20 February 2013

VINE PRIMAVARA...


     Citind rindurile e-mailurilor si comentariilor primite - dar mai ales citind printre rinduri …am ajuns sa am o stare de bine pe care nu v-o pot descrie. Am venit in fata voastra de atitea ori plina de neputinte… frinta de probleme, abia agatindu-ma de singurul lucru stabil in viata mea- si asta este Christos Domnul Domnilor si Domn al inimii mele. El este Acelasi in veci si promisiunile Lui sint lucru sigur.
     De Anul Nou am avut un singur gind si m-am gindit ca anul asta sa “ma-ncred in El’…orice ar fi. Stiu ca “orice”-ul poate fi atitea lucruri…ca mi-e groaza sa ma gindesc cit si ce poate fi. Dar imaginatia mea bolnava ma duce doar prin colturi si cotloane intunecate. Dumnezeu este un Tata bun si da lucruri bune copiilor Lui, chiar daca uneori aceste lucruri sint primite cu lacrimi de durere…sa nu-mi spuneti ca nu vi s-a intimplat si voua…?!
     Cu vreo luna in urma, un var de-al meu …baiat tinar, a avut un accident- si s-a dat cu masina peste cap pe freeway. Cind a venit politia, si ambulanta, si pompierii, au intrebat unde este individul din masina…si el a raspuns…
-Eu sint…
Politaiul s-a uitat mirat la el, ca nu-i venea sa creada ca a iesit intreg din masina aia dubita. N-a avut nici o singura zgiriietura pe trup… Ceva insa s-a schimbat inauntrul lui. Sami avea niste intrebari fara raspuns si pentru ca viata lui nu mergea chiar cum dorea el, a crezut ca Dumnezeu nu il  iubeste. Ajuns acasa dupa acest incident insa, a imbratisat-o pe mamica lui si i-a spus.
- Acuma sint sigur…
-De ce esti sigur…a intrebat mamica lui mirata?
-Sint sigur ca Dumnezeu ma iubeste!!! a fost raspunsul lui…
     Astazi simt si eu ca Dumnezeu ma iubeste (din nou) - si ma iubeste si prin voi. …
    
     Si uite am si o lectie din toata intimplarea…ca mie imi place sa invat din fiecare lucru cite ceva. Ce putin efort trebuie ca sa aduci o schimbare in viata cuiva…Cit de simplu este sa spui citeva cuvinte – dar care sa vina din inima…ca sa schimbi situatia cuiva…Fiecare din noi avem nevoie de aceste momente sfinte…toti avem un suflet care tinjeste mereu dupa ceva…nelamurit si tainic. Si acest lucru este dragostea…dragostea de frati si dragostea de oameni.
     Cind zici ceva despre dragoste – spectrul este pentru majoritatea oamenilor din zilele noastre plasat undeva intre “la rascruce de vinturi” si “pe aripile vintului”…Dar darul vostru pentru mine a fost un dar de dragoste care nu este nici la rascruce, si nici pe aripi... Este o dragoste cu dimensiuni si atribute dumnezeiesti. Si de o astfel de dragoste avem cu totii nevoie…este o dragoste izvorita din Christos – o dragoste care se da fara egoism, fara pretentii in dreptul ei, fara asteptari si fara avantaje…Pe unii din voi nu va cunosc, desi as vrea sa va stiu. Dar mi-ati atins inima intr-un fel pe care n-am sa-l pot uita niciodata. Lectia mea de aici ar fi sa incerc in fiecare zi sa ating inima cuiva in acelasi fel in care voi mi-ati atins-o pe a mea… Sa zimbesc, in loc de sa fiu incruntata…sa imi pese in loc sa trec nepasatoare, sa ascult cind cineva are ceva de spus, sa casc gura si sa spun o vorba buna in loc sa stau imbufnata…
     Un soare deosebit de frumos patrunde in biroul unde lucrez. E primavara afara si e primavara si in inima mea…

2 comments:

Marta said...

Se bucura si cerul cu tine si noi amaritii de paminteni. Te iubesc .

Rodica Botan said...

Multumesc , Tusa Marta...si eu amarita ma bucur...Ma bucur ca ma iubesti!