AMAR ITI ERA SUFLETUL...

Amar iti era sufletul o Mielule Divin,
Cind ai intrat In Ghetsimani sa-L rogi pe Tatal Sfint;
De-i cu putinta ca paharul greu sa treaca,
Dat totusi...voia Ta o sfinte Tata sa se faca.

Oh, du-ma Doamne si pe mine-n Ghetzimane
Sa-mi arati si mie unde Te-ai rugat;
Du-ma la Golgota pe sinistrul munte,
Ca sa pling la cruce unde ai rabdat.

Noi nu cunosteam pretul- si nici nu-l vom sti nicicind;
Vindutul-ai tu Iodo pentru vreo 30 de-arginti.
Venira in gradina-o gloata mare de avari.
Te prinsera si Te dusera ca pe un tilhar.

O dimineata era trista, noaptea disparu;
Si-valuita in misterul albei dimineti,
Privighetoarea trista nu-si mai cinta vechiul glas;
Iar in Gradina Ghetsimani...doar lacrimi au ramas.