24 March 2013

STIND PE PROMISIUNILE LUI

1 Ioan 2:25 “Si fagaduinta care ne-a facut-o El este aceasta:viata vesnica.”

In zilele de inceput ale acestei tari, o calatoare obosita a ajuns pe malurile riului Mississippi, in apropiere de granitele cu Minnnesota si Wisconsin. Iarna abia incepuse si suprafata acestui riu urias era acoperita de gheata. Nu se vedea nici un pod primprejur, si femeia care era o straina prin partile astea de tara s-a trezit in fata unei situatii noi. O sa aiba curaj sa treaca riul inghetat? Oare cit este de groasa gheata? O sa poata sa-i sustina greutatea corpului? Ca de intors inapoi nu putea fi vorba…

Aproape noapte, si presata de nevoia sa ajunga neaparat de partea cealalta de riu…nu stia sigur ce si cum sa faca. In sfirsit, dupa multa cumpana, s-a convins singura ca poate totusi ar incerca cumva sa treaca riul…si anume sa il treaca in patru labe ca sa-si distribuie greutatea corpului pe o suprafata mai mare, in caz ca gheata nu este destul de groasa.

Cu multa teama si chiar si mai multe ezitari si-a inceput lungul ei drum tiris…si ezitind la fiecare moment…ca sa treaca riul Mississippi… In tot acest timp spera si se ruga sa poata sa ajunga de partea cealalta fara nici o problema.

Cind era pe la jumatatea drumului a auzit o voce cintind din toate puterile si galopatul unui grup de cai. Dintr-o data o caruta cu 8 cai inhamati , carind carbuni si condusi de un “mare cintaret”…aparu pe luciul ghetii. Cind calaretul a ajuns la marginea riului nici macar nu a incetinit viteza ci a condus caruta cintind din toate puterile in cea mai mare viteza si a trecut riul…si asculta cum cai si calaret disparura cintind in padure de cealalata parte a riului.

In patru labe inca, biata femeie se simti ridicola, si se ridica in picioare si strabatu mai departe fara frica restul drumului.
……..

Asa si noi uneori abia ne tirim prin viata cu multa grija desi avem sub picioare promisiunile Domnului…solide si statornice.
Sintem ingrijorati ca ceea ce Dumnezeu a promis nu este suficient pentru nevoile noastre. Pasim in credinta…dar numai incet si cu grija…dar daca…Dar promisiunile Lui Dumnezeu nu sint fragile si nu se vor prabusii daca pasim in ele.

Noi trebuie sa stam pe aceste promisiuni, asa cum spune si cintarea…”stind pe promisiunile Lui Christos”…Trebuie sa le folosim si sa stam firm in ele. Ele sint puternice…ca o fundatie. Nevoile noastre nu le vor rupe. Avem de-a face cu ceva facut de insusi Dumnezeu…si Dumnezeu este Dumnezeu. Trebuie sa credem ce spune Cuvintul Lui. El ne-a promis ca vom fi biruitori.

“Oricine nu crede in minuni…nu este realist”
David Ben Gurion

2 comments:

LeeDee said...

Cred ca de-atatea ori merg si eu in patru labe ... Si cel mai mult ma necajeste cum oameni cu valori mult mai putin perenedecat ale mele sunt atat de siguri pe ei si pe scopurile din viata lor ...

Mi-a dat de gandit textul tau !

Rodica Botan said...

Lee-Dee...uita-te un pic mai bine in jur...sint pe-aproape si eu, vezi ca eu sint aia mai incetuta!!!
Love in Christ!!!