11 May 2013

SURPRIZA MEA...DE ZIUA MAMEI...

     Copiii mei s-au mutat in casa noua. Nu-s gata instalati dar sint in proces. Casa frumoasa, intr-o vecinatate fantastica, peste drum de un golf course...ce mai...ca-n povesti. Azi dimineata, cu masina incarcata cu cutii pline de carti de-ale lor lasate pe-aci prin tirnatul meu, si cu alte lucrursoare de-ale lor pe care abia apuc sa le duc ca sa mai fac un pic de ordine si in ograda mea, ma indrept catre Fresno. Drum luuuung...doua ore jumate de condus pina acolo.
     Pe drum primesc un telefon de la ei...
     -Mami, sper ca nu ai uitat pe Scotchy?! Scotchy este catelul lor pe care l-au lasat la mine de vreo luna , ca sa nu mai aiba si grija lui in perioada asta de mutare. Cum sa-l uit? Doamne fereste...ca la el mi-a fost gindul de la inceput- cum sa scap de inca un catel, ca acuma m-am pomenit ca aveam trei catei la casa.
     Ajung aproape de Fresno si urmaresc instructiunile pe foaia mea de hirtie, ca e prima data cind ma duc singura la adresa asta noua si nu stiu precis pe unde s-o iau. Nici nu m-a surprins faptul ca am gresit exitul...iara...doar ma pierd si cind merg la servici uneori, daca se inchide vreun exit sau ceva nu e asa cum stiu eu. Asa ca m-am pierdut..
     -"Nu-i nimic"... zic copiii mei- sa ma duc la vechea lor adresa si vin ei dupa mine. Si m-am dus...
     In Fresno cald...cald...sa te topesti. Am stat cit am stat cu masina pornita pina am vazut ca bateria la Priusul meu arata ca e pe gatate. Am stins motorul si am deschis geamurile...ok...parca mai era ceva adiere, dar mi-am zis eu...nu-i nimic ca trebuie sa apara copiii mei...Si astept...si astept... Si suna celularul...
     -Mami...eram aproape sa fim la tine dar am uitat cheia de la apartament si mai avem ceva lucruri de luat de acolo, asa ca ne-am intors inapoi...
     -Ok...dar aveti grija cum conduceti...zic eu in lipsa de altceva mai pozitiv...
Si astept...si astept...si e cald...si astept...si Scotchy se tot scinceste pe bancheta din spate...si parca copiii astia nu mai vin...Si ce frumos mi-am imaginat eu ca o sa fie ziua de astazi, ca mi-au zis ca celebram ziua mamei...si uite eu ma coc la soare si mi s-a incalzit si sticla de apa si am mincat si marul si n-am nimic de citit si stau asa om pierdut cu ochii-n soare...
Dar...pe cind fierbea si singele in mine de cald si de nerabdare...aud voci si vad in oglinda retrovizoare pe copiii mei indreptindu-se catre masina. Si Deb are miinile intinse a imbratisare...si eu sint numai zimbete si dau sa deschid portiera masinii...cind Deb isi baga miinile pe geam la Scotchy si il ia in brate si toata eruptia aia de fericire galagioasa se revarsa asupra...ciinelui.
     Ma retrag usor inapoi in scaunul meu...dezamagita si...amuzata.
     -Si eu...care credeam ca toata manifestarea asta emotionanta era pentru mine...
     -Sorry mami, dar pe Scotchy nu l-am vazut de o luna...
     -Pai de o luna nu ne-am vazut nici noi...
     -Da...dar considerind ca un ciine are viata de 7 ori mai scurta ca a omului...zice ginerele meu mingiind si el pe Scotchy...si vazindu-mi privirea acrisoara...lasa fraza neterminata...
Si uite asa mi-am inceput eu sarbatoarea asta importanta. Nimic de zis ca dupa o scurta vizita la noua locuinta am fost afara si am avut un dinner pe cinste...am primit doua carduri minunate cu suficiente elogii ca sa mingaie si sa improspateze inima ...
     Si trag concluzia la sfirsitul acestei zile ca o mama trebuie sa iubeasca oricind si oricum...si atunci cind este in competitie cu un catel si ...pierde competitia. Am pus toate astea pe seama faptului ca Scotchy este dragalas...iar eu mi-am cam pierdut dragalasenia de o vreme...
     Si ma folosesc de acest prilej sa urez tuturor mamicilor de pretuitindeni o zi binecuvintata. Ziua mamei este miine dar eu am celebrat-o astazi...Si pe Scotchy nu l-au dus la restaurant...Asa!!!!












