Adineuri , dupa
niste cascaturi lungi si o lene si o toropeala de sfirsit de saptamina, m-am dus
cu ceasca de caféa in mina la doamna de la departamentul vecin care de obicei
face cafeaua ( puteam sa fac si eu, dar vezi…lenea…) si cind m-a vazut a
inteles ce durere am. Ne-am dus in cafeteria si in timp ce facea cafeaua mi-a
povestit despre cei doi tinerei angajati in departamentul ei si care au nevoie
de training si cit este de greu sa-i invete, etc. Am ascultat la ea si desi
discutia era despre un subiect putin important pentru mine , mie mi-a sarit in
ochi cu totul altceva din discutia asta- si acel ceva este stresul pe care femeia
asta il avea cu ceva ce nu trebuia sa se streseze. Am realizat ca asa fac si eu
in atitea domenii si ca adun in spate responsabilitati si chestii care nu-mi
apartin de asa de multe ori.
Mai demult am
realizat ca pina si in pozitia de parinte, avem limite la responsabilitati si
obligatii, dar ca stapiniti de un duh care ne chinuie continuu, staruim in a fi
parintele unui copil de 8-9 ani chiar si atunci cind copiii nostrii au crescut
si sint ajunsi sau trecuti de virsta maturitatii. Tatal fiului risipitor care
reprezinta pe Tatal Ceresc nu s-a vinturat peste tot dupa fiul cel mic ci l-a
lasat sa ajunga la roscove- indiferent cit de mult ar fi dorit sa-l hraneasca
cu juncana cea grasa. A asteptat rabdator…cu ochii pironiti in zare sa vina
derbedeul de pe unde a umblat, sa vina in forma si in starea in care trebuia -
rupt si zdrentuit si satul de lume , ca sa-l poata imbratisa si sa-l poata
spala si sa-l imbrace cu haina ospatului vesnic.
No…aci ma simt eu
ca o iau pe linga invatatura asta buna. Ma streses de toate…ABSOLUT DE TOATE SI
DE TOTI. De cind am primit eu lumea asta ca responsabilitate? – Nu stiu!!!
Dumnezeu este in control si nu m-a pus pe mine sa am grija de vecini, de
prieteni, de rude apropiate sau departate, de colegi …eu am intr-adevar anumite
responsabilitati – dar si ele limitate. Si pare-se ca pe alea nu mi le fac
intotdeauna, dar …cum e vorba de o treaba care cade in sarcina Lui Dumnezeu…hop
si eu acolo s-o rezolv.
Mackie vorbea
intr-una despre oamenii din departamentul ei si eu calatoream cu mintea prin
punctele mele slabe care imi produc zilnic atita stres. Am o lista lunga de
lucruri acumulate pe care le-as numi- departamentul unde sa nu-mi bag nasul ca
nu-mi fierbe oala…pe alea trebuie sa mi le iau din circa, ca tare ma obosesc …si
pe degeaba. Cum nu pot schimba starea vremii asa nu pot schimba atitudinea
oamenilor. Cum nu pot sa interzic pasarilor sa zboare pe deasupra asa nu pot
oprii oamenii sa gindeasca intr-un fel sau altul sau sa aiba o parere sau alta-
inclusiv despre mine. Uneori am avut ocazia sa aud ce cred unii oameni despre
mine si m-am bucurat sa aflu lucruri noi si interesante pe care nu le-am stiut.
Perceperea pe care o are cineva despre noi nu ar trebui sa ne framinte atita…pe
vertical este mult mai important decit pe orizontala dar…coordonata asta verticala
o ignor de asa de multe ori.
Nu vi se pare ca
stresul asta este doar o boala provenita din idolatria zilelor in care traim?
Ok…nu ne inchinam la zeii mitologici…avem altii. Tot materiali, tot morti, tot
neputinciosi…Si cind nu credem ca-i servim suficient, atunci ne stresam. Nu
cred ca m-am stresat niciodata de trebile sufletesti cit am facut-o de alea materiale.
Am umblat adesea cu sufletul sifonat dar pantalonii mi-au fost la dunga.
Cam atit pe ziua
de azi…mi-am terminat si cafeaua, astept ca sa inceapa cofeina sa isi faca
efectul…si poate mai rezolv citeva probleme care imi apartin si dau Domnului in
rugaciune alea care nu le inteleg, nu imi apartin, si sint de competenta Lui…
No comments:
Post a Comment