20 February 2009

O BUNICUTA LA VOLAN...

Bunica are 80 de ani si inca conduce vechea ei masina. Am primit o scrisoare de la ea. Iata ce scrie...

Draga nepoata,
Cu citeva zile in urma am avut drum la un magazin de carti crestine; acolo am vazut un sticker (actibild) . Pe el scria..."claxoneaza daca il iubesti pe Isus". Oh...in ziua aia in mod deosebit m-am simtit un pic mai energica, mai ales ca tocmai iesisem de la o performanta a corului nostru, urmata de o intilnire viguroasa de rugaciune.

Asa ca am cumparat actibildul si l-am lipit imediat pe masina. Si sint tare multumita de treaba asta...altfel n-as fi avut experienta despre care vreau sa-ti scriu...
Eram oprita la un stop rosu intr-o intersectie foarte aglomerata si eram asa, pierduta in ginduri ... despre Domnul si cit este El de bun cu mine ...si in starea aia n-am observat cind s-a schimbat semaforul in verde. Dar este asa de minunat ca si altii il iubesc pe Isus, ca daca n-ar fi claxonat sa-mi aminteasca, eu nici n-as fi realizat ca s-a schimbat culoarea semaforului...

In mod sigur n -as fi crezut daca n-as fi vazut cu ochii mei ca asa multa lume il iubeste pe Domnul Isus. In timp ce stateam acolo, cel din masina de dupa mine claxona ca un nebun, si apoi s-a aplecat pe fereastra si a scrigat..."Pentru dragostea Lui Dumnezeu...Isuse...du-te!!! Du-teee ...du-teeee !"...si toata coada aia de masini au inceput dupa aia sa claxoneze si ei...Eram asa de bucuroasa ...ca nu stiam ce sa fac de bucurie asa ca m-am aplecat pe geam si le-am facut cu mina si am zimbit la toti acesti oameni minunati...

Si tot atita... m-am apucat si eu sa claxonez si sa particip si eu la bucuria asta generala. Cred ca intre ei era cineva din Florida ca am auzit ceva despre o plaja insorita...un altul facea cu mina si am crezut la inceput ca avea saracul de el ceva defect la unul din degete, ca il ridicase in sus...de bucurie. Verisorul tau insa care era pe bancheta din spate...a zis ca nu-i accidentat la mina si ca omul arata cu mina un anume semn. L-am intrebat ce semn si s-a cam incurcat si bilbiit cu raspunsul, ca nu cred ca stia prea bine nici el mititelul; tot ce am inteles este ca e un semn din Hawaii si inseamna "noroc bun"...Si m-am bucurat...ca inca n-am intilnit pe nimeni din Hawaii, asa ca m-am aplecat si i-am raspuns si eu in acelasi fel ...si ne-am facut semne asa...unul la altul... cind eu, cind el... tare frumos ...frumos de tot!

Verisorul tau a fost foarte incintat si el...ca a inceput deodata sa rida in hohote ; pina atunci avusese o fata mohorita saracul, ca nu se simtea prea bine...Cred ca era o experienta noua si pentru el...

Citiva dintre soferii masinilor erau asa de prinsi in aceasta stare de bucurie ca s-au coborit din masini si veneau catre mine. Cred ca vroiau sa ne rugam sau sa ma intrebe la ce biserica merg...dar tocmai atunci am observat ca s-a schimbat din nou semaforul pe verde.

Asa ca am zimbit cit am stiut de frumos si am facut cu mina la fratii si surorile mele din intersectia respectiva... numai ca...din pacate numai eu am putut sa trec, ca lumina s-a schimbat tare repede...si mi-a parut rau sa-i las in urma dupa toate momentele acelea frumoase pe care le-am impartasit cu ei.

Asa ca am incetinit, si m-am aplecat inca o data pe fereastra si cum numai ce invatasem semnul acela Hawaiian de "noroc bun", le-am facut semn cu mina tuturor si m-am departat. Ce oameni minunati.

Am sa-ti mai scriu eu...Traiesc asa zile minunate. Ma simt tare bine si cred ca saptamina viitoare ma duc sa mai caut un alt actibild pentru masina. Si toti imi spuneau ca batrinetea este searbada si trista...
Cu dragoste, bunica

4 comments:

Anonymous said...

Este o traducere ? Vai ce m-a amuzat !
Daca este scrisa de tine este minunata...

Rodica Botan said...

cherie ...este doar o traducere. Numai ca i-am dat un gust romanesc...
Thanks

Anonymous said...

Te citesc cu placere.Multumesc de raspuns.

Rodica Botan said...

Ma bucur cherie...