 Vecinatatile...












20 comments:

Daniela said...

Thanks for posting. Funny but in the same time teachable.
Beautiful house, beautiful garden.
Ne-ai facut pofta cu mincarea aratoasa.
Have a happy Mother's Day.
Greetings for Debby.

viorica abbu said...

Ziua mamei...
Ce surpriza sa-ti fac ?
Decat sa scriu ca daca altii nu stiu inca eu am descoperit deja mama exceptionala din tine.
Am simtit ingrijorarile,temerile,aproape disperarea pentru sanatate celor dragi,am simtit in scrisul tau caldura,bratele larg deschise si casa primitoare pentru copii, pentru nepoti,pentru gineri si prieteni.
Si nu in ultimul rand, grija de a educa cea mai tanara generatie a familiei in respectul si pentru locurile voastre natale.
Zile senine si multa dragoste sa te inconjoare .

A.Dama said...

Draga Rodica, iti urez si eu un prietenos si convingator La Multi Ani de Ziua Mamei!
Uneori, prin darurile tale, mi-ai adus aminte de darurile mamei. Ma rog sa fii rasplatita peste asteptari si dincolo de orice imaginatie omeneasca!
Si ma bucur pentru Deb ca te are ca mama. :)

Anonymous said...

la cit v-ati imprumutat in banca, cred si eu ca merita sa va laudati pe net, pocaitilor......

Rodica Botan said...

Multumesc Daniela pt mesaj...sa ai o zi frumoasa de ziua mamei. God bless!

Rodica Botan said...

abbu...deja mi-ai facut o surpriza MARE vizitindu-ma. Iti doresc multe bucurii marunte care sa fie presarate zilnic in viata ta. Si multumesc pentru cuvintele pline de frumusete pe care mi le-ai adresat. O zi speciala sa ai!!!

Rodica Botan said...

A.Dama...ce surpriza nemaipomenita. Am stat la curent cu evenimentele legate de tine. Cella este o fata de nadejde plina de energie si dragoste. Ea mi-a spus ce si cum. Dumnezeu sa te binecuvinteze mai departe cu tot ce ai nevoie...si El stie mai bine decit noi si poate mai mult decit oricine. Happy Mothers day fetita dulce!!!

Rodica Botan said...

Anonimule...ai dreptate...este un imprumut urias la banca. Dar cum copiii mei sint cheltuitori...ma gindeam ca in loc sa-si arunce banii aiurea, e mai bine sa investeasca in ceva bun si frumos. Daca Dumnezeu le ajuta o sa poata plati, daca nu...o sa piarda. Ma intreb ce pierdere sau cistig ai tu din felul rautacios in care te-ai adresat. Saptaminile trecute scriam ca locuiesc intr-un cartier asa de prost de s-au impuscat chiar la poarta mea si unul din cei doi impuscati a murit. Ma bucur sa stiu ca copiii mei au putut sa se mute intr-un cartier mai bun,unde oamenii isi curata in fata casei si unde nu trec masini care pusca la cei care stau in curte...Si atunci m-am laudat? Daca as vorbi...vorbe...ai zice ca mint. Daca spun adevarul...te deranjeaza. Cum sa te impac, anonimule? Problema nu cred ca este la mine ci la tine...Ai ochi rai si nimic nu-ti convine.
Ca sintem pocaiti...mi se pare si asta o problema personala. Cum ar putea sa te deranjeze acest lucru?
Apoi scrii din anonimat. Sau esti atit de sarac ca nu ai nici macar un nume? Sau ti-e rusine de numele care-l ai? Ai curajul sa raspunzi la aceste intrebari?

