Si eu am o casa de vis: are 3 camere, o baie si o bucatarie. Imi ajung 60 de mp...o camera a mea si a sotului meu si doua camere de copii, 4 la numar (as fi vrut sa mai pun una pentru oaspeti, da nu-i nevoie, dormitorul nostru se poate transforma intr-o asemenea camera, oricand). Nu are nici mobila scumpa, nici perdele de matase...are in schimb muzica data la maxim, canta "Doamne te slavesc, si iti multumesc pentru bunatatea-ti mare...". Nu are televizor...are in schimb rafturi cu carti (din bucatarie pana in baie, trecand prin toata cele 3 camere si prin holul de la intrare). Are in fiecare camera cate o Biblie, sa "te impiedici" de ea, sa fii sigur ca iti sta in cale si pui mana macar o data pe zi sa o citesti. Casa asta are si o camara...cu multe compoturi si dulceturi...ca sa ai ce-i pune drumetului pe masa cand iti trece pragul. Nu vezi laptopul nicaieri...sta in husa lui, in dulapior...nu-l vom scoate decat de musai (crede ca stam destul holbati in monitor la servicii). Nu are portelanuri scumpe dar are scaune pliante pentru ori cati ar vrea sa ne calce pragul si sa se odihneasca la o masa calda. Nu-i nici in centru, nici la periferie...e in mijlocul oamenilor, iar vecinii stiu ce fel de oameni locuiesc dincolo de usa maro. Si nevoiasii o gasesc oricand, lor li se raspunde la interfon, li se deshide usa si nu li se tranteste cu dezgust in fata. Acolo...in casa aia vreau sa locuiesc...Aceea e casa viselor mele...
Ps. numele meu e Eliza, puteti sa nu va mai chinuiti scriind "eenglimlach" :)
Ei, eu n-am casa, stau in a altora;), insa asta pentru ca Domnul vrea sa ma invete ca depinde de El si sa ma leg de el, nu de ziduri, de mobila si ... de farfurii ... Cand aveam casa cu chirie si eu tot scaune pliante aveam, farfurii insa nu fitoase, cani colorate - multe din ele donate de altii .... Daca nu am o casa si pentru ca suntem in criza nici nu vad asta implinindu-se prea devreme, e pentru ca invat lectia de dependenta totala, de deslipire de pamant si legare a inimii de cer. Eliza, imi place casa ta ;) ... si cea postata de dna Rodica cred ca am sa ii fur ideea si am sa imi una la fel ... Pot sa fur ideea, dna Rodica?
CELLA...EU ITI DAU DIN TOATA INIMA TOT...TOT ce poti lua. Si sa fim clari...tot ce-i aici este trecator. De fapt nu e al nostru nimic. Toti am primit...si toti le lasam la plecare. Ce facem este doar - ne folosim de ce putem. Atita tot. Daca cineva crede altfel...se insala.
V-as invita pe toate la mine. Eu am casa, atita vreme cit platesc. Locuiesc in ghetto...intre mexicani si mai colorati si mai saraci...ma cam omoara citeodata cu muzica mexicana...dar am o gradina mare si suficient spatiu...si nimic din ce am nu poate sa nu fie repede inlocuit daca se strica...
"Doar o coliba aici jos" este intr-adevar tot ce ne trebuie...
4 comments:
Si eu am o casa de vis: are 3 camere, o baie si o bucatarie. Imi ajung 60 de mp...o camera a mea si a sotului meu si doua camere de copii, 4 la numar (as fi vrut sa mai pun una pentru oaspeti, da nu-i nevoie, dormitorul nostru se poate transforma intr-o asemenea camera, oricand). Nu are nici mobila scumpa, nici perdele de matase...are in schimb muzica data la maxim, canta "Doamne te slavesc, si iti multumesc pentru bunatatea-ti mare...". Nu are televizor...are in schimb rafturi cu carti (din bucatarie pana in baie, trecand prin toata cele 3 camere si prin holul de la intrare). Are in fiecare camera cate o Biblie, sa "te impiedici" de ea, sa fii sigur ca iti sta in cale si pui mana macar o data pe zi sa o citesti. Casa asta are si o camara...cu multe compoturi si dulceturi...ca sa ai ce-i pune drumetului pe masa cand iti trece pragul. Nu vezi laptopul nicaieri...sta in husa lui, in dulapior...nu-l vom scoate decat de musai (crede ca stam destul holbati in monitor la servicii). Nu are portelanuri scumpe dar are scaune pliante pentru ori cati ar vrea sa ne calce pragul si sa se odihneasca la o masa calda. Nu-i nici in centru, nici la periferie...e in mijlocul oamenilor, iar vecinii stiu ce fel de oameni locuiesc dincolo de usa maro. Si nevoiasii o gasesc oricand, lor li se raspunde la interfon, li se deshide usa si nu li se tranteste cu dezgust in fata. Acolo...in casa aia vreau sa locuiesc...Aceea e casa viselor mele...
Ps. numele meu e Eliza, puteti sa nu va mai chinuiti scriind "eenglimlach" :)
Eliza..."ferice casa unde este Domnul"...Acolo nu lipseste nimic, si toti ai casei "sint preafericiti"
:) O zi minunata iti doresc...
Ei, eu n-am casa, stau in a altora;), insa asta pentru ca Domnul vrea sa ma invete ca depinde de El si sa ma leg de el, nu de ziduri, de mobila si ... de farfurii ...
Cand aveam casa cu chirie si eu tot scaune pliante aveam, farfurii insa nu fitoase, cani colorate - multe din ele donate de altii ....
Daca nu am o casa si pentru ca suntem in criza nici nu vad asta implinindu-se prea devreme, e pentru ca invat lectia de dependenta totala, de deslipire de pamant si legare a inimii de cer.
Eliza, imi place casa ta ;) ... si cea postata de dna Rodica cred ca am sa ii fur ideea si am sa imi una la fel ...
Pot sa fur ideea, dna Rodica?
CELLA...EU ITI DAU DIN TOATA INIMA TOT...TOT ce poti lua.
Si sa fim clari...tot ce-i aici este trecator. De fapt nu e al nostru nimic. Toti am primit...si toti le lasam la plecare. Ce facem este doar - ne folosim de ce putem. Atita tot. Daca cineva crede altfel...se insala.
V-as invita pe toate la mine. Eu am casa, atita vreme cit platesc. Locuiesc in ghetto...intre mexicani si mai colorati si mai saraci...ma cam omoara citeodata cu muzica mexicana...dar am o gradina mare si suficient spatiu...si nimic din ce am nu poate sa nu fie repede inlocuit daca se strica...
"Doar o coliba aici jos" este intr-adevar tot ce ne trebuie...
Post a Comment