07 May 2013

Pretul ... aripilor!!!

Un om a gasit o larva de fluture inca in gogoasa lui.
Si curios, s-a hotarit sa urmareasca procesul de transformare a larvei in fluture. Intr-o zi a observat ca in gogoasa a aparut o gaura mica... si omul a urmarit ore in sir cum fluturele se chinuia sa isi forteze corpul sa iasa din gaoace prin gaura aceea mica. Si s-a parut la un moment dat ca procesul s-a oprit si fluturele nu mai facea nici un progres...parca isi folosise intreaga energie si nu mai avea resurse sa continue.

Atunci omul nostru s-a hotarit sa intervina si sa-l ajute, si cu o pereche de forfecute delicate a crapat gogoasa eliberind fluturele din inchisoarea lui...

Fluturele a iesit afara usor. Dar avea un trup mare si niste aripi saracacioase. Omul nostru a continuat sa urmareasca transformarea fluturelui, asteptind nerabdator sa il vada cum se schimba, cum i se intaresc si transforma aripile si cum corpul va lua o forma supla si aerodinamica asa cum au fluturii obisnuiti...dar nimic din toate astea nu s-a intimplat. De fapt , acest fluture si-a petrecut tot restul vietii lui tirindusi trupul lui urias si aripioarele lui mici si neputincioase. Si n-a zburat niciodata...

Ceea ce omul in dorinta lui de a-l ajuta n-a realizat este ca gogoasa, inchisoarea aceea strimta si deschizatura aceea mica si procesul acela greu de devenire, de a trece corpul acela mare prin deschizatura aceea mica era de fapt procesul prin care Dumnezeu planuise sa forzeze fluidul din corpul fluturelui in aripi si astfel fluturele la iesire ar fi fost echipat cu aripi dezvoltate si gata de zbor.
.................................
Citeodata greutatile si incercarile sint exact ceea ce avem nevoie in viata. Daca Dumnezeu ne-ar lasa sa trecem prin viata fara nici un obstacol, am fi ca si fluturele...neterminati si neputinciosi si numai ne-am tiri...fara sa atingem potentialul pentru care am fost creati...si fara sa putem zbura...

6 comments:

Daniel said...

cred ca ai dreptate ... si ce placuta e povestioara ta cu invataminte.

Rodica Botan said...

Bine ai venit...si sper sa te simti bine oridecite ori ai sa ma vizitezi.
:)

elena said...

rodica, sa-l citesti si tu pe miciu, este extraordinar! m-am adaugat la "urmaritorii" tai.
in ce priveste postul tau, asa facem noi, oamenii, din marinimie lasam pe altii handicapati avand intentia buna de a le usura povara...

Anonymous said...

Draga Rodica cred ca poezia de mai jos reflecta cel mai bine articolul
Pretul.. aripilor
Virginia Brasov

Asteapta

Disperat, neajutorat plin de dor am strigat
Incet, rabdator, iubitor Dumnezeu a raspuns
Am plans si am pledat sa pot vedea ceva
Din ceea ce ma asteapta
Dar Stapanul a spus cu tandrete "Copile asteapta!"
S-astept, spui? Am raspuns suparat
Vreau un raspuns
Am nevoie sa stiu "DE CE?"
Oare S-a scurtat mana Ta?
Sau poate nu ai auzit cumva?
Am cerut prin credinta!
Si tot ce vreau e sa aud vocea Ta!

Viitorul si lucruriile de care ma leg
Sunt in balanta acum
Si Tu spui sa astept?
Am nevoie de un DA
Sau de un semn pentru drum
Sau chiar de un NU

Si Doamne Tu ai promis candva
Caci daca cred trebuie doar sa cer si voi avea
Dar Doamne de atata cerut am obosit!
Tata vreau un raspuns deslusit!

Atunci in tacere am invatat ceva despre a mea soarta
Cand Domnul mi-a raspuns inca odata asteapta
M-am infundat in scaun, invins in stramtorare
Si am zis amarat: Bine, astept ... dar ce OARE?
Atunci a parut ca ingenunchie cu mine
Si ochii Lui ca plang langa fata mea
In timp ce-mi spunea cu tandrete "AS PUTEA"

As putea un semn sa-Ti dau sa zgudui cerul,
Vazduhul sa-L inegresc, sa inviu vreun mort
Sau muntii la vale sa ii pornesc
Tot ce doresti Ti-as putea da si te-ai simti bine
Ai avea ce ai vrea dar nu M-ai cunoaste pe Mine
Adancul iubirii mele pentru copii Mei ti-ar fi strain
Si nu ai sti nimic despre puterea Ce o dau celui ce cade in lesin
Nu ai invata sa ai incredere doar stiind ca sunt langa Tine
Nicicand nu ai cunoaste acel adanc de iubire plin,
Cand pacea-Mi din duhu-Mi coboara
Ca un porumbel divin
Ca darui si mantui ai sti, da, ai sti ceva
Dar nu ai sti bataia adanca din inima Mea
Nici mangaiera stralucita in a noptii tarzie tacere
Nici credinta ce o dau cand mergi fara vedere
Sau oceanul ramas inca dupa ce privesti ce voiai
Oceanul lui Dumnezeu care face-un etern din tot ceea ce ai
De-as face durerea sa-ti zboare iute ca raspuns
Nu ai sti ce inseamna "Harul Meu iti este indeajuns!"
Da, visele tale pentru cei dragi s-ar implini peste noapte in bine
Dar ce pierdere daca ai pierde CEEA CE FAC EU IN TINE!
Asa ca ramai in tacere copile si in timp ai sa vezi bine
Ca cel mai mare dintre daruri e sa ajungi sa ma cunosti pe Mine
Si desi adesea raspunsul Meu vine asa de tarziu in poarta
Cel mai intelept raspuns al Meu este tousi "ASTEAPTA!"

Amin.

[Autor Anonim]

Rodica Botan said...

Elena...mi-au trebuit citeva momente sa ma reculeg...asa-i cum zici...dar parca suna asa dur...stii care-i durerea? Citeodata o facem mingiind rana cuiva care are nevoie de operatie...si il infectam mai mult...

Cind stii ca cineva trebuie de pilda dus la biserica si inaintea lui Cristos si noi ne complacem in discutii marunte sa nu deranjam...cam tot pe acolo sintem...

De multe greseli ne mai facem vinovati...citeodata din nestiinta, alteori din nepasare...

Am lasat un mesaj pe blogul lui miciu...ca nu puteam sa nu zic ceva ...dar cred ca nu i-a placut ce am spus...Noi toti a trebuit sa pierdem solzii de pe ochi la un moment dat...

Rodica Botan said...

Virginia Brasov...minunata poezia. Am citit-o si in engleza...Multumesc mult de tot. God bless you and yours...all of them. Sa ne rugam in continuare ca niciunul dintre ai nostrii sa nu fie pierdut. Doamne asculta rugaciunea mamelor si a bunicilor care vor pe copii lor linga tine...