Anonymous said...

Citind titlul de mai sus: “SURPRIZA MEA… DE ZIUA MAMEI…”,am stat putin pe ganduri si mi-am amintit de o cantare crestina. Printre versurile sale era un mesaj adresat mamelor. Dar nu oricaror mame ci a celor mame care au nascut copii. Mesajul este usor de inteles ca se refera la mamele care cu frica de dumnezeu nu au oprit nasterea de copii prin nici o metoda care sa opreasca sau sa zamisleasca nasterea de copii. Mesajul este adresat nu mamelor cu unul sau doi copii ci cred ca el face referire la mamele cu multi copii. Am toata convingerea ca se refera la mamele ” evreice” si nu cele “egiptence”. Biblia vorbeste de femeile evreice ce nasteau copii in ciuda legii de interzicere, data de egipteni. Evreicele nasteau pe cand egiptencele tineau la silueta. Frica de Dumnezeu, a facut ca si evreicele sa nasca si moasele sa nu opreasca nasterea de copii. Astazi datorita lipsei acestei caracteristici ale CREDINTEI adevarate si mamele si moasele ( sau medical ) opresc nasterea de copii.
Astazi nu mai sta in picioare legea egiptenilor ( doar in China ), dar satana nu a pierdut terenul ci a adaptat legea de atunci facand-o posibila in mintea si inima majoritatii femeilor prin folosirea diferitelor metode modern ale zilelor noastre de oprire a nasterii de copii. Asa cum nu mai este astazi zeul Bal, din vechime,dar satana n-a renuntat la el ci la adaptat vremurilor in care traim sub forma de: footBAL , handBAL, baschetBAL, etc. Acolo unde exista o competitive, “un razboi “ ce adduce victorie, acolo duhul acesta este prezent in toti cei ce iau parte atat ca jucatori cat si ca spectatori. Fiindca fiecare sustine competitia si deci este in partasie cu cel ce este in spatele ei, adica satana (fiindca in locul acela partile urate ale omului se manifesta vizibil prin: manie, ura, cuvinte urate, strigate, urlate, injuraturi si trasaturile fetei si gesticulatile sunt necontrolate de om ) Toate aceste afisari iesite de sub normal biblia le condamna. Ele sunt izvorul unei alte surse divine si locuiesc intr-o fire stapanita de diavolul. Acestea sunt caracteristicele nebuniei. Cine le stapaneste nu este bun inaintea lui Dumnezeu. Si noi am fost chemati nu numai sa fim buni ci chiar sa fim sfinti, in toata purtarea noastra.
Oare au avut femeile evreice o zi de sarbatoare inchinata lor, mamelor? Nu cred! Robii nu au zile decat pentru stapanii lor. Domnul Isus a aratat asa de clar ca cei sfinti nu au zile de sarbatoare personale. Insa nu tot asa putem spune despre Irod si Faraon (care isi sarbatoreau ziua de nastere ),despre bogatul care in fiecare zi se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. Si exemplele pot continua.
Mama adevarata inconjurata de copii este inconjurata de multe greutati. Ei nu-i arde de veselie cand stie caci un copil al ei este luat de valurile lumii acesteia. Ea de departe il supravegheaza , cu planset cu post, cu rugaciuni staruitoare, nadajduind ca printre trestiile lumii acesteia langa care sta al ei copil, Dumnezeu va trimite o mana care sa-l scoata la liman si sa traiasca. Iar Dumnezeu care e bun face mai mult decat putem noi gandi. Insa pana atunci mama este batjocurita, este dispretuita, este urata si vorbita de rau. Nu stiu cum e in America, dar aici in Romania asa a fost si inca este mama ce cu frica de Dumnezeu da nastere la toti copiii pe care ii da Dumnezeu. Mama aceasta nu are o zi de sarbatoare. “Egiptencele” insa da! Cantarea de care spuneam la inceput ea are un mesaj de incurajare pentru aceste mame . Pentru ele, ziua lor nu a sosit inca. Pe pamantul acesta nici nu cred ca si-ar dori o alta zi pentru ele ca ziua rasplatirii lor. Cantarea se cheama: “SPUNETI TUTUROR SA STIE…” Si Dumnezeu care stie cel mai bine osteneala fiecaruia prin cateva versuri ale acestei cantari li se adreseaza asa:
SPUNE-ŢI TUTUROR SĂ ŞTIE
ŞI LA MAME CU COPII
CĂCI ÎN NUMELE LUI ISUS RĂSPLĂTIRE VOR PRIMI

