http://ungandbun.wordpress.com/2010/04/21/se-intorc-romanii-acasa/
Un articol cu un subiect interesant. Interesant pentru emigranti...cel putin.
Citindu-l m-am intrebat daca m-as reintoarce in Romania...si raspunsul meu ar fii...
-"NU"!
Cind am venit in America am venit cu parintii si fratii mei si bunica mea... Ai mei n-ar fii plecat fara mine...Lui Buna i-au dat pasaportul cu mult inaintea noastra. Ea l-a refuzat. A spus ca pleaca numai cu toata familia. Norocul nostru...ca altfel n-am fii primit pasapoartele poate niciodata.
Si nici eu nu as pleca fara copiii mei inapoi oricit de promitatoare ar fii circumstantele. Iar copiii si nepotii mei nu s-ar putea adapta in Romania - cel putin asa cred eu. Nu-mi place cum se schimba viata in America, nici mie...tocmai pentruca se schimba in ceva ce seamana cu viata cu problemele pe care le-am lasat in urma cind am emigrat...
Sint curioasa ce spun alti emigranti. V-ati repatria? Si de ce? Sau de ce nu?
21 comments:
Banuiesc ca nu e usor sa te intorci insa si ca lucrurile sunt diferite insa mie imi place aici ... e provocator.
Provocator la multumire, la bucurie in ciuda a multe, la a nu mai invidia capra vecinului ... la a trai curat si frumos ...
Dar, va asteptam in vizita ;)
Cella...esti dulce. Nu am spus ca n-as venii cu gindul sa dispretuiesc tara de unde am plecat. Dar cind esti de 30 de ani intr-o alta tara, si cind nepotii abia de pricep un pic romaneste...cel mai mic dintre nepotii mei nici nu intelege mare lucru...si cind niciunul din ei nu s-ar muta de aici - si daca ar fi aici mai rau ca acolo, tot n-as pleca fara ei niciunde.
oooooooooooooooo, nici nu m=am gandit la dispret, no way .... no way!
sunt de acord cu Cella, dar si ce spui tu, Rodica, e adevarat.
De fapt, "acasa" e acolo unde te simti bine.
Rodica pe noi ne bate gandul de ceva timp pentru a ne antoarce acasa.Dar cum spui tu e usor pentru noi dar mai greu pentru copii.Nu e imposibil nici pentru ei.,ansa stam pe ganduri...Mie ami suna o vorba a unui parinte:"An afara e mai bine material,iar an tara e mai bine spiritual".Acum ce si-alege omul.Adica an tara spiritualitatea este mai accentuata.Mai ales pentru noi care traim intr-o tara de alt cult simtim mai bine acest lucru.Cel putin occidentul e ateu....E adevarat ca moral sunt superiori noua cel putin romanilor dar nu e suficient. Nici chiar moralitatea fara Dumnezeu nu are valoare mare e putin mai sus atata tot.
Cella...imi pare bine ca nu te-ai gindit asa. Ca nu astea imi erau intentiile...
Exact asa disa...
Si am trrait mai mult din viata aici. Plusa, parinti, frati cu familiile lor si copii mei cu familiile lor sint aici. La cine sa ma duc? Sau la ce?
Corina, poate copiii vstrii sint mai mici. Ai mei deja au familiile lor. Dar si asa, poate ca daca vreti sa va intoarce merita sa mergeti si sa stati o vreme acolo sa vedeti daca intr-adevar va puteti acomoda. E interesant ca noi uitam unele lucruri si ne ramin in minte doar amintirile frumoase. Am stat devorba cu multe persoane care erau asa de fericite sa mearga in vacanta in Romania si apoi am discutat cind au venit... Unii si-au scurtat chiar vacanta...Ziceau ca toate sint scumpe, si ma rog...greutatile de acolo...de care au uitat...si s-au grabit sa vina inapoi...
Spiritualitatea...in privinta asta e adevarat ca in lipsuri ne amintim mai mult de Dumnezeu. Si cu toate astea Europa e mai pa\gina decit America...asa mi se pare mie...aproape ca ar trebui trimisi misionari in Europa. Am o prietena misionara in Paris...e de jale. Daca te duci in toate catedralele din Europa...sint mai mult loc de turism si nu de slujba religioasa...
Sunt doar de 7 ani in America , dar nu m-as mai intoarce in Romania.Asa cum spui tu, Rodica si copiii nostri sunt aici ,la casele lor si ce m-as face fara ei si fara cele mici(nepotele)Apoi mai e si faptul ca ne-am schimbat si noi in gandirea noastra, poate in comportarea noastra, in gusturi de toate felurile. Am fi obligati sa facem fata la o noua (re)adaptare la viata de acolo, pentru ca si acolo s-au schimbat multe, dar schimbarea care s-a facut nu ne apropie ci discrepanta s-a marit.Cred ca ar fi o mare dezamagire. Cunosc persoane in aceasta situatie si nu le este usor.Pe de alta parte trebuie sa fim multumitori pentru toate lucrurile. Daca nu sunt multumita aici nu voi fi multumita nici daca ma intorc in Romania.Avem obligatia potrivit cu IEREMIA 29:7, sane rugam pentru tara aceasta, dar si pentru tara din care am venit si"pentru toti oamenii" Cu drag -Elisabeth
Frumosa si lunga coborarea prin Mariposa spre Fresno, Fwy5...Sequoia Grove si Yosemite..nu te saturi niciodata... Dar si coasta, mergand pe PCHwy...mai mult salbatica si pitoreasca spre Monterey...
