THANKSGIVING 2008

Aseara am sarbatorit Ziua multumirii. Oaspetii au venit cu miinile pline, si zimbetele de sarbatoare pe fata. Pe unii, mai ales cei tineri nu-i vazusem de mult. La cei 53 de ani ai mei trecuti ma numar printre putinii fericiti care pot sa se uite in jur si sa aiba amindoi parintii prezenti, fratele meu cu familia lui, sora mea cu familia ei, unchi si matusa si verisori…si fetele si ginerii mei si nepotii, prieteni si prietenii prietenilor...

Am intilnit citiva din tinerii pe care i-am invatat instrument cindva, cu care am facut piese de Craciun si nenumarate programe de copii…toti acum adulti…unul dintre ei, inalt de peste six fits si 3 inches…

In fata noastra intr-o farfuriuta mica tatal meu a insistat sa avem cele 6 sau 7 bobite de porumb, in amintirea portiei de mincare pe care cei care au sarbatorit primul thanksgiving pe aceste meleaguri, le-au avut la fiecare masa inainte de recolta bogata a anului care i-a facut sa sarbatoareasca primul thanksgiving…

Asta in timp ce farfurii si oale cu mincaruri de toate felurile si pentru toate gusturile noastre atit de sofisticate ne asteptau sa facem cuvenita alegere… Ne copleseste Dumnezeu cu bunatatea Lui…si am vrea ca toate aceste bunatati sa nu fie doar marturia nesimtirii noastre in Ziua judecatii. Am facut multe poze ca sa le pun pe blog…si datorita lui Claudiu si Andreea , gazdelor noastre, am avut o masa aranjata cu migala si fast…si le multumim.

M-am bucurat sa il vad pe tatal meu in capul mesei multumind Domnului pentru toate si pe mama mea linga el si sa-mi vad familia in jur…ce oare imi mai trebuie?

Tata Ceresc primeste multumirile noastre pentru bunatatea Ta nespus de mare pe care nu o meritam…genunchiul nostru se pleaca cu recunostinta si nu vrem sa uitam nici una din binefacerile Tale…