30 May 2010

MEMORIAL DAY 2010!


Miine sarbatorim..."Memorial Day". O zi in care ne amintim de toti cei care si-au jertfit viata ca astazi noi sa fim liberi. Am putea sa incepem multumirea cu Domnul Isus care ne-a eliberat de sub pedeapsa pacatului prin jertfa de la Golgota. Nu este libertate mai mare ca asta.

Apoi am putea trece la miile si sutele de mii de soldati care au murit pentru pacea si libertatea ce-o avem aici in Statele Unite ale Americii. Si nu numai ei...Chiar acum, in aceste timpuri de pace pe care majoritatea  le gustam aici in SUA, exista soldati in diferite parti ale lumii in locuri dificile, in razboi ...Exista familii a caror dragi sint departe de ei, pe cimpul de lupta sau in pregatire pentru a ajunge pe cimpul de lupta.

O astfel de familie de romani mi-a fost dat sa cunosc; si pentruca sarbatorim miine pe cei care s-au dus ...nu inseamna ca nu putem sarbatorii soldatii de astazi, care au parasit zona lor de confort si au acceptat haina militara cu tot ce reprezinta ea. As vrea sa-i onorez atit pe acesti tineri cit si familia lor. Ei toti fac un sacrificiu, pentru care noi ar trebui sa fim multumitori.
Va prezint mai sus familia Alex si Manuella Pop si cei doi fii ai lor, David (Navy) si Thomas (Army) si sora lor Doris.

Dumnezeu sa reverse binecuvintarile lui peste intreaga familie. Va multumim pentru sacrificiul vostru.

8 comments:

elena marin-alexe said...

Dumnezeu sa-i binecuvanteze! Si pe tine de asemeni.

rodica said...

Asa sa fie elena...

Alex Pop said...

Multumiri pentru frumoasele cuvinte si pentru cinstea acordata aici, pe acest blog militarilor nostri.
Multumiri si felicitari si tie, pentru ca lupti bine lupta cea buna pe frontul spiritual si ideologic , prin blogul tau si prin ceea ce scrii prin ograzile virtuale ale altor “soldati” din blogosfera. A fi sare si lumina este o batalie zilnica, mai mult cu noi insusi, dar…si cu altii.
Admir insa tenacitatea si rabdarea cu care incerci mereu sa fii doar pozitiva, sa ridici pe altii, sa incurajezi si sa mangai pe cei in nevoie si mai ales pentru ca alegi sa nu “strivesti corola de minuni a lumii” ci sa prezinti nealterat Frumosul si Adevarul de care sufletul nostru are atita nevoie.
Keep up the good work! Si nu uita ca numai in pomul care aduce roada se arunca cu pietre! …

rodica said...

Alex...fara sa fac uz de politeturi si cuvinte extravagante...cinstea este a mea. Stiu ca noi romanii avem resurse; dar putini aleg sa foloseasca aceste resurse pentru lucrurile care conteaza...pentru ceva trainic. Admir faptul ca ati crescut 3 copii atit de frumosi; si pe dinauntru si pe dinafara. Trebuie sa pun poezia lui Doris acuma...sa guste putin din investitia voastra si alti romani. Am putea noi romanii mai des sa avem motive sa ne simtim mindrii de natia noastra. Au fost altii in trecut care au facut mai mult cu si mai putin...

Poate familia voastra va inspira putin pe romanii de pretutindeni in a face alegeri potrivite...V-ati imbogatit aici in America...dar valorile nu le tineti la banca...si criza asta economica nu vi le poate lua.

Si voi sa tineti steagul sus. Sinteti o priveliste placuta si care da sperante celor care cauta modele de urmat. God bless! Si multumesc de cuvintele pline de bunatate pe care mi le-ai adresat!

Anonymous said...

Fiti Binecuvantati de Domnul nostru in toate zilele vietii voastre!Fie indurarea Lui peste voi,El Cel care ne numara pasii, sa va conduca si sa va pazeasca fiecare pas, in orice vreme si "Pacea Lui Dumnezeu care intrece orice pricepere sa va pazeasca inimile si gandurile in Cristos Domnul"
Cu drag si respect-Elisabeth

viorica said...

Dumnezeu sa binecuvinteze eroi nostri .Chiar acum este la noi fiul meu venit din Iraq unde a stat 1 an .Sant mandru de el .Este de 25 de ani in armata si cu toata rugamintea parintilor nu vrea sa iasa afara din armata .Este mandru de jobul lui si prin el si noi .Dragii mei Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va apaere in orice moment ,santeti mandria noastra si a tarii adoptive .God bless!

Alex Pop said...

@Viorica, Your son is a tried and tested hero! Un sfert de secol in armata americana, riscindu-si viata ca altii sa traiasca in pace - asta intr-adevar, e de admirat.
Aveti tot respectul meu, caci stiu ca nu e deloc usor nici pentru parinti, mai ales pentru mame.
Fie ca Dumnezeu sa-l ocroteasca in continuare!

Rodica Botan said...

Ma alatur celorlalte urari...unii dintre noi nu avem habar de sacrificiul care se face in zilele noastre inca pentruca noi sa traim in pace...in libertate. Transmite fiului tau Viorica toata recunostiinta noastra.