11 May 2013

AFACERISTA...

E duminica dimineata… Aseara tirziu mi-am amintit ca astazi trebuie sa duc un aranjament de flori la biserica. Sora care de obicei face aranjamentele pentru biserica este in vacanta si m-a rugat s-o inlocuiesc citeva saptamini.

De obicei vara folosesc flori din gradina si am flori din abundenta. Dar acuma …dupa Craciun, am vazut un singur trandafir speriat intr-o tufa… Asa ca m-am trezit de mai de dimineata sa ma duc sa cumpar ceva flori. Save Martul este exact peste drum…nu cred ca fac 100 de pasi pina acolo. Asa ca ma duc drept la departamentul de flori…si ce sa vezi? Rafturile aproape goale. De Craciun bag sama ca multi oameni in fuga cumpara un buchet de flori sa-l duca familiei unde sint invitati… Intr-o parte, niste vase cu ceva flori care au supt din vase ultima picatura de apa si acuma erau de jumatate ofilite…In alt colt, citeva buchete piparate la pret dar cu flori mai norocoase care avusesera destula apa sa supravietuiasca zilei de Craciun, cind magazinul a fost inchis si nu le-a pus nimeni apa…

Ma duc la manager si il intreb daca nu-mi vinde florile alea mai ponosite la pret redus. Ma gindesc eu…le arunc pe alea ofilite si din celelalte fac un buchet nemaipomenit. Cine o sa stie ca le-am luat in ultima clipa si poate si pe nimic!!! Asa ca ma apropii de om si il intreb. Omul plin de bunavointa agreaza cu mine ca florile trebuie vindute la pret redus, dar se scuza ca persoana care este responsabila de flori nu este inca acolo. Dau din cap…si ma reintorc la rafturile cu flori: Aveam de ales intre trandafiri si garoafe…dar iau de amindoua cite un buchet si cu verdeata ce mai am pe acasa…imi fac socoteala ca-mi rezolv problema.

Ajung la casa sa platesc …si managerul era prin preajma . Vine si isi cere scuze din nou pentruca n-a putut sa-mi vinda florile la un pret redus…Insistentele lui ma zgiriie pe creier…ceva ma sufoca…nu stiu ce am ca doar omul este politicos…doar eu l-am intrebat sa-mi dea florile mai ieftin…ce oi fi avind de ma simt asa ca si cind ma string hainele si pantofii si nu ma simt bine de loc… Omul continue dragut sa-mi spuna …si eu ma framint ca ceva nu-i in regula…pina cind …constiinta se apuca sa zbiere la mine …ca de soapte n-am priceput.

M-am uitat la omul resectiv si i-am spus…
-Domnule iti multumesc ca nu mi-ai dat florile alea ofilite la pret redus. Le cumpar pentru biserica si la Dumnezeu nu pot sa-I dau decit ce am mai bun…si mi-e rusine ca am cerut discount la florile care trebuie sa le duc la biserica.
-Nu doamna, zice el…Ai procedat bine, ca face sens si ai fi facut economie de bani…
-Multumesc …ai dreptate din punctul asta de vedere…dar eu cumparam flori sa duc la altar, sa le pun in fata Domnului…si El a dat ce a avut mai bun…eu nu pot sa ma duc cu ramasite…intelegi?

Nu stiu cit o fi inteles el…dar e destul ca am inteles eu.

8 comments:

Sali Sabri said...

Doamne, ajuta-ne sa fim mai buni. Sa dam tot ce avem mai bun din noi pt Tine.
Ajuta-ne, Doamne, sa nu ne multumim cu jumatati de masura pt ca TU vrei TOTUL de la noi pt ca TU ai dat TOTUL.

Tafnat_Paeneah said...

Eu cred că închinarea este primul scop al vieţii mele. Aceasta este cea mai mare responsabilitate şi în acelaşi timp cel mai mare privilegiu al nostru. Ea trebuie să ocupe primul loc pe lista priorităţilor noastre.

elena marin-alexe said...

Sper ca fiecare dintre noi sa invete cate ceva din experienta ta draga Rodica.
Eu am invatat si-ti multumesc.

disa said...

subscriu la ce spune Elena.

Rodica Botan said...

SaliSabri-asa sa fie...sa dam TOTUL...pentruca am primit TOTUL...

Rodica Botan said...

Vyky...ce privilegiu!!! Sa servim pe CEL MAI MUNUNAT IMPARAT!!!

Rodica Botan said...

elena -marin-alexe...eu am invatat si inca mai invat...si tot fac boacane...
:)

Rodica Botan said...

disa...straduinta...fara prea multe rezultate. Dar Dumnezeu nu stinge un muc care fumega...
:)