09 March 2013

Bunicul

Traducere Rodica Botan

“Puterea de a alege binele sau raul este la indemina noastra.” –Origen

Bunicul meu a fost un om intelept si onorabil. Casa lui nu era tare departe de casa noastra, si adesea venind de la scoala ma opream pe la el.

Nu conta ce rautati faceam, puteam sa-i spun bunicului meu orice. Secretele mele erau in miini bune. Totdeauna m-a inteles si m-a iubit.

Mi-aduc aminte ca odata o gramada de copii ne jucam pe un cimp in spatele casei Doamnei Ferguson. Am dat un sut la minge si mingea s-a ridicat sus, sus si a ajuns drept in fereastra bucatariei Doamnei Ferguson facind-o bucati. Toti am luat-o la fuga.

Pe drum inspre casa, prietenul meu cel mai bun, Tom mi-a zis…”cum o sa stie vreodata cine i-a spart fereastra? E mai oarba decit un liliac de noapte!” si avea dreptate…
Dar m-am hotarit sa trec pe la bunicu. Cred ca si-a dat seama imediat de pe fata mea ca ceva se intimplase. Mi s-a facut deodata rusine si am vrut sa ma ascund. Imi venea sa imi dau cu capul de un copac sau sa fac sa dispara lumea intreaga, ca si cind daca m-as fi pedepsit singur as fi facut sa dispara gresala ce am facut-o. Si i-am spus tot bunicului meu.

El stia ca ni s-a spus de multe ori inainte sa nu ne jucam acolo. Dar el m-a ascultat cu rabdare fara sa spuna nimic. “E gresala mea” i-am spus eu, cu capul plecat.”Regret si mi-e ciuda pe mine pentru ce am facut. Cum sa scap…? Crezi ca o sa cheme politia?”

“Pai…” zise el…”eu cred ca si ea se gindeste ca si tine. Iti garantez ca daca ar sti ca iti pare rau …s-ar simti mihnita sa stie ca ti-e frica de ea…Pot sa pun pariu ca si-ar dori sa stie ca ii dai o sansa, o sansa sa iti arate cit este de intelegatoare…dar asta e decizia ta”, mai zise el…si a ridicat usor din umeri.

”Doar ca sa nu spun ceva gresit, care-i planul? Sa spui ca nimic nu s-a intimplat? Doar sa umblii asa peste tot cu secretul tau si sa ascunzi ceea ce te face sa-ti fie rusine?”

“Nu stiu “ am zis eu…”dar daca lucrurile se fac mai rele de cum sint?”

“Hai sa judecam un pic” zise el in sfisit. “Daca tu ai fi Doamna Ferguson, ce-ai face?”

M-am gindit eu in mine…Pai mi-a fost frica ca Doamna Ferguson o sa fie minioasa pe mine si am fugit, ca n-am stiut ce o sa faca. In drum spre casa mi-am imaginat ca este o vrajitoare rea care ma fugareste, si cu cit alerg mai tare cu atita creste cit un gigant…pina cind o sa fie deasupora intregului oras ... vazind tot ce fac cu ochiul ei rau…

Si cu voce tare am zis respirind adinc…”Ar fi o solutie sa-i spun Doamnei Ferguson ca imi pare rau si sa ma ofer sa-i inlocuiesc geamul”.

“Daca o s-o chemi” mai spuse bunicul, “ce este cel mai rau lucru care se poate intimpla?”. M-am gindit pentru un moment. Si mi-am dat seama ca si daca nu accepta scuzele mele nu e chiar cel mai rau lucru…nu e mai rau decit sa-i dezamagesc pe parintii mei ...de pilda .

Bunicul zimbii, dindu-si seama ca am gindit cum trebuia.

“Sa faci ce este bine nu este cel mai usor lucru, niciodata., mai zise el in timp ce imi intindea telefonul. “Sint mindru de tine”. Bunicu nu m-a obligat sa fac ce trebuia sa fac. Totdeauna era alegerea mea. Am stiut ca am gasit raspunsul potrivit, atunci cind am judecat o situatie in felul asta, adinc si complect. Asa gindea bunicul meu. Asa traia bunicul meu. Si de fiecare data ma facea sa vad ca lucrurile nu erau asa de rele cum pareau la inceput.