Anonymous said...

continuare...
Ce este mai mare ca ziua rasplatirii? Aceasta vine in urma multor dureri, asa cum ne spune scriptura: căci în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
Asemanator Mantuitorul spunea ucenicilor: Adevărat, adevărat vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura; vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Si continua prin Evanghelia lui luca cap.6 sa spuna mai departe: Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie; pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii.
Insa in dreptatea lui Dumnezeu exista si reversul medaliei care zice in continuare asa: Dar, vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi! De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete; iată că robii Mei se vor bucura, şi voi vă veţi ruşina;(Isaia 65)
In concluzie: mamele adevarate nu au o zi de sarbatoare a lor personala aici pe pamant. Biblia confirma ca ziua lor este ziua rasplatirilor. Biserica Domnului aceasta zi o asteapta. Despre ea se spune asa: Dar pentru voi, care vă temeţi de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd. Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor. ( Maleahi 4:2,3 )
Aceasta e ziua pe care o pregateste Dumnezeu pentru cei ce nu au o zi de sarbatoare a lor personala, aici pe pamant. Inchei tot prin versurile unei cantari foarte vechi ( pe care n-am mai auzit- o cantand de foarte mult timp), Redau si linkul primei cantari ( cu melodia reala ), cantare de care spuneam la inceputul mesajului meu si faca bunul Dumnezeu sa ne trezim in sfarsit din somnul religiozitatii noastre. Apostolul Pavel trage un semnal de alarma bisericii din Corint atunci si totodata noua astazi spunand: Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun. Iata versurile ce se potrivesc unui crestin adevarat:
Vei veni, Isuse, stiu ca vei veni
Si, pe nori cu slava, Tu vei rasari;
/: Mare va fi Ziua cand ai sa cobori,
Sarbatoarea celor fara sarbatori. :/

Plang in stramtorare, plang copiii Tai,
Alungati de lume si de oameni rai;
Suspinand, Te cheama fiii asupriti,
Tu, dreptatea celor neindreptatiti.

Mare-i jalea celor care gem si plang
Si-n amare lacrimi, chinul lor si-l frang,
/: Asteptandu-Ti ziua cand iar ai sa vii,
Bucuria celor fara bucurii. :/
Gem, pe drumuri grele, bietii Tai copii
Si cu dor Te cheama, asteptand sa vii
/: Sa le stingi, in suflet multele dureri,
Mangaierea celor fara mangaieri. :/
Iata si linkil primei cantari:
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/puha-ilie-victor-vreme-spune-ti-tuturor-s-stie
Daca ne regasim in cantare atunci gasim in dreptul nostru un mesaj al lui Dumnezeu pentru fiecare categorie de oameni speciali ai lui Dumnezeu. Daca nu ne regasim atunci suntem doar religiosi sau avand doar o forma de evlavie, insa ne lipseste puterea trairii cu adevarat a cuvantului lui Dumnezeu. Adresez acest mesaj al meu tuturor celor ce isi zic crestini.

