CITE CEVA DESPRE CERSIT...(4-8-10)

O poveste da nastere la alta poveste. M-a inspirat mai degraba comentul lui O.Onita (din articolul de dinainte), alias fratele Milut care a participat cu o poveste tare faina la concursul meu din luna Martie. Dar sa-l las pe el sa povesteasca…

“Patanie personala : eram cam bolnavior si am ,,strigat" catre Domnul si m-a scapat de pietre la rinichi rapid – tot asa intr-o noapte (povestea e mai lunga), eram cam bolnavior si trebuia sa culeg visinile si tare greu mi-era si am, ”gindit" catre Domnul, ca nu cumva ar putea visinile sa vina mai la vale sa pot culege din picioare - si Domnul m-a ascultat si visinul a inceput sa se aplece catre mine si la gata (pe cind am terminat de cules visinele) pomul a fost complect dezradacinat -a trebuit sa-l tai…

Asa ca, “ai grija gura mica ce te rogi !!" Oare nu ne spune Cuvintul ca noi nici nu stim sa ne rugam? ‘

Apoi zicea fratele nostru ca si noi sintem un fel de cersetori. Prin faptul ca-i cerem Domnului sa ne dea intr-una...Si este adevarat…dar sintem copii Domnului. Si cei care aveti copii stiti exact ce pozitie are un tata fata de copii lui. Vin la noi , si parca nici nu trebuie sa ne spuna ca au nevoie de ceva ca ii depistam noi inainte de a deschide gura. Eu gindesc din prisma unui singur parinte, dar imi imaginez cum functioneaza dragostea parinteasca cind sint doi parinti si le vine odrasla in vizita…

Eu de una singura de dupa chip si dupa vorba stiu precis ca lucrurile nu-s asa de “fain thank-you” cit ar vrea copii mei sa cred ca sint. Si…nu trece mult si adevarul iasa la suprafata ca si uleiul deasupra apei. Poate un parinte sa nu vrea sa isi ajute copilul? Cu o singura exceptie…Nu cred ca vreunul din parinti ar fi dispus sa intretina un viciu in copilul lui…

De aia cred ca Dumnezeu vrea sa ne dea, atita timp cit cerem ceva cu folos, nu ca sa pradam in nebunia noastra. El stie de ce ne trebuie ceea ce ii cerem, daca ne va fi de folos sau va fi spre dezastrul nostru. Si adevarul este ca, bogatia, bunastarea, nu prea au creat caractere frumoase nicaieri. Cind cerem ceva doar ca sa ne imbuibam…sa nu ne miram ca Dumnezeu nu ne raspunde rugaciunii.

Iar saracul fratele Milut, cind a cerut sa vina visinele mai jos, nu s-a gindit sa ramina fara visin pe anul urmator…

Imi amintesc de o cintare “country” cu titlul ”Doamne iti multumesc pentru rugaciunile neimplinite”. Cintaretul spunea ca s-a dus la reuniunea de 10 ani cu sotia; si era un pic emotionat la gindul ca o sa-si intilneasca prima lui iubire acolo. In sfirsit, a ajuns si dupa putin a avut ocazia sa o vada pe fosta lui iubita…

Omul nostru a spus in gind cea mai fierbinte rugaciune de multumire…zicea el ca intre sotia lui frumoasa, desteapta si fosta lui iubita, era o diferenta de la cer la pamint…si si-a adus aminte ce nefericit a fost cind ea, iubita lui din liceu l-a parasit…Si-a amintit cu cita ardoare s-a rugat si a insistat ca Dumnezeu sa i-o aduca inapoi si ce dezamagit a fost ca Dumnezeu nu l-a ascultat.

Asa ca eu zic ca nu-i rau ca cerem, mai ales daca ne uitam in jur, vedem nevoile altora si ne rugam si pentru nevoile lor.

Am urmarit o emisiune la televizor, cu ceva vreme in urma in care un director de film, a ajuns sa cunoasca foarte bine un homeless (un vagabond fara casa). Si a fost impresionat de omul asta, ca parea ca este destul de inteligent si nu-si putea imagina cum de traieste asa fara nici un capatii, de la o zi la alta, adunind cani de aluminiu. Asa ca s-a hotarit sa faca un experiment.

