piata.
O camioneta ce mergea si ea catre oras, oprii linga una dintre aceste gospodine si o invita sa o duca la piata. Femeia cu cosul urca in spatele camionetei fericita. Dupa o vreme soferul se uita inapoi si cu surprindere vede femeia cum continua sa balanseze, deacuma cu foarte multa greutate cosul …pe cap. Opreste camioneta si o intreaba…
-De ce nu pui cosul jos…ti-e foarte greu sa-l duci asa pe cap; de-aia am si oprit ca sa te iau cu masina…
La care femeia foarte politicoasa ii raspunde…
-"Domnule, am fost asa de fericita ca m-ai luat cu masina…n-am vrut sa te mai deranjez sa-mi cari si cosul…"
……………………..
Prima data faceti bine si trageti o portie de ris…ca-i de ris, nu-i asa? Apoi ginditi-va foarte serios daca nu ne purtam si noi asa de multe ori ca si femeia cu cosul. I-am dat inima, viata Domnului Isus…dar umblam cu cosu-n cap . Si ce avem in cos? Fiecare cu produsele lui: griji, probleme, stresuri, pacate mai vechi sau mai noi, dureri de tot felul. Daca femeia respectiva nu prea s-a dovedit inteleapta carindu-si povara cind i s-a oferit prilej sa se usureze de ea…(si doar camioneta o ducea deja si pe ea si pe cos...si ea se osindea singura sa care cosu-n cap cind nu era necesar...) credeti oare ca noi cit sintem de intelepti cind continuam sa umblam cu cosu-n cap…???