Sarmanii

Sarmanii stau la colt de strada;
Cu ei sotii si copilasi.
Nu-i ia pe ei in seama nimeni,
Batuti de ploaie si de vint…

Dar , unde vom dormi la noapte?
Ziceau copii tremurind…
Iar mama, sufera durerea,
Lovita de acest cuvint.

Copilul meu, zicea sarmana,
O stie numai Dumnezeu.
El, Tata Bun si plin de mila,
Va fi si astazi pentru noi.

Grabesc sarmanii mai departe,
Cu toti ai lor grabesc de zor;
Prin porti , pe strazile desarte,
Iar vintu-i rece-ngrozitor.

Dar cine-i stie…Numai Domnul…
Ca numai El i-a mai iubit !
Frati, aduceti-i toti la Domnul,
Ca si pentru ei a murit!