17 April 2013

MILA VOIESC!

Heirs of the King
Warren W. Wiersbe
tradus Rodica Botan

Romanii nu admirau mila ca o virtute. Romanii antici admirau dreptatea, curajul, controlul personal (self control) si intelepciunea - dar nu mila. Filozofii ii spuneam milei "boala sufletului" (the disease of the soul)…ceva de care sa stai departe ca de ceva rusinos, daca vroiai sa ai succes in viata. Sclavul era tratat ca si un obiect de care te puteai folosi si apoi sa il arunci cind nu-ti mai trebuie, iar pozitia femeilor si copiilor era departe de o pozitie ideala. Daca o femeie nastea un fiu sau o fiica cu ceva defecte fizice, tatal avea optiunea sa nu recunoasca acel copil si sa-I expuna mortii. Un stapin mai temperamental, intr-un moment de minie putea sa ajunga pina la a omori un sclav. Un dusman…era un dusman …si cel mai bun dusman era unul mort.

Isus Christos si Evanghelia Lui au inceput sa schimbe aceste lucruri. Isus a invatat si a practicat El insusi mila. Si a poruncit urmasilor sai sa o practice. Dar cind Domnul Isus si urmasii Lui au practicat indurarea, mila, ea n-a mai fost un semn de slabiciune…ea s-a aratat ca un semn de putere. In loc sa fie o "boala a sufletului", indurarea ilustreaza starea de sanatate in experienta crestina.

Lumea in care traim nu este prea departe de lumea antica romana, lumea in care Isus a predicat fericirile de pe munte. Oamenii sint inca tratati ca obiecte, puterea este dumnezeul suprem, succesul financiar este cel mai important lucru in viata unora…Cum poate cineva practica mila, indurarea, intr-o societate atit de competitiva? Si cu toate astea…acest lucru este exact ce ne porunceste Domnul Isus sa facem...

1 comment:

Rappa_ru' said...

Incercand sa fie el si sa aiba grija si de semenii sai...