02 March 2009

DEDICAT SOREI EMILIA SARAC


Cu ceva vreme in urma am scris "Balada furata" . Recunosc ca mi-am permis cam multe, si nu i-am cerut voie lui Blaga...

Singurul lucru pe care vroiam sa-l "corectez" insa era ideea neputintei, care la noi crestinii a fost transformata de Domnul Isus in biruinta totala. "Pot totul in Christos" nu este o fraza scrisa in Biblie asa, de umplutura.

N-am pus inca pe blog aceasta poezie...tot asteptind ceva...si acel ceva a venit astazi. Dedic aceasta poezie "furata" sorei SARACU EMILIA din San Leandro.

Faptul ca dinsa imi citeste blogul este o cinste deosebita pentru mine. Ii multumesc nu numai pentru acest amanunt...dar pentru alte "amanunte" pe care le-a facut si inca le mai face din umbra.

Si drept "martisor" ii trimit o poza mai veche...sper sa va placa martisorul. Multumesc si pentru mesajul trimis...si el a avut o insemnatate deosebita pentru mine.


BALADA FURATA
de Rodica Botan

"Vint vesnic rasuna,
Prin cetini de zada..."
...Iar eu si cu mine,
Ne tinem de sfada...

"Nimic nou sub soare"...
Nimic nou la mine!
Si-o dulce otrava
Imi curge prin vine...

Ca mergem de-apururi
Spre soare apune,
E asta durerea
Ce-ades ne rapune?

Sau lacrima-n geana,
Sau spada din teaca,
Sau viata ce trece
Umila si seaca?

Durerea-i doar sursa
De foc ce ne tine,
Si treji si reali,
La o viata ce vine!

Nu-i totul pierdut
Si nu-i totul zabava!
Sintem doar in drum,
Catre-o alta isprava!!!



..........................................

Cintareti bolnavi - Lucian Blaga

Purtam fara lacrimi
o boala in strune
si mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spada
de foc stinsa-n teaca.
Ah, iarasi si iarasi
cuvintele seaca.

Vint vesnic rasuna
prin cetini de zada.
Purces-am in lume
pe punti de balada.

Strabatem amurguri
cu crini albi in gura.
Inchidem in noi
un sfirsit sub armura.

Purtam fara lacrimi
o boala in strune
si mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Rani ducem - izvoare -
deschise sub haina.
Sporim nesfirsirea
c-un cintec, c-o taina.

No comments: