15 December 2010

THE PURPOSE OF CHRISTMAS - ( 14 )

SCOPUL CRACIUNULUI
de Rick Warren tradus Rodica Botan
UN TIMP DE RECONCILIERE-IMPACARE
“Si nu numai atit, darne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Christos, prin care am capatat impacarea.” Romani 5:11
     Marea majoritate a Istoriei Lumii este o Istorie de conflicte. In timpul ultimilor 5, 560 de ani au existat aproape 15, 000 de razboaie si astea sint numai razboaie despre care am auzit noi. In timp ce scriu aceste cuvinte, sint 32 de razboaie mari si mici care se intimpla chiar acuma. Noi oamenii nu sintem prea priceputi in a traii in pace unii cu altii. Sintem mai priceputi in a dezagrea unul cu altul, in a ne bate sau a ne diviza, in feude. Cu o suta de ani in urma sentimentul popular era ca daca am putea sa educam lumea o sa piara toate razboaiele. Dar dupa ce doua razboaie mondiale au avut loc intre cele mai educate natiuni ale planetei, optimismul acela naiv a disparut. Fara o transformare a inimii educatia singura ne lasa doar sa gindim la metode si mai sofisticate in care sa ne omorim unii pe altii. Foarte multi din cei din inchisori au o minte brilianta. O minte educata nu produce neaparat o inima plina de pace. Ceea ce lumea are nevoie este reconciliere, impacare.
     Reconcilierea, impacarea… este o pace restaurata. Pace cu Dumnezeu, pace cu ceilalti oameni, si pace in inima ta. Este cura miraculoasa pentru vieti si relatii distruse. Impacarea dezarmeaza conflictul si schimba haosul in calm. Linisteste certurile. Iti schimba stresul cu linistea Lui Dumnezeu, schimba tensiunea cu calmitate, si produce pace in minte in loc de panica sau presiune. Dar spiritul de impacare este in cantitati mici astazi.
     In mod fericit, al treilea scop al Craciunului este impacarea. Pastorilor din Bethleem, cel de al treilea anunt al ingerilor s-a concentrat in sosirea “Printului Pacii”. Isus nu numai ca invata calea pacii dar si ne da putere sa traim in pace daca-L urmam. “ Slava Lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamint intre oamenii placuti Lui.”
     Anul trecut am calatorit international, cam saptezeci si cinci de mii de mile. In fiecare tara care am vizitat-o am fost martorul acelorasi probleme universale de conflict. Poti sa le gasesti in zonele rurale, ca si in orasele cosmopolitane si avansate tehnic. Bogatia economica nu pare a face nici o diferenta. In unele cazuri chiar tehnologia este vinovatul in polarizarea civilizatiei. Internetul a ingaduit formarea a milioane de micro-subgrupari. “Niche” identitati sint din ce in ce mai mici.
     Cu media jucindu-se tot timpul cu diferentele dintre noi ca sa creeze povesti amuzante, civilizatia pierde repede din factorul de civilitate…Obraznicia, nu politetea este in crestere. In calatoriile mele am observat cele mai inimaginabile tipuri de conflict - intre diferite rase umane, nationalitati, limbi si grupari religioase, partide politice si etnice, si intre bogati si saraci. Apoi ca pastor, in comunitatea mea am avut de a face in mod constant cu interpersonalul conflict din casatorii, familii, birouri, vecinatati, Liga Mica si dintre membrii Bisericii. Apoi ma duc acasa si ca orice alta familie citeodata am si acolo mari probleme si dezagremente.
     Tristul rezultat al conflictelor a umplut lumea de resturile acestor case divizate, copii deformati psihic si emotional, prietenii acrite, si tot felul de relatii demolate. In cercetarile mele de Craciun am intrebat pe cumparatori prin supermarketuri: “unde ai vrea sa vezi ca este pace de Craciunul asta? Iata ce mi-au raspuns…
- as vrea pace cu parintii, cu fostul sot sau fosta sotie si cu copii mei.
- mi-ar place sa vad ca se termina mincatoria politica la TV,
- am nevoie de pace in mintea si inima mea,
- cu vecinii din zona, sa se termine pregidismul impotriva Musulmanilor…
- daca oamenii ar avea pace , poate nu s-ar purta atit de uricios,
- spun sincer ca daca nu am sa gasesc pace cit de curind, casatoria mea este in primejdie,

