11 March 2013

LUNI DIMINEATA...

In primul rind…sint inca adormita. Am ajuns la servici dar am mare nevoie de o cafea tare de la Sturbucks sa pot functiona…Bineinteles ca am condus masina asa cum eram…semiconstienta. Nu asa se intimpla oare in fiecare dimineata? Doar de aia am un inger pazitor expert in soferie…

M-am gindit venind la lucru ca asa-i si viata asta precum este naveta mea. Trec prin cam aceleasi lucruri in fiecare zi, doar ca atitudinea mi-e alta de fiecare data. Uneori sint vesela si multumitoare; pe marginea soselei au aruncat acuma citiva ani citeva tone de seminte de flori de cimp. Si primavara…este un tablou de neinchipuit. Primele flori care ies sint niste flori portocalii - parca anuntind o primavara glorioasa , iar cind soarele rasare…culoarea cerului la rasarit se asorteaza cu covorul de flori de pe marginea soselei; apoi pe cind florile astea se duc, o minunatie violeta ii ia locul, nu mai putin maiestuoasa, si ultimele flori sint o binecuvintare de un galben deschis, deschis…ca apoi - odata ce da soarele si se ridica temperatura, totul …dar totul se usca ... Si primavara s-a terminat. In California primaverile tin tare scurt, si poate de aia le pretuim asa de mult.

Asadar cel putin in sezonul asta am ce admira. De citeva ori m-am gindit sa ma opresc sa le fac poza la floricelele astea. Dar mereu sint grabita. Nu-i asa si viata? Unele lucruri minunate ne incinta privirea, ne indulcesc ziua, ne reimprospateaza si ne dau energie; dar le privim numai in treacat cu coada ochiului. N-avem timp de ele.

Sint insa lucruri create pentru noi…situatii iscate in drumul nostru cu scop…Ce rost are frumusetea acestor flori daca nu te opresti sa le admiri? Ce rost au unele binecuvintari din viata pe care nu vrem sa ne oprim sa le vedem? Sintem sanatosi…dar niciodata nu ne amintim ca asta este un dar de la Dumnezeu. Numai cind ne imbolnavim venim cu rugaciuni si ne cerem sanatatea inapoi. Dar pina o avem, nu stim sa multumim pentru ea. Avem vedere…dar nu ne uitam la lucrurile care ar trebui privite. Daca se intimpla ceva urit imprejur - odata ne sare in ochi situatia si sintem atenti sa nu cumva sa pierdem o secunda . Dar lucrurile frumoase, un pom inflorit, un copil care se joaca cu o giza, un batrinel odihnindu-se pe o banca…oh…de astea nu avem vreme. Avem auz…inca. Unii dintre noi am inceput sa auzim mai greu ( unii cu motiv…altii din motive?!)…dar cind ati stat ultima data sa ascultati gilceava de dimineata a unor pasari? Oh…simbata dimineata am ascultat la un concert nemaipomenit. Am sa incep sa pun citeva farfurioare cu seminte …un fel de cantina pasarelelor din cartea de Romana din copilarie, ca sa le aduc pe-aproape…

Scriind de toate astea…m-am gindit ce bun este Domnul si cite ne da…cite binecuvintari. Cum ar trebui sa-I multumesc in fiecare zi . Si cind imi deschid mintea si inima la tot ce primesc de la el, viata , ca si naveta mea la lucru, nu mai par atit de grele si lipsite de farmec…ca El a presarat pe drum, tot felul de lucruri minunate din care ochii, auzul si inima mea sa se infrupte. "Minunate sint lucrarile Tale Doamne, si ce bine vede sufletul meu lucrul acestea"

7 comments:

vyky said...

Cînd privesc cerurile-lucrarea mînilor Tale-luna şi stelele pe cari le-ai făcut,îmi zic: ,,Ce este omul, ca să Te gîndeşti la el? Şi fiul omului, ca să -l bagi în seamă?L-ai făcut cu puţin mai pe jos decît Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
I-ai dat stăpînire peste lucrurile mînilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui:oile şi boii laolaltă, fiarele cîmpului,
păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, cît de minunat este Numele Tău pe tot pămîntul!

Rodica Botan said...
This comment has been removed by the author.
Alin Cristea said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Rodica Botan said...

La mine se scrie exact asa cum ai vazut ca e scris. Cine vrea citeste si asa...

Ca oricum ai facut public faptul ca sint analfabeta; ce te mai strufoci asa, acuma? Fa cuvinte incrucisate si nu-ti bate capul cu posturile mele...

AICISIACUMACOLOCURAND said...

Rodica draga
De ce nu il lasi pe Ionica sa i-si faca treaba incredintata pentru care ii dai mancare ?
Din pricina ta Ionica someaza!
Pana cand?

Rodica Botan said...

Virginia...il pun la lucru. Nu e prea obisnuit cui munca insa...dar incet, incet ...promit ca ma tin de el sa munceasca.

behaituloilorsiglasulpastorului said...

La articolul acesta s-ar potrivi cuvintele Mantuitorului, daca cineva ar vrea cu adevarat sa le inteleaga in context : " Cine are urechi de auzit sa auda."
Ucenicii s-au apropiat de El si I-au zis: "De ce le vorbesti in pilde?"
Isus le-a raspuns: "Pentru ca voua v-a fost dat sa cunoasteti tainele Imparatiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.
Caci celui ce are, i se va da, si va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar si ce are.
De aceea le vorbesc in pilde, pentru ca ei, macar ca vad, nu vad, si macar ca aud, nu aud, nici nu inteleg.
Si cu privire la ei ( si si la NOI ) se implineste prorocia lui Isaia, care zice: "Veti auzi cu urechile voastre, si nu veti intelege; veti privi cu ochii vostri, si nu veti vedea.
Caci inima acestui popor s-a impietrit; au ajuns tari de urechi, si-au inchis ochii, ca nu cumva sa vada cu ochii, sa auda cu urechile, sa inteleaga cu inima, sa se intoarca la Dumnezeu, si sa-i vindec."
Dar ferice de ochii vostri ca vad; si de urechile voastre ca aud!
Adevarat va spun ca multi proroci si oameni neprihaniti au dorit sa vada lucrurile pe care le vedeti voi, si nu le-au vazut; si sa auda lucrurile pe care le auziti voi, si nu le-au auzit.