15 March 2010

Traind viata cu curaj - in cautarea adevarului. ( 1 )

Pastor McGann a inceput lectia de astazi cu o poveste recenta din media. O fetita de 16 ani, se sinucide. Intrebarea era …de ce? Fata era premianta la scoala, frumoasa, o sportiva de performanta. Datorita notelor bune cistigase bursa pentru toti cei 4 ani de facultate. Mamica ei intra intr-o seara in camera doar ei sa o gaseasca moarta. Intrebarea era…ce anume poate determina pe cineva in culmea succesului sa isi ia viata. Si dupa ce vom parcurge toata lectia, vom putea sa incercam sa raspundem la aceasta intrebare. Adevarul intreg poate ne va fi inca necunoscut, dar vom putea intelege cel putin unele greseli pe care le facem prin felul nostru eronat de gindire.

Majoritatea dintre noi credem ca …daca am cistiga la lotto un milion de dolari am fi fericiti; daca am fi mai frumosi, daca ne-ar iubi cineva mai mult, daca am avea prieteni mai multi, o casa mai mare, relatii mai bune… Este oare adevarat ca daca am avea lucrurile pe care le dorim, am fi mai fericiti? Sau…cind am fi dobindit acele lucruri am avea deja ochii pusi pe altceva, si altceva si niciodata nu am ajunge sa stim ce-i multumirea? Se dobindeste multumirea prin agonisirea unor situatii, unor lucruri materiale, unor relatii, sau multumirea nu are nimic de a face cu aceste lucruri?

Cei care au astfel de probleme emotionale trebuie sa faca doua lucruri ca sa se ajute, si sa iasa din starea asta nesanatoasa: primul lucru este sa-si revizuiasca relatia cu Dumnezeu, iar al doilea sa lege o relatie mai strinsa cu fratii si surorile lor de credinta care ii pot ajuta sa depaseasca unele situatii.

De fapt aceste cursuri pe care le urmaresc, au ca scop sa ne echipeze cu unele cunostiinte simple care sa ne ajute sa ne reevaluam propriile emotii si apoi sa fim in stare sa ajutam pe cei din jur sa isi faca putina ordine in ghemul incurcat al emotiilor lor si sa gaseasca un pic de pace si eventual pacea care intrece orice pricepere care vine de la El, Domnul pacii.

Recomandarea pentru cei a caror probleme sint acute in ceea ce priveste emotiile este sa caute de urgenta un centru pentru asemenea crize personale. Este posibil sa aiba nevoie persoanele respective de mai mult decit sfaturi binevoitoare si intelegere; posibil sa aiba nevoie de ajutor profesional si uneori medicamente.

Aici, la punctul asta ni s-a spus povestea cu "doamna si biscuitii". Si o gasiti aici...
.................................................................................


HOTUL ...DE BISCUITI!!!
de Valerie Cox
tradus Rodica Botan

Intr-o seara o femeie astepta la un Aeroport . Cu inca multe ore de asteptat inainte de zborul ei, s-a dus la un magazin de carti din Aeroport sa caute o carte, a mai cumparat si o punga cu ceva biscuiti si s-a asezat sa stea pe unul din rindurile de scaune in fata la Gate.
Era adincita in lectura cartii dar cu coada ochiului nu se putu sa nu observe ca un barbat asezat linga ea fara nici o jena baga mina si lua un biscuite din punga care se afla intre ei. Ea incerca sa ignore gestul…sa nu faca o scena …Asa ca citea mai departe, minca din biscuiti si se uita din cind in cind la ceas , in timp ce “hotul de biscuiti” minca de zor si punga se golea vazind cu ochii. Cu fiecare minut femeia era tot mai iritata si gindea…”daca n-as fi o persoana cumsecade , acuma i-as da un pumn direct in ochi sa i-l inverzesc”…
Cu fiecare biscuite pe care-l lua ea, lua si el unul. Cind a mai ramas doar unul in fundul pungii, ea se gindii…”acuma ce o sa faca?”…Cu un zimbet larg pe fata lui si un ris nervos, omul lua ultimul biscuite si il rupse in doua . Apoi ii intinse ei o jumatate in timp ce minca jumatatea cealalta.
Ea intinse mina si smulse jumatatea ce i-o intinse el iar in mintea ei fremata…”Fratele meu…tipul asta are un nerv…si e prost crescut pe deasupra…nici macar nu mi-a zis multumesc!!!”
Cu usurare rasufla cind in sfirsit se anunta zborul avionului ei. Si-a adunat bagajele si se indrepta spre poarta, refuzind sa mai arunce macar o privire “hotului de biscuiti”.
Intra in avion, isi gasi scaunul, in care se arunca indignata si apoi cauta dupa carte …ca mai avea un pic s-o termine de citit…Cind baga mina in sacosa pe fata i se asternu o mare surpriza…punga ei cu biscuiti era chiar deasupra…
“Daca a mea este aici”…murmura ea cu disperare…”atunci cealalta punga era a lui si el a impartit-o pe a lui cu mine…”
...................................................................................

