10 March 2013

DARUL LA DESPARTIRE...

     Impreuna cu sotia mea, ne reintorsesem din calatoria noastra de 150 de mile - ducind pe fetita noastra la facultate. Era prima data in viata noastra cind fata noastra era plecata de acasa pentru o perioada de timp atit de indelungata. Ne intrebam unul pe altul cum reusesc alti parinti sa stea atita vreme departe de copiii lor...
    Mai tirziu, dupa ce m-am dus la culcare mi-am amintit de primele mele zile de facultate. Tatal meu m-a dus la oras. Ne-am dus cu camionul cu care lucram la ferma. In spate era lada pe care o cumparasem cu banii pe care i-am strins lucrind la fin toata vara. Mama nu a putut sa vina cu noi ca a ramas acasa sa aiba grija sa nu intre vacile pe ogor sa manince recolta. Eram al patrulea dintre cei 4 baieti si primul care sa mearga la facultate. Mama a plins la despartire...si am plins si eu. Dupa ce ne-am departat un pic de ferma eu am inceput sa ma simt ca facut din gelatina...si tremuram de frica.
    Camionul mergea incet ...dar ma bucuram ca nu merge mai repede, ca nu vroiam sa ajungem la oras prea curind. Imi amintesc cum tata a oprit linga un riu si am mincat amindoi sandviciurile pregatite de mama.
     Dar cu fata mea...erau alte vremuri si alta situatie. Ne-am oprit la un restaurant elegant care era in drumul nostru si am comandat friptura de gaina. Apoi cind am ajuns la dormitor, sotia mea a stat de vorba cu doamna care era responsabila acolo. Cind a venit inapoi si-a sters usor lacrimile din ochi. Si abia cind am trecut in drumul nostru inapoi de primul oras, am descoperit ca fiica noastra a uitat pe scaunul din spate al masinii radioul si casetofonul, si doar ii spusesem sa-l puna in portbagaj cu celelalte lucruri.
     Aud ca linga mine sotia mea plinge...Si am stiut ca se gindeste la singuratatea care o sa ne cuprinda cit de curind.
     Tatal meu nu m-a lasat sa stau la dormitor cu ceilalti studenti. O camera in gazda la o familie era mai ieftina si mai potrivita daca studentul avea de gind sa-si faca o cariera. Dar nu am avut o camera a mea personala....Tatal meu a zis sa-mi las bagajul la statia de gaz si sa ma reintorc a doua zi dupa ce am gasit o gazda undeva sa mi-l iau. Amindoi am cautat prin oras dar traficul il incurca teribil pe tata, asa ca am hotarit ca o sa umblu dupa un loc de inchiriat de unul singur.
      Am strins mina tatalui meu in camion la despartire. Pentru un moment tare lung s-a uitat fix in ochii mei fara sa spuna o vorba...dar stiam ca eventual o sa-mi spuna ceva. In sfirsit a inceput sa vorbeasca...
-Nu pot sa-ti spun mare lucru, ca eu nu am fost la facultate. Nu pot sa-ti spun ce sa faci si ce sa nu faci pentruca toate sint altfel decit le stiu eu si nu stiu cu ce ai sa te confrunti. Nu pot sa te ajut prea mult nici cu bani, dar sint convins ca ai sa te descurci.
     Mi-a dat un check-book si mi-a spus...
-Daca problemele te preseaza tare, scrie un check. Dar cind il scrii, scrie-mi o scrisoare si spune-mi valoarea checului. Ca totdeauna mai exista ceva pe linga casa sa pot sa vind.
     In patru ani totalul checkurilor pe care le-am scris a fost sub 1000 de dolari. Am lucrat soferind pentru o doamna bogata, facind curatenie la biblioteca, citind unui student orb, si avind grija de copiii profesorilor.
     - Tu sti ce vrei sa devi si ei o sa-ti spuna ce clase trebuie sa iei, a mai continuat tata...si cind gasesti un job, fii cinstit si lucreaza din toate puterile tale.
    Am realizat ca o sa fiu singur cuc in orasul ala mare si ca o sa-mi fie dor de ferma si de vintul racoros si de viata de acasa unde altcineva se gindea in locul meu.
    Tata s-a intors si din spatele scaunului lui a scos Biblia lui veche pe care o citise atit de mult si pe care o folosea cind statea la discutie cu vreun vecin sa puna la punct vre-un argument prietenos. Am stiut ca daca mi-o da o sa ii lipseasca dar cu toate astea va trebui s-o iau. Nu mi-a spus sa o citesc in fiecare zi...a spus numai...
- Asta te poate ajuta daca o lasi sa te ajute.
M-a ajutat? Mi-am terminat facultatea fara sa fiu o greutate pentru familia mea si de atunci am avut capacitatea sa-mi cistig o existenta buna. Cind am terminat facultatea, am dus Biblia sa i-o dau inapoi tatalui  meu, dar mi-a spus ca el vrea ca eu s-o pastrez.
-Intr-o zi ai sa ai si tu un copil care sa plece la scoli. Lasa ca primul care pleaca de acasa sa aiba Biblia asta.
     Si acuma...ca mi-am amintit toate astea stiam ca e prea tirziu. Ar fi fost frumos sa ii fi dat fetei mele Biblia cind a plecat de acasa, dar nu am facut-o. Lucrurile erau diferite insa...Eu am fost un om prosper, pe cind tatal meu nu a fost asa. Eu sint umblat prin lume, si am puterea financiara sa-i dau orice . Tata n-a avut sa-mi dea decit o Biblie uzata. Eu am putut sa-i dau fiicei mele tot ce avea nevoie.
    Sau...i-am dat tot ce avea nevoie? Daca stau si ma gindesc acuma, nu i-am dat nici jumatate din ce mi-a dat mie tatal meu. Asa ca...a doua zi am impachetat Biblia tatei sa i-o trimit fetei mele. Am mai scris si un biletel..."Asta te poate ajuta , daca o lasi sa te ajute."

Jim Comstock
tradus Rodica Botan
   

1 comment:

behaituloilorsiglasulpastorului said...

o marturie minunata , relatare spirituala originala si inspirata . Toti parintii sa invatam aceasta lectie !