25 February 2010

CE FEL DE PRIETENI ARE COPILUL TAU?

Pe blogul Cristinei, se intimpla ceva de o vreme...Nu stiu exact ce...dar stau cu nasul lipit de fereastra blogului ei ...si ma tot uit inauntru...lucruri interesante, lucruri frumoase, valoroase...Daca n-am fii prietene...as fi geloasa. Asa ca...va invit, sa cititi o poezie nemaipomenit de frumoasa, care a cistigat si un premiu si care este scrisa de Doris Pop...yeah...romanca. Pentru care va mai rog sa va rugati zilele astea si ca sa stiti de ce, trebuie sa cititi comentariul tatalui ei...

Imi face o deosebita placere sa aud , sa vad, sa stiu de cineva care face cinste in primul rind Lui Dumnezeu, apoi parintilor ei , apoi bisericii din care face parte, natiunii ei de origine si tarii unde locuieste...

La TV si radio auzim toate prostiile cite se intimpla pe lumea asta. Uite ca se mai intimpla si lucruri bune...Sa ne uitam mai mult la alea si sa le aratam si copiilor si nepotilor nostrii. Iata linkul...

http://enjoyinghomeschooling.wordpress.com/2010/02/25/my-friends/

Si florile sint pentru...poeta Doris Pop

3 comments:

Alex Pop said...

Multumesc, sora Rodica!
Ati scris asa de frumos ca mai–mai am vrut sa-i trimit un link lui Doris. Insa stiu ca nu-i place absolut deloc cind noi, ca orice parinti, avem tendinta sa ne umflam un pic in pene cu realizarile copiilor nostri.(Odata chiar ne-a prins la ea in camera, in timp ce aratam unor prieteni diplomele si trofeele castigate de-a lungul anilor, si pentru care facusem niste rafturi speciale; n-a zis nimic, dar a doua zi le-a impachetat in cutii si le-a dosit in closet. “Too much clutter” – a fost explicatia ei…). O sa-i spun insa de florile frumoase, si ca va rugati pentru ea. Asta o sa-i placa. Si probabil o sa mai rasfoiesc prin droaia de “files” si documentele ei uitate in computerul meu si-o sa gasesc lucruri interesante… Dar cum motto-ul e preferat este “Soli Deo Gloria”, va trebui sa am grija sa nu afle nimic!
…Sotia, care tricoteaza de zor linga mine, imi zice rizind: “vai, vai ce te mai lauzi cu fata – si despre mine nimic??”… Asa ca de buna voie si nesilit de nimeni vreau sa va spun ca am fost binecuvintat si cu o sotie dupa chipul si asemanarea femeii din Prov.31. Dar daca zic doar atit, as fi prea modest, fiindca sotia mea e mult mai grozava decit patroana aceea cu slugi, din Prov.31!! Ea face mult mai multe lucruri, si le face bine si repede (ati vazut vreodata pe cineva sa tricoteze un pullover, cu model, pe intuneric? Ei bine, ea a facut zeci de ele!. O prietena, americana, a sfatuit-o sa-si duca doua cross stitch-uri la CA State Fair unde a luat si locul intii si locul trei, si cu banii cistigati a cumparat o groaza de ate si pinzeturi… dar n-am zis nimic, caci si ea ma lasa sa cumpar carti tot mereu.
Tocmai si-a deschis un business online, craftsbymanuella - va rog dati o raita!

Rodica Botan said...

Alex Pop...m-am dus pe blogul sotiei tale si n-am stiut cum sa fac o comanda...am vrut sa intreb cit ma costa sa-mi faca un sal...si eu stiu sa tricotez si sa crosetez...nu asa bine ca sotia , dar nu mai am timp...vreau sa fac prea multe si inca trebuie sa ma duc la slujba...

Apoi alt subiect...ai crescut o fata exceptionala si daca-mi amintesc bine nici baietii nu sint maiprejos. De scris scrii asa de frumos...cum as face sa te rog sa scrii cite un articol despre cresterea copiilor...si metodele care le-ati folosit...poate vor fii de folos celor ce se straduiesc sa creasca copii pentru Domnul. Poate stai linga sotie cind tricoteaza...si iti mai da si ea ceva idei ce sa scrii...
Domnul sa va binecuvinteze familia...si sa fiti o binecuvintare pentru toti...

Unknown said...

Ma laudati degeaba cu “scrisul frumos”!... Eu scriu cu opinteli, foarte incet si cu un singur deget.
Cit despre articolul despre cresterea copiiilor, poate c-as avea citeva idei si principii pe care le-am pus in practica cu baietii mei – cel mai important lucru fiind nu doar calitatea ci si cantitatea de timp petrecuta cu ei. Fiind self-employed mi-am impartit lucrul in asa fel incit sa particip cu ei la toate activitatile extra-scolare sau home work. Cind trebuia sa lucrez mai mult ca de obicei, ii luam la lucru cu mine (mostly finishing carpentry). I-am pus la treaba de mici si-i plateam in functie de efortul depus (de dolarii astfel cistigati se desparteau mai greu, fiindca vedeau ca se obtin cu multa transpiratie; ei nu primeau “allowance “ saptamanal, ca si copiii de americani, ci o obtineau prin munca!
I-am invatat sa foloseasca “power-tools” de mici iar sotia mea i-a invatat sa-si calce si sa-si spele hainele singuri. Nu aveau voie la “tembelizor” dar aveam o colectie video pentru ei aleasa cu multa grija, Eram insa mai bucuros cind ii vedeam citind.
School and education, work and chores, family time, Bible education, prayer and devotions, discipline, sports, music, games and fun-time… sint multe capitole care ar trebui discutate.
In fine mi-ati dat o idée buna si va trebui sa-mi fact timp s-astern pe hirtie ceva care sa semene cu un articol, avind ceva miez, cap si coada..
O s-o pun la lunga mea “To Do” list, care include de terminat remodelarea bucatariei, apoi baile, siding-ul, landscaping-ul si cam tot ce trebuie facut la un “fixer-upper” ca sa semene a casa locuibila. Si toate astea de facut in ceea ce-mi ramine din tmpul cheltuit pentru a plati “bill”- urile si tributul pentru “Uncle Sam”!
Grea e aceasta “tiranie a urgentului”!...