13 March 2013

"PE INTUNERIC POTI SA VEZI MAI DEPARTE DECIT PE LUMINA"

De April Oursler Armstrong (Writer and mother)
Tradus Rodica Botan

“ Pe intuneric poti sa vezi mai departe decit pe lumina.”

Copil fiind, am auzit mereu spunindu-se ca fiecare nor are un contur argintiu, ca nimic nu se intimpla fara motiv, si ca ceea ce pare uneori sa fie o tragedie este de fapt doar o binecuvintare deghizata. Pentru mintea mea tinara insa…a fost greu sa inteleg. Crescind insa…am ramas cam tot la stagiul acela de intelegere desi experientele grele din viata mi-au facut singure demonstratia acestui lucru.

Imi amnintesc de tatal meu, Fulton Oursler, stind la fereastra bibliotecii lui cu un tablou care arata o furtuna in spatele lui…Am uitat acuma care era motivul durerii mele la cei 11 ani care ii aveam, dar pentru mine a fost o adinca durere… Tatal meu mi-a spus: “April, Dumnezeu ne trimite momente tulburi si intunecate nu ca sa ne pedepseasca ci ca un dar – chiar daca noi nu intelegem de ce ne da acest dar. Era intr-o vreme intunecoasa din viata lui atunci. Dar eu in ignoranta mea, nu am priceput. Din aceea perioada intunecata insa s-a nascut cartea sa inspirata despre viata Domnului Isus…”The Greatest Story Ever Told” (Cea mai grozava poveste care s-a spus vreodata).

Cum am crescut insa, am invatat de una singura ca perioadele astea intunecate din viata ne apropie mai mult de Dumnezeu. Bolile copiilor mei, problemele financiare, singuratatea, moartea parintilor mei venita pe neasteptate, toate acestea au fost lectii de credinta si dragoste.

Dar de ce? De ce alege Dumnezeu necazul sa fie cararea catre El?

Am gasit raspunsul intr-o carte pe care acuma am pierdut-o, intr-o fraza pe care am ajuns acuma sa o traiesc. Prima daca cind am citit-o insa mi s-a parut ca n-are nici un sens.

“Aminteste-ti!...poti sa vezi mult mai departe pe intuneric decit pe lumina!”

Am citit-o din nou…si dintr-o data am inteles. In lumina stralucitoare a zilei, nu putem sa vedem mai departe de lumea noastra inconjuratoare. Soarele care ne incinta privirea, ne tine ochii legati de pamint. Dar noaptea ne forteaza sa ne ridicam privirea incet catre stele… Stelele nu se pot vedea ziua pe lumina. Si nici pe Dumnezeu nu poti sa-L vezi in amiaza fericirii. Si nu este suficient sa stii ziua in amiaza mare ca stelele sint pe cer. Stim…dar uitam repede. Dar daca Dumnezeu n-ar trimite intunericul…noi n-am vedea stelele.

Daca El n-ar trimite durere in viata noastra, n-am vedea ca avem nevoie de El – pentru lumina, pentru dragoste, pentru bucurie. Secretul este sa deschidem ochii si sa vedem si in intuneric ca si pe lumina…

1 comment:

Cella said...

efectiv .... superb ...