I-a dat omului 100.000 de dolari cu rugamintea sa-l lase sa vada ce face cu ei, sa-l urmareasca si sa-l filmeze din cind in cind, timp de un an. Cu banii astia a crezut directorul, ca omul respectiv se va pune pe picioare…

Si banii au fost transferati in contul vagabondului…Omul si-a cumparat prima data un truck mare si nou nout…vreo 40.000 de mii de dolari. Apoi s-a gindit ca-i trebuie si un loc sa stea si a inchiriat un apartament. Bineinteles n-avea mobila si a trebuit sa cumpere si mobila…si apoi a inceput sa traiasca o vreme, trai pe vatrai. Nici gind sa caute de lucru sau asa ceva. Lunar au inceput sa vina chitantele ca trebuiau platite cind, electricul, cind apa, cind gunoiul, sau chiria…Si omul nostru a inceput sa se enerveze…Ce atita bataie de cap?! Cind traia in strada n-avea stresul asta… Asa ca, a mincat si a baut cu prietenii lui si a trait un timp asa pina a consumat toti banii. La urma a trebuit sa vinda si masina care avea nevoie ba de asigurare, ba de benzina…o intreaga fabrica de creat numai stres.

Nici un an de la inceputul acestui experiment, l-a gasit pe homeless, exact acolo unde era inainte…adunind cani de aluminiu ca sa traiasca. Directorul i-a luat din nou un interviu si vagabondul i-a explicat ca asta este viata care ii place, independent de cerintele societatii. Ca pentru el , casa si masina au fost doar o grija in plus si un motiv de ingrijorare…

Cu citiva ani in urma, intr-o seara pe cind se intuneca, mi-a batut cineva la usa. Am deschis usa ca sa gasesc o femeie cu un copil in brate si citiva alti copii cam dezbracati si desculti in jurul ei. Mi-a spus ca nu mai are lapte la copii, si ca locuieste prin imprejurimi. Mi s-a parut straniu ca m-a depistat asa pe mine…ca a venit asa de tirziu…si ca copii erau desculti. In America hainele nu sint chiar ceva ce nu se poate procura usor. Acuma nu vorbesc de brand names, vorbesc de ceva cu care sa te acoperi si ceva cu care sa te incalti. Daca ne amintim din Biblie, acolo spune sa nu luam zalog invelitoarea nimanui, si sa nu-l lasam sa isi petreaca noaptea in frig. Hainele nu erau un lux pe vremea aia si cine avea o haina nu mai avea alta de rezerva…cu aia se plimba prin oras si cu aia se acoperea noaptea.

Ce sa fac eu…am stat in usa…si m-am gindit. Parea tare ciudata situatia. Ca nu se intimpla chestii din astea prea des aici. Dar cum magazinul de alimente este peste drum, i-am zis ca ma duc cu ea peste drum sa-i cumpar de mincare. N-am vrut sa-i dau bani. M-am gindit insa ca daca are nevoie de lapte, ii cumpar lapte. Am vazut eu ca nu-i prea convine si insista intr-una sa nu ma deranjez si sa-i dau bani ca-si cumpara ea ce ii trebuie.

Dar incapatinata cum sint, am trecut strada si am intrat cu ea si cu copii in magazin. I-am spus ca-i iau sa aiba de mincare pentru citeva zile. Cum frigiderele erau prin apropiere, m-am indreptat catre unul din ele si m-am uitat sa-i cumpar o gaina… Eu am pus gaina in cos, ea a scos-o afara. Mi-a zis ca ea gaina din aia nu maninca.

-Pai ce mincati voi, am intrebat-o?

Mi-a aratat niste muschi din cel mai scump…mi-a zis ca numai ala ii place. Ne-am tocmit acolo amindoua…eu ca gaina e buna ca de aia maninc si eu…ea ca gaina nu-i trebuie ca nu e de calitate. Asa ca am pus gaina inapoi in frigider si i-am taiat-o scurt. I-am spus ca-i iau un galon de lapte si niste cereale pentru copii, dar altceva nimic. Si cu pretentiile ce le are sa isi caute de lucru. Am platit laptele si cerealele si i-am lasat acolo si am plecat… Evident persoana respectiva avea altceva in minte si nicidecum mincarea pentru copii…

Asa ca trebuie sa ne rugam Domnului sa ne dea discernamint. Nu toti cersetorii sint oameni necajiti. De fapt cei care sufera de frig si foame si adevaratii nevoiasi trebuie cautati de cele mai multe ori, pentruca ei sufera in tacere, jigniti de starea lor, ascunsi de ochii lumii. Dar Dumnezeu ni-i poate descoperi, daca avem in inima dorinta sa le fim de folos cu ceva.

De fapt…daca avem o relatie buna cu Domnul, El ne pune in inima ceea ce trebuie sa facem…El ne atrage atentia la anumite lucruri…si nu vom gresi cind intindem sau nu mina sa ajutam pe vreunul din acesti nefericiti. La urma urmei, care dintre noi ar simtii ca a facut un bine dind bani unuia care iti spune direct ca ii vrea pentru alcohol?