05 December 2008

Doamne, Da-ne Ceva Satz!!!

Nu demult pe telefon,
Pe un ton mai monoton
Doi prieteni, conversau…
Si-si spuneau vorbe alese…
Si din tot ce susoteau,
Si cu miez si cu-nteles,
O imagine se tese...
O poveste cu mult tilc,
O poveste-adevarata,
Si frumoasa si curata;
Si cu lux de amanunte,
Si cu multa-nfrigurare,
Unul spuse-o intimplare…

Si zicea ca-n tinerete,
Si in dragostea dintii,
Se ducea pe ici si colo,
Sa gaseasca, sa-ntilneasca,
Sa ajute alti crestini...
Pe la poala unui munte,
Muntele Meses imi pare
Pe un dimb, intr-o cocioaba,
Mica, strimba, oarecare,
Locuia o batrinica…
Harnica ca o furnica.
Dar saraca, zicea el,
Dupa propria-i parere...
Era singura bunica;
Numa ea si-o capra sura.
Pe cuptor, doua ulcele…
Si nimic de pus in gura.

Omul nostru ingrijat,
Dupa multa cautare,
Dupa multa ezitare…
Scurt, ii puse-o intrebare!
"Spune-mi sora, cum o duci?
Vad ca nu prea ai ...mincare?"

-"Oh, dar nu-i adevarat!
Vezi ulcelele-alea doua?"
Zise vesel batrinica...
"Am mincare-n amindoua!
Uite, ia de sus ulcica…
Una are lapte proaspat,
Aialalta-i cu malai.
Si de vrei un pic sa stai,
Trag curind si-o mamaliga!
Si in fiecare zi,
Iti spun drept,
Ca vreau sa stii,
Domnul mare-n mila Lui,
Imi da hrana si-mi da sat!
Multamiri spre cer inalt!
Si n-am dus lipsa niciodata!
Slava Tie, Scumpe Tata!…

Si asa se susoteau,
Si vorbeau la telefon
Pe un ton, tot monoton,
Cei doi prieteni …Ce aveau,
Sute de ulcele pline,
Si le mergea destul de bine…

Unul dintre ei cam trist
Zise tare si convins:
-...Idoli ne-am facut adesea
Si din gura si din mat…
-Doamne fie-ti dara mila
Si ne da si noua sat!"

Rodica Botan07-19-2007
(Dupa o poveste spusa de Aurora Sezonov)

No comments: