La 15 ani Deborah , fiind un copil bun la carte si trecind toate testele necesare, putea de-acuma sa conduca cu insotitor. Mi s-a parut un lucru folositor sa o am la volan un an inainte de a-si lua ea carnetul si de a conduce singura. Ma gindeam ca intr-un an o sa fie destul de stapina pe volan si o sa pot sa fiu linistita in privinta asta (chiar…ce vis…noi mamele nu sintem niciodata linistite nici cind au 30 de ani…).
Asa ca veneam de la munca si oriunde aveam de mers, Debby era la volan. Si conducea bine…n-aveam nici o problema in privinta asta. Aveam insa o alta…uriasa problema. De cum se urca la volan, incepea sa schimbe canalele la radio…
De mica o dadusem la pian; avea o educatie muzicala aleasa…pe pianul ei erau lucrarile lui Bethoven si altii din care studia pentru orele de pian. Cu vioara cinta in Junior Symphonic Orchestra of Modesto, mai era si in orchestra scolii si in orchestra bisericii. Si cind se urca in masina imi punea un fel de batai la crestetul capului, ritmice si cu un fel de strigate salbatice de imi aminteau de triburile salbatice pe care le-am vazut la televizor…
Si ajunsesem sa ne certam din ce in ce mai mult. Era aceeasi scena…ne urcam in masina, ea isi punea muzica, eu i-o opream, ea intreba de ce, eu raspundeam…spiritele se agitau si pina la urma trebuia sa asculte dar…stateam suparate tot drumul.
Intr-o zi mi-a venit o idee. I-am spus ca poate sa puna orice muzica vrea, dar daca ea pune muzica din aia eu o sa dansez dupa muzica…S-a uitat la mine fata mea neincrezatoare…”mom…tu nu stii sa dansezi…” . “O sa fii foarte surprinsa de dansurile mele…”i-am raspuns.
Zis si facut…Deb si-a pus iarasi muzica…se uita la mine si ma vedea linistita…si avea un zimbet parca de invingator pe fata…Am lasat-o asa pina la prima intersectie unde erau multe masini oprite…si am deschis usurel geamul, ca sa auda si altii muzica noastra si am ridicat miinile in sus si am inceput sa gesticulez la fel de salbatic ca si africanii care ii vazusem eu la televizor…si mai si cintam pe deasupra…Oamenii din masina de linga noi au inceput sa rida si altii de pe linia aialalta s-au sesizat…era un circ fara bani…or fi zis ca sint drogata sau ceva…
Deodata o aud pe Debby strigind la mine…”Mom…ce faci , mom….!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”
Foarte calma m-am intors si i-am raspuns…”Pe muzica asta numa’ asa pot dansa. Tu alegi muzica si eu …dansul”.
Va pot informa ca…asta a fost ultima data cind a trebuit sa ascult acel soi de muzica…Si am aflat totodata ca sint talentata la…dans!!! Din nefericire n-a trebuit sa-mi mai etalez talentul la dans din clipa aia… niciodata!
............................................................................
Am considerat ca unul dintre comentarii avea o intrebare legitima. Si pentruca Deb are 25 de ani si e in stare stare sa raspunda in dreptul ei: atit amintindusi cum s-a simtit la 15 ani cit si cum vede lucrurile acum la 25, am pus intrebarea Lui bacchante si raspunsul lui Debby pe blog...
Sper sa aduca lamuriri sau...alte intrebari...
....................
bacchante said...
Nu era oare mai bine pt amandoua daca in loc sa va bateti joc de muzica ce ii place sa o intrebati de ce ii place, sa o provocati sa vb despre muzica, sa creada in dvs ca sunteti capabila sa o intelegeti - pe ea, nu muzica.
Chiar nu puteati sa ajungeti altcumva la un compromis, chiar trebuie mereu copiii sa renunte la ceea ce le place? de ce? Nici macar nu v-a pasat ce e muzica aia, doar ati etichetat-o si ati respins-o. Si totusi, era fiica dvs, ma intreb cum ati reactiona fata de un strain.
PS: intuiesc despre ce e vorba si inteleg poate mai mult decat e cazul
18 November, 2008 08:48
....................
Anonymous (Debby) ...said...
Bacchante,
Sint Debby, fiica cea mica a lui Rodica. Mama m-a lasat sa fac multe ca copil ... si in casa noastra se vorbea despre fiecare subiect. Ne cred ca nu i-a pasat la mama de ce imi place muzica respectiva. Cred ca ii pare-a rau ca ascult la (pentru ea) galagie in loc sa ascult la muzica clasica.
