06 April 2009

CUM NE PURTAM EMBLEMA?

Cu citiva ani in urma un pastor care venea din alt stat, a acceptat o pozitie la o Biserica din Hudson, Texas. Dupa citeva saptamini de la sosire, a avut ocazia sa mearga cu autobuzul de la el de acasa pina in partea veche a orasului. S-a urcat in autobuz, si-a cumparat bilet, dar cind s-a asezat jos pe scaun si s-a uitat la restul ce l-a primit, a realizat ca soferul autobuzului i-a dat mai mult inapoi decit trebuia. In mintea lui considera ce are de facut si gindii cam asa …”mai bine sa-i dau cei 25 de centi inapoi”…gindi el…”nu e drept sa-i tin”…Apoi se gindi iara…”Nu sint decit 25 de centi cui ii pasa de atita? Compania de autobuze si asa ne ia prea multi bani, n-o sa le lipseasca tocmai banutii astia. Ii accept ca pe un dar de la Dumnezeu si-mi vad de treaba…”

Cind veni insa statia unde trebuia sa se dea jos, se oprii in fata soferului pentru citeva clipe si ii spuse…
-”Uite tine aici , ca mi-ai dat prea mult rest cind am cumparat biletul…”Soferul zimbii si raspunse…

-“Nu esti tu noul pastor din oras?”

-“Da” raspunse acesta…

-In ultima vreme m-am gindit sa ma duc si eu la o biserica sa ma inchin. Asa ca intentionat ti-am dat mai mult inapoi sa vad ce faci. Te vad duminica la Biserica…”

Pastorul pasi jos de pe treapta autobuzului si in mod real se prinse cu amindoua miinile de primul stilp intilnit in cale…sa nu cada…se tinu de el si spuse stins…”Doamne…aproape ca ti-am vindut din nou Fiul…pentru 25 de centi…”
…………………
Viata noastra este probabil singura Biblie pe care unii oameni o vor citi . Imaginati-va citi oameni va privesc si va pun uneori in fata unor teste. Fiti totdeauna pregatiti sa dati seama de faptele voastre. Cind iti spui crestin, porti acest nume ca o emblema…

Pazeste-ti gindurile ca ele vor deveni cuvinte…ai grija de cuvinte, ca ele devin actiuni. Fii atent la actiunile tale ca ele devin obiceiuri, iar acestea iti vor daltui caracterul. Caracterul tau este mai la urma destinul tau. Nu-l da pe o nimica toata…nu-l pretui cu ceva maruntis…

2 comments:

elena said...

super si perfect adevarat. pot sa preiau povestioara ta si s-o pun pe blogul hunedoara evanghelica?

Rodica Botan said...

absolut si nu numai...blessings!