"Intoarcerea" e...ca in basmul lui Ispirescu: "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.."Dar a fi.."tu insuti", probabil ca asta e adevarata incercare: "a fi, oriunde si oricand..." Acolo, aici, oriunde pe..pamant! "Been there, done that!"
M-as intoarce doar in cazul in care in America ar ajunge sa fie mai rau decit in Romania....Si atunci, probabil, ar fi Cheia inaintea Romaniei....
george valah...ai dreptate ca-i frumos pe-acolo...trag concluzia ca nu te-ai intoarce in Romania?
Elisabeth...sa ne rugam pentru Romania si America...ani dificili ne asteapta...precum ai zis...
Blessings to you...
Cristina, nu stiu de ce dar cu cit sintem mai departe de rusi cu atita ma simt mai bine...si faptul ca America este inconjurata de ape, parca iara este un plus.
Adevarul este ca daca se strica vremile...numai cerul ne mai poate oferii sperante. Si pina atunci, sub aripile ocrotitoare ale Lui Dumnezeu...
Rodica draga am si eu o Buna si pentru a te convinge te rog rupe din timpul tau pretios si acceseaza SOARELE VIETII NOASTRE PUSI ,vei gasi la pag.17,important pag 39-41.
Cu aceasta ocazie doresc sa ma cunosti mai bine.
Te imbratisez si ma bucur ca te-am intalnit,postarile tale imi aduc o mare liniste sufleteasca.
Eu m-as intoarce daca biserica mea ar fi asa cum am lasat-o acum 27 de ani {daca as putea}asa ca trebuie sa ne multumim cu ce ne-a dat Dumnezeu .Ne-am corcit cu neamurile ,nepotii nu vorbesc romaneste .Plus nici bisericile romanesti nu mai sunt cum au fost .Satana a avut grija si are, sa distruga tot ce este spiritual si punem vina pe occident ceace nu cred ,trairea noastra intima cu Dumnezeunu nu ma poate indeparta de El.
Lilu am inceput sa citesc ...dar m-am oprit ca trebuie sa merg la lucru...dar promit sa termin tot de citit. Fain copil, baietelul asta...Am vazut ca a scris si ceva poezie...(a trebuit sa ma uit pe la sfirsitul cartii, nu?)
Anonymus...nici nu m-am gindit la aspectul asta...dar ai dreptate. Si acolo s-au facut multe schimbari...
Anonymus, sunt de acord cu tine. Asa este.
iMI PERMITI SA TE CONSIDER o prietena de a mea pentru ca imi
acorzi o deosebita atentie ,ma ajuti sa suport efectele adverse ale unor evenimente imi oferi sprijin emotional si informatii .
Desi traiesc pe malul fluviului numit al Paradisului care izvoraste din Rai,Dunarea,oamenii de aici sunt foarte stresati si nu cultiva energia pozitiva pe care cei de pe taramurile unde locuiesti o cultiva din abundenta.
Oamenii au evoluat insa in grup si au avut si vor avea nenoie de cineva pentru a supravietui.
Lilu...prietenia ta ma onoreaza. Si inca ceva...sursa mea de energie nu este o banca privata, o zona prinsa in niste coordinate greu sau imposibil de strabatut...este atit de aproape de noi incit suflarea din noi o poate ajunge.
Sintem parte din Dumnezeu care a suflat viata in noi...si El ne recunoaste cind strigam la El dupa ajutor, asa cum mama isi cunoaste glasul copilului ei...
Crede-ma ca bunastarea nu rezolva toate problemele. Rezolva unele probleme pe care le are saracia, si creaza altele pe care numai abundenta le poate da...
Pacea este ceea ce ne lipseste noua oamenilor desi daca ne intreaba cineva dupa ce alergam atita o sa zicem ca alergam dupa fericire...
Si pacea o putem afla si in conditii mai vitrege, pentruca nu trebuie sa o cautam afara ( acolo nu este pace niciodata) ci trebuie sa o cautam in noi. Este simtamintul acela ca ai facut totul totului tot ce depinde de noi...pentru binele si prosperitatea celorlalti si pentru noi insine, in egala masura, fara partinire. Este bucuria ca am daruit din noi celor care aveau nevoie de de ceva ce ne apartinea...este starea de multumire pe care o avem fata de ceea ce avem.
Daca vrei sa-mi scrii privat , iata adresa mea de email...botanrodica@gmail.com
...Si iti doresc pace sufleteasca...
Post a Comment