Mama m-a dat la lectii de pian de cind am avut 5 ani. Ea nu a avut multi bani, dar a facut sacrificiul asta ca sa pot invata un instrument complicat ... un instrument care te face sa folosesti amindoua parti al creerului. Si in loc sa ii dau respect in masina si sa ascult la muzica respectiva pentru care ea a facut multe sacrificuri, eu am ascultat la muzica de astazi.
Daca studiati muzica de astazi, majoritatea sint in 4/4 time si G Major. Sint foarte putine cintari care au any musical standing compared to those even of the early 20th century. She was trying to teach me an appreciation of the finer arts.
I understood what she was trying to say to me by dancing in the car ... she was trying to make a situation that she didn't like into a comical one so that i could understand that at least with her around, I could give her the respect she deserves and listen to music of value.
Now that I am 25 years old and I drive my mom around in my own car, sometimes I will put modern music on ... but I put modern music that isn't basic or offensive. She doesn't ask me to turn it off. She has a musical ear that I've been blessed enough to inherit.
Thank you for interceding on my behalf, but my mother's intentions were good. A single mother trying to keep her girl on the right track. She would rather I not listen to anything offensive or "brain-damaging" ( ha ha); rather, she would like me to listen to a song with pure words, meaningful both musically and emotionally. A very humorous way for a mother to get a point across to her young daughter.
:) Debby
18 November, 2008 09:37
15 comments:
Mesajul asta a fost un raspuns la rugaciunea mea de azi. Am primit un email care m-a tulburat si m-am rugat Domnului sa imi restaureze pacea. Citind mesajul tau, Rodica, atita am ris incit la un moment dat am realizat ca toata supararea produsa de email mi-a trecut. Idea e incredibila, thanks so much for sharing pentru ca e de mare ajutor pentru cine are urechi de auzit.
Nu era oare mai bine pt amandoua daca in loc sa va bateti joc de muzica ce ii place sa o intrebati de ce ii place, sa o provocati sa vb despre muzica, sa creada in dvs ca sunteti capabila sa o intelegeti - pe ea, nu muzica. Chiar nu puteati sa ajungeti altcumva la un compromis, chiar trebuie mereu copiii sa renunte la ceea ce le place? de ce? Nici macar nu v-a pasat ce e muzica aia, doar ati etichetat-o si ati respins-o. Si totusi, era fiica dvs, ma intreb cum ati reactiona fata de un strain.
PS: intuiesc despre ce e vorba si inteleg poate mai mult decat e cazul
BACCHANTE AM S-O LAS PE FIICA MEA SA ITI RASPUNDA . aTUNCI ERA 15 IAR ACUM ARE 25. eA TREBUIE SA STIE DACA AM FACUT RAU SAU BINE.
Deb...please respond to this comment...
Bacchante,
Sint Debby, fiica cea mica lui Rodica. Mama ma lasat sa fac multe ca copil ... si in casa noastra se vorbea despre fiecare subiect. Ne cred ca nu ia pasat la mama de ce imi place muzica respectiva. Cred ca ii pare-a rau ca ascult la (pentru ea) galagie in loc sa ascult la muzica clasica. Mama ma dat la lectii de pian de cind am avut 5 ani. Mama nu a avut multi bani, dar a facut sacrificiul asta ca sa pot invata un instrument complicat ... un instrument care te face sa folosesti amindoua parti al creerului. Si in loc sa ii dau respect ei in masina si sa ascult la muzica respectiva pentru care a facut multe sacrificuri, eu am ascultat la muzica de astazi. Daca studiati muzica de astazi, majoritatea sint in 4/4 time si G Major. Sint foarte putine cintari care au any musical standing compared to those even of the early 20th century. She was trying to teach me an appreciation of the finer arts. I understood what she was trying to say to me by dancing in the car ... she was trying to make a situation that she didn't like into a comical one so that i could understand that at least with her around, I could give her the respect she deserves and listen to music of value.
Now that I am 25 years old and I drive my mom around in my own car, sometimes I will put modern music on ... but I put modern music that isn't basic or offensive. She doesn't ask me to turn it off. She has a musical ear that I've been blessed enough to inherit.
Thank you for interceding on my behalf, but my mother's intentions were good. A single mother trying to keep her girl on the right track. She would rather I not listen to anything offensive or "brain-damaging" (ha ha); rather, she would like me to listen to a song with pure words, meaningful both musically and emotionally. A very humorous way for a mother to get a point across to her young daughter. :)
Debby
Debby, am descoperit si eu de curand frumusetea muzicii clasice care nu se compara cu nicio alta muzica, si, de aceea, mi-am propus sa postez pe blogul meu cat mai multe astfel de melodii orchestrate de un mare dirijor-Andre Rieu, pe care l-am descoperit de curand.
Mihaela...imi pare bine ca ti-a picat...bine. Noi inca mai facem haz si astazi de talentele mele la dans...oridecite ori ne amintim...
Am creat cel putin momente placute ...
Disa si mie imi place la nebunie muzica lui Andre Rieu il ascult de ani de zile .Dumineca a cintat in new york {inregistrare veche} a fost dat la PBC o ora si jumatate ,pe 22 Decembrie va cinta direct la New York .Dar nu as da 400$ pe bilet .
Rodica - cu dvs am lamurit la mine pe blog, spun totusi si aici ca nu am vrut sa fiu malitioasa.
Debby - ok, your mother explained the situation, too, just in fewer words. However I understood and I admit I misinterpreted. I was not entitled to judge and did not mean to either, I just felt something was not right. My mistake and I am glad for you that you have such a great relationship with your mother.
Arana
Arana,
Your judgment was understandable ... but I must say that my mother is one of a kind! :) And we do have a close relationship. Have you ever seen the show "Gilmore Girls"? That show is similar to the relationship between my mom and myself.
My e-mail address is tolstoygirl@yahoo.com, just in case you wanted to talk.
Debby
Bacchante, iti multumesc pentru comment. Am asteptat ca Debby sa iti raspunda prima...ca apoi sa pot spune ca imi plac la nebunie povestile cu un sfirsit frumos...si imi plac fetele curajoase si destepte si harnice...
Blessings to you!!!
Intr-adevar, e o suma mare, ce este greu pentru muritorii de rand sa si-o permita, dar pentru a-l asculta pe Andre Rieu, merita orice sacrificiu.
Regret ca l-am descoperit atat de tarziu, si, totodata, ma bucur ca mi-am redescoperit gustul pentru muzica clasica.
Tare drăguţă întâmplare! Eu cred că aţi procedat foarte bine, d-na Rodica! Discuţiile în contradictoriu nu aduc nimic bun, ci mai mult supărare.
Aşa că aţi ales ..."un dans de pomină"! Nu ne-aţi spus cum v-au ...admirat colegii din trafic, atunci când v-au văzut atât de dezinvoltă pe acele ritmuri! :-)
Ai auzit expresia "de miru lumii?" Aia am fost eu...
Situatiile extreme cer solutii extreme!!!
Si muzica nu era totul. Cu muzica aia vin alte conceptii si alte prietenii si alte obiceiuri...
Mă gândeam citind aceste rânduri şi întâmplarea dvs, că fiecare generaţie are muzica ei. Într-un fel era muzica preferată a anilor '60, alta a anilor '70... şi alta cea de acum. Mereu va fi o stare conflictuală faţă de gustul fiecăruia în materie de muzică. Deja mă simt "bătrân" faţă de elvii mei, pentru că nu el împărtăşesc gusturile în materie de muzică. Mie îmi place muzica veche. O simt pe sufletul meu. Bine, îmi plac şi unele melodii contemporane, dar destul de puţine. Mi se par lipsite de consistenţă. Se demodează repede şi apoi se uită.
Le-am spus unor copii că ascult cu plăcere Elvis! Au râs, dar au recunoscut că e o muzică frumoasă.Aveti dreptate: gusturile şi alegerile ne apropie anumiţi oameni. Fie şi numai plecând de la muzică.
Acum am văzut o emisiune TV unde cânta Sugar Blue. Muzică blues. Super faină!
Gusturile nu se discută, e clar asta!
Faină şi expresia dvs: "de mirul lumii"!
Draga mea am recitit cu placere aceastaintamplare.Am trecut cu bine de perioada de pubertate sau "gica contra" cu baiatul cel amer. Acum a "intrat cel mic in aceasta perioada nu prea usoara pentru nici unul din noi. Eram putin deprimata si obosita si am "scotocit" din nou prin arhiva ta pentu"medicamente". Asa ca mi-a prins bine recitind aceasta intamplare privita si cu un zambet si mi-a reamintit ca Domnul e cel care imi va da rabdare si intelepciune sa trec si peste aceasta perioada. ..Imi e rusine cand ma gandesc la prietena mea care are sapte copii si care nu se vaita la tot pasul ca mine....
Carmen
Post a Comment