18 December 2010

RELIGIA AIA VECHE...

     Ieri cind am venit de la lucru ploua…cum zic americanii…”cats and dogs”. Nu stiu de ce spun asa…dar stiu ca o spun cind ploua mult si simti ca daca stai mult in ploaie incepi sa te mucegaiesti.
     A trebuit sa ma duc dupa lucru la un magazin. O persoana m-a amenintat ca vine pe la mine si stiu precis ca vine cu cadou de Craciun. As prefera sa nu ma mai ameninte asa niciodata. Cadourile astea au devenit sau sint in marea majoritate un fel de obligatii mici care devin probleme mari. Cu citiva ani in urma sora mea si cu mine, dupa un Craciun unde am ramas amindoua Lefter Popescu, ne-am hortarit sa propunem familiei o noua strategie de Craciun. Nu mai facem cadouri pentru adulti. Parintii sa faca pentru copiii lor si daca cei mari vor sa dea ceva sa dea citiva banuti parintilor ca ei sa ii puna impreuna si sa cumpere copiilor ce le trebuieste. Ne-am saturat de tot felul de maruntisuri …Chiar…cite perechi de papuci de casa iti trebuie intr-un an?
     De atunci nu mai avem sa platim treisferturi de an datorii la banca pentru cheltuielile de Craciun…si ala a fost cadoul cel mai pretuit pe care l-am primit vreodata. Am scapat de …obligatii.
     Dar…sint oameni cu care nu poti sta asa la discutie, asa ca m-am resemnat si m-am dus sa cumpar si eu un cadou. Ce poti cumpara insa pentru cineva care are de toate. Asa ca…n-am sa va spun ce-am cumparat . Deb s-a uitat la mine si la cadoul ce l-am luat cu multa dezamagire in ochi…dar…mai stii? Poate asta o sa rezolve problema schimbului anual de lucruri nefolositoare. N-am sa mai dau ceva care nu face sens ca sa primesc ceva ce nu imi trebuie…
     Ok…dar povestea mea era despre altceva. Cind sa ma intorc acasa, intru pe freeway si deodata vad in fata o mare de masini cu stopurile rosii…toata lumea punea frina. Pun si eu…ca n-am unde sa ma duc. Dar la prima iesire din freeway, isteata cum sint ies cu gind ca o iau pe alte strazi. Si am iesit si am luat-o…la dreapta. Am zis eu ca dau de vreo strada ce-o stiu. Pace buna…pe ploaie toate locurile aratau straine - ba mai m-am zgiit la niste case pline de becuri si ornamente de Craciun…si m-am tot dus…pina a trebuit sa ma intorc. Si abia atunci mi-am dat seama ca vreo jumate de ora mi-am pierdut-o aiurea…
     Am ajuns la freeway . am intrat si eu in rind cu masinile alea care mergeau ca dupa mort…si am stat cuminte pina a venit exitul meu si de-acolo-n colo am stiut ca ajung acasa.
     Lectia invatata…Nu te da mai desteapta decit esti…si cunoaste-ti slabiciunile. Eu ma pierd si in drum spre casa. Cind mi-o ia imaginatia la plimbare…uit pe ce lume sint. Dar cea mai mare lectie mi-am luat-o gindindu-ma la toate treburile astea care se petrec intre evanghelici. Exista un drum…simplu…croit de insusi Mintuitorul nostru …”calcati pe urmele Mele” zice El. N-ai cum sa te ratacesti. Dar cind o iei pe alte exituri si pe alte poteci, ca ti se pare ba ca-i mai scurt drumul, ba ca-i mai frumos peisajul…ba ca se duc si altii pe acolo…ba ca prea se merge incet pe calea ingusta…si se pot intimpla accidente…ei…atunci te poti pierde. Eu am avut norocul ca m-am dus tot drept dupa ce am iesit de pe freeway- dar daca mai schimbam de citeva ori directia…faceam noaptea pe cine stie unde. Domnul Isus spune…”Eu sint Calea, Adevarul si Viata”…Stati dragii mei pe Cale…ca e sigura. O religie noua? Dati-mi religia aia veche…aia ce au avut-o apostolii…aia pentru care au murit martirii, aia care se duce in lume sa spuna oamenilor despre un Mintuitor, aia care nu se ingimfa si nu pretinde nimic …ci se daruie cu dragoste, mingaie, iarta, binecuvinteaza si nu blastama, si iubeste pe aproapele…Lasa sa fim demodati…si sa mergem incet…dar sigur!!!

7 comments:

viorica abbu said...

Aaa..
Iata o scriere pe placul meu.

"...care nu se ingimfa si nu pretinde nimic …ci se daruie cu dragoste, mingaie, iarta, binecuvinteaza si nu blastama, si iubeste pe aproapele….."

Acum intrebarea este : -cine poate sa o recunoasca ?

Rodica Botan said...

cine o cauta in Scripturi...in paginile alea se afla Adevarul. Trebuie doar sa il cautam la sursa...

AICISIACUMACOLOCURAND said...

O ADRESA BUNA DIN SCRIPTURI
1 CORINTENI 13

1. Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7. acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit.
9. Caci cunoastem in parte si prorocim in parte;
10. dar, cand va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12. Acum, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
SE POATE SI ASCULTA LA :
http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/corinteni-1/13/

Anonymous said...

Faina postare !
multam fain !
:)

cherie said...

Rodica,
si eu spun ca ai dreptate in tot ce ai scris. In legatura cu ce intreaba
Abbu Viorica,
eu cred ca fiecare a crescut intr-o credinta si in copilarie a crezut cu sinceritate in Dumnezeu. Pe acel Dumnezeu trebuie sa-l regasim, aceea este adevarata credinta.
Eu
citesc biblia si comentez in tot felul dar nu caut un alt Dumnezeu ci doar sa impac noile mele cunostinte despre lume cu ceea ce s-a inradacinat in mine in copilarie. Dar unii poate sunt altfel...

Rodica Botan said...

Lia thanks pentru votul tau de aprobare...si Merry Christmas...

Rodica Botan said...

Eu ma bucur ca nu m-am nascut intr-o alta religie...ca de pilda islamul. Iti imaginezi ce viata duc femeile acolo...si apoi ce-ar fi insemnat sa incerc sa trec de la islam la crestinism...
Unii din oamenii aia sint brainwash...si daca nu respecta Coranul...vai de capul lor. Cel putin crestinii au de ales. Iar responsabilitatea alegerii o iei asupra ta. Nu-ti taie nimeni gitul daca nu respecti Biblia; o sa te confrunti cu adevarul mai tirziu dar deocamdata ai sansa sa alegi.
Si ai dreptate- ceea ce am invatat in pruncie sta cu noi...de aia zice Biblia sa inveti pe copii calea Domnului si cind sint mari nu se vor abate de la ea. Chiar daca uneori in timpul adolescentei unii copiii o iau razna, in timp descopera ca ceea ce au invatat in pruncie era bun - si cind au copiii si ei incearca sa le dea acxeeasi educatie.
Amesii ( derivati din baptistii germani, foarte stricti - isi cresc copiii in izolare de restul lumii- dar cind ajung la adolescenta le da drumul sa se duca sa experimenteze lumea - majoritatea se intorc insa si nu ramin in "libertate"- se reintorc la satele lor si grupurile lor conservative si sint multumiti cu viata departe de tehnologie si modernism...