Concluzia fiind ca ceea ce gindim si ceea ce ne spunem noua insine nu este totdeauna adevarul. Este un vast spatiu de studiat pe marginea acestei idei. Ceea ce credem noi (fiind adevarat sau nu) , are un impact asupra emotiilor noastre. Felul cum vorbim cu noi insine, ceea ce ne spunem si felul cum analizam situatiile in mintea noastra,va schimba in mod sigur viata noastra. Daca vrem sa ne schimbam viata in bine - trebuie neaparat sa schimbam felul cum gindim. Si ca sa fie schimbarea buna, trebuie sa cautam dupa adevar. Numai adevarul ne va face liberi. Numai el ne poate echilibra emotional.

10 comments:

Tasha said...

Frumos articolul ,stiam povestioarea,mi-a facut placere recitirea ei...sa ai o seara frumoasa!

Elena said...

"Traind viata cu curaj - in cautarea adevarului".... fiecare clipa este o lupta, de curaj avem nevoie ..... uneori consideram ca este mai bine sa nu ne implcam, sa stam deoparte, sa nu luam atitudine, dar lasand totul in voia sortii avem surpriza ca unii sa si-o ia in cap, sa se creada buricul pamantului,cred ca daca au fost cocotati undeva sus nu-i mai poate nimeni da jos.
Ei bine, parca articolul a fost scris pentru mine Rodica, pana de curand am crezut ca este ceva cu mine ca nu ma pot integra, ca nu pot lasa de la mine, nu pot ignora, dar am aflat ca daca nu incerc sa iau atitudine, lui Dumnezeu nu-i plac oamenii lasi, o sa risc sa fiu calcata in picioare, la figurat bineinteles, nu am avut niciodata ambitii marunte singura mea investitie au fost copii si nu a dat faliment, din contra este prospera.
Iaca am scris si eu ceva asa dis de dimineata, mii de multumiri pentru ce scrii, ti-am mai spus esti un reper pentru noi, te sarutam de la Tg Jiu, Elena ...

gaby_d said...

buna dimineata, Rodica!lecturez ca in fiecare dimineata, scrierile tale.multumiri din suflet.>:d<.sa ai o zi minunata!

Rodica Botan said...

povestioara e intr-adevar mai veche, tasha. Ideea folosita este insa un pic diferita si a venit bine in lectia de duminica. Nu am terminat inca de scris tot ce am invatat!!!

Rodica Botan said...

Elena...m-am gindit la tine cind am scris...se potriveste asa de bine si cu ce-mi lipsea mie si cu ce-ti trebuia tie sa auzi!!!

Cred ca cineva stie nevoile noastre...ce zici?

Rodica Botan said...

gaby...imi dai ghes sa continui sa scriu...multumesc...tre imbratisez...o zi buna!!!

cella said...

Rodica, ... mersi ca ma lasi sa iau din biscuitii tai ;))

gabi said...

Esti in total acord cu ceea ce gandesc si eu.
Te imbratisez si te astept pe la mine :)

Rodica Botan said...

Cella...pe tine te las sa iei si din aia din geanta...ha-ha...

Rodica Botan said...

gaby...tre' sa ma pun pe treaba fetelor ca n-am pus nimic pe blog...e ca si cum as avea musafiri si farfuria e goala...Dar ce mai...va trimit la frigider...trebuie s afie ceva acolo...