08 December 2008

"Sturbucks" or "Sturbuts"?

Astazi cu un zel nou, dupa un weekend placut, m-am hotarit sa trec pe la fiecare din grupul meu de la lucru si sa zic buna dimineata. De obicei inca nu-s treaza cind ajung, dar astazi Laura mi-a dat telefon la ora 5 sa-mi spuna ca ma asteapta cu cafeaua facuta si o singura felie de piine prajita…Asa ca va dati seama ca m-am imbracat ca la militarie…am fost fericita ca ciorapii erau amindoi de aceeasi culoare ca de graba…cine mai stie?

Pe vremea cind erau fetele mici m-am mai dus la biserica cu un pantof bleumarin si unul negru si altdata cu doi pantofi negri…destul de asemanatori dar cu tocuri de inaltimi diferite. Am si martori …

Asa ca, gindul la o cafea aburinda si pe deasupta piinica (niciodata n-am spus tatal nostru mai cu zel ca acuma…"piinea noastra cea de toate zilele")…chiar daca numai o feliuta…m-a facut sa zbor pina acolo. Zilele trecute mi s-a oferit la micul dejun cafea neagra si un morcov ramolit; cind am comentat , Laura a zis ca e razalit…ca si cind starea lui solida sau semi trebuia sa ma bucure…Asa ca mi-am baut cafeaua cu caimac…CAIMAC…oh…si intr-un pachetel pe masa ma astepta o salata si un mar pregatite pentru lunch. Nici urma de spanac lesinat…sau mai stiu eu ce alte buruieni ametite…Asa ca daca nu era sa ma urc in masina, as fi mers tot intr-un picior pina la lucru de bucurie...

Am zis buna ziua la toata lumea astazi desi in alte dati ma strecor daca pot neobservata la computerul meu si mosmondesc acolo ce pot, pe tacute sperind sa nu ma observe nimeni si sa nu-mi puna nimeni intrebari. Ajung la deskul lui Kathleen, cea mai tinerica din grup si pe ea o intreb cum a fost weekendul . Intrebare serioasa, nu? Asa am crezut eu pina n-a izbucnit intr-un ris nepotolit inca inainte de a explica ce i s-a intimplat.

Ea sarmana cheltuie zilnic pe naveta aproape 4 ore, asa ca simbata e ziua ei de rasfat cind sta in pijamale cit poate de lung. Simbata asta pe la ora 9 s-a decis cu sotul ei sa fuga pina la Starbucks dupa cafea. Si ce sa se mai imbrace... a luat o jacheta peste pijama ca si asa zicea ea ca pijamaua era mai inchisa la culoare, in dungi…si o sa treaca neobservata. Numai ca de acolo s-au repezit la Wall Mart, si de acolo la Pet Store si de acolo la Save Mart si apoi sora ei s-a inchis afara din casa si a trebuit sa faca ceva manevre sa-i aduca cheile…si a comandat pizza pentru copii sa fie dusa acasa ca erau tirziu…si in sfirsit abia la 6 dupa amiaza au ajuns acasa…cu toate problemele rezolvate, dar inca in pijamale.

Am ris si eu distrata imaginindu-mi cit de draguta a fost situatia…cind mi-a spus…"nu…asta nu e tot…mai este". Ma gindeam ce mai poate fi in timp ce ea se prapadea de ris si lacrimi incepusera sa-i curga pe obraji…acuma rideam si eu dar nu mai eram asa convinsa, pina cind mi-a explicat si restul. Zice ea, ca de cum a pasit in casa, fiica ei a zis, "mom, tu asa ai umblat prin oras?" si ea a zis… "si ce-i…doar e pijamaua curata…" Si fiica ei a intrebat-o…"dar de gaura aia mare din pantaloni ai stiut?" , "ce gaura?", mai zice ea si se intoarce sa vada…si ce sa vezi…cusatura la pantaloni de sus pina unde era important sa fie cusut…era desfacuta toata...

Acum era rindul meu sa rid…si i-am spus…"tu realizezi ca eu am sa te pun pe blog deseara"…si Kathleen a incetat sa rida si am inceput eu sa rid…Titlul acestei povestioare este si mai dragut…pentru cei ce inteleg putina engleza…"Sturbut".
………………...
Trag nadejde ca in urma acestei lecturi, o sa va controlati cu totii pijamalele la cusaturi inainte de a pleca de acasa…sau va luati si patura cu voi.

4 comments:

Anonymous said...

PROMIT ca, daca am sa ies in oras in pijamale, voi avea grija sa fie curate, calcate si cusute! Eventual, toate 3 in acelasi timp!
Dar am asa un feeling, ca voi opta - totusi - pentru alta tinuta... I wonder why! :)
Multumiri colegei tale pentru portia de ras! I shared it si cu altii... ;)

Anonymous said...

Ce caraghioasa cred ca a putut fi ....si daca o fi vazu-o si altii dintre cunostinte o fi crezut ca si-a pierdut mintile.Graba strica treaba!

Anonymous said...

Am râs cu lacrimi! Hazlie situaţie. Acum ce să mai zică?

Eu am păţit vreo 2 situaţii tare hazlii. Una a fost când am stat în faţa unei clase de fete şi nu mi-am dat seama că aveam fermoarul de la pantaloni deschis. Deşi sesizasem nişte priviri cam... zâmbăreţe! :-)
A doua am păţit-o pe la Cluj când mi s-a rupt fermoarul de la pantaloni. Iar alţii nu aveam. Dar aveam ac şi aţă în geantă, că aşa învăţasem în armată! M-am dus într-un parc, am găsit un loc mai liniştit, mi-am dat pantalonii jos şi am făcut-o pe "croitoraşul cel viteaz"

Rodica Botan said...

Cu vreo luna in urma m-am trezit ca eram cu bluza pe dos, in masina. Debby era la volan si i-am spus sa traga undeva mai ferit si am reparat gresala...Se mai intimpla...