- vreau ca mami si tati sa fie impreuna,
- mi-ar place sa vad pace peste tot.”
     Este pacea pe pamint posibila cu adevarat, sau este o fantezie greu de obtinut? Este posibil sa existe o purtare frumoasa, civilizata “bunainvoirea intre oameni” este posibila cind cultura curenta ne conditioneaza sa fim cinicali si sarcastici, sa punem oamenii jos, sa-i umilim, sa-i chemam tot felul de nume, sa micsoram, sa denigram si sa demonizam pe cei care cred altfel decit noi?
     Punctul de plecare pentru pace in inima ta este sa intelegi cauza conflictului. Sint mai multe cauze dar doua sint mai mari. Primul este egoismul nostru natural…egocentrismul. Cind vreau totul sa fie numai asa cum vreau eu, si cind si tu vrei acelasi lucru, adica totul dupa cum vrei tu, atunci agenda mea o sa se izbeasca de agenda ta. Daca nici unul din noi nu este dispus sa faca un compromis din dragoste, atunci iasa cu scintei. Acest scenariu se perpetueaza de milioane de ori pe zi intr-o relatie. Chiar daca iubesti pe cineva asta nu inseamna ca veti agrea in absolut totul. Kay si cu mine…am invatat asta in luna de miere! Asa ca primul verset din Biblie pe care l-am memorizat impreuna ca noi casatoriti a fost… Proverbe 13:10: “Prin mindrie se atita numai certuri.” De versetul asta am avut mare nevoie.
     A doua cauza de conflict mai putin cunoscuta este ca asteptam ca altii sa ne satisfaca nevoile din viata noastra pe care doar Dumnezeu le poate satisface. Stam incapatinati in a cere altora ceva ce doar Dumnezeu ne poate da. Asa ca multi oameni se casatoresc cu asteptari dincolo de realistic ca apoi sa divorteze. Nici o fiinta umana nu ne poate satisface toate nevoile noastre. Asta este o treaba pentru Dumnezeu.
     In loc sa ne tot vaicarim si sa le cerem altora sa ne satisfaca aceste nevoi, Biblia recomanda sa-I cerem Lui Dumnezeu. “De unde vin luptele si certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se lupta in madularele voastre? Voi poftiti, si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati, si va luptati, si nu aveti, pentruca nu cereti.”Daca te-ai ruga atit de mult cit te certi si te vaiti, ai avea mai putine motive de cearta si mai multa pace sufleteasca.
     Cu ani in urma , un prieten m-a invitat la un seminar de stress-management (cum sa birui stresul). Una dintre sugestii pe care instructorul a dat-o pentru a scapa de stres a fost “scapa-te de stres spunindu-ti amaraciunile unei alte persoane neinteresate personal in subiect”. Apoi repede a adaugat “Cel mai bine ar fi sa vorbesti cu catelul sau pisica ta”. Am stat acolo uluit de faptul ca oamenii actualmente plateau ca cineva sa le sugereze sa aiba o discutie de la inima la inima cu sobolanul lor din cusca. Animalele sint bune, dar nu te pot ajuta sa rezolvi conflictele din viata ta care sint radacina si izvorul stresului tau.
     Apostolul Pavel a avut o alternativa mult mai buna:”Nu va ingrijorati de nimic; ci in orice lucru, aduce-ti cererile voastre la cunostinta Lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea Lui Dumnezeu care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gindurile in Christos Isus.”
     Realitatea este ca nu va fii niciodata pace in lume daca nu va fi pace intre natiuni. Si nu va fii niciodata pace in natiunea noastra pina cind n-o sa fie pace in comunitatile noastre. N-o sa fie pace nici in comunitatile noastre pina cind n-o sa fie pace in familiile noastre. Si cu siguranta ca nu va fii pace in familiile noastre pina cind n-o sa avem pace fiecare individ in parte. Si asta n-o sa se intimple decit atunci cind Printul Pacii va fii in inima noastra. Isus a venit la noi de Craciun sa ne aduca trei feluri de pace:
PACE CU DUMNEZEU
PACEA LUI DUMNEZEU
PACEA CU RESTUL LUMII

No comments: