Azi am intrat cu Laura intr-un restaurant chinezesc sa mincam o supa ; si in timp ce ne delectam cu portia de sizzling soup, chelnerita care ne-a servit, s-a oprit la masa noastra si a inceput sa umple solnita de pe masa noastra cu sare si cutiuta cu zahar si mai stiu eu ce sos rosu intr-un borcanel mic…Prin aburul supei i se miscau miinile repede prin fata noastra si pe deasupra farfuriilor …iar noi nedumerite ne uitam una la alta si purtam o discutie destul de intensa…din priviri.
Laura era pe punctul sa-i dea citeva lectii de conduita cind i-am facut semn din ochi sa se potoleasca.”Las-o sa faca manevre…” i-am zis fetei mele in romaneste. “N-as vrea sa adauge data viitoare si alte ingrediente la supa…”
La urma am primit 2 cookies. Dar nu erau cei obisnuiti, cu ravasul inauntru. Laura s-a lamentat rizind…” Uite ca acuma n-o sa mai stiu cum o sa-mi mearga miine…nu mi-au dat nici numerele la lotto, si nu mi-au spus daca o sa ma aliniez cu vreo planeta din sistemul solar…eu ce ma fac ?”
…………………………
No comments:
Post a Comment