UN FEL DE SPOVEDANIE...

Oana mi-a lasat un mesaj la caricatura cu urmarirea cozii; iar cuvintele ei ...chiar ca m-au urmarit astazi. Si apoi am mai citit si ce scria intr-un comment pe blogul lui Marius; destul sa realizez ca amindoua vorbim din experientele avute vizavi de Alin Cristea: ale ei pozitive, ale mele dimpotriva. Poate ca nu numai noi, dar si restul oamenilor vorbesc tot din experienta cind vorbesc…de unde altundeva ne-am aduna patosul, energia, curajul de ne da cu parerea sau de a actiona intr-un fel sau altul? Interesant este faptul ca uneori nu ne cunoastem nici noi insine suficient pina in clipa cind apare urgenta sa actionam...si abia atunci in fata situatiei de criza stim ce si cum…

Cu ani in urma pe cind copiii imi erau mici, hotii mi-au spart usa si ne-au furat din casa. Locuind singura cu fetele mele si buna mea, probabil ca au urmarit si au vazut cind plecam la biserica si cind veneam de la biserica si in timpul respectiv au actionat linistiti, fara probleme. Odata a fost chiar de Craciun - si au luat toate cadourile copiilor de sub pom…plus lucruri de prin casa: televizor, VCR…flautul si clarinetul lui Laura…si mai mult decit orice , ne-au luat linistea, dupa ce au lasat o casa intoarsa pe dos si ravasita ce nu s-a vazut. Ne-au lasat cu o groaza in noi care ne-a facut sa tresarim la orice zgomot. Si casele batrine fac o groaza de zgomote mai ales seara in tacerea care se asterne si mai ales cind trec de la arsita zilei la racoarea serii…Eram mereu la geamuri si mereu ciuleam urechile, mai ales ca in decurs de 2 ani, ne-au furat de 3 ori.

Si de la o vreme dezvolti niste sentimente nu prea prietenoase. Dupa a doua experienta, mi-am cumparat pistol. Au trecut citi ani? Poate mai mult de 20 de ani de atunci. Intentionam sa ma duc sa practic, sa invat cum sa trag cu pistolul…adevarul este ca am pistol de atita vreme si nu l-am folosit niciodata. L-am cumparat pentruca eram frustrata , pentruca ma simteam neputincioasa , pentruca aveam sa-mi apar copiii si nu stiam cum s-o fac mai bine. Imi amintesc ca odata am venit acasa de la biserica si Laura care era mai mare, s-a dat jos si mi-a deschis poarta…si in timp ce parcam masina ea s-a indreptat catre usa din spate - usa de la bucatarie pe unde de obicei intram in casa, doar ca sa vina inapoi ingrozita si sa-mi spuna…"mami…cineva este in casa". De data aia, mi-au furat si pistolul, pe linga celelalte lucruri…

Mi-am cumparat altul…dar mai mult ca sa-l am - fara sa stiu daca voi fi in stare sa-l folosesc in timp de criza…M-am intrebat de multe ori daca as putea sa apas pe tragaci. Teoretic spun ca da…Daca cineva se atinge de copiii mei, vreau sa cred ca voi face tot ce imi sta in putere sa-i apar. Practic insa…as apasa pe tragaci?

Sint momente si momente din viata …si putem rezista pina la un nivel de frustrare, dupa care reactionam. Treaba cu Alin poate fi una similara. O vreme am fost ca Ulise legat de catarg…ca n-am mai lasat comentariile sa le vedeti si atunci mi-a scris pe privat …cuvinte grele de auzit. Dar scriind aici si simtindu-ma asa de indignata (pe drept) mi-am adus aminte de Domnul Isus si de insultele si batjocurile preotilor, soldatilor,si oamenilor care l-au petrecut pina in virful Capatinii. Nici chiar tilharul de linga El nu l-a crutat. In fata acestor insulte…El n-a deschis gura, cu toate ca era nevinovat. Acuma ce sa va spun? Ca am sa pot sa fiu si eu asa?

Am incercat sa-l ignor, sa-l infrunt, sa-l blagoslovesc…si periodic imi pierd rabdarea…si nu apas pe tragaci dar daca reusesc sa nu-i raspund prin vorbe…o fac totusi prin caricaturi. Am vazut ca s-a facut tacere pe-aici…si nu zice nimeni nimic…Eu trebuie sa-mi marturisesc isprava. Am ris de m-am prapadit de una singura, conducind masina si cu o mina fircalind cit puteam de bine citeva idei pe o foaie de hirtie , ca sa nu le uit. Uite ca am zis-o si pe asta. Am sa ma rog Domnului sa ma ierte dar daca tot asa ma bate la cap…nu stiu daca ma pot abtine…cu toate intentiile mele bune. Vedeti? Pistolul il am intr-un sertar cu ciorapi…si i-am scos gloantele din el de mult. Dar sa nu-mi cereti cumva sa scot si mina din creion…?!