“Daca gasesti pe undeva oameni si bogati si multumiti, fi sigur ca sint multimiti pentruca stiu ce inseamna multumirea si nu pentruca sint bogati”
Charles Wagner
De David R. Collins
Tradus, Rodica Botan
Situatia se arata fara nici o speranta.
Din prima zi cind a intrat in clasa, Willard P. Franklin exista parca intr-o lume separata, numai a lui si in care eu invatatoarea lui sau colegii lui nu existam. Toate eforturile mele sa stabilesc o relatie de prietenie cu el au fost intimpinate cu o complecta indiferenta. Chiar si un “buna dimineata Willard” era intimpinat cu un fel de mormaiala. Era vizibil ca nici colegii lui nu avusesera mai mult succes. Willard era un singuratic care nu avea nici o dorinta sa rupa barierele tacerii.
Imediat dupa sarbatoarea de Thanksgiving, am primit vorba ca se va face o colecta de Craciun pentru cei din district care erau mai nevoiasi.
“Craciunul este un sezon in care se fac daruri”, am spus eu elevilor. “Mai sint elevi in scoala asta care nu pot sa aiba sarbatori fericite din cauza lipsurilor. Prin contributia noastra la colecta de Craciun, o sa ajutam sa se cumpere mincare, haine si jucarii pentru cei mai lipsiti. Vom incepe colecta miine.”
Cind am chemat pentru contributie a doua zi, am descoperit ca aproape toata clasa uitase, cu exceptia lui Willard P. Franklin. Baiatul baga miinile adinc in buzunarul pantalonilor in timp ce se indrepta catre catedra. Cu grija, a pus cele doua monede ce le avea in cutia de colectie.
“Nu-mi trebuie lapte astazi”, murmura el. Si pentru un moment, doar un moment …a schitat un zimbet. Apoi s-a intors si s-a dus inapoi in banca lui.
In seara aia dupa clase, am dus contributia noastra mica la directorul scolii; si nu m-am putut abtine sa nu impartasesc cu el incidentul la care fusesem martora in clasa.
“Poate ca sint gresita, dar cred ca Willard este gata sa devina parte din lumea ce-l inconjoara” am zis eu in cele din urma.
‘Da, si eu cred ca sint sperante” a zis directorul dind din cap…”Dar mai cred ca ar fi si mai bine ca el sa imparta o parte din ceea ce este el cu restul lumii. Doar ce am primit lista cu cele mai sarace familii din scoala …uita-te numai pe lista…”
Mi-am indreptat ochii spre lista sa citesc…doar sa descopar ca familia lui Willard era …prima pe lista “…
2 comments:
Saracii stiu ce inseamna a fi sarac .Intotdeauna te va primi cum se cade o familie de saraci decit de bogati.In vara am fost invitati prin intemediul fiului meu la o familie ff bogata ,milonari din new york.Ne pofteste in sufrageria lor foarte mare cu vitrine mari pline cu vase de argint ,sclupturi de inaltimea unui om ,fotolii scluptate cu fruniturii de aur ,va spun nu mai vazuse pina atunci o casa de mlilionari decit pe afara ,erau si evrei pe-deasupra .Dupa citeva ore de discutii cheama servitoarea si o roaga sa ne serveasca cu ceva .Cu ce credeti ca ne-a servit .citeva alune ,si citeva ciocolata m m .Am plecat de la ei flaminzi ,era tirziu sa mai gasim ceva de mincare pe la vre-un restaurant din jur si uite asa ne-am lamurit si cu boagatii.
Eu cred ca mai ospitalieri ca romanii nu exista .
Si eu zic tot asa...Si as vrea sa ramina asa sa nu se schimbe...
Post a Comment