Anonymous said...

Da, am curajul sa raspund!
Te lauzi si cu ce nu ai si esti atit de rea ca sari la beregata oricui nu7 te slaveste.
Am femeia (deci sint bogat)pocaita, dar este altcumva (deci sint de doua ori bogat).
Miine sa te duci la biserica sa cinti ca n-ai decit o casuta.
Cit despre faptul ca sint sarac, nu ti-am cerut tie vre-un leu vreodata, deci nu ma poti acuza;in treacat fie spus,am mai mult decit poti crede tu bogatano.
Ce am mai putin decit tine sunt kilogramele ca nu ma fotografiez cu slana pe masa si nici cu ea pe malul baltii.
Hai pa, ca a doua oara nu-ti mai raspund.
Si iote, ca sa vezi ca ma gindesc cu bine la tine,sa fii sanatoasa si fara cholesterol!
A raspuns anonimul de serviciu unei celebritati!

Rodica Botan said...

anonimule...ma surprinzi ...pari a citi blogul meu de ceva vreme dupa felul cum te raportezi la cele ce scriu aici. Unde ai vazut tu rautate nu stiu...si nici lauda. Asa se traieste in tara asta - pe datorii...si multi au muscat mai mult decit au putut mesteca si au pierdut. Asta nu e nici un secret. Daca mi-am facut poza linga Turnul Eiffel nu inseamna ca sint proprietara lui...ci ca mi-a placut peisajul...si nu ca vreau sa ma laud cu el ci ca vreau sa am o amintire linga el...
Nu am asteptat sa ma lauzi ca nu ma cunosti - dar nici sa ma batjocoresti - din acelasi motiv. Blogul este casa mea intr-un fel si nu vad de ce o persoana cumsecade ca tine imi trece pragul sa-mi arunce obraznicii in fata - cind de fapt nici nu ne cunoastem si in casa mea fac ce vreau eu, nu?
Daca sotia ta este pocaita...de ce denigrezi pe fratii ei de credinta? Arata ca nu iti respecti sotia, care este a ta, deci nu te respecti nici pe tine.
Cita slanina am eu pe mine iara cred ca te priveste prea putin. Sint aproape de 60 de ani si ma simt bine asa cum sint. Te vad bine pregatit si stiutor al cintarilor de la biserica...de ce te duci acolo daca asa gindesti? Eu merg la biserica americana si ei nu cinta despre coliba...(asta pentru cunostiinta ta personala).
In fond, eu cred ca altceva te roade dar n-ai curajul sa spui ce te deranjeaza si atunci treci la insulte. Asta e tactica de copil mic. Si esti si fricos, ca nu-ti arati fata. Arunci cu oua clocite si fugi...Simt mila pentru familia ta. Halal barbat la casa...rau de gura, misel, fricos, fatarnic ( ca dupa cite spui se vede ca te duci la biserica si te amesteci printre pocaiti)...laudaros...Poate ai dreptate- cu atributele astea nu mai ai nevoie sa ai un nume...
Sper sa te ti de cuvint si sa nu mai dai pe aici...ne faci amindorura o mare favoare...

Marta said...

La inceput imi cer scuze ca de citeva zile nu am deschis calculatorul. Probleme mici frumoase, dulci , probleme dureroase si lungi ,,,,lungi de citeva saptamini. Sa incep cu a felicita pe Debora si Dani ,e frumoasa casa lor si daca il iau pe Domnul colocatar casa fa fi o binecuvintare in fiecare moment. Le doresc aceasta din inima. Tie iti doresc sa fi o mama fericita si bucuroasa ca ai acolo sus un TATA .Jos nu te prea uita ca tot ce e aici e desertaciune ...Acum ramin aceste treui :credinta ,nadejdea si dragostea dar cea mai mare este DRAGOSTEA pe care o raspindesti inca din plin Te sarut.

