01 February 2013

BATRINA DOAMNA CONSTIINTA...

de Glenn Tex Evans
tradus Rodica Botan

La mine acasa, in partea de Est a Texasului, cind am fost doar un baietel, duceam lipsa de tare multe lucruri. Deseori nu aveam nici mincare suficienta. N-am avut niciodata haine prea grozave, sau casa nu era cine stie ce si nici doctori nu erau prin imprejurimi.

Si cu toate astea am avut citeva lucruri care au fost foarte bune pentru noi. Si dintre ele, cel mai important este acela ca am avut niste parinti devotati. Mama si tatal meu cred ca au fost toata viata indragostiti unul de altul… din momentul cind s-au intilnit prima data si pina la sfirsit.

Parintii mei nu cred ca au avut prea multa educatie. Banuiesc ca s-au dus la scoala poate pina la clasa a opta, dar cu siguranta nu mai departe de atita. Singura scoala unde au mers a fost una din scolile alea care are o singura camera, care erau pe atunci in Texas. Dar am fost intotdeauna placut surprins cit de multa muzica si poezie cunosteau. Si se pricepeau destul de bine si la matematica. Tatal meu in mod special era un om care lucra foarte mult.

Mama, desi nu avea multa educatie era isteata, si plina de compasiune. Isi adora copiii si a lasat impresii de neuitat in sufletul fiecaruia dintre noi.

Intr-o zi, cind eram doar un baietel, mama imi dadu un moment de atentie special. Nu era ceva neobisnuit la ea ca sa stea jos si in liniste sa impartaseasca unele lucruri doar cu unul din copiii ei. Citeodata ne povestea de zilele cind ea era doar o fetita sau ne povestea de calatorii care au trecut pe acolo si cite capete de vaci aveau in turma sau povesteam ce o sa punem in gradina in anul care vine. De cite ori avea citeva minute libere, se aseza jos cu cite unul dintre noi si isi petrecea ceva timp vorbind cu noi…si aceste momente au ramas in memoria noastra nesterse.

Si cum va spuneam, s-a asezat intr-o zi linga mine si mi-a zis…”Glen, tu sa stii ca ai inauntrul tau o batrinica mica!”. A fost suficient remarca asta sa-mi fure toata atentia. Si imaginatia mea a urmat-o apoi cu fiecare cuvint pe care l-a spus.

“Inauntrul tau, este o batrinica tare mica… pe care o s-o numim… doamna Constiinta. Aceasta mititica batrinica, Doamna Constiinta, traieste in apropiere de inima ta, inauntrul tau, tot timpul. Cind faci ceva rau, cind minti sau te comporti ca un las, stii ce face Doamna Constiinta? Isi pune fata in miini uite, asa cum fac eu acuma, si plinge.” Si mama si-a pus fata in miini si mi-a demonstrat cum plinge batrina Doamna Constiinta, de fiecare data cind eu fac ceva rau.

Apoi, cu un ton schimbat…”dar stii ce face Doamna Constiinta de cite ori esti curajos si te porti cu bunatate si spui adevarul? Lasa-ma sa-ti spun eu ce face Doamna Constiinta. Cind esti curajos si bun si spui adevarul, Doamna Constiinta danseaza …isi ridica miinile in sus si se roteste uite asa de bucurie…”

Mama mea mi-a spus povestea asta cu mai bine de 50 de ani in urma, cind inca eram doar un baietel. Cu toate astea imaginea ce mi-a creat-o atunci inca este vie in mintea mea si astazi. Pot si acuma sa o vad pe Doamna Constiinta. Nu e mai inalta de 6 inch. Nu este imbracata in haine moderne, ci intr-o rochie de tara de culoare maro, exact asa cum era rochia mamei mele.

Pot sa marturisesc ca am vazut-o de citeva ori pe Doamna Constiinta punindu-si fata in miini, plingind. Sint sigura ca aparitia ei a fost datorata invataturilor ce le-am primit de la mama mea. Pot de asemenea sa va spun ca am vazut-o pe Doamna Constiinta si cu miinile in sus dansind…in bataia vintului rotindu-se si iar rotindu-se…Si dansul ei a fost inspirat de ceva curajos si drept, si bun, si adevarat…

Parintii, si profesorii, si psihologii pot analiza povestea asta…dar eu am vrut sa impartasesc acest aspect al vietii mele cu voi. Pentru ca si astazi inca pot sa o vad adesea pe Doamna Constiinta dansind cu miinile in sus sau stringindu-se si ascunzindu-si fata in miini cu parere de rau plingind…in functie de actiunile mele.

“Cine are urechi de auzit, sa auda.”

5 comments:

cristina said...

Si batrinica mea danseaza in ultimul timp...

Rodica Botan said...

Si eu i-am dat lectii de dans la batrinica mea...

cristina said...

You're just too funny!

Rodica Botan said...

mai...nu stia sa miste...era lemn...zicea ca ea nu are voie sa danseze...si eu am zis "TREBE"...

B.D. said...

Dacă nu e lăsată să danseze se stinge pe picioare...