10 May 2013

SINTETI BOGATI?

By Marion Doolan
Tradus Rodica Botan
Stateau zgribuliti in micul vestibul din fata usii de la intrare, doi copii imbracati cu niste jachete rupte , mult prea mari pentru ei…

-Aveti ceva ziare vechi, doamna?
Eram tare ocupata. As fi vrut sa spun ”nu” - pina cind mi-au cazut privirile pe picioarele lor. Niste sandale subtiri ude, pline de noroi…
-Veniti inauntru…am sa va fac niste cacao fierbinte… Tacuti au venit dupa mine. N-a urmat nici o conversatie. Sandalele inamolite au lasat urme pe podeaua…

Le-am servit cacao si piine prajita cu gem de fructe vrind parca sa-i fortific impotriva urgiei si frigului de afara. I-am lasat in sufragerie si m-am reintors in bucatarie si am inceput din nou sa ma uit peste chitantele mele si sa lucrez la bugetul familiei mele…

Tacerea din cealalta camera m-a nelinistit insa si m-am uitat sa vad ce fac copii…fetita tinea in mina cana goala si se uita curioasa la ea. Baiatul m-a zarit si m-a intrebat cu o voce emotionata…

-Doamna…sinteti bogata?
-Eu…bogata? Nicidecum!!! Si m-am uitat la covertura decolorata ce acoperea canapeaua…
Fetita puse ceasca inapoi pe farfurioara - cu multa grija.
-Cestile tale au acelasi model cu farfuriutele…Vocea ei parea vocea unei femei batrine si simteai in ea o foame care nu era o foame a stomacului…

Apoi au plecat, stringind la piept teancul de ziare vechi parca aparindu-se cu el contra vintului. N-au spus “multumesc” . Nici nu era nevoie. Au facut mai mult decit sa-mi multumeasca. Serviciul meu de masa obisnuit de culoare albastra…Era un servici de masa ieftin doar ca cestile se asortau cu farfuriutele… La bucatarie am gustat mincarea de cartofi din cratita de pe aragaz. Cartofi cu un sos linga ei…un acoperis care sa ne protejeze de ploaie, si barbatul meu care inca avea o slujba permanenta - astea se asortau si ele la viata mea.

Am mutat scaunele pe care statusera copii in fata caminului si am aranjat un pic sufrageria. Urmele de noroi facute de sandalele copiilor erau inca umede pe dusumea. Le-am lasat acolo…sa-mi aminteasca o vreme in caz ca uit…cit sint de bogata.
…………………….
Economia este proasta si majoritatea nu mai putem sa ne mentinem nivelul de trai de dinainte. Unii trebuie sa renunte la lux, altii la imbelsugare…altii la mai mult decit atit. Daca ar fi sa intrebam pe mai multi oameni ce inseamna “a fi bogat”, sint sigura ca fiecare am avea o definitie diferita, pentruca ne raportam la lucruri, la etaloane diferite.

Simplul fapt este ca unii n-au ce minca. Iar cei care au ce minca si cu ce se imbraca, un loc confortabil unde sa-si plece capul…ar trebui sa se considere bogati, nu? Vorbim de altii, bineinteles ca noi, fiecare avem o regula pentru noi si una pentru restul lumii!!!

Mi-a placut perspectiva copiilor din povestioara de mai sus…Sa ai un servici de masa cu farfurii si cescute asortate…

Acuma va intreb eu pe voi, cititorii mei…sinteti bogati?

5 comments:

viorica said...

Santem mai bogati ca saracii si mai saraci ca bogatii.
Noi il avem pe Isus care nu ne va lasa sa ne cersim painea,este promisiunea Lui.

Rodica Botan said...

Daca avem tot ce ne trebuie, oare ce ne mai trebuie? Dumnezeu sa ne deschida ochii sa vedem...

Rappa_ru' said...

Aspectul financiar este mai putin important, zic eu, atunci cand vorbesti de bogatie...eu ma consider "bogat" cand sunt sanatos, fericit, cand am familia langa mine, pe cei apropiati si o persoana care sa ma iubeasca pentru ceea ce sunt...as putea spune ca am fost "bogat", acum sunt putin mai "sarac", dar cu ajutorul Domnului, voi fi intr-o zi poate mai "bogat"...eu cred ca totusi, unele lucruri se compenseaza...ar trebui sa fiu destul de fericit si "bogat", dar momentan nu pot sa ating un anumit nivel, insa nu am cum sa spun ca sunt nemultumit...

Corneliu said...

Da, sunt bogat.. poate mai bogat decat ar trebui, si ma tem sa mi se spuna asta!..

Rodica Botan said...

Si eu sint bogata Cornelius...si eu...Multumesc de vizita!