“Sa-ti insusesti raspunderea pentru lucrurile de care nu esti mindru este cel mai greu lucru de facut” zicea bunicu . “Sa alegi sa fii cinstit asa fara sa te oblige nimeni, chiar daca nu te-a vazut nimeni facind ceva rau, chiar daca nu ti-o cere nimeni, iti va aduce respectul si increderea oamenilor”…

Dar lucrurile astea in final m-au facut pe mine sa ma simt bine si nimeni nu-mi poate lua acel simtamint. “Multumesc bunicule”.


In cele din urma am ajuns sa ma imprietenesc bine cu Doamna Fergusdon. Era o femeie buna si cu vremea a devenit interesata in persoana mea. Mi-a oferit de lucru pe linga casa ei dupa scoala, si astfel am economisit suficienti bani sa-mi cumpar prima mea masina. Odata mi-a spus…”Frica face ca cel mai mic lucru sa apara mult mai mare decit este in realitate.”

Inainte de a muri, bunicul m-a intrebat ...”L-a cine ai sa te duci cind n-o sa mai fiu eu?” Tinindu-l de mina i-am spus “Onoarea are si ea plata ei, bunicule. Si un invatator bun traieste prin ucenicul lui. Multumesc pentru invataturi.”

Cind bunicul a murit a lasat in urma o groaza de oameni tristi, care i-au dus dorul si i-au simtit lipsa. Inca mai vorbesc cu el in gindurile mele. Imi imaginez cum ar gindi el despre anumite lucruri, ce intrebari si-ar pune…ce sfat mi-ar da…oridecite ori am o problema. Parca ii aud vocea lui simpla si mingaietoare.

Bunicul mi-a dat sculele cu care sa repar orice problema, si sa le micsorez, dar cel mai mult mi-a aratat ca sint suficient de puternic sa le infrunt.

............
Acuma o sa va puneti multi intrebarea de ce pun pe blog povestioare care s-ar potrivi mai mult pentru copii. Dupa cum vedeti le pun intr-un file intitulat "Povesti pentru parinti", pentruca asa cum copii au de invatat despre unele lucruri esentiale in viata, parinti vor invata daca vor numai, cum sa prezinte aceste lucruri mici dar importante copiilor lor. O poveste ca asta discutata cu copii de virsta potrivita poate aduce multa lumina asupra unor lucruri greu de explicat, cum ar fi onoarea, rusinea, minciuna, respectul, simtul de raspundere...Si nu numai copii, dar unii dintre noi au nepoti. Mi-ar face placere daca in ani, nepotii mei isi vor aduce aminte de mine cu tot atita respect cit cel din povestea de mai sus. ( dar cred ca am prea mari pretentii...poate n-o sa-si mai aminteasca deloc...)Domnul Isus a folosit pilde sa ne invete...si ce lucruri minunate am invatat din ele. Domnul sa ne dea tuturor intelepciune sa fim oamenii si parintii si copii care sa-i aduca cinste numai Lui.

6 comments:

vio said...

Despre care bunic e vorba din partea mamei? Stii ca imi amintesc de bunicul tau. Semana foarte bine cu unchiul Ticu .Asa mi-l amintesc ....

Rodica Botan said...

Vio, asta este o traducere...nu era vorba de bunicul meu...mi-ar fi placut insa...

Mihaela Tonea said...

Povestioara asta este "food for the soul," Rodica. Pentruca nu este doar pentru parinti, ci si pentru copiii mai mari care inteleg sensul ei, te-as ruga sa postezi si versiunea in Engleza, sau link-ul respectiv. M-as bucura sa o poata citi si copiii nostri, dar in limba pe care ei o inteleg.
Multumesc mult!

Rodica Botan said...

I will send it to you in english Mihaela. Good point! :)

vio said...

Multumesc Rodica ,nu am fost atenta ca a fost tradusa ,cu toate ca mi-a sarit in ochi cu doamna Ferguson dar am zis,mai stii poate ...o fi vreuna ratacita prin Petrila .Bine ca nu ai spart tu geamul,regretai si astazi...O zi buna!

Marta said...

Vad ca si bunicii ca mine mai au de invatat. Multumesc .