De Charles W. Colson – tradus Rodica Botan
Ca unul care a petrecut timp in inchisoare, si de atunci incoace am petrecut mare parte din viata mea lucrind in inchisori, n-am sa uit niciodata cea mai deosebita inchisoare pe care am vizitat-o vreodata.
Numita Humaita Prison, inchisoarea se afla in Sao Jose dos Campos in Brazilia. Este de fapt fosta inchisoare guvernamentala si functioneaza acuma drept Prison Fellowship Brazil, ca o solutie alternativa inchisorii, fara gardieni inarmati sau securitate tehnologica . In schimb este condusa in spiritul principiilor crestine: in dragoste de Dumnezeu si respect de oameni.
Humaita are numai doi salariati; restul de activitati si responsabilitati sint preluate si duse la implinire de cei 730 de incarcerati care sint inchisi pentru tot felul de crime de la omor, la asalt, furt si crime in legatura cu droguri. Fiecare om da seama unui alt detinut caruia ii da raportul de tot ce face. In plus, fiecarui detinut ii este desemnat un mentor voluntar din afara inchisorii care lucreaza cu el pe durata termenului de sedere in inchisoare si chiar si dupa eliberare. Detinutii iau clase care au ca scop sa dezvolte caracterul lor, si sint incurajati sa participe in programe educative si religioase.
Cind am vizitat aceasta inchisoare, am gasit detinutii zimbind, in mod special un criminal care era in posesia cheilor inchisorii si care mi-a deschis poarta si mi-a dat drumul inauntru. Pe unde m-am dus am gasit numai oameni linistiti. Celulele si salile curate. Oamenii munceau cu sirguinta peste tot. Peretii erau decorati cu citate si versete din Biblie.
Humaita are un record nemaipomenit. Rata de recidivism este de 4 %, comparata cu 75 % care exista in celelalte inchisori din Brazilia. Oare cum este posibil?
Am gasit raspunsul cind un detinut m-a escortat la cea mai notorie celula care a fost folosita inainte pentru pedeapsa cu izolare- celula solitara. Astazi, mi-a zis el, are un singur detinut aceasta celula. Si cum ajunsesem la sfirsitul unui coridor lung, a pus cheia in broasca usii sa deschida…dar mai inainte de a deschide usa, m-a mai intrebat odata…
-Esti sigur ca vrei sa intrii in celula asta?
-Bineinteles ca vreau…am raspuns eu nerabdator…Doar am mai fost in celule solitare ca aceasta si in alte parti ale lumii…
Si omul…incet…a impins usurel usa aceea masiva si am putut sa vad detinutul care isi facea pedeapsa acolo…Un crucifix, sculptat cu maiestrie…si Domnul Isus, intins pe cruce…
-El plateste pedeapsa pentru noi ceilalti de aici…spuse ghidul meu in soapta…
2 comments:
Ce poveste ! O fi ceva adevarat, dar nu merge peste tot si in orice situatie...
Stii ca eu sunt cam carcotasa!
Uita-te pe internet ca ai sa vezi ca este adevarat. Cherie...tu esti...tu!!! Iti amintesti de Toma? Cel care a vrut sa puna degetul in rana sa se convinga? Dar pina la urma s-a convins...
:)
Post a Comment