Cristina said...

Felicitari lui Deb!! Tare frumoasa casa! Sa traiasca fericiti si sanatosi!!

Happy Mother's Day to you, esti o mama cu o inima imensa!!! Love you!

Anonymous said...

Doamna Rodica, eu sunt anonimul care v-a scris legat de titlul: "Surpriza Mea...De Ziua Mamei"... Nu sunt unul si acelasi anonim care v-a scris despre casa, imprumuturi, etc.
Ceea ce m-a determinat sa va scriu din nou acum este ca o masura de precautie, ca sa nu gresiti in judedecata dumneavoastra si sa va incarcati cu o povara, care nu este nici usoara si nici de folos sa o purtati.
Dupa o absenta indelungata, ieri am intrat pe blog si citind tot articolul dumneavoastra am ramas meditand la titlul pe care l-ati scris. In urma meditatiei mele cu privire la "ziua mamei" am scris ce am scris. Pe mine m-a interesat ultimele cuvinte ale titlului mesajului dumneavoastra.
Cat despre celelalte lucruri pamantesti si trecatoare pentru mine prezinta prea putin interes ca sa scriu ceva. Pot sa va spun doar ca sunt frumoase si sa va bucurati de ele. In rest ce se cere de la noi este sa fim sanatosi in credinta, sa cautam mai intai Imparatia Cerurilor si neprihanirea Lui si apoi toate celelalte lucruri ni se dau pe deasupra. Iar eu asta am si cautat sa fac: sa aduc la cunostinta tuturor celor ce isi zic crestini despre o latura a invataturii sanatoase cu privire la ziua mamei.Iar daca aceasta invatatura starneste imppotrivire atunci e buna. Tinta a fost atinsa. Dar daca ea(invatatura) doar gadila urechile atunci eu sunt un invatator mincinos.Insa am nadejdea ca cine e din Dumnezeu cunoaste si intelege totul.
Multa pace!

viorica abbu said...

Rodica....mi-l dai mie pe mana pe acest "anonim" ??


.........
glumesc...mai distractiv este sa ma uit la poze cu Pastele Blajinilor....
stii ce e aia ??

Rodica Botan said...

abbu...ti-l dau tie...
Si nu stiu ce este dar cind ma duc acasa am sa google sa vad !!!

Anonymous said...

Care-I treaba Abuleaso?
Nu nu mai e bun araboiu care te-a cumparat pe o pereche de ciorapi de ma vrei in mina ta?
Hai vomita-ti si tu fierea ca doar de-aia ai bloguri.
Nu ti-am facut nimic viteazo sa ma vrei in mina ta, asa ca ciocu mic si incearca cu altii!

Rodica Botan said...

Mai anonimule...eu zic ca ti-ai gasit nasul. Abbu si cu mine avem pareri diferite in asa de multe privinte dar cred ca in privinta ta sintem de comun acord. Ai caracter anonim...adica necunoscut...adica nu exista ca sa poata fi verificat.
Afla ca abbu are o personalitate ce te pune in ciorap. In propriul tau ciorap...Si jignirile tale la adresa ei n-o s-O faca decit sa zimbeasca. De vomitat tu ai vomitat pina acuma...asa ca te lasam in balta ce-ai facut-o sa stai si sa cugeti la anonimatul tau. Uite ca am s-o rog sa nu se atinga de subiect...Dupa cum vezi pe unde treci tu ramine o dira...
Astept ziua cind o sa ai un nume sa poti vorbi - pina atunci...anonimul de tine nu va mai avea drept la cuvint.
Abbu imi cer scuze pentru gunoiul lasat in urma de anonim...trebuia sa-i sterg comentariile de la inceput.

Rodica Botan said...

Anonimule...blogul asta este totusi casa mea virtuala. Asta-i motivul pentru care comentariile tale mizerabile nu mai intra ...Calmeaza-te!